CAUCIUCUL

PROVENIENTA-CLASIFICARE-PROPRIETATI
 Provenienţă şi clasificare
 Cauciucul este un produs organic, care poate fi natural sau
artificial.
 1. Cauciucul natural se găseşte în sucul numit latex, al multor
plante (peste 500 de specii), care cresc, mai ales, în zona
tropicală.

 Pentru a colecta latexul, se face o incizie în

scoarţă, iar acesta curge direcţionat către un vas
ataşat de trunchiul arborelui

 Procedeul original pentru obţinerea cauciucului

din latex consta în evaporarea lui. Pentru
aceasta se înmuia în latex o lopată de lemn şi
se usca deasupra focului. Operaţia se repeta
până se obţinea o cantitate de cauciuc.
 În prezent, cauciucul se obţine prin separarea sa din latex, folosind
acid acetic (oţet concentrat); după separare este trecut printre doi
cilindri şi tras în foi.

 Cauciucul brut astfel obţinut este un material plastic; pentru a-l

transforma într-un material elastic se supune procesului de
vulcanizare, care constă în încălzirea la temp. de 130-145°C a
unui amestec de cauciuc cu cantităţi mici de sulf; procesul este
ireversibil.

 Dacă se vulcanizează cauciucul cu cantităţi mari de sulf (25-40%)

se obţine un produs dur, cu mare rezistenţă mecanică, care nu se
poate alungi, numit ebonită.

 În funcţie de destinaţie, obiectelor fabricate din cauciuc li se cer

diferite proprietăţi care se obţin prin adăugarea, înainte de
vulcanizare, de diverse substanţe:
 Plastifianţii au rolul de a mări plasticitatea şi de a uşura prelucrarea
cauciucului la operaţiile următoare
 Materialele de umplutură determină anumite proprietăţi: oxizii
metalici, azbestul, argila, talcul etc. conferă produsului o oarecare
duritate, iar negrul de fum se foloseşte la fabricarea anvelopelor şi
camerelor de automobil, pentru a le îmbunătăţi proprietăţile metalice;

 Coloranţii dau coloritul materialului;

 Agenţii de vulcanizare (sulful, seleniul etc.);
 Acceleratorii de vulcanizare reduc durata şi temperatura operaţiei de
vulcanizare;
 Antioxidanţii elimină fenomenul de îmbătrânire a cauciucului.
 2. Cauciucul sintetic se obține din unele hidrocarburi gazoase
(de exemplu, gaze de rafinărie).
 În stare brută, cauciucurile sintetice au unele proprietăți scăzute;
de aceea se folosesc diverse materiale de adaos (negru de fum,
plastifianți, acceleratori, agenți de vulcanizare), care să
îmbunătățească aceste proprietăți
 3. Cauciucul regenerat rezultă prin transformarea produselor
uzate din cauciuc (anvelope și camere de aer) în materiale cu
plasticitate bună, care se pot apoi prelucra.
 În industria prelucrătoare de cauciuc se utilizează și alte tipuri de
materiale:

 Materiale textile sub formă de țesături, fire,

fibre, tricotaje, care pot fi din bumbac,
mătase artificială sau fibre sintetice; ele
constituie elementul de rezistență principal
pentru curele de transmisie, benzi
transportatoare, tuburi de cauciuc, articole
de îmbrăcăminte etc.
 Materiale metalice sub formă de pulberi, fire
sau cabluri metalice etc., folosite pentru
confecționarea diferitelor tipuri de furtunuri,
benzi transportatoare, bandaje, garnituri
etc.
 Proprietăți
 Cauciucul extras din latex are unele proprietă ți nesatisfăcătoare: se
înmoaie ușor la cald, se sfărâmă la temperaturi joase, se dizolvă în
benzină, se uzeză ușor.

 Prin adăugarea unor substanțe plastifiante sau de umplutură (sulf,

negru de fum, smoală, oxizi metalici), se îmbunătă țesc mult
proprietățile de utilizare ale cauciucului.

