Vol - 2 - MISSALE ROMANUM PDF

a1. Institutio generalis (1-122):MISSALE ROMANUM 13.12.
2008 10:00 Pagina 1
LITURGHIERUL ROMAN
a1. Institutio generalis (1-122):MISSALE ROMANUM 13.12.2008 10:00 Pagina 2
LITURGHIERUL
ROMAN
ORÂNDUIT DUPĂ DECRETUL SFÂNTULUI CONCILIU
ECUMENIC AL II-LEA DIN VATICAN PROMULGAT CU
AUTORITATEA PAPEI PAUL AL VI-LEA ŞI REVIZUIT
PRIN GRIJA PAPEI IOAN PAUL AL II-LEA
Ediţia tipică a treia
Constituţia apostolică „Missale Romanum”

Institutio generalis Missalis Romani
Anexe, Indici
CONFERINŢA EPISCOPALĂ ROMÂNĂ

2009
Ediţia tipică, 1970

Ediţia tipică a doua, 1975
Ediţia tipică a treia, 2002
Titlul original:
MISSALE ROMANUM, EX DECRETO SACROSANCTI OECUMENICI CONCILII VATICANI II
INSTAURATUM, AUCTORITATE PAULI PP. VI PROMULGATUM, IOANNIS PAULI PP. II CURA
RECOGNITUM, Editio typica tertia, Typis Vaticanis, 2002.
ISBN: 978-973-8980-02-0
© 2009 Editura SAPIENTIA
CONFERINŢA EPISCOPALĂ ROMÂNĂ
Prot. nr. 111 / 29.11.2006
Ediţia în limba română a Liturghierului Roman a fost aprobată de Conferinţa

Episcopală Română şi a primit autorizarea din partea Congregaţiei pentru Cultul Divin şi
Disciplina Sacramentelor cu decretul nr. 1505/04/L din 10 august 2006.
Această ediţie trebuie considerată ca „tipică” pentru limba română, iar folosirea
textului devine obligatorie îndată ce va fi tipărit.
Concordat cum originali.
Bucureşti, 29.11.2006
IOAN ROBU
Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti
Preşedintele Conferinţei Episcopale Române
CONGREGATIO DE CULTU DIVINO

ET DISCIPLINA SACRAMENTORUM
Prot. nr. 1505/04/L
ROMANIÆ
Instante Excellentissimo Domino Ioanne Robu, Archiepiscopo Bucarestiensi, vices gerente

Praesidis Conferentiae Episcoporum Romaniae, litteris die 16 novembris 2005 datis, vigore
facultatum huic Congregationi a Summo Pontifice BENEDICTO XVI tributarum, textum
romanum Missalis Romani (editio typica tertia), prout in adiecto exstat exemplari, perlibenter
confirmamus.
In textu imprimendo inseratur ex integro hoc Decretum, quo ab Apostolica Sede petita
confirmatio conceditur.
Eiusdem insuper textus impressi duo exemplaria ad hanc Congregationem transmittantur.
Contrariis quibuslibet minime obstantibus.
Ex aedibus Congregationis de Cultu Divino et Disciplina Sacramentorum, die 10 augusti

2006.
( ALBERTUS MALCOLM RANJITH)

Archiepiscopus a Secretis
(DOM. MARIUS MARINI)

Subsecretarius
SFÂNTA CONGREGAŢIE PENTRU CULTUL DIVIN

ŞI DISCIPLINA SACRAMENTELOR
Prot. nr. 166/70
DECRET
După ce, prin Constituţia apostolică Missale Romanum, dată de papa Paul al VI-lea la
3 aprilie 1969, s-a stabilit Ritualul Celebrării Euharistice şi au fost aprobate textele ce ţin de
Liturghierul roman, Sfânta Congregaţie pentru Cultul Divin, din încredinţarea aceluiaşi Suprem
Pontif, promulgă această nouă ediţie a Liturghierului roman, alcătuită conform hotărârilor
Conciliului al II-lea din Vatican, şi o declară tipică.
În privinţa folosirii noului Liturghier roman, se îngăduie utilizarea ediţiei latine îndată ce
va fi editată, făcându-se modificările corespunzătoare referitor la datele celebrării sfinţilor,
până ce se va instaura definitiv în uz calendarul reînnoit; se încredinţează grijii conferinţelor
episcopale pregătirea ediţiilor în limba poporului şi fixarea datei la care acestea, după cuvenita
aprobare a Scaunului Apostolic, vor intra în vigoare.
Orice dispoziţie contrară se abrogă.
Dat la Sediul Sfintei Congregaţii pentru Cultul Divin, în Joia Sfântă, 26 martie 1970.
BENNO Card. GUT

