Tudor Arghezi, scriitor interbelic, este un inovator al limbajului artistic în

poezie. Pornind de la forţa cuvântului, el creează o altă manieră literară,

cunoscută sub denumirea de „estetica urâtului”. Inovaţia stilistică argheziană
constă în revalorificarea cuvintelor, cărora le dă noi sensuri, în ideea că acestea
sunt atotputernice, pot schimba esenţa universului, concepţie care constituie arta
poetică a lui Tudor Arghezi.

Lirica religioasă

Lirica religioasă este ilustrată de Psalmi şi de alte poezii inspirate din Vechiul
Testament. Ca psalmist, Tudor Arghezi a fost definit ca poet aflat „între credinţă
şi tăgadă”, cei 16 psalmi publicaţi între anii 1927-1967 fac parte din mai multe
volume de poezii: 9 psalmi aparţin volumului de debut, Cuvinte potrivite, iar
ceilalţi volumelor Frunze, Poeme noi, Silabe şi Noapte.

Inspirându-se din Vechiul Testament, Tudor Arghezi publică în „Revista Fundaţiilor

Regale” (1944) ciclul de poezii Tablouri biblice (Versuri de Abecedar), alcătuit
din cinci poezii: Adam şi Eva, Paradisul, Porunca, Păcatul şi Pedeapsa.

Întreaga perioadă a creaţiei şi activităţii literare dovedeşte, aşadar, preocuparea

permanentă a lui Arghezi pentru problematica filozofică a relaţiei omului cu
Dumnezeu, concepţie manifestată în poezia religioasă, definită de George Călinescu
ca „o poezie monumentală şi grea a zborului sufletesc către lumină”.

Sursele de inspiraţie ale liricii religioase pot fi identificate în cei 4-5 ani
petrecuţi de Arghezi ca monah la mănăstirea Cernica şi ca secretar al episcopului
de Muntenia, prilej cu care intră în contact direct cu Psalmii lui David, cu
textele religioase creştineşti, ceea ce l-a determinat să mediteze în permanenţă la
relaţia spirituală dintre om şi Dumnezeu.

În ciclul de poezii Tablouri biblice (Versuri de Abecedar) se remarcă spiritul

ludic de care Tudor Arghezi a fost fascinat mereu, vocaţie pe care nu şi-a putut-o
reprima şi care presupune o redobândire a ingenuităţii infantile, poetul construind
un adevărat univers al „inventivităţii şi gratuităţii jocului”, deoarece „nimeni nu
s-a «copilărit» cu atâta aplicaţie voioasă ca el”. (Ovid S. Crohmălniceanu)

Titlul

Titlul ciclului Tablouri biblice încadrează poeziile în lirica religioasă, sugerând

ideea că sursa de inspiraţie o constituie textele din „Vechiul Testament”.
Subtitlul Versuri de Abecedar trimite la începutul Creaţiei, titlul fiecărei poezii
fiind semnificativ pentru etapele poveştii biblice: Adam şi Eva, Paradisul,
Porunca, Păcatul şi Pedeapsa. Dumnezeu a făcut primii oameni, pe Adam şi pe Eva, în
Paradis, apoi le-a dat porunca de a nu se înfrupta din pomul vieţii, pentru că
acesta este un păcat ce va avea ca efect pedeapsa alungării lor din Eden.

Tema

Poezia Adam şi Eva este un text ficţional original, un joc al Creaţiei, în care
poetul păst