ACADEMIA FORŢELOR AERIENE “HENRI COANDĂ”

BRAŞOV 9

Disciplina:
INOVARE SI TRANSFER TEHNOLOGIC

TEMA: STUDIU COMPARATIV PENTRU

DETERMINAREA CAMIONULUI OPTIM PENTRU
TRANSPORTAREA RADARULUI 3D ”ATAR”
(metoda utilizată: analiza multi-criterială avansată)

ÎNDRUMĂTOR:
Maior şef lucrări dr.ing.
Cornel ARAMĂ
AUTOR:
Locotenent
Traian-Viorel BREHUI
9

BRAŞOV
2017
 Cuprins

Cap. 1: Noţiuni generale despre inovare, inventică, creativitate şi transfer de tehnologie .............. 3
1.1. Inovare .............................................................................................................................. 3
1.2. Inventica ........................................................................................................................... 4
1.3. Creativitatea...................................................................................................................... 5
1.4. Transfer de tehnologie ...................................................................................................... 6

Cap. 2: Prezentarea generală a analizei multi-criteriale .................................................................. 7

2.1. Descrierea metodei ........................................................................................................... 7
2.2. Stabilirea criteriilor........................................................................................................... 7
2.3. Determinarea ponderii fiecărui criteriu ............................................................................ 8
2.4. Identificarea tuturor variantelor........................................................................................ 8
2.5. Acordarea unei note Ni..................................................................................................... 9
2.6. Calcularea produselor dintre notele N şi coeficienţii de pondere ..................................... 9

Cap. 3: Aplicarea analizei multi-criteriale avansate pentru determinarea camionului optim pentru
transportarea radarului 3D ATAR ................................................................................................... 9

Cap.4: Concluzii referitoare la analiza multi-criterială avansată ................................................... 12

Bibliografie .................................................................................................................................... 13