Prefect
A. BUGNINI
Secretar
SFÂNTA CONGREGAŢIE PENTRU CULTUL DIVIN
Prot. nr. 1970/74
A DOUA EDIŢIE TIPICĂ
Deoarece Liturghierul roman trebuie tipărit din nou, s-au introdus unele schimbări şi com-
pletări, pentru ca această nouă ediţie să corespundă cu documentele care au fost publicate
după prima ediţie din anul 1970.
În Normele generale ale Liturghierului roman, ale căror numere marginale au rămas neschim-
bate, sunt descrise serviciile acolitului şi ale lectorului, care au fost introduse spre a înlocui
serviciile subdiaconului (nr. 142-152).
Altă schimbare care prezintă o anumită importanţă se găseşte în partea Liturghierului ce
cuprinde Liturghiile rituale şi pentru diferite necesităţi. Au fost compuse unele formulare ce
indică antifonele la intrare şi la Împărtăşanie. În plus, s-au adăugat textele Liturghiei rituale
pentru dedicarea unei biserici şi a altarului, ale Liturghiei pentru reconciliere, ca şi, printre
Liturghiile votive, textele Liturghiilor care erau dorite: pentru sfânta Fecioară Maria, Maica
Bisericii, şi pentru Preasfântul Nume al Mariei.
Unele schimbări de mai mică importanţă s-au introdus în titluri şi rubrici, ca să corespundă
mai bine cuvintelor şi expresiilor ce se întâlnesc în noile cărţi liturgice.
Suveranul Pontif Paul al VI-lea a aprobat cu autoritatea sa această a doua ediţie a Litur-
ghierului roman şi Sfânta Congregaţie pentru Cultul Divin o publică şi o declară tipică.
Conferinţele episcopale se vor îngriji să introducă, în ediţiile pe care vor trebui să le pregă-
tească în limba poporului, schimbările cuprinse în această a doua ediţie a Liturghierului roman.
Se abrogă orice altă dispoziţie contrară.
Dat la sediul Congregaţiei pentru Cultul Divin, în ziua de 27 martie a Anului Sfânt 1975,
Joia Sfântă.
IACOBUS ROBERTUS Card. KNOX

Prefect
A. BUGNINI
Arhiep. Tit. Diocletianensis
Secretar
CONGREGAŢIA PENTRU CULTUL DIVIN

ŞI DISCIPLINA SACRAMENTELOR
Prot. nr. 143/00/L
DECRET
CU PRIVIRE LA A TREIA EDIŢIE TIPICĂ
La începutul celui de al treilea mileniu de la întruparea Domnului, s-a crezut de cuviinţă

să se pregătească o nouă ediţie a Liturghierului roman, care să ţină cont de cele mai recente
documente ale Scaunului Apostolic, în special, de noul Cod de drept canonic, şi să răspundă
diferitelor necesităţi de corectare şi completare.
În ce priveşte Normele Generale ale Liturghierului roman, s-au introdus unele schimbări
ce concordă cu expresiile şi prevederile altor cărţi liturgice şi sunt recomandate de experienţa
pastorală. Sunt expuse mai clar cazurile permise de a distribui sfânta Împărtăşanie sub ambele
specii, s-a adăugat capitolul al IX-lea, compus în întregime din nou, în care este prezentată
modalitatea de a adapta cum se cuvine Liturghierul roman la necesităţile pastorale.
Sunt adăugate alte formule pentru celebrările introduse recent în calendarul roman general.
Comunul sfintei Fecioare Maria este îmbogăţit cu noi formulare de Liturghie, cu scopul de
a favoriza cultul aceleiaşi Maici a lui Dumnezeu. De asemenea, în alte Comune, în Liturghiile
prevăzute pentru diferite necesităţi sau diferite împrejurări, ca şi în Liturghiile pentru răposaţi,
ordinea rugăciunilor s-a schimbat uneori, spre a se păstra mai bine concordanţa textelor. În
Liturghiile din Postul Mare, potrivit unui obicei foarte vechi, s-a introdus pentru fiecare zi
rugăciunea asupra poporului.
În adaosul la Ritualul Liturghiei se găsesc, de asemenea, Rugăciuni euharistice pentru
reconciliere şi Rugăciuni euharistice speciale, care pot fi folosite pentru diferite necesităţi.
Suveranul Pontif Ioan Paul al II-lea, în ziua de 10 aprilie 2000, a aprobat cu autoritatea
sa această a treia ediţie a Liturghierului roman şi, acum, Congregaţia pentru Cultul Divin şi
Disciplina Sacramentelor o publică şi o declară tipică.
Conferinţele episcopale se vor îngriji ca, într-o perioadă corespunzătoare de timp, să facă
noi traduceri fidele şi corecte ale Liturghierului roman în limba poporului după această a
treia ediţie tipică, revizuind cu grijă traducerile precedente încă în uz, în conformitate cu textul
original latin, traduceri care trebuie să fie autorizate de Scaunul Apostolic, după normele
dreptului.
Această a treia ediţie tipică latină a Liturghierului roman poate fi folosită la celebrarea
preasfintei Euharistii din ziua în care va fi publicată şi va intra în vigoare în solemnitatea
Trupului şi Sângelui Domnului a anului 2000.
10 LITURGHIERUL ROMAN
Se abrogă orice dispoziţie contrară.

