Curs 1

Competenta teritoriala exclusiva

Competenta terit exclusiva- este exclusiva in cererile privitoare la imobile in materie

de succesiune, in cererile privitoare la societati, in cererile in materia insolventei sau
concordatului preventiv, cererile indreptate impotriva unui consumator si in cererile
privitoare la persoane.

I.Cererile privitoare la imobile

Fata de art117, cererea privitoare la drepturi reale imobiliare este de competetnta insantei
in circumscriptia careia se afla imobilul. Aceasta regula este aplicabila si in materia
actiunilor posesorii, in materie de granituire, ingradiri aduse dreptului de proprietate,
precum si in cererile de imparteala judiciara a unui imobil cu conditia ca starea de
indiviziune sa nu rezulte din succesiune.
Comp terit este exclusiva numai daca reclamantul tinde sa valorifice un drept real cu
privire la imobil pentru ca actiunile personale imobiliare sunt de competenta alternativa a
instantelor prevazute art 113 de la pct 3 pana la 5, iar daca cererea nu se incadreaza in
situatiile reglementate prin aceste texte, competenta teritoriala se determina potrivit
normelor de drept comun.
In situatia in care imobilul este situat in circuscriptiile mai multor instante, va fi
sesizata instanta in raza careia domiciliaza sau isi are resedinta paratul, daca figureaza
printre aceste instante. Numai daca paratul nu are domiciliul sau resedinta in
circumscriptiile acestor instante, la alegerea reclamantului poate fi sesizata oricare dintre
instante.

II. Cererile in materie de mostenire

Pana la iesirea din indivizine sunt de competenta instantei ultimului domiciliu al
defunctului. dupa iesirea din indiviziune nu se mai poate vorbi despre o masa succesorala,
se produce confuziunea patrimonului succesorului bunurilor dobandite prin succesiune,
asa incat dupa acest moment orice cerere se va adresa instantei determinate potrivit
normelor de dr comun.
Intereseaza nu domiciliul astfel cum este definit in lege ca fiind locuinta declarata de
parte drept locuinta sa principala, ci intereseaza pt determinarea competentei locul unde
defunctul a locuit efectiv si a gospodarit efectiv. Pornindu-se de la prezumtia ca in acest
loc se afla cele mai importante dintre bunurile sale, documentele legate de succesiune a. i
probatoriul sa poata fi administrat cu mai multa usurinta.

Art 118 enumera 3 categorii de actiuni:

1) Cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare - anularea

testamentului; cererea prin care legatarul universal cere mostenitorilor rezervatari sa il
puna in posesie
2) Cererile privitoare la mostenire si la sarcinile acesteia, precum si cele privitoare la
pretentiile pe care succesorii le-ar avea unul impotriva celuilalt.(petitia de ereditate,
raportul donatiilor, iesirea din indiviziune, cereri privitoare la pasivul succesoral, inclusiv
acela legat de cheltuielile facute cu inmormantarea si pomenile ulterioare.
3) Cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva unuia dintre mostenitori
sau impotriva executorului testamentar. In cazul in care printr-o sg cerere sunt aduse in
disctie inaintea instantei mai multe succesiuni deschise succesiv, cererea va putea fi
adresata instantei de la ultimul domiciliu al oricaruia dintre defuncti.
Daca in masa succesorala se afla un imobil care nu este situat in circumscriptia
instantei ultimului domiciliu al defunctului , cererea cu privire si la acest imobil se va
adresa: instantei ultimului domiciliu al defunctului si nu instantei locului situarii
imobilului.

III Cererile in materie de societati

Indiferent de tipul societatii, cererile pana la sfarsitul lichidarii in fapt, al radierii din
Reg Comertului, sunt de competenta instantei in circumscriptia careia societatea isi are
sediul principal.
Textul acopera numai ipoteza litigiilor intre asociati intre ei, ori a litigiilor dintre societae
si societate, daca societatea actioneaza in judecata o tertapersoana sau societatea este
chemata in judecata se revine la regulile de competenta de dr comun.

IV Cererile in materia insolventei sau concordatului prevetiv- sunt de competenta

exclusiva a Tribunalului in circumscriptia caruia isi are sediul debitorul.

V Cererile indreptate impotriva unui consumator sunt de competenta instantei in

circumscriptia caruia se afla domiciliul consumatorului. Este o norma de competenta
instituita in favoarea consumatorului intrucat fata de art 113 pct 8, cererile introduse de
consumator impotriva profesionistului avand ca obiect anularea, rezolutiunea, rezilierea
sau executarea unui contract ori despagubiri pretinde de consumator sunt de competent
alternativa a instantei de la domiciliul paratului. Si in acest caz raman aplicabile in mod
corespunzator dispozitiile art 126 alin 2 care stabilesc faptul ca alegerea de competenta
poate fi facuta de O clauza compromisorie inscrisa in contract inainte de nasterea
dreptului la despagubiri este socotita ca nescrisa, ceea ce inseamna ca nu va produce nici
un efect.

VI Cererile legate de persoane - in cond art 126 alin 1 partile pot conveni asupra
instantei competente, atunci cand este vorba despre drepturi de care pot sa dispuna. Cum
partile nu pot sa dispuna de dr legate de persoane, inseama cain acest tip de litigii norma
inscrisa in art 107 este imperativa. Intra in aceasta categ : cererea privitoare la
cunoasterea de maternitate/ paternitate,privitoare la starea civila.