2
 Cap. 1: Noţiuni generale despre inovare, inventică, creativitate şi transfer de
tehnologie

1.1. Inovare
Prin inovare se înţelege activitatea în urma căreia rezultă o inovaţie. Inovaţia este
considerată ca fiind motorul principal al creşterii economice în economia globală de astăzi. Prin
introducerea în practică a inovaţiilor se pot obţine produse cu caracteristici de calitate îmbunătăţite,
servicii de calitate superioară, procese de producţie noi, mai eficiente şi mai curate (ecologice),
modele îmbunătăţite ale sistemului de management al afacerilor, metode moderne de management
al forţei de muncă. Există multiple motivaţii ale întreprinderilor şi organizaţiilor pentru a inova,
între care : creşterea cotei de piaţă, cucerirea de noi pieţe, ameliorarea calităţii produselor, lărgirea
gamei de produse, înlocuirea produselor învechite, reducerea impactului asupra mediului.
Inovaţia este indisolubil legată de creativitate. Inovarea şi creativitatea sunt procese care se
intercondiţionează, deoarece găsirea soluţiei la problemele ce apar într-un proces de inovare
necesită creativitate. Inovaţia vizează o aplicare comercializabilă în practică a unei invenţii; totuşi,
inovaţia este posibilă şi fără o prealabilă invenţie.
Inovarea este o activitate din care rezultă un produs (bun sau serviciu) nou sau semnificativ
îmbunătăţit lansat pe piaţă, sau reprezintă introducerea în propria întreprindere a unui proces nou
sau semnificativ îmbunătăţit. Inovarea este bazată pe rezultatele unor tehnologii noi, pe noi
combinaţii ale tehnologiei existente sau pe utilizarea altor cunoştinţe obţinute de întreprindere.
Inovarea poate fi dezvoltată de întreprinderea inovativă sau de altă întreprindere. Nu vor fi
considerate ca inovări vânzările de produse inovative ale unei întreprinderi care au fost realizate
sau dezvoltate anterior de către alte întreprinderi.
Inovarea se clasifică în patru tipuri principale :
 inovare de produs ;
 inovare de proces ;
 inovare organizaţională ;
 inovare de marketing.
Inovarea de produs se referă la bunuri şi servicii cu caracteristici sau intenţii de utilizare
care diferă semnificativ de produsele precedente realizate de întreprindere. Aceasta include :
specificaţii tehnice noi sau semnificativ îmbunătăţite, componente şi materiale, software (program
de calculator) încorporat, utilizator prietenos sau alte caracteristici funcţionale. Inovările de produs
pot consta în bunuri şi servicii care sunt în întregime noi pentru firmă sau noi pentru piaţa firmei
sau bunuri şi servicii care au fost semnificativ îmbunătăţite.
Inovarea de proces apare atât în sectoarele de servicii cât şi în sectoarele de producţie şi
include metode de producţie noi sau semnificativ îmbunătăţite : logistice, sisteme de furnizare şi
distribuţie şi activităţi “back office” cum ar fi întreţinere, cumpărare şi operaţiuni contabile. Ele
includ schimbări semnificative în tehnici specifice, echipament şi/sau software, intenţionând să
îmbunătăţească calitatea, eficienţa sau flexibilitatea unei activităţi productive sau a unei activităţi
de aprovizionare sau să reducă riscurile privind siguranţa mediului ambiant.
Inovarea organizaţională reprezintă implementarea unei schimbări semnificative în
practicile de afaceri ale întreprinderii, organizarea responsabilităţilor şi luării deciziilor la locul de
muncă, care include formare profesională sau instruire pentru creşterea competenţelor şi
responsabilităţilor şi organizarea relaţiilor externe cu alte întreprinderi sau instituţii publice. Ele
intenţionează să îmbunătăţească capacitatea inovativă a firmei sau caracteristicile de performanţă,
cum ar fi calitatea sau fluxul muncii sau timpul de răspuns la oportunităţi şi crize. Inovările
organizaţionale de obicei implică schimbări la mai mult de un lanţ furnizor al întreprinderii şi sunt
mai puţin dependente de tehnologie decât inovările de proces.
Inovarea de marketing se referă la schimbări semnificative în modul în care o întreprindere

3
îşi vinde pe piaţă bunurile şi serviciile inclusiv schimbările în design şi ambalare. Multe dintre ele
pot fi utilizate prima dată de întreprindere. De exemplu prima utilizare a produsului pe internet
pentru o linie de produs este o inovare, dar a doua utilizare a internetului pentru plasarea produsului
pentru o linie diferită de produse sau pentru o piaţă geografică diferită nu este o inovare.
1.2.Inventica