Dat la sediul Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, în ziua de
20 aprilie a anului Marelui Jubileu 2000, Joia Sfântă.
GEORGIUS A. Card. MEDINA ESTÉVEZ

Prefect
FRANCISCUS PIUS TAMBURRINO

Arhiepiscop secretar
CONSTITUŢIA APOSTOLICĂ
„MISSALE ROMANUM”
CONSTITUŢIA APOSTOLICĂ
„MISSALE ROMANUM”,
PRIN CARE SE PROMULGĂ LITURGHIERUL ROMAN
REVIZUIT DUPĂ DECRETELE
CONCILIULUI ECUMENIC AL II-LEA DIN VATICAN
PAUL, EPISCOP,
SLUJITOR AL SLUJITORILOR LUI DUMNEZEU,
SPRE AMINTIRE VEŞNICĂ
LITURGHIERUL ROMAN, promulgat în 1570 de către predecesorul nostru, sfântul Pius

al V-lea1, în conformitate cu decretele Conciliului Tridentin, a fost întotdeauna considerat ca
unul dintre numeroasele şi admirabilele roade pe care acel sfânt conciliu le-a avut pentru
întreaga Biserică a lui Cristos. Într-adevăr, timp de patru secole, el a constituit norma celebrării
Jertfei euharistice pentru preoţii de rit latin şi a fost răspândit pe aproape tot pământul de către
vestitorii evangheliei. În afară de aceasta, nenumăraţi sfinţi şi-au hrănit din belşug evlavia
faţă de Dumnezeu din rugăciunile şi lecturile biblice ale Liturghierului, dintre care cea mai
mare parte fuseseră orânduite de sfântul Grigore cel Mare.
Însă, de îndată ce a început să se afirme şi să se extindă în poporul creştin mişcarea litur-
gică, mişcare ce trebuie considerată – după expresia predecesorului nostru, Pius al XII-lea,
de pioasă amintire – ca un semn al bunăvoinţei pe care Providenţa o manifestă pentru oamenii
de astăzi şi ca o trecere salvatoare a Duhului Sfânt prin Biserica sa2, a apărut în mod evident
necesitatea de a se revizui şi îmbogăţi textele Liturghierului roman. Această operă de revizuire
a fost iniţiată de acelaşi predecesor al nostru, care a reinstituit celebrarea Vigiliei pascale şi
a reorganizat ritualul Săptămânii Sfinte3, făcându-se astfel primul pas spre adaptarea Litur-
ghierului roman la cerinţele mentalităţii contemporane.
Recentul Conciliu Ecumenic al II-lea din Vatican, prin constituţia Sacrosanctum conci-
lium, a pus bazele unei reînnoiri generale a Liturghierului roman, hotărând ca, mai întâi, tex-
tele şi riturile să fie astfel orânduite încât să exprime mai clar realităţile sfinte pe care le
1
PIUS AL V-LEA, Constituţia apostolică Quo primum (14 iulie 1570).
2
Cf. PIUS AL XII-LEA, Cuvântarea rostită la primul Congres internaţional de pastorală liturgică (22 septembrie
1956): AAS 48 (1956) 712.
3
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Decretul Dominicae Resurrectionis (9 februarie 1951): AAS 43 (1951)
128 ş.u.; IDEM, Decretul general Maxima redemptionis nostrae mysteria (16 noiembrie 1955): AAS 47 (1955) 838 ş.u.
semnifică4; apoi ca Ritualul sfintei Liturghii să fie revizuit în aşa fel încât să apară mai clar na-
tura specifică a fiecărei părţi şi conexiunea lor reciprocă şi să fie facilitată participarea evla-
vioasă şi activă a credincioşilor5; de asemenea, pentru a oferi din belşug credincioşilor hrana
cuvântului lui Dumnezeu, se vor deschide mai larg comorile Scripturii6; în sfârşit, să se redac-
teze un nou ritual al concelebrării, care va trebui inclus în Pontifical şi în Liturghierul roman7.
Nu trebuie să se creadă, totuşi, că această reînnoire a Liturghierului roman a fost iniţiată în
mod improvizat: drumul i-a fost pregătit de progresul realizat de către ştiinţa liturgică în ultimele
patru secole. Într-adevăr, dacă după Conciliul Tridentin a fost de mare folos pentru revizuirea
Liturghierului roman studierea vechilor manuscrise din Biblioteca Vaticană şi a altor manuscrise
de diferite provenienţe – după cum se afirmă în Constituţia apostolică Quo primum a predece-
