Tu mă aprinzi, mă faci să zbor

În brațele tale mă pierd ușor

Să-ți fur din aerul tău jovial
Precis m-ai fi considerat trivial
Mai ales că ești o ființă neobișnuită
A cărei prietenie este neprețuită
Mă zăpăcești uneori cu “nebuniile” tale
Încât nu-mi par absolut deloc mortale
Îmi place când îți par un nesuferit
N-o să mă desmint ușor de păcălit
Când ti-am auzit numele, Drăgulin
Am simțit cu siguranță ca este divin
Știu că nu-ți place prenumele acesta, Tana
Dar eu ți-l asemuiesc cu coroana
Demult te-am întâlnit, Cristina
Târziu am realizat că mi-ai dat lumina