UNIVERSITATEA ,,ȘTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA

Facultatea de Istorie și Geografie

Programul de studiu : ASISTEȚĂ SOCIALĂ

POLITICI SOCIALE

[Document subtitle]

Titular de curs, Student,

Conf. Dr. Băieșanu ALEXANDRU Căluș FLORIN
 UNIVERSITATEA ,,ȘTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA
Facultatea de Istorie și Geografie
Specializarea: ASISTEȚĂ SOCIALĂ

POLITICA PUBLICĂ

DEFINIȚIE
Politicile publice reprezintă acțiuni realizate de către autorități (centrale sau locale) carăspuns la
problemele care vin dinspre societate. Cu alte cuvinte, se poate vorbi despre politici publice atunci când
o autoritate publică, centrală sau locală, își propune, cu ajutorul unui programde acțiune coordonat, să
modifice mediul economic, social, cultural al actorilor sociali.
Fiecărei faze îi corespund o serie de etape specifice, fragmentarea procesului pe etape permițând
identificarea acelor cauze care pot contribui la un eventual eșec / blocaj al politicilor publice sau la
obținerea unor rezultate nesatisfăcătoare în raport cu obiectivele propuse.
În general, procesul de realizare a unei politici publice sau ciclul politicilor publice cuprinde șase
etape
 Identificarea problemei – are loc atunci când un eveniment, o persoană, un grup reușesc să
atragă atenția asupra unei probleme, în vederea soluționării, prin intervenția puterii publice.
 Stabilirea agendei de politică publică – este faza în care problema identificată este luată în
considerație de către oficiali (putere publică și politică). Nu toate problemele identificate ajung
şi pe agenda politică.
 Implementarea unei politici publice – este un stadiu critic de realizare a unei politici publice.
Aici rolul administrației este decisiv.
 Formularea cadrului de politică publică – atunci când o anume problemă ajunge să fie
considerată de către oficiali nu înseamnă automat că o politică publică va fi creată. Cineva (o
anume autoritate) trebuie să dezvolte un program care să se refere la soluționarea problemei.
 Adoptarea unei politici publice – eforturile necesare pentru ca un anume program să fie
adoptat ca și program guvernamental. În această fază sunt concentrate elementele, de negociere,
dictate de interese, care pot schimba viziunea inițială asupra unei politici publice.
 Implementarea unei politici publice – este un stadiu critic de realizare a unei politici publice.
Aici rolul administrației este decisiv.
 Monitorizarea și evaluarea de politici publice – are ca scop determinarea eficienței unei
politici publice. Se analizează modul în care diversele activități au condus la îndeplinirea
scopurilor propuse inițial.
 UNIVERSITATEA ,,ȘTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA
Facultatea de Istorie și Geografie
Specializarea: ASISTEȚĂ SOCIALĂ

INIȚIATORII POLITICII PUBLICCE

Direct
 Guvernul
 Ministerele
 Parlamentul
 Autorităţile locale (numai politici publice locale)
Indirect
 Agenţiile
 ONG-uri, organizaţii interesate
 Cetăţenii
 Autorităţile locale (politicile naţionale)

Ciclul elaborării politicilor publice

Identificarea
Stabilirea problemelor Definirea
agendei alternativelor

Evaluarea
Monitorizare
evaluare ex-post
CONSULTAȚIE ex-ante

Decizia cu privire
Implementare
la politica publică
a politici Decizia cu privire
la finanțarea
publici

DE CE E NEVOIE DE PROCEDURI DE FORMULARE A POLITICILOR PUBLICE?

