Capitolul

Per mut
mutååri
Permut
§1. NoÆiunea de per mutar
permutar e, operaÆii, pr
mutare, oprietåÆi
proprietåÆi

DefiniÆie

Exemplu

Capitolul 1. Permutåri

p 4_11.P65 4 06.08.2007, 15:24

 Dacã V, S Sn, atunci compusa V q S a permutãrii V cu permutarea S:
V q S :{1, 2, 3, 4, 5} o {1, 2, 3, 4, 5}, (V q S)(i) = V(S(i))
este, de asemenea, permutare de grad n deoarece compusa a douã aplicaþii bijective este o
aplicaþie bijectivã. Reprezentarea lui V q S sub formã de tablou cu douã linii este:
§ 1 2 ... i ... n ·
VoS ¨ ¸.
© V  S 1 V  S  2  ... V  S i  ... V  S  n  ¹
§1 2 3 4· §1 2 3 4·
Exemplu Dacã V, S S4, V ¨ ¸, S ¨ ¸ , atunci
©3 4 1 2¹ © 2 1 4 3¹

§ 1 2 3 4 ·
VoS ¨ ¸
© V  S 1 V  S  2  V  S 3 V  S  4  ¹

§ 1 2 3 4 · §1 2 3 4·
¨ ¸ ¨ ¸.
© V  2  V 1 V  4  V  3 ¹ © 4 3 2 1 ¹
De asemenea,
§ 1 2 3 4 ·
Voe ¨ ¸
© V e 1 V e  2  V e 3 V e  4  ¹

§ 1 2 3 4 ·
¨ ¸ V ºi
© V 1 V  2  V  3 V  4  ¹

§ 1 2 3 4 ·
eoV ¨ ¸
© e V 1 e V  2  e V 3 e V  4  ¹

§ 1 2 3 4 · §1 2 3 4·
¨ ¸ ¨ ¸ V.
© e 3 e  4  e 1 e  2  ¹ © 3 4 1 2 ¹
Orice permutare V Sn este aplicaþie bijectivã, deci admite inversã, de forma:
V 1:{1, 2,..., n} o {1, 2,..., n},
definitã prin: V 1(j) = i œ j = V(i),
Se observã cã V este tot permutare de grad n.
1

Cum (V q V 1)(j) = (V(V 1(j)) = V(i) = j ºi (V 1 q V)(i) = (V 1(V(i)) = V 1(j) = i, avem
V q V 1 = V 1 q V = e.
§ 1 2 3 4 5·
Exemplu Dacã V S5, V ¨ ¸ , avem V(1) = 4, V(2) = 2, V(3) = 5, V(4) = 3,
© 4 2 5 3 1¹
V(5) = 1, deci V 1(4) = 1, V 1(2) = 2, V 1(5) = 3, V 1(3) = 4 ºi V 1(1) = 5, de unde:
§ 1 2 3 4 5· §1 2 3 4 5 ·
V  ¨ ¸  S5 ºi V o V

V  o V ¨ ¸ e.
© 5 2 4 1 3¹ ©1 2 3 4 5 ¹
§1. NoÆiunea de permutare, operaÆii, proprietåÆi 5

p 4_11.P65 5 06.08.2007, 15:24

 Proprietãþi ale operaþiei de compunere a aplicaþiilor de mulþimi se regãsesc ºi pentru
operaþia de compunere a permutãrilor. Astfel:
(1) µ V, S, W Sn, (V q S)q W = V q (Sq W) (asociativitate);
(2) µ V  Sn, V q e = e q V = V (e este element neutru);
(3) µ V  Sn, j V 1  Sn, V q V 1 = V 1 q V = e (orice permutare are inversã).
12345678901234
12345678901234
DefiniÆie
12345678901234
12345678901234
12345678901234

Dacã V  Sn, atunci submulþimea AV a mulþimii A = {1, 2,..., n}, AV ^i  A V i  z i`

def

se numeºte suportul permutãrii V.

