1.

Introducere
Lucrarea dată reflectă una dintre problemele optoelectronicii, adică dispersia
în fibra optică. Fibra optică constituie un mediu de transmitere a luminii. Ea este
constituită din trei părți componente: miezul, cămaşa şi învelişul de protecție.
Miezul şi cămaşa fibrei optice au indici de refracție diferiți şi anume indicele de
refracție a miezului trebuie să fie mai mare ca cel al cămăşii (cel mai des întîlnit este
nm=1,48 şi nc=1,46). Propagarea luminii are loc datorită reflexiei interne totale din
interiorul miezului. Reflexia totală are loc între mediile miezului şi a cămăşii
datorită indicilor de refracție diferiți ai componentelor fibrei optice.
Legăturile prin fibre optice sunt limitate în lungime de catre atenuarea şi
dispersia impulsului optic. Dispersia semnalului optic transmis cauzeaza
împrastiere pentru transmisiile analogice şi digitale prin fibre optice. Când
semnalul ajuns la receptor este foarte slab pentru detectarea clară, atunci atenuarea
devine o problema majoră, iar sistemul va fi limitat de nivelul puterii. În legaturile în
care puterea optica este suficientă, dar forma semnalului este distorsionată,
sistemul este limitat de lățimea benzii. În acest caz, reconstrucția mesajului
transmis este dificilă. Adică, dispersia este fenomenul care determină limitarea
benzii de trecere a unei fibre sau cablu optic, datorită maririi duratei unui
impuls de radiație la ieşirea din fibră. Atunci când un puls scurt de energie
luminoasă se propagă printr-o fibră optică energia este dispersată în timp astfel încât
pulsul se împrăsție într-un interval de timp mai mare.

2.Indicele de refractie ca valoare complexă din

ecuațiile lui Maxwell
Indicele de refracție determină propagarea luminii în material. Ecuațiile lui
Maxwell sunt următoarele:
(2.1)

  


r

 E 
ot H  0 E,
 t





  H
rot E   0,
t
 
 
di v E  4  0,
  0

 
di v
 H  0.

unde: ρ- densitatea sarcinii electronului;

σ- conductibilitatea optică a materialului la anumită frecvență optică;
ε, ε0- permiabilitatea dielectrică şi constanta dielectrică;
, 0- permiabilitatea magnetică şi constanta magnetică;

- intensitatea cîmpului electric şi magnetic respectiv.

 
E, H

unde: E0- amplitudinea undei electromagnetice,

k - vectorul de undă (direcția fascicolului de lumină),
Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 3

 r- radiusul coordonatei determinate,
- frecvența de oscilație a fascicolului de lumină.

Utilizînd relația (2.1) a lui Maxwell, putem scrie:

Luînd în considerație că în ecuația lui Maxwell , obținem:

Respectiv,

Luând în considerație ecuația a doua, scriem:

Împărțim relația (2.3) la - și , obținem:

Utilizând notația c= , relația (2.4) devine:

Considerând că , , relația (2.5) poate fi scrisă astfel:

unde: N – indicele de refracție al materialului, respectiv:

unde N – mărime complexă;

unde n – partea reală a coeficientului de refracție;

– coeficientul de extincție (determină coeficientul de absorbție);

unde: vectorul de undă

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 4

 Pierderile de energie în materiale sunt condiționate atât de partea realî, cât și de
cea minimală (astfel încât în fasciculele de lumină partea minimală să pătrundă în
înveliș). Energia absorbită (2nk) este dependentă de energie odată cu modificarea
conductibilității ( ).

3. Ecuațiile de dispersie, dispersia normală și

anormală și noțiunea dispersiei interne totale

În momentul propagării pulsului de lumină prin cablurile de fibră optică va

avea întotdeauna definită o anumită viteză de propagare, însă, fiecare componentă
se propagă prin fibră cu viteze diferite între ele, deci timpi de propagare dintr-o
locație în alta diferiți, conducând astfel la deformarea (lățirea) pulsului în timp
conducând la interferența intersimbol, creşterea ratei de eroare pe bit (BER – Bit
Error Rate) al sistemului optic deci afectând astfel calitatea transmisei şi serviciului
oferit. Acest fenomen se numește dispersie şi are diferite cauze de apariție. Cu cât
distanțele sunt mai mari cu atât fenomenul este mai important. Dispersia se măsoară
în ps /nm/km reprezentând timpul de întârziere diferențial (în ps ) pentru o sursa cu
un spectru de 1nm parcurgând 1km de fibră optică.

Fig.1. Lărgirea pulsului la transmisie afectat de fenomenul de dispersie

Lățirea pulsului conduce la o posibilă scădere a benzii de transmisie pentru a

avea la recepție separarea corectă a pulsurilor de la emisie.
Dispersia poate fi împărțită în:
Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 5

 - Dispersia intermodală:
* dispersia de modă-modă
- Dispersia cromatică (intramodală)
* dispersia datorată materialului
* dispersia de ghid de undă
* dispersia polarizării modelor (PDM)

Ecuațiile de dspersie
Problema complexă a interacției câmpului electromagnetic cu substanța se
poate trata mai puțin riguros prin metodele fizicii clasice şi mai riguros prin cele
ale fizicii cuantice. Dar, utilizând modelul unui atom radiant de tipul oscilatorului
armonic, rezultatele teoriei clasice pentru dispersie coincid cu cele ale teoriei
cuantice.
Vom utiliza în cele ce urmează aproximația clasică bazată pe modelul lui
Thompson, care a asimilat atomul care emite unde electromagnetice cu un oscilator
armonic cu frecvența proprie ω0 .
Ideea calculului efectuat de Lorentz este simplă: pentru a stabili dependența
indicelui de refracție al unei substanțe de frecvența luminii incidente este suficient
să calculăm vectorul polarizație electrică creat în substanța respectivă de vectorul
al undei, cunoscând legea de material,

unde și din dependența rezultă și dependența sau .