 Creşterea predictibilităţii impactului implementării actelor normative adoptate la nivel

guvernamental;
 Creşterea controlului exercitat asupra formulării şi implementării programelor de politici
publice în sensul reducerii eşecurilor în implementare datorate deficienţelor de formulare;
 Creşterea eficienţei procesului de evaluare şi monitorizare a politicilor publice.
 UNIVERSITATEA ,,ȘTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA
Facultatea de Istorie și Geografie
Specializarea: ASISTEȚĂ SOCIALĂ

POLITICI SOCIALE

Politica socială este o arie multidisciplinară, ce folosește concepte și metode din economie, știința
politică, sociologie, asistență socială, psihologie, management, filozofie și drept. Politica socială
studiază fenomene ce transcend acțiunile și politicile guvernamentale: dincolo de serviciile sociale
politica socială studiază o gamă largă de fenomene sociale și economice legate de bunăstarea la nivel
individual, familial sau la nivelul colectivității. Astfel, ariile de interes în studiul politicii sociale
cuprind:
 practici administrative și politici în domeniul serviciilor sociale, incluzând servicii medicale,
asigurări sociale, educație, angajare și formare profesională, servicii comunitare, locuire;
 probleme sociale, incluzând criminalitate, handicap, șomaj, sănătate mintală, bătrânețe;
 discriminare și dezavantaje: rasă, etnie, gen, sărăcie și inegalitate economică.

Forme de implementare a politicii sociale

Formele de implementare a politicii sociale sunt diferite. Una dintre principalele astfel de
forme este furnizarea de servicii sociale. Obiectul de a beneficia de servicii sociale poate fi ca grupuri
sociale separate (de obicei - având anumite probleme sociale), în privința cărora se administrează
administrația socială, și întreaga populație în ansamblu.
De exemplu, sistemul de protecție socială a șomerilor este o parte integrantă a politicii
publice. Acesta include două sisteme: asigurarea de șomaj, bazată pe experiența în muncă și
asigurări, luând în considerare nivelul salariilor și securitatea socială pentru a menține nivelul de trai
furnizat după testarea nevoii. Cele mai des întâlnite în țările dezvoltate ale programului de ajutor de
stat pentru șomeri sunt asigurările pentru șomaj.

POLITICA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA

Instituții în subordinea, sub autoritatea sau in coordonarea Ministerului Muncii, Familiei și

Protecției Sociale

1. Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH)

2. Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilulu (ANPDC)
3. Agenția Națională pentru Protecția Familiei (ANPF)
4. Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANEȘFB)
5. Inspecția Socială (IS)
6. Direcții de muncă și incluziune socială (DMIS)
7. Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPDS)
8. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM)
9. Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Social
I.N.C.S.M.P.S
10. Institutul de Cercetare a Calității Vieți (ICCV)
 UNIVERSITATEA ,,ȘTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA
Facultatea de Istorie și Geografie
Specializarea: ASISTEȚĂ SOCIALĂ

Politile sociale: reprezintă un set dfe programe, activotăți, măsuri, ce au scop adresarea unor
nevoi elementare umane de socială, educație, sanătate, locuire, și în general creșterea bunăstări
sociale prin intermediul (re) distribuirii unor resurse considerate a fi relevante (banii, servicii, etc).
Obiectivele politicilor sociale: Vizează protecția socoală. Protecția socială este un rezultat
al politicilor sociale, dar ea nu se realizează pe mai multe căi. Politicile sociale nu sunt decat una
dintre strategiile ce au ca obiectiv protecția socială. Sectorul non-guvernamental reprezintă, de
exemplu, o altă modalitate de politică socială.
 UNIVERSITATEA ,,ȘTEFAN CEL MARE” DIN SUCEAVA
Facultatea de Istorie și Geografie
Specializarea: ASISTEȚĂ SOCIALĂ

BIBLIGRAFIE:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Politica_social%C4%83#Institu%C8%9Bii_%C3%AEn_subor
dinea,_sub_autoritatea_sau_in_coordonarea_Ministerului_Muncii,_Familiei_%C8%99i_Pro
tec%C8%9Biei_Sociale
2. https://ro.scribd.com/doc/24586673/Politici-sociale