sorului nostru sfântul Pius al V-lea –, de atunci încoace au fost descoperite şi editate izvoare
liturgice foarte vechi şi au fost cercetate mai atent textele liturgice ale Bisericii Orientale. Ca
urmare, mulţi au dorit ca aceste comori de doctrină şi de spiritualitate să nu rămână în întune-
ricul bibliotecilor, ci să fie scoase la iveală spre a lumina şi hrăni minţile şi inimile creştinilor.
Prezentăm acum structura noului Liturghier roman în liniile ei generale. În Institutio gene-
ralis, care constituie o prefaţă a întregii cărţi, sunt expuse noile norme pentru celebrarea Jertfei
euharistice, atât în privinţa riturilor şi a rolului fiecăruia dintre participanţi, cât şi cu privire
la spaţiul şi la obiectele sfinte necesare cultului divin.
Principala inovaţie se referă la Rugăciunea euharistică. Într-adevăr, deşi în ritul roman,
pentru prima parte a acestei Rugăciuni, adică pentru Prefaţă, au fost create de-a lungul seco-
lelor formule variate, cealaltă parte, numită Canon actionis, a îmbrăcat, începând cu secolele
IV-V, o formă invariabilă. Liturghiile orientale, dimpotrivă, admit o anumită variaţie în privinţa
Anaforei. Aşadar, pe de o parte, Rugăciunea euharistică a fost îmbogăţită cu un număr mai
mare de Prefeţe, luate din tradiţia veche a Bisericii Romane sau de creaţie nouă, astfel încât
să fie dezvăluite mai limpede diferitele aspecte ale misterului mântuirii şi să se ofere mai
multe şi mai bogate temeiuri pentru aducerea de mulţumire, iar pe de altă parte, am stabilit
să se introducă încă trei Canoane pentru Rugăciunea euharistică. Totuşi, din motive pasto-
rale şi pentru a facilita concelebrarea, am dispus ca, în toate formulele Canonului, cuvintele
Domnului să fie aceleaşi. Aşadar, stabilim ca în fiecare Rugăciune euharistică ele să fie ros-
tite astfel: asupra pâinii: Accipite et manducate ex hoc omnes: Hoc est enim Corpus meum,
quod pro vobis tradetur („Luaţi şi mâncaţi din aceasta toţi: acesta este Trupul meu, care se
jertfeşte pentru voi”); iar asupra potirului: Accipite et bibite ex eo omnes: Hic est enim calix
Sanguinis mei novi et aeterni testamenti, qui pro vobis et pro multis effundetur in remissionem
peccatorum. Hoc facite in meam commemorationem („Luaţi şi beţi din acesta toţi: acesta este
potirul Sângelui meu, al noului şi veşnicului legământ, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă
spre iertarea păcatelor. Faceţi aceasta în amintirea mea”). Cuvintele Mysterium fidei, luate din
contextul cuvintelor Domnului, sunt rostite de preot ca introducere la aclamaţia credincioşilor.
Privitor la Ritualul Liturghiei, riturile au fost simplificate, păstrându-se neatinsă substanţa
lor . Au fost omise repetiţiile introduse în decursul veacurilor sau adăugirile mai puţin utile9,
8
mai ales în ritul oferirii pâinii şi vinului şi în ritul frângerii pâinii şi al Împărtăşaniei.
4
CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 21.
5
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 50.
6
7
8
9
CONSTITUŢIA APOSTOLICĂ „MISSALE ROMANUM” 15
În acelaşi timp, s-au restabilit, după tradiţia sfinţilor părinţi, unele elemente dispărute
sub vitregia timpurilor10; astfel sunt: omilia11, rugăciunea universală sau a credincioşilor12 şi,
la începutul Liturghiei, ritul penitenţial, de împăcare cu Dumnezeu şi cu fraţii, rit căruia i
s-a redat importanţa cuvenită.
În afară de aceasta, potrivit prescripţiei Conciliului al II-lea din Vatican, ca, într-un număr
determinat de ani, să se citească poporului părţile cele mai importante din Sfânta Scriptură13,
întregul corpus al lecturilor duminicale a fost repartizat pe un ciclu de trei ani. În duminici