Exceptia de necompetenta, conflictele de competenta, conexitate, lidispendenta,

stramutarea pricinilor, delegarea instantei

Exceptia de necompetenta
Necompetenta poate sa fie de ordine publica sau de ordine privata.
De ordine publica necompetenta generala cand cererea nu este de competenta instantelor
judecatosti si asemenea cand cererea nu este de competenta instantelor romane
2) necompetenta materiala, cand cerera este de competenta instantei de alt grad
3) necomp teritoriala cand partile nu pot inlatura necompetenta.
In celelalte cazuri, in caz de necomp teritoriala relativa, necompetenta este de ordine
privata.
Necompetenta poate fi invocata prin intermediul exceptiei sau prin intermediul cailor
de atac. Exceptia de necompetenta poate fi invocata numai in cursul procesului, nociodata
printr-o cerere introductiva de instanta.Prin cererea de apel sau prin cererea de recurs,
atunci cand este criticata sentinta sau hotararea, in general, pt necompetenta nu se invoca
exceptia de necompetenta, ci sunt formilatemotive de Apel, de Recurs legate de
necompetenta.
Exceptia de necompetenta este dpdv al obiectului sau o exceptie de procedura pt
capune in discutie competenta. In functie de scopul urmarit prin invocarea sa,
exceptianpoate fi dilatorie daca tinde la declinarea competentei sau peremptorie sau
dirimanta daca tinde la respingerea cererii. In functie de caracterul normei care
reglementeaza competenta, exceptia este absoluta in cazul necomp de ordine publica, si
relativa in cazul comp de ordine privata.
Exceptia de necomp poate fi invocata in conditii diferite in functie de felul
necompetentei. Astfel, neconpetenta generala poate fi invocata de oricare dintre parti sau
de instanta din oficiu in orice stare a procesului inclusiv direct in caile de atac.

Necompetenta materiala poate fi invocata de oricare dintre parti sau de instanta din
oficiu, numaipana la primul termen de judecata in fata primei instante, termen la care
partile sunt legal citate.
La primul termen de judecata la care partile sunt legal citate inaintea primei instante,
instanta trebuie sa puna in dezbaterea partilor problema competentei sale generale,
materiale si teritoriale si sa arate in incheiere motivele pt care apreciaza ca este
competenta..
Aceasta incheiere este interlocutorie, instanta nu mai poate reveni asupra sol pe care
ocontine incheierea in privinta exceptiei de necompetenta.
In mod exceptional, daca pentru determinarea competentei este nevoie de lamuriri
suplimentare ori de administrarea unor probe suplimentare, instante poate sa aprobe un sg
termen in acest scop.
Exceptia de necompetenta teritoriala relativa poate fi invocata numai de catre parat si
nu oricand si nu oricum ci prin intampinare depusa in termen. Daca paratul nu invoca
prin intampinare exceptia necomp terit relative sau invoca exceptia prin intampinare , dar
nu depune intampinarea in cel mult 25 zile dela data cand a primit copia cererii dde ch in
judecata, este decazut din dr de a mai pune problema de comp.
In situatiile in care necomp este de ordine privata, reclamantul nu poate invoca exceptia
de necompetenta.
Nu se poate creea un conflict de competenta cu instanta suprema, ceea ce inseamna ca
hotararea de intampinare a competentei pronuntata de instanta suprema, este obligatorie
pt instanta investita, aceasta nemaiputand pune in discutie competenta sa.
Instanta trebuie sa determine instanta sau organul cu sau fara activitate jurisdictionala
considerata competent.
In cazul in care instanta respunge exceptia de necompetenta, ramanand competenta sa
solutioneze litigiul, incheierea poate fi atacata numai odata cu fondul, cu hotararea finala.
Dacainstanta admite exceptia si declina competenta in favoarea unei ate instante sau
organ cu activitate jurisdictionala din afara sitemului instantelor, hotararea nu este supusa
nici unei cai de atac. Dosarul se trimite de indata instantei sau organului in favoarea
carora s-a declinat competenta.
Daca instanta respinge cererea ca inadmisibila pt ca este de competenta unui organ al
statului fara activitate jurisdictionala sau respinge cererea ca nefiind de competenta
instantelor romane, hotararea poate fi atacata cu Recurs la instanta ierarhic superioara.

Conflictele de conpetenta

Exista 2 categ de conflicte de comp :

1) Pozitiv - cand 2 sau mai multe instante se declara competente sa judece aceeasi cerere
2) Negativ- cand dimpotriva, instantele isi declina reciproc competenta de jud a unei
cereri. In cazul unor declinari succesive, conflictul negativ apare si in cazul in
carebultima instanta declina catre oricare dintre instantele care si-au declinat anterior
competenta.
Instanta competenta poate sa fie sesizata numai de catre instanta inaintea careia s-a ivit
conflictul si care este obligata sa suspende orice judecata si sa inainteze dosarul pt
rezolvarea conflictului. Conflictul se solutioneaza de catre inst superioara si comuna
instantelor aflate in conflict.
In cazul in care in conflict este o instanta judecatoreasca cu un organ cu activitate
jurisdictionala, conflictul este solutionat de cat instanta superioara instantei aflate in
conflict.
Confl de comp estesolutionat in camera de consiliu fara citarea partilor, printr-o hotsrare
definitiva ceea ce inseamna ca nu este susceptibila nici de apel, nici de recurs, ci doar de
contestatie in anulare sau revizuire.
Regulile privitoare la except de necomp sila conflictele de comp se aplica bsi in ipoteza
in care in conflict sunt sectii sau complete specializate din cadrul aceleasi instante. In
acest caz, conflictul va fi judecat de sectia corespunzatoarede la instanta
superioaracomuna. Iar in cazul in care in conflict sunt sectii ale instantei supreme,
regulatorul de competenta este dat de completuk de 5 judecatori.

Curs 2
 Prorogarea de competenta

Reprezinta o prelungire a competentei instantei sesizate cu judecata unei cereri asupra

unor cereri pe care, in mod obisnuit, nu le solutioneaza.
In functie de temeiul prorogarii – prorogare legala, judecatoreasca si conventionala.

I Prorogarea legala:

- 1) exista o pluralitate de parati. Prevederile art.112, cererea impotriva mai multor parati
poate fi indreptata la instanta domiciliului oricareia dintre parati. Daca printre parati, sunt
si obligati accesoriu, fideiusori, cererea este de competenta instantei competente pt
oricare dintre debitorii principali.
Prorogarea de competenta in acest caz, consta in aceea ca instanta de la domiciliul
unuia dintre parati devine competenta sa se pronunte si in privinta paratilor care nu
domiciliaza in raza ei teritoriala, desi in mod obisnuit, ea nu este competenta sa judece
cereri privitoare la persoane are nu domiciliaza in raza sa.