 Elasticitatea este proprietatea cea mai importantă a cauciucului,

acesta putându-se alungi de 7-8 ori sub ac țiunea unor for țe relativ
mici.
 Rezisten ța la rupere poate ajunge la valori foarte mari în cazul
cauciucului vulcanizat; elasticitatea împreună cu marea rezisten ță la
rupere fac din cauciuc un material unic, de neînlocuit în anumite
aplicații tehnice – pneuri auto etc.
 Cauciucul are densitate mică și o rezistență
bună la frecare, nu este higroscopic, este
rezistent la acțiunea a numeroase substanțe
chimice

 Îmbătrânirea cauciucului se manifestă după mai multă vreme de

expunere în aer; acesta se transformă într-o masă lipicioasă sau
sfărâmicioasă, cu rezistență mecanică și elasticitate scăzute.
Fenomenul este accelerat de căldură și mai ales de lumină, precum
și de contactul cu unele metale (de exemplu, cuprul).

 Diversele tipuri de cauciuc regenerat, obținute din de șeuri de articole

tehnice, încălțăminte, anvelope și camere de aer, țesături
cauciucate, furtunuri sunt caracterizate din punct de vedere calitativ
și de anumite proprietăți superioare, dintre care men ționăm:
plasticitate bună, rezistență la rupere, densitate potrivită, aspect
exterior plăcut, grad de omogenitate adecvat.
 Să reţinem
 Cauciucul este un produs organic, care, în funcţie de modul de
obţinere poate fi natural sau sintetic.
 Cauciucul natural se extrage din latex, un suc alb, lăptos, care se
găseşte în scoarţa arborilor de cauciuc.
 Pentru a-l transforma într-un material elastic, cauciucul brut se
opune procesului de vulcanizare.
 Ebonita este un produs obţinut prin amestecarea cauciucului brut cu
25-40% sulf; este un material rigid şi dur, având rezistenţă mecanică
bună, stabilitate chimică şi un pronunţat caracter electroizolant.
 Materiale care se pot adăuga cauciucului înainte de vulcanizare
sunt: plastifianţi, materiale de umplutură, coloranţi, agenţi de
vulcanizare, acceleratori de vulcanizare, antioxidanţi.
 Cauciucul sintetic se obţine din unele hidrocarburi gazoase.
 Cauciucul regenerat rezultă din transformarea deşeurilor de cauciuc
vulcanizat prin diverse procedee.
 Pentru prelucrarea cauciucului se mai utilizează: materiale textile,
materiale metalice etc.
 Principalele proprietăţi ale cauciucului sunt: elasticitatea, rezistenţa
la rupere şi la frecare, rezistenţa la acţiunea unor substanţe chimice,
densitatea scăzută.
 Ce nu ştiaţi despre cauciuc ...
 Astecii si mayasii au fost primii care au descoperit arborele de
cauciuc.
 Cauciucul a fost interzis in secolul 15.
 Charles Marie de La Condamine l-a redescoperit in 1735. Iar in 1739
a început comercializarea cauciucului natural.
 În 1909 chimistul Fritz Hofmann a inventat cauciucul sintetic.

 Chimistul scoţian Charles Macintosh (1766 – 1843) a realizat primul

material folosit la confecţionarea hainelor impermeabile, fixând o
foaie de cauciuc între două bucăţi de pânză.
 Cauciucul extras din latex are unele proprietăţi nesatisfăcătoare: se
înmoaie uşor la căldură, se sfărâmă la temperaturi joase, se uzează
uşor, se dizolvă în benzină.
 Elasticitatea cauciucului este diferită de cea a metalelor: cauciucul
se încălzeşte la alungire, transformând în căldură lucrul mecanic
consumat pentru alungire.
Şerbănescu David-Andrei Valerica Bejan
clasa aVII-a C Profesor îndrumător
Şcoala Gimnazială 146
“I. G. Duca”, Bucuresti
 BIBLIOGRAFIE

Educație tehnologică: manual pentru cls. a VII-a

autori Gabriela Lichiardopol, Cristian Galin