Considerăm N atomi repartizați în mod aleatoriu în unitatea de volum de
substanță
studiată. Admitem că fiecare atom are un singur electron optic de sarcină e.
Câmpul electric al undei luminoase exercită asupra acestui electron o forță eE ,
numită forță excitatoare. Pentru moment neglijăm acțiunea exercitată asupra
electronului considerat de câmpul electric creat de toți ceilalți electroni ai
sistemului. Această aproximație este valabilă atâta timp cât densitatea substanței
este mică. Vom arăta ulterior cum trebuie modificate relațiile obținute pentru a ține
cont de interacția dintre toate sarcinile electrice.
Electronul este menținut în atom de o forță elastică , care este
proporțională cu vectorul deplasare al electronului în câmpul undei incidente.
Frecvența oscilațiilor

proprii este .

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 6

 Pentru a explica cu acest model apariția mai multor benzi de absorbție trebuie
să considerăm existența mai multor grupe de oscilatori armonici diferiți. În prima
etapă considerăm doar oscilatorii cu pulsația proprie ω0 .
Prin ipoteză, aceşti atomi radiază energie electromagnetică independent unul de
celălalt, astfel că putem scrie că polarizația electrică creată de câmpul undei
incidente în substanță este egală cu = N =Ne , unde =e este momentul de
dipol electric al electronului.
Pentru a ține cont de amortizare, introducem şi o forță de frecare, fr =−α , unde
α = mγ , γ fiind coeficientul de amortizare.
Astfel, ecuația de mişcare a electronului oscilant este:

Împărțind ecuația (3.2) prin masă obținem:

Considerând că unda este armonică, deci = 0( )exp[iωt] vom căuta pentru

o soluție de forma: = 0 exp[iωt].
Astfel, și , iar ecuația (3.3) are soluția:

de unde

Pornind de la expresia polarizației electrice, = Ne şi legea de material

, rezultă:

şi

Studiul relației (3.6) ne permite să răspundem la întrebările puse la început.

Dispersia normală
Observăm din relația (3.5) că ε r este o mărime complexă. Dacă, în (3.5)
considerăm γ = 0 (nu apare amortizarea), εr devine real. Deci, εr trece de la
complex la real dacă neglijăm absorbția undei electromagnetice. În acest caz,

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 7

 În figura 1 este reprezentată dependența n2 −1= f (ω) care prezintă o
discontinuitate în ω= ω0 , care nu poate avea sens fizic. Observăm că în afară de
această discontinuitate,

, deoarece , iar , adică dispersia

este normală.

Fig.2. Dispersia normală

Trebuie să precizăm condițiile în care aproximația γ=0 are sens fizic.
Experiența arată că în spectrul vizibil corpurile transparente nu prezintă nici o
bandă de absorbție. În ultraviolet, din contră, majoritatea corpurilor transparente
absorb puternic undele electromagnetice. Deci, în tot spectrul vizibil este verificată
inegalitatea ω << ω0 , astfel că putem considera doar ramura din stânga figurii 2.
Aceasta înseamnă că frecvențele oscilațiilor proprii ale electronului se află în
regiunea ultravioletă a spectrului.
Am obținut o dispersie normală în vizibil ( > dacă <ω< )
aşa cum arată experiența.

Considerând ω << ω0 , putem dezvolta relația (3.6) în serie după puterile lui
şi să ne oprim la primii doi termeni:

Făcând substituția și în (3.7) obținem o relație care se poate

compara ușor cu rezultatele experimentale:

unde

În relația (3.8) constantele sunt determinate din experiență, ceea ce face

posibilă verificarea teoriei electronice a dispersiei. Compararea rezultatelor
teoretice cu cele experimentale duce la o neconcordanță de până la 10-20%, ceea
ce se consideră satisfăcător.
Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 8

 Ipoteza absenței interacțiunilor dintre electronii emițători este valabilă doar la
un gaz aflat la o presiune scăzută dar, în general, densitatea gazului are valori mari,
caz în care trebuie ținut cont și de câmpul electric creat de ansamblul celorlalte
sarcini electrice în punctul în care se găseşte electronul. În acest caz se obține o

relație care poartă numele de relația Lorentz - Lorenz:

Experiența arată că pentru multe substanțe refracția specifică nu depinde de

densitate într-un interval mare. Acest rezultat este conform cu (3.9). Astfel, dacă
micşorăm presiunea gazului indicele lui de refracție n tinde la unitate şi expresia
(3.9) devine expresia uzuală (3.6).
Dacă spectrul corpului studiat conține mai multe benzi de absorbție trebuie să
înlocuim termenul al doilea din membrul drept al relației (3.6) prin suma:

unde N j este numărul de atomi din unitatea de volum ai căror electroni au

frecvența proprie ω0 j . Conform teoriei clasice a dispersiei, numărul acestor
frecvențe proprii corespunde numărului de benzi de absorbție din zona frecvențelor
proprii înalte.

Dacă numărul atomilor din unitatea de volum este N, atunci .