- 2) In conditiilet art.123 alin.1 instanta invenstita cu judecata cererii principale este

competenta sa se pronunte si asupra cererilor acecesorii incidentale sau aditionale, chiar
daca acestea ar fi de competenta materiala sau teritoriala a unei alte instante. Textul nu
ingaduie in mod expres prorogarea de competenta asupra cererilor prevazute la art.120,
deci asupra cererilor din materia insolenteii sau a concordatului preventiv.
Prorogarea de competenta asupra cererilor accesorii incidentale si aditionale poate opera
numai prin abatere de la competenta materiala si teritoriala chiar exclusiva. In lipsa unui
text care sa ingaduie altfel, prorogarea de competenta nu poate opera cu nesocotirea
competentei generale.
Textul trebuie inteles ca permite derogarea de la normele de competenta materiala si
teritoriala exclusiva inscrise in CPC. In masura in care, printr-o lege speciala s-ar
prevedea competenta materiala sau teritoriala a unei anumite instante, norma speciala se
aplica cu prioritate inclusiv prin abatere de la art.123 este cazul de pilda, al cererilor in
materia contenciosului-administrativ care potrivit lg.554/2004 sunt de competenta
instantei de contencios-administrativ care este tribunal sau curte de apel.

- 3) Instanta exclusiv competenta pt una dintre parti devine, potrivit art.123 alin.3,
exclusiv competenta pt toate partile. Atunci cand competenta materiala se determina in
raport cu calitatea unei anumite parti, instanta determinata in aceste conditii este
competenta sa se pronunte si cu privire la persoanele care nu au calitatea ceruta de lege pt
atragerea unei anumite competente. Exemplu : cerere formulata de un profesionist
impotriva unui consumator, dar si impotriva altor persoane care nu au calitatea de
consumator. Cererea in acesta caz va fi indreptata numai la instanta domiciliului
consumatorului.

- 4) Instanta competenta sa judece cererea principala este competenta sa se pronunte si

asupra exceptiilor si apararilor formulate in cadrul procesului respectiv, cu exceptia
chestiunilor prejudiciale care sunt de competenta exclusiva a unei anumite instante.
Exemplu : exceptia de neconstitutionalitate de competenta exclusiva a Curtii
Constituionale, exceptia de nelegalitatea de competenta instantei de contencios-
administrativ.

- 5) Conexitatea – doua sau mai multe cereri in care sunt aceleasi parti sau chiar
impreuna cu alte parti si intre al caror obiect si cauza exista o stransa legatura pot fi
conexate daca se afla in cursul judecatii in prima instanta. Conexitatea nu presupune ca
intre cele doua cereri sa existe identitate de parti, de obiect si de cauza, aceasta cerinta
fiind obligatorie in cazul litispendentei. Conexitatea presupune ca pt. buna administrare a
justitiei, pt a evita darea unor hotarari contradictorii, intre cereri sa existe o stransa
legatura.
Conexarea presupune ca cererile sa se afle in cursul judecatii in prima instanta fara sa
intereseze care este instanta competenta sa judece in prima instanta. Se invoca exceptia
de conexitate de catre oricare dintre parti sau de instanta din oficiu, cel mai tarziu la
primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, inaintea instantei investite
ulterior.

Exceptia conexitatii este din punct de vedere al obiectului, o exceptie de procedura; din
punct de vedere al efectului pe care tinde sa-l realizeze, o exceptie dilatorie; d.p.d.v al
normei care o reglementeaza, o exceptie absoluta.
Asupra exceptiei de conexitate se pronunta instanta investita ulterior, si o va face printr-
o incheiere interlocutorie care poate fi atacata numai o data cu fondul. Daca exceptia este
admisa, dosarul este trimis primei instante.
Reclamantul si paratul pot solicita ca reunirea sa se faca la instanta inventita ulterior.
Daca una dintre instante este competenta exclusiv, reunirea se va face in mod obligatoriu
la acea instanta.
Dupa conexare se poate proceda la disjungerea cauzelor si judecarea lor separata daca,
de pilda, numai una dintre cereri este in stare de judecata si administrarea dovezilor in
cealalata cerere ar putea duce la tergiversarea judecatii.
Dupa disjungere, cauza care urmeaza sa fie judecata va fi suspendata pana la
pronuntarea unei hotarari definitive in dosarul aflat in stare de judecata. Dosarul disjuns
nu va fi declinat inapoi la instanta care fusese investita initial, prorogarea de competenta
producandu-si efectele si dupa disjungere.

Litispendenta

Nimeni nu poate fi chemat in judecata prin doua cereri identice, prin parti, obiect si
cauze formulate inaintea unor instante competente. Daca una dintre cereri a fost adresata
unei instante necompetente ceea ce primeaza nu este litispendenta, ci se va solutiona cu
prioritate problema competentei instantei.
Daca se respinge exceptia de necompetenta se declanseaza litispendeta.
Litispendenta nu constituie un caz de prorogare de competenta, pt ca prin definitie,
cererile identice sunt adresate unor instante competente si tot prin definitie, prorogarea de
competenta inseamna ca instanta care nu este competenta in mod obisnuit sa solutioneze
o cerere, devine competenta.
Litispendenta poate fi invocata daca cererile se afla inaintea instantelor de fond(prima
instanta si instanta de apel). Daca cererile identice se afla inaintea unor instante de acelasi
grad, exceptia litispendentei se invoca inaintea instantei investite ulterior. Daca admite
exceptia, dosarul este trimis primei instante investite, de aceasta data, spre deosebire de
conexitate, parile nemaivand posibilitatea sa solicite reunirea cauzelor la instanta investita
ulterior.
Daca cererile identice se afla inaintea unor instante de grad diferit, exceptia de
litispendeta se invoca inaintea instantei de grad inferior. Daca admite exceptia, aceasta va
trimite in mod obligatoriu dosarul inaintea instantei mai mare in grad- in apel.
Daca una dintre cererile identice este in recurs, judecata inaintea instantei de fond se
suspenda pana la solutionarea recursului. Iar dupa repunerea pe rol, in fata instantei de
fond se va invoca exceptia autoritatii de lucru judecat.
Asupra exceptiei de litispendenta instanta se pronunta printr-o incheiere interlocutorie
care poate fi atacata numai o data cu fondul.

II Prorogarea judecatoreasca de competenta

Intervine in temeiul unei hotarari judecatoresti.

