CENTRUL DE EXCELENŢĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„RAISA PACALO”

REFERAT
FACTORII DE RISC CE AU SPORIT INCIDENŢA
POLIOMELITEI ÎN ULTIMII ANI

Calificare: Asistent medical, gr.102

Efectuat: Ivanov V.

Chişinău 2019
 CUPRINS

 Ce este poliomielita. Etiologia

 Transmiterea poliomelitei

 Tabloul clinic

 Diagnosticare

 Tratament

 Profilaxia

Ce este VPO şi VPI ?

 Epidemiologie. Poziţia OMS

 Bibliografie:

http://www.histopathology-india.net/Poliomyelitis.htm

https://www.slideserve.com/niran/indrumator-prof-dr-botez-paul-autor-dr-

gheorghevici-teodor-stefan

http://dr.herdea.ro/medicale/109/poliomielita

https://suntparinte.md/wp-content/uploads/2017/01/GHIDPR-1.pdf

http://dr.herdea.ro/medicale/137/poliomielita_informare

2
 CE ESTE POLIOMELITA. ETIOLOGIA
Poliomielita (paralizia infantilă) este o boală infecțioasă virală cu transmitere
alimentară care conduce la apariția leziunilor sistemului nervos și a paraliziei
diferitelor grupuri musculare. Infecția cu viruși apare predominant în copilărie.
Astăzi, datorită vaccinării, incidența poliomielitei a fost redusă la minim.

3
 TRANSMITEREA POLIOMELITEI
Singurul rezervor al bolii ramîne omul (bolnavii si purtătorii sănătoşi de virus).
Calea de transmitere poate fi:
 direct-aerogenă prin picături fecale excretate de către bolnav sau purtătorul sănătos
(frecvent întîlnită în condiţii de igienă precară)
 cale fecal-orala - prin materiile fecale excretate de către bolnav sau purtătorul sanatos
(frecvent intalnită în conditii de igiena precara)
 indirect-obiecte contaminate
 alimente contaminate (apa, lapte, legume nespălate, fructe, etc.)
Bolnavul de poliomielită rămîne contagios aprox. 8 saptamani.
Poliomielita este raspîndită prin contact persoana - la - persoana. Cand un copil este infectat
cu virusul polio sălbatic, virusul patrunde in organism prin gură si se multiplică in intestin.
Acesta este apoi eliberată in mediu prin fecale. Răspîndirea este rapida intr-o comunitate, mai
ales in situatii de igiena precara (saracie, mizerie, absenta apei potabile si a canalizarii).

In cazul in care un număr suficient de copii sunt imunizaţi cu schema completă de vaccinare
împotriva poliomielitei, virusul este în imposibilitatea de a găsi copiii susceptibili de infecţie şi
moarte (imunitatea de grup). Cele mai multe persoane infectate cu virusul polio nu au semne de
boală şi nu sunt niciodată conştiente de faptul ca au fost infectate. Din acest motiv, OMS
consideră că un singur caz confirmat de paralizie generată de virus poliomielitic, ar fi o dovada
de o epidemie - in special in ţările in care apar foarte puţine cazuri.

4
 TABLOUL CLINIC
Cele mai multe persoane infectate cu poliomielită (90 %) nu au simptome sau simptomele sunt
foarte uşoare şi, de obicei, boala nu este recunoscută la timp:
 Perioada de incubaţie-7-14 zile-dureri musculare,
 Boala minora 2-4 zile- debut pseudo-gripal, febra, disfagie (dureri în gat), dureri
musculare, dureri abdominale, vărsături, cefalee (dureri de cap), somnolenţa sau insomnie,
dureri la nivelul membrelor
 Boala majora - febra înalta (febra in „dromader”, „in cocoasa”), fenomene neurologice
intense,insuficienţa respiratorie, dificultăţi la înghiţire şi de vorbire, dureri la nivelul
membrelor inferioare parestezii (amorţeli trecătoare, furnicături) urmate de parestezii sau
paralizii
 Stadiul paralitic - sindrom meningian (cefalee intensă), bulbar (tulburări respiratorii pînă la
nevoia de asistare mecanică a ventilaţiei), paralizii flasce, hipotonie marcată
 Retrocedare a paraliziilor - între ziua 14 de la debut - durează de la cîteva luni la 1 an-1,5
ani, cu instalarea schelelor definitive neuro-motorii
 Sechele = paralizii definitive (tetraplegie - paralizia celor 4 membre) + atrofii musculare
(reducerea masei musculare+tulburari trofice)
Paralizie flasca acuta (AFP) - virusul întră în fluxul de sînge şi invadeaza sistemul nervos central,
distruge celulele nervoase care răspund de activarea muschilor. Muschii afectati nu mai sunt
functionali - stare cunoscuta sub numele de paralizie flasca acuta ( AFP ).