Dispersia anormală
Reluăm expresia (3.5) ținând cont de amortizarea oscilațiilor electronului
optic.
Considerăm că frecvența ω a oscilațiilor forțate este puțin diferită de frecvența
proprie ω0 a oscilațiilor atomului, ceea ce înseamnă că studiem dispersia substanței
în apropierea benzilor de absorbție.
În acest caz permitivitatea dielectrică va fi o mărime complexă. Indicele de
refracție va fi şi el tot complex:

și
Pentru a studia mai uşor comportarea relației (3.5) înlocuim pe ε' prin:

şi apoi separăm părțile reale şi pe cele imaginare, obținând o ecuație pentru

indicele de refracție n şi pentru factorul de absorbție (extincție) κ în funcție de
pulsația ω:
Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 9

 şi egalând părțile reale şi, respectiv imaginare, obținem:

Observăm că variația funcției 2nκ cu frecvența este asemănătoare cu aceea a

factorului de absorbție κ , iar forma curbei n2 −κ2 reproduce în mare dependența lui
n(ω). Utilizăm cele două funcții pentru a studia dependența de ω a lui n şi respectiv
κ.
Introducem funcția y=n2 −κ2 şi îi căutăm valorile extreme anulând prima

derivată, . Astfel,

de unde
şi
iar
şi aproximând că ω1 +ω2 ≅ 2ω0 rezultă ω2 −ω1 =γ ,
adică distanța dintre abscisele celor două extreme (fig. 3) ale funcției y(ω) este
egală cu constanta de amortizare γ.
Pentru funcția y1 =2nκ , maximul se obține pentru ω=ω0 , adică

iar lărgimea liniei este dată de condiția ca

adică:

sau
de unde

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 10

 când

Fig. 3. Dispersia anormală și normală

Am obținut că intervalul dintre extremele funcției y este aproximativ egal cu
lărgimea maximului funcției y1 pentru o amortizare mare (în apropierea absorbției),
fapt relevat şi de figura 3.

Din fig. 3 observăm că pe porțiunea BC a curbei y(ω), panta > 0, iar din

formula lui Rayleigh , rezultă că vg > vf şi > 0, deci în domeniul

corespunzător de frecvențe apare dispersia anormală. Pe porțiunile AB şi CD, vg <
vf şi apare dispersia normală. Sau cu alte cuvinte, în intervalul BC indicelele de
refracție se micșorează cu creșterea , deci avem dispersie anormală Pe porțiunea
CD are loc micșorarea indicelui de refracție concomitent cu micșorarea , deci
avem dispersie normală.
În orice material pot fi mai multe tipuri de impurități, adică pot fi mai multe
oscilatoare, mai multe frecvențe, luând în considerație că relațiile de dispersie vor fi
scrise în felul următor:
2 2 M
Ne2 02i   2
n  k  1    1
 i 1 m  
2 2
0 0i     
2 2 2

 (3.16)
M
2nk  Ne
2
k 2 2
 i1 m  2   2 2   2 2   2
 
 0 0i

Noțiunea de dispersie totală

Dispersia totală a fibrelor multimod este compusă din cea intramodală
(cromatică) şi din cea intermodală. Dispersia intramodală constă din împrăştierea
impulsului optic datorită dispersiei materialului şi a ghidului de unde. In fibrele

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 11

 multimod dispersia materialului este predominantă față de dispersia ghidului de
unde.

Dispersia totală este exprimată în ps/(km*nm). Dacă coeficientul dispersiei

materialului este permanent mai mare decât zero, atunci coeficientul
dispersiei a materialului poate fi atât pozitiv, cât și negativ. Menționăm că la o
anumită lungime de undă (aproximativ 1310 10 nm pentru fibrele gradate
unimodale) există o compensare reciprocă și , iar dispersia totală
devine egală cu zero. Lungimea de undă, la care are loc acest fenomen se numește
lungime de undă cu dispersie nulă .
Dispersia totală a fibrei, care depinde de compoziția materialului fibrei,
precum şi de dimensiunile fibrei, poate fi minimizată prin tolerarea dintre dispersia
materialului şi dispersia ghidului de unde până când se limitează dispersia

profilului (adică limitând variația indicelui de refracție cu lungimea de undă).

Punctul cu dispersia zero de asemenea, poate fi deplasat şi prin variația
diametrului miezului în procesul de producție, precum şi a profilului indicelui de
refracție al fibrei optice.

4.Metodele de măsurare a dependențelor

spectrale pentru indicele de
refracție,metodele de calcul a indicelor de
refracție

Cunoaşterea profilului indicelui de refracție al fibrei optice permite

determinarea aperturii numerice, precum şi a numărului de moduri ce se propagă.
Deoarece capacitatea de transmisie a informației prin fibra optică este dependentă,
de asemenea, de profilul indicelui de refracție, este necesar ca producătorul să
poată produce profiluri particulare cu o precizie înaltă. Din aceste considerente au
fost elaborate un şir de metode de măsurare cu precizie a profilului indicelui de
refracție.
La baza metodelor interferometrice se află utilizarea microscoapelor cu
interferență (de exemplu Mach - Zehnder) pentru determinarea profilurilor
indicilor de refracție ale fibrelor optice. În aceste metode fibra este preparată sub
formă de plachetă cu ambele capete lustruite şi plane față de axa fibrei. După
aceasta, placheta este scufundată într-un lichid cu indicele adaptat, iar apoi
ansamblul este examinat cu microscopul cu interferență. Lumina de la microscop
Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 12

 traversează pe normală către suprafețele fibrei-plachetă, iar diferențele în indicele
de refracție cauzează diferite lungimi ale traiectoriilor optice. Acest caz este
reprezentat pentru interferometrul Mach - Zehnder în figura 4 (a) . După
compararea fazei luminii incidente cu faza luminii ce apare se observă un câmp de
fâşii de interferență paralele, după cum este prezentat în figura 4 (b).
Deplasarea fâşiilor pentru punctele din interiorul miezului fibrei este măsurată
folosind ca referință fâşiile paralele ce se află în afara lui. Diferența indicilor de
refracție între punctele din miezul fibrei şi cămaşă poate fi obținută din deplasarea
q a fâşiilor ce corespunde unui număr de deplasări a lor. Această diferență în
indicele de refracție n este dată prin ecuația:

unde este lungimea de undă optică incidență, iar d este grosimea probei de fibră.
Metoda descrisă permite determinarea cu precizie a profilului indicelui de
refracție, o limitare fiind timpul necesar pentru prepararea probei de fibră.