- 1) Delegarea instantei – daca o instanta este impiedicata din cauza unor imprejurari
exceptionale sa functioneze o perioada indelungata de timp, instanta suprema, la cererea
partii interesate, poate delega o alta instanta de acelasi grad care sa judece cererea.
Noua instanta devine competenta in temeiul hotarii instantei supreme, de aceea
prorogarea de competenta este judecatoreasca.
Pentru a se putea cere delegarea instantei, imprejurarile care impiedica o instanta sa
functioneze trebuie sa fie exceptionale si din cauza acestora, instanta sa nu poata
functiona o perioada indelungata de timp.
Numai partea poate sa solicite delegarea, nu si instanta pe rolul careia se afla procesul.
Cererea este de competenta exclusiva a instantei supreme, care intrucat nu se prevede
altfel, se va pronunta cu citarea partilor.

- 2) Daca din cauza abtinerii sau recuzarii nu se poate alcatui completul care sa judece
acest incident procedural, cererea se solutioneaza de catre instanta ierarhic superioara.
Daca admite abtinerea sau recuzarea, aceasta instanta trimite dosarul unei alte instante de
acelasi grad cu cea pe rolul careia s-a invit incidentul procedural din aceeasi
circumscriptie teritoriala.
Instanta careia i s-a trimis dosarul isi proroga competenta asupra cererii in baza
hotararii instantei superioare care a investiti-o in aceste conditii.

- 3) Administrarea dovezilor prin comisie rogatorie. De aceasta data, numai acest

fragment al procesului reprezinta un caz de prorogare de competenta. Daca din cauza
unor motive temeinice administrarea probelor nu poate fi facuta la instanta pe rolul careia
se afla procesul, aceasta va dispune ca administrarea sa se faca prin comisie rogatorie la o
alta instanta egala in grad sau chiar mai mica in grad. Daca in localitatea respectiva nu
exista o instanta de acelasi grad, instanta de la domiciliul martorului sau obiectului
cercetarii. Aceasta instanta isi proroga competenta asupra cererii de administrare a unor
probe in baza hotararii instantei care a dispus ca administrarea probelor sa se faca in
aceaste conditii.

- 4) Instanta de apel sau de recurs admite apelul, recursul si considera ca pt o buna

administrare a justitiei, cauza trebuie trimisa spre rejudecare, nu la instanta care a
pronuntat hotararea anulata, respectiv casata, ci la o alta instanta egala in grad cu aceasta
aflata in circumscriptia instantei de apel sau de recurs.
Instanta astfel investita isi proroga competenta in temeiul hotararii instantei de apel sau
de recurs.

- 5) Stramutarea pricinilor
Exista 2 temeiuri: banuiala legitima si siguranta publica.
Exista motiv de banuiala legitima, presupunerea ca impartialitatea instantei ar putea fi
afectata din cauza circumstantelor procesului, calitatii partilor, ori a unor relatii
conflictuale locale.
Constituie motiv de siguranta publica, presupunerea ca judecata in continuare la
instanta competenta ar fi de natura sa duca la tulburarea ordinii publice.
Cererea de stramutare, indiferent de motiv, poate fi facuta pe tot parcursul procesului si
in ambele faze ale procesului civil. Astfel stramutarea pt banuiala legitima poate fi ceruta
de oricare dintre parti, pe cand stramutarea pt motiv de siguranta publica poate fi ceruta
numai de procurorul general de la parchetul de pe langa instanta suprema.
Indiferent de temeiul stramutarii cererease depune direct la instanta competenta sa judece
stramutarea, iar aceasta va anunta de indata despre depunerea cererii de stramutare
instanta care judecata procesul.
Cererea de stramutare pt banuiala legitima este de competenta Curtii de Apel,daca se
cere stramutarea de la o judecatorie sau tribunal din circumscriptia sa.
Stramutarea pe motiv de siguranta publica este de competenta exclusiva a instantei
supreme.
La cererea partii interesate si daca se depunde o cautiune de 1000 lei suma fixa, in
cuantum predeterminat, astfel sa nu fie la aprecierea instantei pt ca aceasta sa mai acorde
un termen in cazul in care dovada nu a fost atasata cererii de suspendare.
Asupra suspendarii instanta se pronunta cu citarea partilor, sau chiar fara citare daca se
invoca motive temeinice. Incheierea data asupra cererii de suspendare nu este supusa
niciunei cai de atac. Daca se admite cererea instanta pe rolul careia se afla dosarul va fi
instiintata de indata pt a nu mai continua judecata.
Cererea de stramutare se judecata in camera de consiliu cu citarea partilor printr-o
hotarare definitiva. Daca se admite cererea de stramutare, curtea de apel va trimite
dosarul unei instante de acelasi grad cu cea de la care se ia dosarul dar care se afla in
circumscriptia curtii de apel invecinate curtii de apel din care facea parte instanta
invenstita initial.
Instanta care primeste dosarul isi poate verifica competenta, iar apelul sau recursul
impotriva hotararii pronuntate deaceasta instanta se judeca la instanta ierarhic superioara,
instantei devenite competente prin prorogare, iar nu la instanta superioara instantei de la
care a fost stramutat dsarul.
Instanta de control judiciar, daca admite calea de atac, va trimite dosarul unei instante
din propria sa circumscriptia teritoriala, iar nu din circumscriptia teritoriala a instantei de
la care s-a stramutat dosarul. Daca cererea de stramutare a fost resprinsa, o noua cerere de
stramutare pt aceleasi motive este inadmisibila.
Cererea noua ar putea fi intemeiata numai pe imprejurari noi, ori pe care prima instanta
de stramutare nu le-a putut avea in vedere.