Inventica este ştiinţa definită de cele mai multe ori ca arta de a ajunge la lucruri noi,
nefăcute încă, denumite invenţii. Inventica este o parte a creaticii. O invenţie este o rezolvare sau
realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoaşterii care prezintă noutate şi progres faţă de stadiul
cunoscut până atunci. Ea se poate referi la realizarea unui produs (dispozitiv, material, substanţă)
sau a unui procedeu în toate domeniile tehnologice.
Procedeul constă din activităţi tehnologice care conduc la :
- obţinerea, fabricarea sau utilizarea unui produs ;
- rezultate de natură calitativă ca : măsurare, analiză, reglare, control, curăţare, uscare,
diagnosticare sau tratament medical şi altele.
O invenţie nu este acelaşi lucru cu o descoperire, care înseamnă constatarea unei realităţi
încă necunoscute. Invenţiile doar arareori se fac pe neaşteptate. Ele sunt în mod obişnuit rezultatul
unei convergenţe a tehnologiilor actuale într-un mod nou şi unic. Lucrul acesta se poate realiza în
urma satisfacerii unei anumite necesităţi umane, ca o împlinire a dorinţei unui inventator de a face
ceva mai rapid sau mai eficient, ori chiar ca urmare a unei întâmplări. O invenţie poate fi rezultatul
unui efort individual, dar şi al unei munci în echipă. Invenţiile pot fi făcute simultan în diferite părţi
ale lumii.
Protecţia invenţiilor se face prin brevet de invenţie. Brevetul de invenţie este un act juridic
oficial care îi acordă titularului său un drept cu caracter exclusivist de exploatare a unei invenţii,
pe întreaga sa durată. Durata brevetului de invenţie este de 20 de ani, cu începere de la data de
depozit, conform art.31 din Legea 64/1991, republicată. Dreptul exclusiv de exploatare este un
„drept negativ”, în sensul că interzice unor terţi să fabrice, să utilizeze, să vândă sau să importe
produsul sau procedeul acoperit de brevet, fără
consimţământul deţinătorului de brevet.
Nu sunt considerate invenţii :
- descoperirile, teoriile ştiinţifice şi metodele matematice ;
- creaţiile estetice (în muzică, arte plastice) ;
- planurile, principiile şi metodele în exercitarea de activităţi mentale, în materie de jocuri
sau în domeniul activităţilor economice, precum şi programele de calculator;
- prezentările de informaţii.
Protejarea acestor produse se face pe baza drepturilor de autor.
În funcţie de tipul noutăţii invenţiilor se pot distinge diferite categorii de invenţii :
- invenţii rezultate în urma asocierii a două sau mai multe soluţii cunoscute ;
- invenţii rezultate prin modificări dimensionale ale unui obiect cunoscut, care conduc
la un efect tehnic superior în comparaţie cu soluţia existentă ;
- invenţii rezultate în urma creării de noi funcţiuni ale unui obiect cunoscut ;
- invenţii rezultate prin înlocuire de materiale folosite în alcătuirea unui produs
cunoscut sau folosite într-un procedeu de fabricaţie cunoscut ;
- invenţii rezultate în urma înlocuirii unui element component dintr-o maşină sau
instalaţie ;
- invenţii rezultate în urma modificării compoziţiei chimice a unui produs sau a
proporţiei de cobinare ;
- invenţii rezultate în urma modificării ordinei operaţiilor şi fazelor în procese
tehnologice ;