Fig.4. Reprezentarea metodei interferometrice de determinare a profilului

indicelui de refracție: (a) pe baza principiului interferometrului Mach - Zehnder şi
(b) modelul fâşiilor obținute cu un microscop cu interferență de la o fibră optică.

O altă metodă ce se foloseşte la măsurarea profilului indicelui de refracție este

metoda scanării în câmpul apropiat. Această metodă utilizează asemănarea ce
există între distribuția intensității câmpului apropiat şi profilul indicelui de
refracție pentru fibra optică cu toate modurile ghidate egal iluminate.
Metoda reflecției la capăt, de asemenea, se aplică pe larg pentru determinarea
profilului indicelui de refracție. Indicele de refracție în orice punct al secțiunii
transversale a fibrei optice este relatat direct la puterea reflectată de la suprafața
fibrei în aer. Fracțiunea de lumină reflectată la interfața aer-fibră este:

Pentru schimbări mici ale valorii indicelui de refracție:

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 13

 Combinând ecuațiile (4.2) şi (4.3), obținem:

Ecuația (4.4) indică schimbarea relativă a coeficientului reflecției Fresnel r ce

corespunde schimbării indicelui de refracție în punctul în care se îndeplineşte
măsurarea.
In figura 5 este schițată aranjarea experimentală pentru îndeplinirea măsurărilor
profilului indicelui de refracție al fibrelor optice, în care se utilizează un flux laser
incident pe suprafața capătului fibrei ce asigură rezoluția spațială necesară.
Măsurările se îndeplinesc fără adaptarea indicelui fibrei la celălalt capăt.

Fig. 5. Reprezentarea schematică a instalației pentru măsurarea profilului

indicelui de refracție al fibrelor optice prin metoda reflecției la capăt.

După cum se observă din figura 5, fluxul laserului este direcționat printr-un
polarizator şi o plachetă /4, în scopul prevenirii reacției inverse a puterii optice
reflectate de la ambele suprafețe ale capetelor fibrei testate şi de la optica
intermediară ce cauzează modularea ieşirii laserului prin interferență. Fluxul de
lumină polarizat circular de la placheta /4 este apoi filtrată spațial şi extinsă
pentru asigurarea unei mărimi convenabile.
Separatorul fasciculului se foloseşte pentru asigurarea referinței de la fluxul de
lumină de intrare, care este monitorizat cu ajutorul unei celule solare şi a două
fluxuri ale reflecției de la suprafața capătului fibrei. Fasciculele reflectate se
utilizează pentru măsurarea printr-o fotodiodă p-i-n, precum şi pentru controlul
vizual al alinierii capătului fibrei, folosind un ecran. Puterea optică reflectată este
monitorizată ca funcție a poziției lineare a fibrei optice pe un înregistrator , iar
profilul indicelui de refracție poate fi obținut direct aplicând ecuația (4.4).
Metoda determinării spectrelor de interferență se utilizează pentru măsurarea
spectrelor fibrelor pe porșiuni de o lungime de câțiva metri și în principiu pentru
verificarea procesului de fabricare a fibrelor și componentelor sistemelor de
transmisiune.
La trecerea fascicolului de lumină prin structura fibrei cu suprafețele paralele
și rezultă interferența razelor reflectate de suprafața și a razelor reflectate de
Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 14

 suprafața (figura 6). Razele reflectate de a doua suprafață au obținut o diferență
de intrare, ca rezultat obținându-se interferența, spectrului căreia e reprezentat în
figura 6.

I0 IR
maxN1 N2 m1

S1

S2 min 1 2 0

It

Fig. 6. Determinarea indicelui de refracție, spectrul de interferență

Dacă se măsoară spectrele de interferență în spectrele de reflexie și se

determină min și max ale benzii, atunci pentru fiecare lungime de undă poate fi
determinat indicele de refracție n. Poziția minimelor și maximelor în interferența
spectrelor de reflexie se determină conform relației:

unde m – nr. benzii de interferență. În spectrele de interferență poziția minimelor și

maximelor este prevăzută de condițiile:
și , unde m=0,1,2,…

5.Dispersia intermodală; Dispersia

cromatică(materială) și dispersia ghidului de
undă
Dispersia intermodală
Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 15

 Dispersia intermodală (modală) se manifestă în cazul fibrelor multimod ca
efect al vitezelor de grup diferite pentru diferite moduri. Un puls de lumină ce intră
într-o fibră optică ce suportă M moduri de propagare se împrăştie în M pulsuri
luminoase ce se propagă într-un timp

pe o lungime L de fibră cu viteza de grup a modului qv q. Dacă vmin şi vmax sunt

vitezele de grup minimă şi maximă atunci pulsul recepționat se împrăştie într-un
interval de timp
Cum modurile de propagare nu sunt excitate în general în proporții egale,
forma finală a pulsului are un profil neted (vezi figura 7). O estimare a lărgimii
pulsului este dată de abaterea pătratică medie denumită în acest caz răspuns
temporal al fibrei optice:
∂ t=1/2 (L/vmin - L/vmax) (5.2)

Fig.7. Împrăştierea pulsurilor de lumină datorită dispersiei modale prin fibra

optică.

Într-o fibră optică cu salt de indice de refracție şi număr mare de moduri:

și
Cum în acest caz se poate folosi aproximația următoare:

Timpul de răspuns al fibrei este:

adică este o fracție ∆/2 din timpul de propagare L/c1.