Evident AV = ‡ œ V = e.
§1 2 3 4 5 6·
Exemplu Dacã V  S6, V ¨ ¸ , atunci AV = {1, 3, 5, 6}.
12345678901234
© 3 2 5 4 6 1¹
12345678901234
DefiniÆie
12345678901234
12345678901234
12345678901234
O permutare W  Sn, n t 2, se numeºte transpoziþie dacã existã i ºi j în A = {1, 2,..., n},
i z j, astfel încât W(i) = j, W(j) = i ºi W(k) = k, µ k  A S {i, j}.
Transpoziþia W  Sn pentru care W(i) = j ºi W(j) = i se noteazã cu W = (i, j) sau W = (j, i).
2 n  n  1
În mulþimea Sn a permutãrilor de grad n, n t 2, existã Cn transpoziþii.
2
Suportul unei transpoziþii W = (i, j) este AW = {i, j}.
§1 2 3 · § 1 2 3·
Exemple 1. Permutãrile W1, W2, W3  S3, W1 ¨ ¸  2, 3 , W2 ¨ ¸ 1, 3
©1 3 2 ¹ © 3 2 1¹

§ 1 2 3·
ºi W3 ¨ ¸ 1, 2  sunt singurele transpoziþii din S3.
© 2 1 3¹

§1 2 3 4 5 6 ·
2. Dacã W = (2, 5)  S6, atunci W ¨ ¸.
12345678901234
12345678901234 ©1 5 3 4 2 6 ¹
12345678901234
Lema 1
12345678901234
12345678901234
12345678901234
Dacã W = (i, j)  Sn este o transpoziþie, atunci W z e ºi W2 = e.
DemonstraÆie. Cum i z j ºi W(i) = j, avem W z e. Cum W2(i) = W(W(i)) = W(j) = i, W2(j) = W(W(j)) =
= W(i) = j ºi W2(k) = W(W(k)) = W(k) = k, oricare ar fi k z i, j, rezultã cã: W2 = e.
123456789012345
123456789012345
123456789012345
Lema 2
123456789012345
123456789012345
123456789012345
Fie V  Sn, V z e, i  AV ºi j = V(i). Au loc urmãtoarele:
1. j  AV.
2. Dacã W = (i, j) ºi S = V q W, atunci AS  AV, AS z AV.
DemonstraÆie. 1. Cum i  AV, avem i z V(i) = j ºi deci, dacã V(j) = j = V(i), rezultã
j = i. Contradicþie. Aºadar, V(j) z j, deci j  AV.
2. Dacã V(k) = k, atunci k z i ºi k z j, deci S(k) = V(W(k)) = V(k) = k. Rezultã cã AS Ž AV.
Avem j  AV ºi cum S(j) = V(W(j)) = V(i) = j, rezultã cã AS este inclus strict în AV.

6 Capitolul 1. Permutåri

p 4_11.P65 6 06.08.2007, 15:25

 Observãm cã o transpoziþie W = (i, j)  Sn este o permutare a cãrei acþiune asupra numerelor
1, 2,..., i,..., j,..., n
revine la a permuta între ele numerele i ºi j ºi a lãsa neschimbate celelalte numere:
1, 2,..., j,..., i,..., n.
Teorema urmãtoare stabileºte cã acþiunea unei permutãri oarecare V  Sn asupra nu-
merelor 1, 2,..., n revine la a acþiona (într-o anumitã ordine) asupra acestora cu un numãr
finit de transpoziþii.
123456789012345678
123456789012345678
Teorema 1
123456789012345678
123456789012345678
123456789012345678
Orice permutare V  Sn, n t 2, se poate reprezenta ca un produs finit de transpoziþii.