4
 - invenţii realizate prin modificarea schemei de principiu caracteristice (schema
cinematică, electronică, hidraulică, fluidică, de automatizare) a unui produs.
1.3. Creativitatea
Creativitatea este un potenţial uman nativ şi/sau cultivat, fără de care creaţia nu se produce
şi nu se valorifică, nu există pentru că n-ar putea fi nici înţeleasă, nici comparată şi nici depăşită.
Actul de creaţie este activitatea prin care se produc noi valori culturale şi spirituale, noi bunuri
materiale.
Creativitatea este un proces mental şi social care implică generarea unor idei sau concepte
noi, sau noi asocieri ale minţii creative între idei sau concepte existente. Creativitatea este un
concept multidimensional şi se poate manifesta în multiple domenii. Identificarea şi cuantificarea
naturii creativităţii constituie obiective dificile. Conceptul de creativitate poate fi definit din
perspectiva unor discipline diferite : psihologie, psihologie socială, ştiinţe cognitive, arte,
inteligenţă artificială, filozofie, economie, management şi deci la multe niveluri distincte : cognitiv,
intelectual, social, economic, artistic, literar. Dificultatea definirii creativităţii rezidă în asocierile
particulare ale acestui concept cu artele, în natura complexă a creativităţii şi în varietatea teoriilor
care au fost dezvoltate pentru a o explica.
Caracteristicile proceselor de creaţie sunt clasificate, de regulă, în patru categorii. În primul
rând, creativitatea implică totdeauna gândirea sau comportarea imaginativă. Activitatea
imaginativă este un proces de generare a ceva original : oferirea unei alternative la ceea ce este
convenţional, de aşteptat sau de rutină. În al doilea rând, această activitate imaginativă are un scop
precis : este direcţionată spre atingerea unui anumit obiectiv sau rezolvarea unei probleme centrale.
Uneori, obiectivul se modifică, atunci când apar noi idei şi posibilităţi : de exemplu în procese de
invenţii sau descoperiri sunt identificate noi scopuri când produsul sau ideea iniţială au apărut. În
al treilea rând, aceste procese trebuie să genereze ceva original. Originalitatea poate fi de mai multe
categorii : individuală (în raport cu rezultatul anterior al persoanei), relativă (faţă de grupul de care
aparţine) sau istorică (rezultatul este original în raport cu orice realizare anterioară în domeniul
particular). În al patrulea rând, rezultatul trebuie să fie de valoare în raport cu obiectivul. "Valoarea"
este aici o apreciere a unei anumite proprietăţi a rezultatului. Există multe judecăţi posibile ale
valorii, în funcţie de domeniul de activitate în chestiune : eficient, util, agreabil, valabil, tenabil
(durabil).
Au fost propuse trei "tipuri" de creativitate :
- creativitatea tehnologică (invenţia) ;
- creativitatea economică (antreprenoriat) ;
- creativitatea artistică/culturală.
Toate aceste dimensiuni ale creativităţii se află în corelaţie, implicând procese de gândire
comune şi completându-se reciproc. Economia creativă este rezultatul corelaţiilor dintre tehnologii,
arte şi afaceri.
Creativitatea are un rol în amplificarea tuturor aspectelor performanţei în afaceri - de la
proiectarea noilor produse şi servicii până la introducerea lor în producţie, marketingul şi
distribuţia/livrarea acestora.În privinţa tipurilor de creativitate, au fost propuse şi alte categorii :
creativitatea ştiinţifică, creativitatea artistică şi creativitatea conceptuală.
Creativitatea ştiinţifică, în termenii cei mai simpli, implică descoperirea unor adevăruri
ştiinţifice.
Creativitatea artistică este aptitudinea de a reda lucruri apreciate pentru frumuseţea lor
estetică ; există doar la indivizii cu predispoziţie vizuală şi tactilă pentru artă.
Creativitatea conceptuală implică crearea de soluţii sub forma de concepte relevante unice,
pentru problemele existente şi emergente. În acest sens, creativitatea este procesul mental care
implică generarea unor noi idei sau concepte, sau a unor noi asocieri între ideile, cunoştinţele sau
conceptele existente.