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 16

 Pentru fibrele multimod în trepte şi gradient cu profil parabolic a indicelui de
refracție dispersia poate fi determinată corespunzător după următoarele relații:
INCLUDEPICTURE "E:\\Universitatea Tehnica\\Anul III\\Comunicatii oprice\\Proiect de an FINAL
2013\\Indrumar 2011Comunicatii optice\\Дисперсия сигналов в оптическом волокне-Технологии-
Тералинк_files\\eq15.gif" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "E:\\Universitatea Tehnica\\Anul
III\\Comunicatii oprice\\Proiect de an FINAL 2013\\Indrumar 2011Comunicatii optice\\Дисперсия
сигналов в оптическом волокне-Технологии-Тералинк_files\\eq15.gif" \* MERGEFORMATINET
INCLUDEPICTURE "E:\\Universitatea Tehnica\\Anul III\\Comunicatii oprice\\Proiect de an FINAL
2013\\Indrumar 2011Comunicatii optice\\Дисперсия сигналов в оптическом волокне-Технологии-
Тералинк_files\\eq15.gif" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "E:\\Universitatea Tehnica\\Anul
III\\Comunicatii oprice\\Proiect de an FINAL 2013\\Indrumar 2011Comunicatii optice\\Дисперсия
сигналов в оптическом волокне-Технологии-Тералинк_files\\eq15.gif" \* MERGEFORMATINET
INCLUDEPICTURE "E:\\Universitatea Tehnica\\Anul III\\Comunicatii oprice\\Proiect de an FINAL
2013\\Indrumar 2011Comunicatii optice\\Дисперсия сигналов в оптическом волокне-Технологии-
Тералинк_files\\eq15.gif" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "I:\\Proiect final\\Indrumar
2011Comunicatii optice\\Дисперсия сигналов в оптическом волокне-Технологии-
Тералинк_files\\eq15.gif" \* MERGEFORMATINET INCLUDEPICTURE "D:\\Merged Volume'Multimedia'
(E)\\UTM\\Info. An III-IV\\Anul III\\Sem.2\\Comunicatii optice\\Рабочий стол\\proiect comunicatii
optice\\Indrumar 2011Comunicatii optice\\Дисперсия сигналов в оптическом волокне-Технологии-
Тералинк_files\\eq15.gif" \* MERGEFORMAT

unde Lc- lungimea legăturii intermodale (pentru fibrele în trepte ≈5km, iar pentru
cele gradient ≈10km).
Modificarea dispersiei este legată de neuniformitățile fibrei. Aceste
neuniformități conduc la interdependența între mode, şi distribuția energiei în
interiorul lor. Pentru L>Lc se instalează un regim când toate modele în anumită
proporție participă la iluminare. Dependența pătratică de diametrul valorii
dispersiei intermodale pentru fibrele cu gradient este mult mai mică, decât pentru
cele în trepte, de unde rezultă utilizarea mai pe larg a fibrelor multimod cu gradient
în linii de legătură.

Dispersia cromatică (materială) și dispersia ghidului de undă

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 17

 Dispersia cromatică într-o fibră monomod constă din dispersia de material şi
dispersia ghidului de undă. Acestea două tind să se anuleze reciproc la lungimile
de undă apropiate de 1310 nm, acolo unde dispersia cromatică este zero. Pentru
lungimile de undă mai scurte, dispersia cromatică este negativă şi pentru lungimi
de undă mai mari –este pozitivă. Dispersia de material poate fi schimbată doar prin
varierea compoziției sticlei în miezul şi învelişul fibrei. Dispersia ghidului de undă
este cauzată de profilul ghidului de undă şi poate fi schimbată doar prin
modificarea indicelui de refracție a profilului.
Cauza principală a dispersiei cromatice este transmiterea sursei de lumină.
Un laser nu este în intregime monocromatic, ceea ce înseamnă că fiecare impuls
emis conține lumină care este uneori aproape de capătul roşu sau albastru al
spectrului lungimii de undă utilizate. Acest fenomen este numit lățime spectrală.
La rata de 1-1,5μm, o diodă laser are o lățime spectrală de 0,1 nm. Disperisa
cromatică este zero sau apropiată de zero la 1310 nm pentru o fibră monomod
normală. Atenuarea minimă a fibrei se află în jurul 1550 nm. Acest lucru a dus spre
crearea unor fibre speciale pentru care trecerea dispersiei prin zero este reorientată
spre lungimea de undă superioară.

Fig.8. Dispersia cromatică este suma dispersiei de material şi ghidului de undă.

Fig.9.
Lărgirea impulsului în urma dispersiei. În fibra monomod, are loc dispersia
Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 18

 intramodală şi PMD, iar în fibra multimod-dispersia modală cauzează cea mai
mare cantitate de impulsuri lărgite.

Cum putem reduce dispersia cromatică :

- Folosirea FO cu un diametru mai mic al miezului. El asigură un număr mai
mic de mode;
- Folosirea FO monomod(aici apare dispersia ghidului de undă);
- Folosirea FO cu profilul indicelui de refracție atenuat, pentru ca toate razele
să ajungă la acelaşi timp la punctul de recepție
S-a constatat că vitezele de grup pentru diferite moduri de propagare în
fibrele optice depind de lungimea de undă chiar dacă dispersia de material este
neglijabilă. Această dependență este cunoscută ca dispersia ghidului de undă şi se
datorează dependenței distribuției de câmp în fibra optică de raportul dintre raza
miezului fibrei şi lungimea de undă (a/λ0). Dacă acest raport este modificat, prin
schimbarea lungimii de undă λ0, se modifică raportul dintre puterile optice din
miez şi înveliş ducând la modificarea vitezei de grup a modului respectiv de
propagare. Dispersia ghidului de undă este mai accentuată în fibrele optice
monomod, în care nu se manifestă dispersia modală şi la lungimi de undă pentru
care dispersia de material este mică.
Viteza de grup v = dw/dβ şi constanta de propagare β sunt mărimi
determinate de ecuația caracteristică dată de parametrul V:

În absența dispersiei de material (când NA este independentă de ), V este

direct proporțional cu astfel încât:

Lărgirea pulsului asociată cu lărgirea spectrală a sursei este dată de timpul

de propagare L/v prin fibra de lungime L:

unde:

este coeficientul de dispersie în ghidul de undă. Substituind se obține:

În concluzie: viteza de grup este invers proporțională cu dβ/dV şi

coeficientul de dispersie în ghidul de undă este proporțional cu V2d2β/dV2.
Dependența lui β de parametrul V al fibrei optice este reprezentată în figura 3
pentru modul fundamental LP01.