Forma meningeală

Forma vertebrală Sistemul nervos este afectat

treptat

5
 Toate cazurile de paralizie flasca acuta ( AFP ) la copiii sub cincisprezece ani se considera
urgente majore, necesita prezentare urgenta intr-o unitate spitaliceasca de boli infectioase. In
anii 1940 si 1950, persoanele cu afectare bulbara post-poliomielita, au fost imobilizate in
interiorul "plamaniilor de fier" - cilindrii mari de metal care au functionat ca o pereche de
burdufuri reglementand respiratia lor si menţinîndu-i în viaţă. Cei mai mulţi pacienţi erau
copii. Când atingeau maturitatea, aceştia părăseau carcasa. Nu, însă, 10 oameni în lume, încă
trăiesc în plămînul de fier. Maşinăria, însă, nu a fost concepută pentru o folosire atât de
îndelungată. Producţia acesteia s-a oprit în 1960.

DIAGNOSTICARE
Datele epidemiologice și simptomele clinice caracteristice permit suspectarea dezvoltării
poliomielitei. Diagnosticul final se face pe baza izolării virusului sau a anticorpilor la acesta
utilizând diagnosticarea de laborator, care include:

 Determinarea prezenței virusului poliomielitei în fecale sau lichidul cefalorahidian

utilizând reacția în lanț a polimerazei (PCR).
 Testul de imuno-absorbție legată de enzime (ELISA) pentru diagnosticarea rapidă și
detectarea ARN-ului viral.
 Examinarea serologică a plasmei sanguine, care permite detectarea anticorpilor la virusul
poliomielitei.
De asemenea, pe lângă evaluarea modificărilor structurale în centrele motorii creierului și
măduvei spinării, se efectuează o analiză clinică a fluidului cerebrospinal și imagistica prin
rezonanță magnetică sau computerizată.

6
 TRATAMENT
Nu există nici un remediu etiologic pentru poliomielită. Există doar tratament simptomatic:
căldură si kinetoterapie, pentru a stimula muşchii si medicamente antispasmatice date pentru a
relaxa muşchii. Terapiile de recuperare pot îmbunătăţi mobilitatea, însă sechelele rămîn pentru
toată viaţa.

PROFILAXIA Ce reprezintă VPO şi VPI?

Profilaxia specifică, bazată pe regulile de imunizare de rutină a copiilor.
• administrare la vîrsta de 2 luni, 4 luni si 22-24 luni, 6-7 ani
• prevenţia este cheia tratamentului poliomielitei
Vaccinul administrat oral contra poliomielitei (VPO) este un vaccin(cel atenuat) sub formă de
soluţie şi este livrat în două tipuri de ambalaj:
• tuburi mici din plastic, care funcţionează ca picurătoare;
• flacoane din sticlă cu picurătoare din plastic, livrate separat.
Un alt tip de vaccin contra poliomielitei, vaccinul polio inactivat (VPI) administrat parenteral,
nu este recomandat pentru vaccinarea de rutină în ţările în curs de dezvoltare din cauza costului
înalt. Suplimentar, acesta necesită utilizarea acelor şi seringilor pe când VPO este administrat
per os. Oficialităţile medicale evaluează potenţialul de utilizare a VPI în ţările în curs de
dezvoltare după ce va fi atins scopul de eradicare a poliomielitei.
Prevenirea nespecifică include respectarea standardelor sanitare și igienice și instruirea în
respectarea regulilor de către copii.

7
 EPIDEMIOLOGIE

Pînă la aplicarea vaccinărilor, poliomielita a avut o răspîndire largă. În a.1988 comunitatea

mondială a decis să lupte pentru eradicarea globală a acestei boli. Numărul cazurilor de

poliomielită raportate s-a diminuat la nivel global cu mai mult de 99%, de la 350,000 la 650

cazuri în 2011. În 2012 numai trei state din mai mult de 125 în 1988 au rămas endemice

(Afganistan, Nigeria și Pakistan). De menționat că riscul răspîndirii acestei maladii există și

pînă în prezent - în 2009-2010 în 23 state libere de poliomielită această infecție a devenit

reemergentă din cauza importului cazurilor. Epidemii recente au izbucnit în Africa, Tadjikistan

şi China, unde au apărut cazuri noi după mai bine de un deceniu de „linişte” în această privinţă.

Un eşec al demersului de eradicare a poliomielitei ar putea duce în următorii zece ani la

apariţia a cel puţin 200.000 de cazuri de copii paralizaţi, anual. În Republica Moldova, graţie

imunizărilor, morbiditatea a fost redusă treptat, ultimul bolnav cu eliminarea virusului sălbatic

fiind înregistrat în a.1991. În a.2000 OMS a calificat Republica Moldova drept liberă de

poliomielită.

POZIŢIA OMS

“Toţi copii din lume trebuiesc vaccinaţi împotriva virusului poliomielitic şi

fiecare ţară trebuie să caute să obţină şi să menţină niveluri înalte de
acoperire vaccinală cu vaccin polio, în sprijinul hotărîrii/promisiunii globale
de eradicare a poliomielitei.”