DemonstraÆie. Sã notãm cu mV numãrul elementelor lui AV. Inducþie dupã numãrul mV.
Dacã mV = 0, atunci AV = ‡ ºi deci V = e. Dacã W = (1, 2), avem: e = W q W. Dacã AV z ‡, fie
i  AV, j = V(i), W = (i, j) ºi S = V q W. Cum AS  AV, avem mS < mV. Conform ipotezei de
inducþie, existã transpoziþiile W1, W2, ..., Wr  Sn astfel încât V q W = S = W1 q W2 q ... q Wr.
Înmulþind la dreapta cu W ºi þinând cont cã W q W = e, se obþine V = W1 q W2 q ... q Wrq W.

ObservaÆie:
Fie V  Sn, V z e, ºi i1  AV. ªirul i1, i2 = V(i1), i3 = V(i2),... are termenii în AV care este
mulþime finitã, deci ºirul precedent are termeni care se repetã. Cum V este o aplicaþie
injectivã, primul termen care se repetã este i1 ºi sã zicem cã a doua apariþie a sa este is + 1 = i1.
Cum i1  AV, avem V(i1) z i1, deci s t 2.
Fie S = V q (is  1, is) q (is  2, is  1) q ... q(i2, i3) q (i1, i2).
Se verificã imediat cã: AS = AVS {i1, i2, ... , is} ºi S(k) = V(k) oricare ar fi k z i1, i2, ... , is.
Avem: V = S q (i1, i2) q (i2, i3) q ... q (is  1, is).
Dacã S = e, egalitatea de mai sus reprezintã o descompunere a lui V în produs de
transpoziþii. Dacã S z e, se aplicã permutãrii S tratamentul precedent aplicat lui V . Se
continuã pânã se obþine permutarea e ºi, în final, vom putea preciza descompunerea lui V
în produs de transpoziþii.
§1 2 3 4 5 6 7·
Exemplu Fie V  S7, V ¨ ¸.
© 5 6 2 7 4 3 1¹
Avem AV = {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7}. Luãm i1 = 1  AV.
Rezultã i1 = 1, i2 = V(1) = 5, i3 = V(5) = 4, i4 = V(4) = 7, i5 = V(7) = 1. Dacã
def
definim: S V o  4, 7  o 5, 4  o 1, 5  (*),
atunci obþinem cã AS = AVS {1, 5, 4, 7} = {2, 3, 6}.
Fie j1 = 2. Rezultã: j2 = S(2) = V(2) = 6, j3 = S(6) = V(6) = 3, j4 = S(3) = V(3) = 2 ºi
deci, dacã: T = S q (6, 3) q (2, 6), atunci AT = ASS {2, 3, 6} = ‡.
Aºadar T = e, deci e = S q (6, 3) q (2, 6). Înmulþind la dreapta cu (2, 6) ºi apoi cu
(6, 3), obþinem S = (2, 6) q (6, 3).
Înlocuind în (*) ºi înmulþind succesiv la dreapta cu (1, 5), (5, 4) ºi (4, 7), obþinem:
V = (2, 6) q (6, 3) q (1, 5) q (5, 4) q (4, 7).

§1. NoÆiunea de permutare, operaÆii, proprietåÆi 7

p 4_11.P65 7 06.08.2007, 15:25

 §2. Inversiuni. Semnul unei per mutåri
permutåri
12345678901234
12345678901234
DefiniÆie
12345678901234
12345678901234
12345678901234
Fie V  Sn, n t 2. Spunem cã permutarea V prezintã o inversiune pentru perechea
ordonatã (i, j), cu 1 d i < j d n, dacã V(i) > V(j). Notãm cu Inv(V) numãrul tuturor
def Inv  V 
inversiunilor permutãrii V. Numãrul H(V), H V   1  ^1, 1` se numeºte
semnul sau signatura permutãrii V.
Vom spune cã permutarea V este parã, respectiv imparã dacã numãrul Inv(V) este
par, respectiv impar, ceea ce revine la H(V) = 1, respectiv H(V) = 1.