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 19

 Fig.10. Constanta de propagare exacta pentru modurile fundamentale
funcție de V, pentru se obține aproximativ

Cum β variază neliniar cu V, dispersia ghidului de undă reprezentată prin

coeficientul este o funcție de V şi de aici de lungimea de undă λ. Dependența
dispersiei de lungimea de undă λ0 poate fi controlată prin modificarea razei
miezului sau a gradientului indicelui de refracție în fibră.

Fig .11. Sunt reprezentate împrăștierile impulsului

datorită dispersiei în fiecare fibră.

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 20

 6. Dispersia de polarizare a modelor (PMD) în
ghidurile de unde optice
În fibrele optice monomod nu se propagă numai o modă, ci două mode
fundamentale cu polarizații perpendiculare ale semnalului de intrare.

Fig.12 Direcțiile de propagare

Lumina, ca unda electromagnetica, este formata din cuplarea câmpurilor

electric, , si magnetic, , care variaza periodic în timp si spațiu. Perpendicular
pe direcția de propagare, vectorul câmpului electric poate fi proiectat într-un sistem
ortogonal dupa doua direcții rezultând astfel componentele pe direcțiile de

polarizare, si .
În fibra ideală, adică omogenă după geometrie, două mode se propagă cu
aceeaşi viteză. Însă în realitate fibrele optice conțin dimensiuni geometrice
neideale (miezul sub formă de elipsă), ce duc la diferite viteze de propagare a
acestor două mode cu diferite componente de polarizare şi, prin urmare, duc la
apariția dispersiei modale de polarizare.
Timpul diferențial de întârziere de grup (DGD – Differential Group Delay)
definit ca diferența între timpii de propagare a componentelor pe cele două axe de
polarizare stă la bază PMD (PMD este media valorilor DGD) şi se măsoară în
picosecunde (ps).

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 21

 Fig.12. Lărgirea impulsului datorită dispersiei modale de polarizare, PMD

În cazul fibrelor optice acest fenomen fizic se numește birefringență optică şi

are ca origini fie asimetrii geometrice (miez eliptic ce conduce la diferite viteze de
propagare pe cele doua axe ale elipsei), fie de material (anizotropii în material
conducând la valori diferite ale indicelui de refracție pe cele două axe) şi deci
constantele de defazare pe cele două axe, βx şi βy, ale undelor ortogonal polarizate
sunt diferite între ele. Intensitatea fenomenului este evaluată prin modulul
diferenței dintre indicii de refracție efectivi, nx şi ny , corespunzători constantelor de
propagare diferite ale celor două unde:

Această mărime nu este constantă din cauza variațiilor fluctuante ale formei
miezului şi ale anizotropiei, rezultând astfel variații fluctuante ale polarizării.
Ambele efecte provin din procesul de fabricație (imperfecțiuni la fabricarea
fibrelor) sau din condițiile de stres termic şi mecanic în cazul plasării fibrei optice
în lucru, condiții care de cele mai multe ori variază în timp şi sunt impredictibile.

7. PMD în sistemele de transmisiuni cu fibre

optice
Dispersia PMD este diferită față de mecanismele clasice ale dispersiei din
punct de vedere al ordinului de mărime dar şi pe baza caracteristicilor de bază.
Comparativ cu dispersia cromatică, de exemplu, nu este posibilă o fixare a unei
valori de referință pentru PMD ci mai degrabă stabilirea unui model statistic şi
astfel este recomandat să se facă diverse măsurători de PMD relativ la o fibră
optică, în diferite condiții externe pentru a obține o anumită distribuție care să
definească limitele maxime ale dispersiei. O altă diferență a PMD față de celelalte
tipuri de dispersie este dependența de lungimea fibrei şi în acest sens s-a
demonstrat că ∆tp nu variază direct proporțional cu lungimea fibrei de măsurat ci
cu radicalul acesteia (aproximație rezultată pe baza evaluării medii pătratice a ∆tp
deoarece birefringența nu este constantă, ∆t2p). În plus s-a observat ca PMD nu
depinde foarte puternic de lungimea de undă1 pe care se transmite pulsul luminos.
Coeficientul PMD al fibrei optice măsurat pentru un kilometru este exprimat
în ps/km. Primele fibre optice şi unele fibre optice de calitate inferioară au
1
Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 22

 coeficientul PMD mai mult de 6 ps/km, pe cînd fibrele de calitate înaltă au
coeficientul PMD mai puțin de 0,2 ps/km. În comparație cu dispersia cromatică,
dispersia de polarizare de mod este cu trei ordine mai mică şi se poate măsura pe
fibrele monomod la λ0 =1550nm: ∆tc = 0.1ns/km. Pentru o bandă spectrală de 5nm,
∆tp = 0.1÷0.5 ns/ , deci mai mică de 1000 de ori. Aceste valori sunt adevărate şi
pot fi comparate pentru lungimi tipice de fibre optice. Datorită coeficientului ∆tp de
ordinul doi este indicat să se facă măsurători în benzile C şi L, 1310nm şi 1550nm.
Dispersia ∆tptrebuie să se încadreze între anumite limite funcție de rata de
transmisie, fiind acceptat un procent în jurul lui 10% din rata de bit.
Există sisteme de compensare a dispersiei de polarizare de mod realizate
printr-un dispozitiv activ ce trebuie să controleze polarizarea: separarea la ieşirea
fibrei în cele două semnale polarizate, introducând un timp de întârziere diferențial
pentru a aduce semnalele la sincronizare. Deoarece ∆tp este un factor care limitează
transmisii la rate mari nu este încă justificată dezvoltarea unui sistem scump pentru
compensarea acestui tip de dispersie. O altă soluție de compensare ar fi utilizarea
unor fibre care să mențină polarizarea, dar care au dezavantajul unor atenuări mult
mai mari comparativ cu fibrele optice clasice şi costuri ridicate.