5
 1.4. Transfer de tehnologie
Prin transfer de tehnologie (transfer tehnologic) se înţelege un proces activ prin care
tehnologia este transmisă între două sau mai multe entităţi, cu scopul ca dezvoltările ştiinţifice şi
tehnologice să fie accesibile unui domeniu mai larg de utilizatori, în vederea comercializării sub
forma de noi produse şi/sau servicii. Aceste entităţi pot fi ţări, întreprinderi, organizaţii.
Transferul de tehnologie este procesul care desemnează transferul formal către industrie al
descoperirilor, rezultând din cercetarea universitară sau privată, în scopul comercializării sub forma
de noi produse şi/sau servicii. În cel mai larg sens, transferul de tehnologie este un proces de
comunicare care conduce la introducerea în practică a rezultatelor cercetării sau a unor informaţii
noi. Fie că este vorba de transmiterea de cunoştinţe de la cercetarea fundamentală la o tehnologie
aplicativă, fie de la o firmă la alta, transferul de tehnologie este în esenţă o problemă de flux de
cunoştinţe de la unii oameni la alţii. Acest transfer se poate produce prin procese educaţionale, prin
literatura ştiinţifică sau prin contactul direct între persoane.
Transferul de tehnologie se bazează pe creativitate şi inovare, atât în cadrul unor structuri
de cercetare-dezvoltare care generează tehnologia ca produs, cât şi în cadrul unor procese de
transformare de anvergură a organizaţiilor receptoare ale transferului tehnologic.
Conceptul de transfer de tehnologie poate fi definit ca un grup larg de procese prin care se
realizează transmiterea de informaţii ştiinţifice sau tehnologice (generale, specializate sau
brevetate), transmiterea unor tehnici şi a experienţei industriale, a unor echipamente noi între
diferite părţi implicate, cum sunt guverne, întreprinderi industriale private, instituţii financiare,
ONG-uri (organizaţii non-guvernamentale), instituţii de cercetare şi învăţământ.
Prin transferul de tehnologie, informaţiile sau tehnologia sunt transferate de la autor la
beneficiar, de la sursă la receptor. În general, obiectul transferului poate consta în tehnologii de
fabricaţie, tehnologii de produs, tehnologii de proces, tehnici de management (de proiectare şi
conducere), procedee de prestare a serviciilor. Conţinutul transferului de tehnologie poate fi foarte
variat, depinzând de obiectul transferului. De exemplu, transferul tehnologiei de produs poate
implica materiale şi componente care împreună formează produsul finit, în timp ce transferul
tehnologiei de proces poate include utilaje de producţie şi scule. Atât în transferul tehnologiei de
produs cât şi de proces, acest transfer poate cuprinde transmiterea de documentaţie şi proceduri
asupra proiectului produsului şi fabricaţiei acestuia sau instrucţiuni de utilizare a utilajelor
implicate în fabricaţie.
Obiectul transferului internaţional de tehnologie se poate referi la : brevete de invenţie,
desene şi modele tehnice, formule secrete de fabricaţie şi în general asistenţă tehnică nebrevetată,
de exemplu know-how, engineering, franchising (franciză), hardware şi software.
Activităţile de transfer de tehnologie includ : procesarea şi evaluarea descrierilor de
invenţii, protecţia brevetelor de invenţie, marketingul de tehnologii, licenţierea şi protecţia
proprietăţii intelectuale care decurge din activitatea de cercetare şi asistenţa în crearea de noi afaceri
şi promovarea firmelor existente. Rezultatul acestor activităţi va fi : noi produse, joburi de calitate
mai ridicată şi o economie dezvoltată.
Există trei moduri principale de transfer de tehnologie : transfer empiric, codificat şi
încorporat. În modul empiric sunt transferate cunoştinţe şi abilităţi personale. În modul codificat
sunt transferate informaţii articulate, de exemplu documente. În modul încorporat sunt transferate
artefacte fizice.
Se pot distinge diferite modalităţi de realizare a transferului tehnologic :
Transferul tehnologic pe verticală se caracterizează prin deplasarea informaţiilor asupra
tehnologiei de la nivelurile de vârf manageriale către nivelurile inferioare ale unei organizaţii sau
ale unui sistem de organizaţii. Transferul pe verticală se desfăşoară după un "lanţ de comandă" în
fluxul de informaţii.
Transferul tehnologic pe orizontală are loc prin deplasarea informaţiilor asupra tehnologiei
între persoane din clase de job-uri similare, din interiorul unei organizaţii sau între organizaţii

6
similare.
Se poate menţiona şi o altă variantă de clasificare, în transfer "technology-push", respectiv
"demand-pull". Transferul "technology-push" (determinat de tehnologie), cunoscut şi ca transfer
"de sus în jos" (top-down), este un transfer impulsionat de la niveluri superioare de autoritate la
niveluri inferioare.
Transferul "demand-pull" este un transfer "de jos în sus" ("bottom-up"), în care clienţii
solicită tehnologia. Căutarea inovaţiilor tehnologice are loc de la nivelurile inferioare ale
organizaţiei, până când acestea sunt acceptate sau adresate şi rezolvate de autorităţile superioare.
Modelul simplificat, al procesului de progres tehnic, arată astfel :
Informaţie ^ Idee ^ Cercetare fundamentală ^ Cercetare aplicativă ^ Dezvoltare tehnologică ^
Introducerea procesului tehnic
Traseul - de la idee, până la aplicare - trebuie să îndeplinească următoarele condiţii :
- trebuie să dureze nu mai mult decât este nevoie ca rezultatele să fie competitive pe
piete şi, în consecinţă, să fie utile dezvoltării economico- sociale ;
- să reducă la minimum nivelul incertitudinii şi să asigure, prin evaluarea acestora,
reducerea riscurilor ;
- să se realizeze cu un volum redus de costuri ;
- să asigure maximum de beneficii din ansamblul activităţii realizate ;
- să poata fi realizat în contextul organizatoric, material şi uman existent sau prevăzut
în perspectivă.