III Prorogarea conventionala de competenta

Partile pot conveni in legatura cu drepturi de care pot sa dispuna ca o anumita cerere sa
fie judecata de o alta instanta decat aceea competenta in mod obisnuit.
Acordul de vointa al partilor poate interveni: inainte de declansarea procesului sau si
ulterior, dupa inregistrarea cererii de chemare in judecata cand prin intampinare paratul
declara ca este de acord ca litigiul sa fie judecat la aceas instanta desi nu este competenta.
Daca paratul tace sau nu depune in termen intampinarea, instanta devine competenta nu
in urmarea unei prorogari de competenta si ca urmare a decaderii a paratului.
Pt a fi valabil, acordul de vointa trebuie sa provina de la persoane cu capacitate deplina
de exercitiu.
Curs 3

Actele de procedura si termenele procedurale

Actul de procedura-manifestarea de vointa savarsita de catre instanta, parti, orice alt
participant la procesul civil in legatura cu activitatea procesuala a fiecaruia.
Este atat mai manifestarea de vointa cat si inscrisul care constata aceasta manifestare de
vointa, dar si operatia procedurala de punere in valoare a manifestarii de vointa.
In cazul cererii de chemare in judecata constituie act de procedura atat inscrisul care
contine manifestarea de vointa a reclamantului de a se adresa instantei printr-o cerere cu
un anumit continut si operatia procedurala de depunere la instanta a acestui inscris.
In procedura citarii este act de procedura citatia ca atare cu continutul predeterminat de
cod, dovada de comunicare sau procesul verbal intocmit in momentul comunicarii citatiei
precum si operatia juridica de inmanare, comunicare a citatiei.

Clasificare:
1.In functie de persoanele/organele de la care emana- acte de procedura ale partilor, acte
de procedura ale instantei si acte de procedura ale altor participanti la procesul civil.-
declaratia de martori, raport de expertiza, procesul verbal de sechestru.
2.In functie de continutul lor-acte de procedura care contin o manifestare de vointa(acte
de procedura savarasite de parti) si acte de procedura care constata o operatie
procedurala.
3.In functie de natura lor- acte de procedura judiciara savarsite in cursul procesului
inaintea instantei si acte de procedura extrajudiciara care sunt savarsite inafara instantei
indiferent daca inainte sau in cursul procesului.
4.In functie de modul in care sunt intocmite- acte de procedura scrise(regula) si acte de
procedura verbale.

Conditiile generale pentru intocmirea unui act de procedura:

1.Actul de procedura se incheie in forma scrisa. Ca regula, valabila pt orice fel de cerere
adresata instantei, iar nu cu privire numai la cererile care vor fi solutionate prin
dispozitiv, art.148 alin.1 stabileste regula ca cererea se face in forma scrisa.
De la acesta regula legiuitorul a consacrat exceptii: in materia incidentelor procedurale-
declaratia de abtinere, recuzarea, dreptul de reprezentare.
Aratarile partile sau ale altui organ sunt consemnate in scris nu le inlatura caracterul de
acte savarsite verbala, pt ca in acest caz, este vorba despre doua acte de procedura-actul
savarasit verbal si actul de procedura care consta in consemnarea sustinerilor verbale.
2.Actul de procedura trebuie sa prevada prin el insusi faptul ca au fost respectate toate
cerintele legii pentru intocmirea lui valabila. Un act de procedura face dovada prin el
insusi si nu pot fi administrare probe extrinseci pentru a se dovedi contrariul a ceea ce
cuprinde actul de procedura.
De la acesta regula exista exceptia numita principiul echipolentei sau al echivalentei –
numai in cazurile anume ingaduite de legiuitor, un act de procedura poate produce
efectele altui act de procedura. Astfel, in cazul in care partea nu poate sa semneze cererea
la data depunerii acesteia si nici la termenul ulterior, presedintele completului identifica
partea, citeste continutul cererii si ia consimtamantul asupra continutului cererii. Toate
acesteasunt consemnate in incheierea de sedinta.
Echipolenta – actul de procedura al consemnarii in incheierea de sedinta este echivalent
unei cereri semnate de catre parte. Partea nu poate sa semneze, nu stie carte, este oarba-
omisiunea semnarii va atrage anularea cererii.

Cazuri de echipolenta:
Daca citatia sau actul de procedura se comunica prin posta sau prin serviciul de curierat,
procedura se considera indeplinita la data semnarii de primire sau la data consemnarii
refusului de primire-consemnare facuta de postas sau curier. Actul de procedura al
consemnarii refuzului de primire este echipolent actului de procedura al primirii citatiei si
al semnarii de primire.
Citatia nu a fost comunicata partii sau nu a fost comunicata cu respectarea termenului
prevazut la art.159-cu cel putin 5 zile inaintea termenului fixat pt judecata ori existaun alt
motiv de nulitate al procedurii de citare. Chiar si in aceasta ipoteza, daca partea este
prezenta in instanta, personal sau prin reprezentant, la cererea partii interesatese poate
acorda un termen pt pregatirea apararii. Actul de procedura al infatisarii partii in instanta
personal sau prin reprezentant este echipolent actului de procedura al comunicarii citatiei
in conditii de regularitate procedurala.
Daca citatia este comunicata telefonic, grefierul intocmeste un proces verbal in care
consemneaza aspectele in care s-a facut comunicarea. Procesul verbal este echipolent
actului de procedura al comunicarii clasice a citatiei.
In situatia in care partea primeste sub semnatura o copie de pe act sau solicita ca actul de
procedura sa fie comunicat adversarului ei, de la acesta data incep sa curga termenele
procedurale. Ca regula, termenul procedural curge de la data comunicarii efective a
actului de procedura. In aceste situatii, prin echipolenta un alt act de procedura produce
efectele comunicarii efective actului de procedura care marcheaza inceputul curgerii
termenului.
Actul de procedura al primirii sub semnatura a unei copii de pe un inscris este echipolent
cu actul de procedura al comunicarii originalului.
Actul de procedura care reprezinta cererea unei parti de comunicare catre adversarul sau a
unui act de procedura in raport cu care incepe sa curga un termen procedural este
echipolent actului de procedura al comunicarii efective.
Hotararea se considera comunicata atunci cand comunicarea a fost facuta o data cu
incheierea de incuviintare a executarii silite. Actul de procedura al comunicarii hotararii o
data cu incheierea de incuviintare a executarii silite este echipolent actului de procedura
al comunicarii hotararii pentru a marca momentul de la care incepe sa curga termenul de
exercitare a caii de atac.
Daca o parte declara apel inainte de comunicarea hotararii, hotararea se considera
comunicata la data depunerii cererii de apel. Actul de procedura al depunerii cererii de
apel chiar inainte de comunicarea hotararii este echipolent actului de procedura al
comunicarii hotararii de la care sa inceapa sa curga termenul de apel.
Echipolenta este importanta pt ca este posibil ca prima cerere de apel sa nu fi fost facuta
in conditii de regularitate procedurala in asa fel incat de la data depunerii cererii de apel,
cererea sa poata fi facuta cu respectarea cerintelor legii pt intocmirea valabila, de vreme
ce de la acesta data incepe sa curga termenul de apel.
Sanctiunea cea mai grava care intervine in cazul nerespectarii conditiilor de intocmire a
unui act de procedura-nulitatea.
In functie de caracterul normei incalcate-nulitate absoluta sau relativa.
Dupa cum este sau nu prevazuta in mod expres-nulitati exprese si nulitati virtuale.
Dupa cum nulitatea este sau nu conditionata de vatamare-nulitate conditionata si nulitate
ne conditionata de vatamare procesuala.
Codul se ocupa de aceste ultime 2 categorii de nulitate-conditionata si neconditionata.