Sã observãm cã, pentru i fixat, numãrul perechilor (i, j) cu i < j d n, pentru care V
prezintã inversiunii este egal cu numãrul elementelor din linia a doua a tabelului:
§ 1 2 ... i ... n ·
V ¨ ¸
© V 1 V  2  ... V i  ... V  n  ¹
aflate în dreapta lui V(i), mai mici ca V(i).
§1 2 3 4 5·
Exemple 1. Fie V  S5, V ¨ ¸.
©3 2 5 1 4¹
În dreapta lui V(1) = 3 existã 2 numere mai mici decât 3, în dreapta lui V(2) = 2
existã 1 numãr mai mic decât 2, în dreapta lui V(3) = 5 existã 2 numere mai
mici decât 5, iar în dreapta lui V(4) = 1 nu existã numere mai mici decât 1.
Obþinem cã: Inv(V) = 2 + 1 + 2 + 0 = 5 ºi H(V) = (1)5 = 1, deci V este permu-
tare imparã.
2. Dacã e  Sn, n t 2, este permutarea identicã, atunci Inv(e) = 0 ºi H(e) = (1)0 = 1.
Deci, permutarea identicã e este parã.
12345678901234
12345678901234
Lema 3
12345678901234
12345678901234
12345678901234
Fie V, W  Sn, n t 2, unde W = (i, j), 1 d i < j d n . Are loc relaþia: H(V q W) = H(V).
Altfel spus:
Când compunem o permutare V cu o transpoziþie W, permutarea V îºi schimbã semnul
(paritatea).
DemonstraÆie. Fie S = V q W. Avem S(i) = V(W(i)) = V(j), S(j) = V(W(j)) = V(i) ºi
S(k) = V(W(k)) = V(k), oricare ar fi k z i, j. Aºadar:
§ 1 2 ... i ... j ... n · § 1 2 ... i ... j ... n ·
S ¨ ¸ ¨ ¸
©S 1 S  2  ... S i  ... S  j  ... S  n  ¹ © V 1 V  2  ... V  j  ... V i  ... V  n  ¹
Demonstrãm prin inducþie dupã numãrul m = j  i.
§ 1 2 ... i i  1 ... n ·
Dacã m = 1, atunci: S ¨ ¸,
© V 1 V  2  ... V i  1 V i  ... V  n  ¹