Cap. 2: Prezentarea generală a analizei multi-criteriale

2.1. Descrierea metodei

Analiza multi-criterială, se poate utiliza cu rezultate de excepţie în multe domenii şi situaţii
:
- la diferite tipuri de clasamente ;
- la designul unei creaţii (tehnice sau de altă natură) ;
- la evaluarea comparativă a mai multor variante de creaţii (sau obiecte sau subiecţi)
şi dacă se impune, la selecţionarea, pe baza evaluării, a variantei celei mai bune
(varianta optimă) ;
- la punerea în ordine valorică, prin prisma unor criterii, a mai multor variante ale
aceleiaşi realizări ;
- la compararea uneia sau mai multor variante proprii cu variante existente ale unui
produs, obiect, metodă.
Este foarte important faptul că analiza multi-criterială este, în raport cu criteriile alese, o
analiză care dă - în proporţie foarte mare - un caracter obiectiv rezultatelor ei. Aceasta din
următoarele motive :
- ordinea criteriilor se stabileşte comparând fiecare 2 criterii între ele ;
- se ţine cont, printr-o exprimare matematică simplă, că poziţia relativă a două criterii
poate cunoaşte doar 3 situaţii : un criteriu este mai important decât celălalt, un criteriu
este la fel de important ca celălalt şi un criteriu este mai puţin important decât celălalt;
- când se analizează comparativ diversele variante, analiza se face separat, prin prisma
fiecărui criteriu.
Analiza multi-criterială constă în 5 etape.
2.2. Stabilirea criteriilor
Un criteriu este un punct de vedere clar şi bine definit al specialistului în domeniu, prin
care acesta (singur sau în echipă) delimitează, individualizează, defineşte anumite proprietăţi,

7
însuşiri, caracteristici ce se impun obiectului analizei.
Trebuie găsite criteriile mai importante (care bineînţeles sunt mai multe - din această cauză
analiza este frecvent denumită multi-criterială), care pot duce la o caracterizare pertinentă, fără
ambiguităţi.
Se recomandă ca găsirea şi alegerea criteriilor unei analize multi-criteriale să se facă în una
sau două şedinţe de brainstorming, urmate de o analiză morfologică.
2.3. Determinarea ponderii fiecărui criteriu
Această determinare este finalizată prin calcularea unor aşa numiţi coeficienţi de pondere.
Ponderea criteriilor se stabileşte pe o grilă latină cu 3 valori.
Se alcătuieşte un tabel pătratic, având atât pe linii cât şi pe coloane, criteriile respective în
număr de N crt . În acest tabel se compară fiecare criteriu cu fiecare, făcându-se pe rând intrarea
pe la fiecare linie şi ieşirea pe la o fiecare coloană. Când criteriul de pe o linie, comparat cu criteriul
de pe o coloană :
- este mai important, se atribuie valoarea 1 ;
- este la fel de important, se atribuie valoare 1/2 = 0,5 ;
- este mai puţin important, se atribuie valoarea 0.
Pe diagonala principală a tabloului pătratic al criteriilor sunt conţinute numai valori de 1/2,
deoarece un criteriu nu poate fi nici mai important nici mai puţin important decât el însuşi. Suma
tuturor punctelor dintr-un asemenea tabel este întotdeauna egală cu jumătate din pătratul numărului
de criterii.
Se însumează, pe linie, punctele fiecărui criteriu, stabilindu-i-se astfel nivelul (locul
clasării) în raport cu celelalte. Valoarea nivelului coincide deci cu locul ocupat în clasamentul
criteriilor. Dacă două (sau mai multe) criterii obţin acelaşi număr de puncte, nivelul va avea ca
valoare semisuma (sau dacă sunt mai multe, media aritmetică) locurilor (succesive) respectivelor
criterii în clasamentul criteriilor ; deci nivelul poate fi şi o fracţie zecimală. La primul nivel (pe
prima poziţie) se va situa criteriul care a obţinut cel mai mare număr de puncte. La ultimul nivel
(pe ultima poziţie) se va situa criteriul care a obţinut cel mai mic număr de puncte.
Coeficienţii de pondere (yi) se pot calcula cu diferite formule.
S-a ales pentru utilizare practică formula FRISCO (formulă empirică dată de un renumit
grup de creaţie din San Francisco - S.U.A.), care a fost recunoscută pe plan mondial ca fiind cea
mai performantă şi care este intens folosită :