SDH SONET Rata de transmisie Timp/bit ∆tp

OC-1 51.84Mbps 19.29ns 2ns
STM1 OC-3 155.52Mbps 6.43ns 640ps
STM4 OC-12 622.08Mbps 1.61ns 160ps
OC-24 1,244.16Mbps 803.76ps 80ps

1.2Gbps
STM16 OC-48 2,488.32Mbps 401.88ps 40ps

2.5Gbps
STM64 OC- 9,953.28Mbps 100.47ps 10ps
192 10Gbps
STM256 OC- 39,318.12Mbps 25.12ps 2.5ps
768 40Gbps

8.Ridicarea nivelului de dispersie PMD în

fibrele optice
Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 23

 Mulți producători de fibre optice şi cablu nu folosesc în specificație dispersia
în produsele multimod. În loc de aceasta ei arată produsul lățimii benzii de
transmitere la lungime, sau numai banda de transmitere, exprimată în Mhz/Km.

Lungimea de transmitere, km

Fibra 400 MHzkm

Viteza de transmisiune, MHz

Fig.13. Dependența lungimii de transmitere de lățimea benzii de transmisiune

pentru fibra 400 MHzkm
Banda de transmitere de 400 MHzkm înseamnă posibilitatea de a transmite
semnalul în banda 400 MHz la distanța de 1 km. Aceasta de asemenea înseamnă,
că produsul frecvenței maximale a semnalului la lungimea de transmisiune poate fi
mai mică sau egală cu 400. Cu alte cuvinte, se poate de transmis un semnal de o
frecvență mai joasa la o distanță mai mare sau de o frecvență înaltă la o distanță
mai mică, cum este reprezentat în fig.13.
Banda frecvențelor de lucru (banda de transmisiune) a cablurilor optice
determină numărul de canale de comunicații transmise prin el şi este limitat de
dispersia fibrelor optice.
În fig.14 este reprezentat caracterul variației dispersiei  şi capacitatea de
transmisiune F a fibrelor optice în dependență de lungimea liniei. Micşorarea
valorii F din cauza dispersiei până la o valoare admisibilă limitează distanța de
transmisiune prin cablurile optice.

Lungimea liniei
(l) Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 24

 Fig.14. Dispersia  capacitatea de transmisiune F a fibrei optice de diferită
lungime

Banda de transmisiune F depinde de lărgirea impulsurilor  şi se determină

cu ajutorul relației F  1 /  .

9. Dispersia totală pentru fibra optică

Dispersia totală a fibrelor multimod este compusă din cea intramodală

(cromatică) şi din cea intermodală. Dispersia intramodală constă din împrăştierea
impulsului optic datorită dispersiei materialului şi a ghidului de unde.
În fibrele multimod dispersia materialului este predominantă față de dispersia
ghidului de unde. Împrăştierea pătratică medie a impulsului în fibra multimod se
determină conform:

- împrăştierea intramodală, iar este dispersia intermodală.

Împrăştierea pătratică medie a pulsului, datorită dispersiei în material, poate fi
determinată din considerarea reținerii de grup în fibra optică, care este reciprocă cu
viteza de grup:

unde este lățimea pătratică medie a sursei, L este lungimea fibrei, iar

este parametrul dispersiei materialului exprimat în ps ( nm*km) .

Împrăştierea pătratică medie a impulsului la ieşirea fibrei datorită dispersiei

intermodale pentru fibra multimod cu indicele treaptă de refracție poate fi
determinată ca:

Această împrăştiere este direct proporțională cu lungimea fibrei L.

Respectiv, pentru fibrele multimod cu indicele gradat de refracție:

Din compararea ecuațiilor (9.3) şi (9.4) se observă o îmbunătățire a împrăştierii

pătratice medii intermodale a impulsului în fibrele cu indicele gradat față de fibrele
cu indicele treaptă de refracție.

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 25

 Spre deosebire, în fibrele monomod, datorită propagării doar a unui singur mod,
împrăştierea impulsului are loc doar datorită dispersiei intramodale, efectele
dominante ale căreia sunt: dispersia în material; dispersia ghidului de unde;
parametrul dispersiei profilului .
Situația dată este diferită de cea a fibrelor multimod, unde majoritatea
modurilor se propagă departe de blocare şi deci majoritatea puterii optice este
transmisă prin miezul fibrei, iar componentele dispersiei pot fi separate doar în
dispersia materialului şi a ghidului de unde. Pe când în fibrele monomod dispersia
materialului şi dispersia ghidului de unde, de asemenea, tind spre a fi dominante,
însă şi dispersia pe profil nu poate fi neglijată.
În figura 15 este prezentată dispersia unei fibre monomod standard față de
lungimea de undă. Se observă că această dependență trece prin punctul cu dispersia
zero la lungimea de undă de 1,31 µm.