Nulitatea conditionata de vatamare

Art.175 alin.1-actul de procedura savarsit cu nerespectarea cerintelor legii poate fi anulat
daca a produs partii o vatamare procesuala care nu poate fi inlaturata altfel.
Conditii:
1.Actul de procedura a fost savarsit cu nerespectarea cerintelor legii.-minuta nu este
semnata de judecator, hotararea nu este semnata de judecator, s-a luat pronuntarea si nu s-
a intocmit incheierea de dezbateri, hotararea este data cu un grefier.
2.Intocmirea actului de procedura in asemenea circumstante este de natura sa produca o
vatamare procesuala. Partea care solicita anularea actului de procedura trebuie sa probeze
vatamarea procesuala suferita, ori este posibil ca instanta sa deduca aceasta vatamare
procesuala din circumstantele procesului. – procedura de citare nu este legal indeplinita,
instanta poate deduce vatamarea procesuala suferita de parte care a fost pusa in
imposibilitatea de a se prezenta si de a-si face apararile.
3.Vatamarea procesuala sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului. In cazul
nulitatilor exprese vatamarea procesuala se presupune ceea ce inseamna ca partea care
invoca nulitatea este scutita de sarcina de a proba vatamarea si revine adversarului ei care
doreste sa pastreze actul de procedura sa faca dovada ca desi actul de procedura nu a fost
intocmit cu respectarea cerintelor legii, partea care invoca nulitatea nu a suferit nicio
vatamare procesuala.
Nu se pune semn de egalitate intre nulitate relativa si nulitate conditionata de vatamare.
Nulitatea este conditionata de vatamare chiar si in cazul nulitatii absolute.
Daca vatamarea poate fi inlaturata nu intervine nulitatea. Se poate intampla atunci cand
de exemplu, hotararea nu a fost semnata de unul dintre judecatori. Hotararea ar putea fi
semnata ulterior. Daca nu a fost semnata minuta sau hotararea este semnata de catre
presedintele instantei pentru toti judecatorii din complet, intervine nulitatea si aceasta nu
poate fi inlaturata prin semnarea ulterioara pentru ca data nu a fost semnata minuta
inseamna ca judecatorul nu a participat si nu a pronuntat solutia, dar daca hotararea este
semnata de catre presedintele instantei pt toti judecatatorii din complet inseamna ca
niciunul nu a redactat hotararea.
In cazul in care se amana pronuntarea trebuie sa se intocmeasca incheirea de dezbateri in
care se consemneaza tot ceea ce s-a petrecut la ultimul termen de judecata. In lipsa
incheierii de dezbateri, instanta de control judiciar nu poate face controlul pentru ca nu
stie ce cereri au facut partile la acel termen, ce solutii a dat instanta acestora, ce probe au
fost administrate si ce concluzii finale au pus partile. Lipsa incheierii de dezbateri va
atrage si nulitatea hotararii.
Vatamarea se acopera daca ceea ce trebuia consemnat in incheierea de dezbateri s-a
consemnat in prima partea a hotararii si nu mai intervine nulitatea.

Cazurile de nulitate neconditionata de vatamare

Nulitatea este neconditionata in cazul lipsei capacitatii procesuale de exercitiu, a
competentei instantei, a compunerii si constituirii instantei, a publicitatii sedintei de
judecata si a altor cerinte extrinseci actului de procedura.
Intervine si daca nu este respectat termenul prohibitiv, adica acel termen pana la
implinirea caruia actul de procedura nu poate fi savarsit.
Intervine si in cazul in care cererea de apel sau de recurs este depusa la instanta de apel
sau de recurs iar nu la instanta la a carei hotarare se ataca.

Mijloacele de invocare a nulitatii

Pe parcursul procesului nulitatea poate fi invocata prin intermediul exceptiei, iar daca s-a
pronuntat o hotarare finala, prin apel, recurs, contestatie in anulare sau revizuire.
Poate fi invocata diferit in functie de caracterul normei incalcate, astfel exceptia nulitatii
absolute poate fi invocata oricand pe parcursul procesului, de orice parte interesata, de
procuror sau de instanta din oficiu daca prin lege nu se prevede altfel.-competenta
materiala si teritoriala exclusiva.
Nulitatea relativa poate fi invocata numai de catre partea ocrotita prin norma incalcata.
Daca se invoca incalcarea sau savarsirea unor neregularitati inainte de primul termen de
judecata, nulitatea relativa poate fi invocata numai de catre parat si numai prin
intampinare depusa in termen. Daca se invoca o neregularitate savarasita pe parcursul
procesului, nulitatea trebuie sa fie invocata chiar la termenul la care a fost savarsita, iar
daca partea nu este prezenta cel mai tarziu la termenul urmator ci inainte de a se pune
concluzii in fond.
Asupra nulitatii invocate peparcului procesului instanta se pronunta printr-o incheire,
daca indiferent de solutia data exceptiei, ea ramane in continuare investita.
Daca admitand exceptia instanta se dezinvesteste pronunta o hotarare finala, sentita sau
decizie dupa caz.
Anularea actului de procedura lipseste de efecte actul de procedura respectiv in ceea ce
priveste functia sa procedurala.
Anularea unui act de procedura atrage refacerea actului de procedura fie de catre aceeasi
instanta daca aceasta nu se dezinvesteste ori daca nulitatea este constata de instanta de
control judiciar care anularea sentinta si trimite cauze spre rejudecare aceleiasi instante.
Anularea unui act de procedura va atrage si anularea actelor de procedura ulterioare in
masura in care acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare.
Curs 4
Termenele procedurale

