Caracterizarea personajului Harap-Alb

Ion Creangă este cel mai valoros povestitor român, un reprezentant

de marcă al perioadei marilor clasici (1863-1889) din literatura romană,
autor de povești, povestiri, amintiri. O capodoperă a creației sale o
reprezintă ,,Povestea lui Harap-Alb’’, un basm cult.
,,Povestea lui Harap-Alb’’ este publicată la 1 august 1877 în
,,Convorbiri literare’’. Opera se încadrează în clasicism (prin intenția
moralizatoare) și în realism (prin funcția de datare și localizare a
limbajului).
Tema basmului este lupta dintre bine și rău, din care binele iese
învingător, căreia i se asociază tema inițierii. Prin faptul că basmul
dezoltă tema inițierii acesta este considerat un bildungsroman.
Personajul principal este eponim, numele său apărând în titlul
operei. ,,Povestea’’ sugereaza universul magic în care se situează opera.
Substantivul propriu ,,Harap-Alb’’ face trimitere la numele
protagonistului după întâlnirea cu spânul. Acesta reprezintă un
oximoron, ,,harap’’ provenind din limba arabă și traducându-se ca
,,sclav de culoare neagră’’, pe când ,,alb’’ se referă la pielea
personajului.
Simultan, numele evidențiază contrastul alb-negru din viața
protagonistului, în special caracterul său. Acesta își dobândește numele
odată cu încălcarea sfatului paternal din cauza naivității sale,
acceptându-l pe spân. În timp ce acesta își primește noul nume, începe și
inițierea sa.
 Personajul principal din basmul lui Creangă evoluează de la
,,boboc in felul său", deci naiv, la impăratul iubit de toti. Personajul
creat de Creangă este, mai degrabă, un antierou. Remarcăm, de altfel,
faptul că, pe tot parcursul operei, mezinul craiului vorbeşte şi actionează
ca un om obișnuit, neavând niciun atribut fantastic. Acesta este un
persoaj complex, având atât defecte, cât și calități și reprezintă tânărul
care se inițiază.
Acțiunea basmului se petrece într-un spațiu şi într-un timp mitic.
Eroul este, ca de obicei, mezinul. El apare de la început ca un tănăr fără
ambiții. Se hotărăşte să-şi încerce norocul nu pentru că vrea să devină
împărat, ci pentru că frații mai mari l-au dezamăgit pe tatăl lor, deci din
dorința de a spăla rușinea acestora.
Personajul principal al operei trebuie să străbată un drum al
inițierii, să acumuleze experiență, să se formeze pentru viață în lupta cu
forțele malefice și să obtina o înțelepciune ca să capteze filosofia despre
viată, adevăr, dreptate, iubire, prietenie.
În călătoria pe care o face, Harap-Alb dovedeşte de multe ori
generozitate. Aceste este şi motivul pentru care este ajutat. De altfel,
Sfânta Duminică este prima pe care o miluieşte și care îl va răsplăti
pentru bunătatea sa. Crăiasa furnicilor și regina albinelor îi vin în ajutor,
întrucât eroul a evitat să le facă vreun rău gâzelor atunci când se îndrepta
spre Impăratul Roş. Datorită ajutorului primit de la ele, Harap-Alb duce
la bun sfärşit două probe dificile la care a fost supus.
O altă trăsătură a lui Harap-Alb este onoarea. După ce Spânul îi
fură identitatea și îl transformă în sluga sa, eroul tace și îndură toate
umilințele la care este supus, dar își respectă cuvântul dat acestuia. El nu
spune nimănui că este adevăratul nepot al Impăratului Verde. Cea care
dezvăluie cine este Harap-Alb e fata Împăratului Roş. Spânul îi taie
capul eroului, iar fata îl readuce la viată recurgând la practici magice.
Această scenă simbolizează dezlegarea de jurământ și renașterea unui alt
erou care are toate calitățile unui bun impărat, căci a căpătat suficientă
experiență de viață. Probele pe care le duce la bun sfârşit, ajutat de
Sfânta Duminică, de cal, de Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-
Lăti-Lungilă, de albine şi de furnici, au valoare inițiatică şi formativă.
Eroul învață, pe rând, lecția milosteniei, a curajului, a prieteniei, a
altruismului.
Până la coborârea în fântână, eroul era numit doar ,,mezinul".
Pretul ieşirii din fântâna este dobândirea unei identităti, dar pierderea
temporară a statutului social. Spânul este cel care îi atribuie eroului o
identitate.
Trăsătura dominantă de caracter este naivitatea, evidențiată prin
scena încălcării poruncii tatălui și prin scena coborârii în fântână.
Peronajul alege să-și trădeze tatăl și îl ia pe span drept slugă. Mai apoi,
acesta are încredere în spân și coboară în fântână, fiind păcălit de acesta.
Personajul este reliefat prin diverse modalități detaliate:
caracterizare directă facută de scriitor sau de alte personaje sau indirectă,
prin propriile actiuni, cuvinte, comportament, gesturi, precum şi prin
modalitățile de expunere-narațiune, descriere, dialog, care au rolul de a
individualiza.
In opinia mea, Creangă a reuşit să construiască personaj - model,
dovedind cum omul determinat răzbate. Călătoria întreprinsă de mezinul
craiului are scopul de a-i confirma calitățile excepționale, ca în cazul
eroului din basmul popular, ci este un traseu de inițiere parcurs cu
perseverență până la capăt.