[1]

p este suma punctelor obţinute (pe linie) de elementul luat în calcul ;

Δp - diferenţa dintre punctajul elementului luat în calcul şi punctajul
elementului de la ultimul nivel ; dacă elementul luat în calcul este chiar cel situat pe ultimul
nivel, Ap rezultă cu valoarea 0 ;
m - numărul criteriilor surclasate (depăşite din punct de vedere al punctajului) de către
criteriul luat în calcul ;
Ncrt - numărul de criterii considerate;
Δp' - diferenţa dintre punctajul elementului luat în calcul şi punctajul primului element
(rezultând o valoare negativă); dacă elementul luat în calcul este situat pe primul nivel, Δp' rezultă
cu valoarea 0.
2.4. Identificarea tuturor variantelor
Prin variante se înţeleg subiecţi, produse, obiecte, soluţii realiste care răspund aceluiaşi

8
scop, utilizări, calculaţii etc.
2.5. Acordarea unei note Ni
Nota trebuie să fie un număr întreg (maximum nota 10). Ea este denumită şi notă de
importanţă sau notă de contribuţie la un criteriu.
Nota se acordă fiecărei variante, conform fiecărui criteriu. Adică se analizează pe rând câte
o variantă, prin prisma fiecărui criteriu, până când se epuizează toate variantele.
2.6. Calcularea produselor dintre notele N şi coeficienţii de pondere
Acest calcul se efectuează într-un tabel denumit matricea consecinţelor. În final se
calculează şi sumele acestor produse; sumele (valori de obicei unice, asociate fiecărei variante) vor
stabili clasamentul final. Pe primul loc se va situa varianta având valoarea sumei cea mai mare.
Dacă valorile sumelor rezultă apropiate, înseamnă că variantele respective asigură performanţe
apropiate.

Cap. 3: Aplicarea analizei multi-criteriale avansate pentru determinarea

camionului optim pentru transportarea radarului 3D ATAR
Pentru a determina camionul optim pentru transportarea radarului 3D ATAR am
ales :
Varianta (a) : DAF YA 5442 ;

Fig.1 - DAF YA 5442

Varianta (b) : TATRA T-815 7 6x6 ;

Fig.2 – TATRA T-815

9
 Varianta (c) : Camion ROMAN 33.400 DFA (6x6).

Fig.3- Autocamion ROMAN cu remorcă

Cele 5 criterii selecţionate sunt :

- Costul produsului (C) ;
- Încărcătura (Î);
- Tracțiunea (T);
- Puterea motorului (P);
- Autonomie (A).

Tabelul 1- matricea criteriu pondere

C Î T P A Puncte Nivel Yi
C 1/2 0 0 0 1 1.5 4 0.8
Î 1 1/2 0 1/2 1 3 3 2.28
T 1 1 1/2 1/2 1 4 1 4.8
P 1 1/2 1/2 1/2 1 3.5 2 3.17
A 0 0 0 0 1/2 0,5 5 0.17

Tabelul 2- Notele acordate variantelor pentru fiecare criteriu în parte

Varianta (a) Varianta (b) Varianta (c)

Criteriul Ni Ni Ni
C 10 8 9
Î 4 9 10
T 6 10 10
P 4 9 10
A 5 10 9

10
Din rezultatele obţinute se observă că primul loc este ocupat de varianta (c) - camionul ROMAN ,
pe locul al doilea varianta (b) – camionul TATRA, iar pe ultimul loc varianta (a) – camionul pe
care se afla acum radarul și care întâmpină mari dificultăți legate de transport.

