Omul de omăt

Eu sunt omul de omăt,

Singur nu mai vreau să fiu.
N-am cu cine să mă joc
Și pe alți copii nu-i știu.

Mă bucur că v-am aflat

Poate că-mi veți da și mie
Un fular și-o pălărie;
Fiindcă, astea sunt cam vechi,
Suflă vântul prin urechi...
Și, de-aceea am răcit.
Vorbesc gros și răgușit.