Termenul procedural reprezinta intervalul de timp pana la implinirea caruia trebuie sa fie
savarsit un act de procedura, sau dimpotriva, pana la implinirea caruia nu poate fi savarsit
un act de procedura.
In primul caz termenul este imperativ, in cel de-al doilea caz, termenul este prohibitiv.
In functie de durata lor, termenele sunt pe ani,luni, saptamani, zile si ore.
In functie de modul in care sunt stabilite, termenele sunt legale,judecatoresti si
conventionale. Este un termen conventional-termenul arbitrajului stabilit de parti prin
conventia arbitrala, termen pana la care tribunalul arbitral trebuie sa pronunte hotararea
arbitrala.
In functie de sanctiunea nerespectarii unui termen,termenele sunt absolute atunci cand
nerespectarea lor este de natura sa afecteze insasi valabilitatea unui act de procedura si
relative cand nerespectarea lor nu afecteaza actul de procedura, ci cel mult, poate atrage
sanctiuni disciplinare pt judecator. Sunt imperative-termenele de exercitare a cailor de
atac. Este relativ termenul de redactare a unei hotarari judecatoresti.

Termenele pe ani, luni si saptamani se implinesc in ziua corespunzatoare zilei de plecare.

Atunci cand Codul prevede ca termenul este de o luna, durata termenului este de 30 zile.
Termenele pe zile se calculeaza pe zile libere. Termenul de ore incepe sa curga de la ora 0
a zilei urmatoare. Daca termenul ar urma sa se implineasca intr-o zi nelucratoare sau in
care serviciul este suspendat, termenul se va prelungi pana la sfarsitul programului in
prima zi de lucru urmatoare.
Daca actul de procedura este transmis prin posta sau printr-un serviciu de curierat el se va
socoti in termen daca a fost depus in termen prin scrisoare recomandata cu dovada de
primire. Imprejurarea ca actul de procedura a ajuns in instanta dupa implinirea termenului
nu va atrage decaderea pentru ca actul de procedura a fost savarasit inainte de implinirea
termenului.
Orice termen are un punct de plecare de la care incepe sa curga si un punct de implinire la
care se produce efectul termenului. Intre cele doua puncte se situeaza durata termenelor
procedurale.
Punctul de plecare, regula este ca daca prin lege nu se prevede altfel, termenul procedural
curge de la data comunicarii actului de procedura. Isi gasesc aplicare cele cateva situatii
de echipolenta - o parte primeste sub semnatura copie de pe actul de procedura sau cere
sa se comunice adversarului actul de procedura.
Exceptii – termenul incepe sa curga de la momentul pronuntarii termenului de recurs
impotriva hotararii de perimare.
-curge de la incuviintarea probelor termenul de depunere a listei cu numele si adresele
martorilor sau a dovezii de achitare a onorariului de expertiza.
Punctul de implinire este acela la care se produce efectul termenului ceea ce inseamna in
cauzl termenului imperativ, ca actul de procedura nu mai poate fi savarsit, iar in cazul
termenului prohibitiv, dimpotriva, poate fi savarsit actul de procedura.
Intre punctul de plecare si punctul de implinire, termenele curg continuu.
Termenul procedural se intrerupe:
1.Termenele nu incep sa curga, sau daca au inceput sa curga, se intrerup impotriva
persoanei lipsite sau cu capacite de exercitiu restrans. Intreruperea se produce pana la
numirea reprezentantului sau ocortitorului legal.
2.Termenul se intrerupe prin moartea partii care are interes sa savarseasca un act de
procedura in termenul respectiv. Daca s-a comunicat hotararea, partea care ar avea interes
sa exercite calea de aatac decedeaza-termenul de exercitare se intrerupe si se face o noua
comunicare a hotararii pe numele mostenirii la ultimul domiciliu al partii fara sa se indice
numele si calitatea mostenitorilor.Intreruperea se produce pana in momentul noii
comunicari.
3.Moare reprezentantul partii care are interes sa savarseasca un cat deprocedura in
termen. Se va face o noua comunicare a actului de procedura catre parte si intreruperea
dureaza pana in acest moment.
Termenul de perimare se intrerupe prin savarsirea de catre partea care justifica un
interes,niciodata de instanta, in continuarea judecatii procesului.
Pt ca actul de procedura al partii sa produca efectul intrerupator de perimare este necesar
sa fie facut in conditii de regularitate procedurala pt ca numai astfel, dovedeste intentia
reala a partii pt reluarea judecatii procesului. Daca cererea de repunere pe rol trebuie sa
fie timbrata si partea nu respecta aceasta cerinta, cererea va fi anulata si nu va produce
efectul intrerupator de perimare.
Termenul de perimare poare fi si suspendat, iar suspendarea termenelor intervine numai
in materie de perimare. Cazuri:
1.Pe timpul cat dureaza suspendarea voluntara in conditiile art.413 sau un alt caz de
suspendare cand suspendarea nu este imputabila partilor, termenul de perimare se
suspenda.
2.In ultimele 3 luni ale termenului de perimare a intervenit una dintre situatiile de la
art.413, care daca procesul ar fi in curs, ar atrage suspendarea de drept obligatorie a
judecatii.
3.Partea invoca faptul ca din cauza unor motive temeinice a fost impiedicata sa
savarseasca in termen actul de procedura. Pe timpul cat dureaza aceastea motive
temeinice, termenul de perimare se suspenda. Temeinicia motivelor este lasata la
aprecierea judecatorului.
Sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii unui termen legal imperativ sau a unui
termen judecatoresc este decaderea. In cazul nerespectarii unui termen prohibitiv-
termenul lasat debitorului de la comunicarea somatiei pt a executa voluntar obligatia-
sanctiunea care intervine este nulitatea actului de procedura.
Daca nu este respectat un termenc conventional si tribunalul arbitral nu pronunta
hotararea pana la implinirea termenului convenit de parti,hotararea poate fi desfiintata pe
calea sanctiunii.......
Decaderea poate fi invocata diferit in functie de natura normei care reglementeaza
termenul. Astfel,daca prin lege nu se prevede altfel,nerespectarea unui termen legal
imperativ poate fi invocata de oricare dintre parti, de procuror sau de instanta pe tot
parcursul procesului. Se prevede, de pilda,in procedura recursului pt ca daca intimatul nu
invoca tardivitatea recursului prin intampinare si nici nu rezulta din dosar tardivitatea,
recursul este socotit a fi facut in termen, prin urmare in procedura recursului lege prevede
faptul ca nerespectarea termenului de recurs poate fi invocata numai de catre intimat,
numai prin intampinarea depusa in termen.
Nerespectarea termenului reglementat printr-o norma dispozitiva poate fi invocata numai
de catre partea ale carei interese sunt ocotite prin norma respectiva la data la care s-a
produs neregularitatea procedurala iar daca lipseste, cel mai tarziu la termenul urmator si
inainte de a se pune concluzii in fond.
Pe parcursul procesului, nerespectarea termenului poate fi invocata prin intermediul
exceptiei, iar daca s-a pronuntat deja o hotarare prin intermediul cailor de atatc.