Tabelul 3- Clasamentul realizat din suma produselor Yi și nota

Varianta (a) Varianta (b) Varianta (c)

Criteriul Yi Ni Ni Ni
C 0.8 10 8 8 6,4 9 7,2
Î 2.28 4 9,12 9 20,52 10 22,8
T 4.8 6 28,8 10 48 10 48
P 3.17 4 12,68 9 28,53 10 31,7
A 0.17 5 0,85 10 1,7 9 1,53
Clasamentul 59,45 103,45 111,23
final

11
 Cap.4: Concluzii referitoare la analiza multi-criterială avansată

Folosind analiza multi-criterială avansată pentru a determina care este camionul potrivit
pentru a transporta noul radar din cadrul bateriilor HAWK și utilizând criterii importante în ceea
ce privește descrierea caracteristicilor unei mașini, a rezultat că pe primul loc se află camionul
TATRA.
Pentru dispunerea unui radar de cercetare se cunoaște faptul că este nevoie a se folosi cel
mai înalt punct din teren, pentru a avea o vizibilitate cât mai mare. De aceea avem nevoie de un
camion cât mai puternic, cu tracțiune pe cât mai multe punți.
Încărcătura maximă (maximum payload) este criteriul de la care se pornește acest studiu,
deoarece ansamblul radarului este format dintr-un container iso 20’ de peste 6 tone și o remorcă ce
depășește 4 tone, în total o greutate de peste 6,5 tone ce trebuiesc transportate pe un teren accidentat
și cu un unghi de pantă ridicat.
Tracțiunea este un alt criteriu important abordat, datorită nevoii mari de mobilitate în teren
accidentat. La acest capitol, varianta (a) lasă de dorit, deoarece are o tracțiune 4x4 cu un randament
de sub 65% pentru puntea din față, pe când varianta (b), respectiv (c) au o tracțiune 6X6 cu
randament ridicat.
În ceea ce privește puterea motorului, constatăm că autocamionul Roman se remarcă cu cei
440 CP și funcționare pe combustibil euro 4 NATO.
Autonomia este unul din factorii importanți pentru camionul care face cel mai lung drum
din flota de camioane ce aparține unei baterii HAWK. Pentru aceasta Autocamionul Roman se
situează pe locul 2, având un consum ceva mai mare și un rezervor mai mic. Pe primul loc se afla
camionul TATRA cu o autonomie de peste 1500 Km.
Am lăsat pe ultimul loc primul criteriu selectat și anume prețul de achiziție, deoarece
principiul care stă la baza achizițiilor în armata română este încă acela de ”prețul cel mai mic”. La
acest capitol cel mai bine stă varianta (a), deși nu face față tuturor solicitărilor.
În concluzie pot spune că metoda de analiză multicriterial-avansată a venit rapid cu o soluție
pentru problema cercetată. Se pare că un autocamion de producție românească a întrecut în
competiție celelalte elemente cu care ș-am comparat. Dacă la asta mai adăugăm și mentenanță
făcută pe sol românesc, lucrurile încep să sune din ce în ce mai bine.

12
Bibliografie

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Inova%C8%9Bie
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Inven%C8%9Bie
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate
4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Transfer_de_tehnologie
5. http://www.tatratrucks.com/trucks/customer-segment-
catalog/defence/more-trucks/6x6-cargo-troop-carrier/
6. http://www.debaanderij.nl/index.php/pages/product/43/DAF-YA-5442-
cargo-flatbed-4x4.html
7. http://www.roman.ro/index.php?lang=ro&showlang=&cat=PRODUSE
%20/%20AUTOVEHICULE%20MILITARE&subcat=Autospeciala%2
0transport%20containere%20echipament&subid=3213&main=produse
&end=fnpr

13