8 Capitolul 1. Permutåri

p 4_11.P65 8 06.08.2007, 15:25

 ­° Inv V  1, dacã V i  1 ! V i 
de unde rezultã cã: Inv  S ® .
°̄ Inv V  1, dacã V i  1  V i 
Inv  V r1 Inv  V 
Avem: H V o W   1   1 H  V  .
Presupunem cã m > 1. Folosind definiþia compunerii permutãrilor, se observã cã
pentru orice numãr s z i, j, avem: (i, j) = (i, s) q (s, j) q (i, s), iar în particular:
W = (i, j) = (i, i + m) = (i, i + 1) q (i + 1, j) q (i, i + 1).
Înmulþirea lui V la dreapta cu W revine la a înmulþi pe V succesiv cu transpoziþiile
(i, i + 1), (i + 1, j) ºi (i, i + 1). Conform cazului m = 1 ºi ipotezei de inducþie (j  (i + 1) <
m) V îºi schimbã paritatea de trei ori, de unde rezultã: H(V q W) = H(V).
12345678901234
12345678901234
12345678901234
Corolar
12345678901234
12345678901234
12345678901234
Orice transpoziþie W este permutare imparã.
DemonstraÆie. Cum e = W q W, avem 1 = H(e) = H(W q W) = H(W), de unde rezultã H(W) = 1.
Dacã n > 1, notãm cu An mulþimea permutãrilor pare din Sn ºi cu Bn mulþimea
permutãrilor impare. Evident, Sn = An N Bn, An O Bn = ‡.
Fie W = (1, 2). Dacã V  An, n t 2, atunci din lema 3 rezultã cã Vq W  Bn, iar dacã
S  Bn, atunci Sq W  An. Putem considera aplicaþia f: An o Bn, f (V) = Vq W.
Dacã f (V1) = f (V2), atunci V1q W = V2q W ºi înmulþind la dreapta cu W, obþinem V1 = V2.
Aºadar f este aplicaþie imjectivã.
Dacã S  Bn ºi V = Sq W  An, atunci f (V) = Vq W = Sq Wq W = Sq e = S, deci f este
ºi surjectivã.
Prin urmare, f este aplicaþie bijectivã. Rezultã cã numãrul permutãrilor pare este
acelaºi cu numãrul permutãrilor impare, ºi anume n!/2.
Exer ci
ciÆÆ ii rrezolvate
Exerci ezolvate
§1 2 3 4 5 6·
1. Fie V  S6, V ¨ ¸.
©3 5 4 1 6 2¹
a) Sã se calculeze numerele Inv(V) ºi H(V).
b) Sã se reprezinte V ca produs de transpoziþii.
Rezolvare:
a) În dreapta lui V(i) din a doua linie a lui V sunt douã numere mai mici ca V(i) când i = 1,
trei când i = 2, douã când i = 3, zero când i = 4, unul când i = 1.
Aºadar: Inv(V) = 2 + 3 + 2 + 0 + 1 = 8 ºi H(V) = (1)8 = 1.
b) Avem AV = {1, 2, 3, 4, 5, 6}. Luãm i1 = 1  AV.
Avem: i1 = 1, i2 = V(1) = 3, i3 = V(3) = 4, i4 = V(4) = 1.
def
Aºadar, dacã S V o  3, 4  o 1, 3 , atunci: AS = AVS {1, 3, 4} = {2, 5, 6}.
Fie j1 = 2  AS, j2 = S(2) = V(2) = 5, j3 = S(5) = V(5) = 6, j4 = S(6) = V(6) = 2.
Dacã T = S q (5, 6) q (2, 5), atunci AT = ASS {2, 5, 6} = ‡, deci T = e.
Avem S = (2, 5) q (5, 6) ºi V = (2, 5) q (5, 6) q (1, 3) q (3, 4).

§2. Inversiuni. Semnul unei permutåri 9

p 4_11.P65 9 06.08.2007, 15:25

 2. a) Dacã V  Sn ºi V = W1 q W2 q ... q Wm este o descompunere a lui V în produs de transpoziþii,
atunci H(V) = (1)m.
b) Oricare ar fi V, S  Sn, avem H(V q S) = H(V)H(S).
c) Produsul a douã permutãri de aceeaºi paritate (de paritãþi diferite) este o permutare
parã (respectiv imparã).
Rezolvare:
a) Dacã m = 1, avem V = W1, deci H(V) = H(W1) = 1 = (1)1.
Dacã m > 1 ºi H(W1 q W2 q ... q Wm1) = (1)m1, atunci
H(W1 q W2 q ... q Wm) = H(W1 q W2 q ... q Wm1) = (1)m1 = (1)m.
b) Fie V = W1 q W2 q ... q Wm ºi S = W1c q W2c q ... q Wmcc descompuneri ale lui V ºi S în produs de
transpoziþii. Cum V q S = W1 q W2 q ... q Wm q W1c q W2c q ... q Wmcc, avem:
H(V q S) = (1)m+mc (1)m(1)mc= H(V)H(S).
c) Rezultã din punctul b).

Exer ci
ciÆÆii pr
Exerci opuse
propuse

§1 2 3 4· §1 2 3 4·
1. Fie V, S  S4, V ¨ ¸, S ¨ ¸.
©3 4 2 1¹ © 4 1 2 3¹
Calculaþi V q S, S q V, (V q S)1, S1 q V1.
2. Determinaþi x  S5, astfel încât:
1 2 3 4 5· §1 2 3 4 5· ;
a) §¨ ¸o x ¨ ¸
© 3 1 4 2 5¹ ©5 1 3 2 4¹

§ 1 2 3 4 5 · § 1 2 3 4 5·
b) x o ¨ ¸ ¨ ¸;
© 5 4 3 1 2 ¹ © 4 1 5 2 3¹

§ 1 2 3 4 5· § 1 2 3 4 5 · §1 2 3 4 5 ·
c) ¨ ¸o x o¨ ¸ ¨ ¸.
© 4 2 5 3 1¹ © 4 2 5 3 1 ¹ ©1 2 4 5 3¹