Cazurile in care intervine decaderea:

1.Prin lege este fixat un termen pana la care trebuie sa fie savarsit un act de procedura si
partea lasa sa curga termenul fara sa indeplineasca actul de procedura respectiv. Situatia
este aceeasi atunci cand judecatorul fixeaza un termen pana la care trebuie sa fie savarsit
actul de procedura.
2.Legiuitorul prevede ca actul de procedura trebuie sa fie savarsit intr-o anumita etapa a
procesului.
3.Legiuitorul a prevazut o anumita ordine in savarsirea actelor de procedura pe care
partea nu o respecta.

Situatii in care NU intervine decaderea:

1.Atunci cand nu este constatata de instanta pt ca nu exista decaderi de drept. Cata vreme
nu mai exista mijloace procedurale de constatare a decaderii, decaderea se acorda in mod
definitiv.
2.Partea interesata sa invoce decaderea renunta la acest drept.pt a produce efecte,
renuntarea poate fi numai in legatura cu un termen reglementat printr-o norma dispozitiva
si trebuie sa aiba loc dupa implinirea termenului. Renuntarea trenuie sa provina de la o
partea cu capacitate deplina de exercitiu, iar renuntarea este personala,produce efecte
numai asupra renuntatorului.
3.Decaderea nu intervine in cazul obligatiilor solidare sau indivizibile.
4.Atunci cand legea prevede. Daca partea nu depunde in termenul fixat de catre judecator
lista cu numele si adrese martorilor va fi decazuta din dreptul de administra proba, in
afara de cazul in care martorul e prezinta personal inaintea judecatorului.

Efect al decaderii: actul de procedura savarsit dupa implinirea termenului este nul.
Posibilitatea partii de a solicita repunerea in termen atunci cand din cauza unor motive
temeinice nu a putut sa savarseasca in termen actul de procedura.
Cererea de repunere in termen trebuie sa fie facuta in 15 zile de la incetarea impiedicarii
si in acelasi interval de timp trebuiesa fie savarsit si actul de procedura in raport cu care
intervenise decaderea. Cererea de repunere in termen se solutioneaza de catre instanta
competenta sa se pronunte asupra decaderii. Daca decaderea este in legatura cu un act de
procedura care trebuie sa fie savarsit pe parcursul procesului, repunerea in termen se
solutioneaza de catre instanta care judeca acel proces. Daca repunerea in termen este in
legatura cu o cale de atac, cererea se solutioneaza de catre instanta competenta sa judece
calea de atac. Daca in urma admiterii sau respingerii cererii de repunere in termen,
instanta ramane in continuare investita cu judecata procesului,asupra cererii de repunere
in termen se pronunta o incheiere.
Daca instanta de control judiciar apreciaza ca cererea de repunere in termen este
intemeiata, o admite prin decizie daca la acelasi termen soluytioneaza si calea de atac.
Daca admite cererea de repunere in termen si fixeaza termen ot judecata caii de atac,
instanta de control judiciar se pronunta printr-o incheiere. In cazul in care respinge
cererea de repunere in termen ca nefondat sau ca tardivva, prin decizie instanta de control
judiciar se va pronunta si asupra caii de atac pe care o respinge ca tardiv formulat.

Regulile comune tuturor cererilor in justitie

Orice cerere in justitie trebuiesa fie facuta in forma scrisa si sa cuprinda denumirea
instantei, numele si adresele partilor, obiectul cererii si motivarea acestuia, precum si
semnatura. Daca este cazul,art,148 alin1,in cerere treuie sa se arate si adresa de posta
electronica, nr de fax,nr de telefon, precum si alte asemenea mijloace care asigura
transmiterea textului actului si confirmarea primirii.
In cazurile prevazute de legea speciala, cererea poate fi transmisa si in format electronic.
Daca este cazul cererea trebuie sa fie timbrata iar daca cererea trebuie sa fie comunicata
trebuie sa fie depusa in atatea exemplare cate sunt necesare pt comunicare si un exemplar
pt instanta. Daca o parte sta in proces in mai multe calitati juridice sau mai multe parti au
un singur reprezentant este suficient un singur exemplar pt comunicare.
Daca partea nu depune nr suficient de exemplare, instanat poate pune aceasta obligatie in
sarcina oricarei alte parti pe cheltuiala partii care avea obligatia depunerii nr suficient de
exemplare.
In cazul in care cererea este transmisa in format electronic sau prin fax, grefierul face pe
cheltuiala partii nr suficient de exemplare pt comunicare.
La cerere trebuie sa se alature in nr suficient inscrisurile de care partea intelege sa se
serveasca,certificate ca sunt conforme cu originalul, iar daca partea are un reprezentant
trebuie sa se alature cererii si dovada calitatii de reprezentant.
Daca cererea are o denumire gresita judecatorul in exercitiul rolului activ si in respectarea
princ.contradictorialitatii si a dr.la aparare pune in discutia partilor denumirea corecta.