Fig. 15. Dispersia unei fibre monomod standard

Punctul cu dispersia materialului zero poate fi deplasat oriunde în diapazonul

de la 1,2 µm până la 1,4 p.m prin adăugarea de dopanți respectivi . De exemplu,
acest punct cu dispersia materialului egală cu zero poate fi deplasat de la 1,27 µ.m
până la 1,37 µm prin variația concentrației bioxidului de germaniu de la 0 % -15 % .
Însă, dispersia totală a fibrei, care depinde de compoziția materialului fibrei,
precum şi de dimensiunile fibrei, poate fi minimizată prin tolerarea dintre dispersia
materialului şi dispersia ghidului de unde până când se limitează dispersia
profilului (adică limitând variația indicelui de refracție cu lungimea de undă).
Punctul cu dispersia zero din figura 15, de asemenea, poate fi deplasat şi prin
variația diametrului miezului în procesul de producție, precum şi a profilului
indicelui de refracție al fibrei optice.
După cum am menționat mai devreme în acest capitol, fibrele au cea mai mică
atenuare la lungimea de undă de 1,55 um. Este evident că ar fi util ca ele să aibă şi
cea mai mică dispersie la lungimea dată de undă. Aceasta se poate de obținut prin
modificarea ghidului de undă, încât dispersia sa să o anuleze pe cea a materialului
la lungimea de undă dorită. De exemplu, prin construirea fibrelor monomod cu o

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 26

 variație triunghiulară a indicelui de refracție, adică a fibrelor optice cu
dispersia deplasată. Dependența dispersiei totale a acestor fibre față de lungimea de
undă este reprezentată în figura 16 , în care mai sunt prezentate şi caracteristicile
fibrelor cu dispersia uniformă.

Fig. 16. Dispersia totală pentru fibrele: 1) cu dispersia deplasată; 2) cu

dispersia uniformă; 3) convenționale.

În aceste fibre se utilizează anularea posibilă dintre dispersia ghidului de

unde şi a materialului prin dirijarea cu profilul indicelui de refracție al fibrei. Un
exemplu de atare profil , în care miezul este înconjurat de un inel îngust al cămăşii
cu indicele de refracție mai mic decât al restului cămăşii (care este puțin mai
mare). Astfel de fibre pot fi utilizate într-o regiune largă de la 1,33μm până la
1,6μm, datorită dispersiei joase şi uniforme.
Un fenomen foarte fin, care cauzează împrăştierea impulsului optic, are loc
datorită propagării a două unde ortogonal polarizate care traversează fibra
monomod în acelaşi timp. însă datorită birefringenței aceste două unde nu au
aceleaşi viteze, cauzând împrăştierea impulsului pe parcursul propagării prin fibră.
Acest efect este cunoscut ca dispersia de birefringență sau dispersia modului
polarizat.

Fig.17.Dependența dispersiei specifice a materialului M( )

şi a dispersiei specifice a ghidului de undă N( )
de lungimea de undă

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 27

 10. Partea practiă.
10.1 Graficele rezultatelor calculațiilor a
caracteristicilor spectrale a indexului de
refracție

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 28

 Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 29

 Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 30

 Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 31

 Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 32

 11. Concluzii
Dispersia este fenomenul de împrăştiere a impulsului ce se propagă prin
miezul fibrei optice. În fibrele monomod, datorită propagării doar a unui singur
mod, împrăştierea impulsului are loc doar datorită dispersiei intramodale efectele
dominante ale căreia sânt: dispersia în material, şi dispersia ghidului de undă.
Situația dată este diferită de cea a fibrelor multimod, unde majoritatea
modurilor se propagă departe de blocare şi deci majoritatea puterii optice este
transmisă prin miezul fibrei optice, iar componentele dispersiei pot fi separate doar
în dispersia materialului şi a ghidului de undă.
Dispersia apărută din cauza compoziției fibrei, precum şi din cauza
dimensiunilor fibrei, poate fi minimizată prin tolerarea dintre dispersia materialului
şi dispersia ghidului de unde până când se limitează dispersia profilului, adică
limitând variația indicelui de refracție cu lungimea de undă. Dispersia fibrei poate
deveni zero dacă variem diametrul miezului în procesul de producție precum şi la
varierea profilului indicelui de refracție al fibrei optice.
Micşorarea dispersiei poate fi realizată prin modificarea ghidului de undă,
încât dispersia sa să o anuleze pe cea a materialului la lungimea de undă dorită. De
exemplu, prin construirea fibrelor monomod cu o variație triunghiuară a indicelui
de refracție, adică a fibrelor optice cu dispersia deplasată. În aceste fibre se
utilizează anularea posibilă a dintre dispersia ghidului de unde şi a materialului
prin dirijarea cu profilul indicelui de refracție al fibrei. Un exemplu de atare profil ,
în care miezul este înconjurat de un inel îngust al cămăşii cu indicele de refracție
mai mic decât al restului cămăşii (care este puțin mai mare). Astfel de fibre pot fi
utilizate într-o regiune largă de la 1,33μm până la 1,6μm, datorită dispersiei joase
şi uniforme.

12. Bibliografie
Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 33

 1. Govin P. Agrawal : Fiber-Optic Communication Systems third edtion 2002
2. J. M. Senior: Optical Fiber Communications – Principles and Practice, Prentice
Hall 2001
3. W. R. Bennett : Communication Systems and Techniques
4. http://www.scribd.com/doc/94972518/Curs#page=98
5. http://etti.poly.ro/cursuri/anul%20III/mt/platforma%20mt/Dispersia%20in%
20fibrele%20optice%5B1%5D.pdf
6. http://www.scribd.com/doc/65086165/11/Atenuarea-fibrei-optice
7. http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Liliana_Preda__Curs_SIM/Curs_7_Unde
_electromagnetice.pdf
8. http://media.samsu.ru/doc/lectures/fizika/optic/optics%20of%20conductive%20
media.pdf

Coala

Mod Coala № Document Semnat Data UTM.FET.SCE-171M 34