Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Răul de mișcare sau kinetosis este o tulburare medicală care afectează unele persoane atunci
când sunt supuse la mișcare, în timpul călătoriei cu un mijloc de transport.
Cuprins
1 Cauze
2 Simptome
3 Rău de mare
4 Profilaxie
5 Note
6 Vezi și
7 Legături externe
8 Bibliografie
Cauze
În timpul călătoriei, indiferent de vehicul, receptorii echilibrului din urechea internă percep în
permanență poziția corpului, sesizează mișcarea (un balans) și transmit informațiile către creier.
Receptorii vizuali, la rândul lor, sesizează poziția corpului, de aparentă imobilizare și transmit
creierului informația.
Cele două informații contradictorii ajung la creier și apare un conflict de informații la acest nivel,
iar organismul este derutat. Din cauza lipsei de sincronizare, în organism se declașează un
semnal de eroare, un reflex de stres la nivelul anumitor receptori antihistaminici care apare sub
forma unei indispoziții cu intensitate variabilă.
Simptome
Răul de mișcare se manifestă prin mai multe semne și simptome: paloare, înroșirea fetei, greață,
diaforeză (transpirație rece abundentă), senzație de frig (frisoane), dureri de cap, hipomotilitate
gastrică, vărsături, modificări cardiovasculare și endocrine, somnolență, apatie, leșin.
Severitatea simptomelor este variată, de la un disconfort minor și până la prostrație (stare
patologică de totală indiferență fată de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a
nervilor)[1], și vărsături continue ce duc la deshidratare.
Rău de mare
Din totalul celor care călătoresc pe mare agitată, în special pe vase mari, 90 % suferă de rău de
mare, iar 30 % chiar și pe mare liniștită.
Răul de mare era cunoscut încă din antichitate. Hipocrat afirma că „navigația pe mare
demonstrează cum nu se poate mai bine că zgâlțâiala corpului îi produce stricăciuni”. Pliniu cel
Bătrân a încercat să folosească răul de mare drept remediu împotriva bolilor de ochi și de
plămâni, sfătuind bolnavii să plece în călătorii pe mare.
În secolul al XIX-lea medicii europeni îi sfătuiau pe cei suferinzi de boli nervoase să
călătorească pe mări agitate.
Cauzele răului de mare au fost elucidate în anul 1881 de către medicul american William Jones
care a observat că surzii nu au rău de mare. El a concluzionat că sediul acestei maladii se află în
urechea internă care are rol principal în păstrarea echilibrului corpului. [2]
Cercetările ulterioare au arătat că femeile suportă mai bine decât bărbații călătoria pe mare, nu se
manifestă la copii sub 2 ani și survine destul de rar între vârsta de 8 … 12 ani. Răul de mare sub
formă de agitație și chiar vărsături a fost observat și în cazul unor animale de circ care călătoreau
pe mare (elefanți, tigri, maimuțe, câini, pisici).
La apariția răului de mare mai contribuie și alți factori cum ar fi condițiile de navigație (durată,
tipul ambarcațiunii, mișcările combinate ale hulei de tangaj și de ruliu, mirosul de combustibil),
oboseala, frigul, foamea precum și vederea altor persoane cu rău de mare.
Răul de mare este ameliorat sau poate să dispară în totalitate după o perioadă de 2-3 zile de
navigare pe mare, atunci când organismul începe să se adapteze la călătoria pe mare.
Profilaxie
Metode care ajută la ameliorarea simptomelor răului de mișcare:
în timpul călătoriei pe mare este recomandată plasarea la mijlocul ambarcațiunii, iar în timpul
călătoriei cu avionul solicitarea locurilor de lângă aripa avionului
mișcările capului să fie cât mai reduse
privirea fixă a liniei orizontului
se va evita consumul de alcool sau alimente bogate în calorii înainte sau în timpul deplasărilor,
preferându-se alimente ușor digerabile și lichide în cantități mici
când deplasarea se face cu autovehiculul să se evite cititul, sau privitul la video
Pentru a preveni sau reduce simptomele răului de mișcare se pot folosi diverse suplimente
alimentare sau medicamente.
Majoritatea acestora sunt eficiente dacă sunt administrate înainte de plecarea în călătorie.