§1 2 3 4·
3. Fie V  S4, V ¨ ¸.
©3 2 4 1¹
a) Calculaþi V2, V3, V4, V212.
b) Avem Vk = e cu k  m dacã ºi numai dacã k este multiplu de 3.
4. Dacã i1, i2, i3 sunt trei numere distincte din {1, 2, ... , n}, n t 3, notãm cu (i1, i2, i3) per-
mutarea D  Sn pentru care D(i1) = i2, D(i2) = i3, D(i3) = i1 ºi D(k) = k, µ k z i1, i2, i3.
Arãtaþi cã:
a) D3 = e;
b) V q (i1, i2, i3) q V1 = (V(i1), V(i2), V(i3)), µ V  Sn.

10 Capitolul 1. Permutåri

p 4_11.P65 10 06.08.2007, 15:25

 5. a) Dacã V, S  Sn ºi AV O AS = ‡, atunci V q S = S q V.
b) Dacã S, W  Sn, n t 5, S = (1, 2, 3) ºi W = (4, 5), atunci (S q W)6 = e.

§1 2 3 4 5·
6. Fie S  S5, S ¨ ¸.
© 3 4 5 2 1¹
a) Arãtaþi cã S = (1, 3, 5) q (2, 4).
b) Arãtaþi cã V q S q V1 = (V(1), V(2), V(3)) q (V(2), V(4)), oricare ar fi V  S5.
c) Determinaþi permutãrile V  S5 cu proprietatea V q S q = S q V.
7. Descompuneþi în produs de transpoziþii permutãrile V  S5 ºi S  S7,
§1 2 3 4 5 · § 1 2 3 4 5 6 7·
V ¨ ¸, S ¨ ¸.
©1 3 4 5 2 ¹ © 4 6 2 5 7 3 1¹

§1 2 3 4 5· § 1 2 3 4 5·
8. Fie permutãrile V, S  S5, V ¨ ¸ , S ¨ 2 5 4 3 1¸ .
© 3 5 1 4 2¹ © ¹
a) Sã se determine Inv(V) ºi Inv(S).
b) Determinaþi H(V), H(S), H(V q V), H(S q S), H(V q S) ºi H(S q V).
§ 1 2 ... n ·
9. Sã se determine n astfel încât permutarea V ¨ ¸ sã fie imparã.
© n n  1 ... 1 ¹

10. Fie numerele a1, ... , an, b1, ... , bn astfel încât 0 < a1 < a2 < ... < an ºi 0 < b1 < b2 < ... < bn.
Sã se arate cã oricare ar fi V  Sn are loc relaþia:
a1b1 + a2b2 + ... + anbn t a1bV(1) + a2bV(2) + ... + anbV(n).

§1 ·
11. Fie numerele reale a1 , a2 , a3  ¨ , 2 ¸ . Arãtaþi cã oricare ar fi V  S3, avem:
©2 ¹

§ 1 ·§ 1 ·§ 1 · §5·
3

¨ a1  ¸¨ a2  ¸¨ a3  ¸¨ ¸ .
¨ aV1 ¸¨ aV2  ¸¨ aV3 ¸¹ © 2 ¹
© ¹© ¹©

12. Fie transpoziþia W = (i, j)  Sn, 1 d i < j d n, ºi mulþimile: Sc = {V  Sn~V(i) > V(j)},
Scc = {V  Sn~V(i) < V(j)}. Sã se arate cã:
a) Sn = Sc N Scc ºi Sc O Scc = ‡.
b) Dacã V  Sc, atunci V q W  Scc.
c) Aplicaþia f: Sc o Scc, f (V) = Vq W, este bijectivã.

§2. Inversiuni. Semnul unei permutåri 11

p 4_11.P65 11 06.08.2007, 15:25