şi sărbători, lectura din Epistolă şi Evanghelie este precedată de o alta, luată din Vechiul Testa-
ment sau, în Timpul Pascal, din Faptele Apostolilor. În acest fel, se pune mai mult în lumină
evoluţia neîntreruptă a misterului mântuirii, arătată de cuvintele revelaţiei divine. Acest mare
belşug de lecturi biblice, care în zilele de sărbătoare pune în faţa credincioşilor partea cea mai
însemnată a Sfintei Scripturi, este întregit de celelalte părţi ale cărţilor sfinte, care se citesc
în zilele obişnuite.
Toată această reorganizare a fost făcută cu scopul de a stimula tot mai mult în credincioşi
foamea după cuvântul lui Dumnezeu14, datorită căreia poporul noului legământ se va îndrepta,
sub călăuzirea Duhului Sfânt, spre unitatea deplină a Bisericii. Avem speranţa vie că noua
întocmire a Liturghierului le va permite preoţilor şi credincioşilor să se pregătească mai bine
pentru celebrarea Cinei Domnului şi, meditând mai profund Sfânta Scriptură, să se hrănească
tot mai mult din cuvântul Domnului. Astfel, Sfânta Scriptură, conform îndemnului Conciliului
al II-lea din Vatican, va fi pentru toţi izvor continuu de viaţă spirituală, mijloc principal de
transmitere a învăţăturii creştine şi esenţa întregii formări teologice.
În cadrul acestei reînnoiri a Liturghierului roman, nu numai că au fost modificate aceste
trei elemente pe care le-am arătat – Rugăciunea euharistică, Ritualul Liturghiei şi Ritualul
lecturilor –, ci au fost revizuite şi mult diversificate şi celelalte componente: Propriul timpului,
Propriul sfinţilor, Comunul sfinţilor, Liturghiile rituale şi Liturghiile votive. O atenţie deose-
bită a fost acordată rugăciunilor, care nu numai că au fost îmbogăţite numeric, aşa încât, la
noile necesităţi ale timpului nostru, să răspundă rugăciuni noi, dar şi rugăciunile vechi au
fost revizuite pornind de la izvoare. Astfel, a fost posibil şi ca fiecare ferie din principalele
timpuri liturgice – Advent, Crăciun, Postul Mare şi Paşti – să fie înzestrată cu o rugăciune
proprie.
În sfârşit, deşi textele Gradualului roman nu au fost schimbate – cel puţin, în ceea ce pri-
veşte cântarea –, totuşi, pentru mai buna înţelegere a lor, a fost reintrodus Psalmul respon-
sorial, despre care amintesc adesea sfântul Augustin şi sfântul Leon cel Mare, şi au fost refă-
cute (când a fost cazul) antifonele de la intrare şi de la Împărtăşanie pentru Liturghiile citite.
În încheiere, am dori să subliniem o idee care sintetizează într-un fel cele expuse până
acum cu privire la noul Liturghier roman. Când predecesorul nostru, sfântul Pius al V-lea,
a promulgat prima ediţie a Liturghierului roman, l-a prezentat poporului creştin ca pe un
instrument al unităţii liturgice şi ca pe o expresie a autenticităţii cultului în Biserică. În mod
analog, noi, deşi după prescripţiile Conciliului al II-lea din Vatican am admis în noul Litur-
ghier legitimitatea unor variaţii şi adaptări15, avem convingerea că poporul credincios îl va
10
11
12
13
14
Cf. Am 8,11.
15
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 38-40.
primi ca pe un mijloc de a atesta şi de a întări unitatea tuturor, fiindcă, datorită lui, în marea
varietate a limbilor, una şi aceeaşi rugăciune, mai înmiresmată decât tămâia, se va înălţa către
Tatăl ceresc, prin marele nostru preot Isus Cristos, în Duhul Sfânt.
Prescripţiile acestei Constituţii vor intra în vigoare începând cu ziua de 30 noiembrie a
acestui an, adică din Duminica I din Advent.
Voim ca ceea ce am stabilit şi am prescris să aibă putere şi eficacitate acum şi în viitor,
anulându-se orice prevederi contrare ale Constituţiilor şi ale Dispoziţiilor apostolice ante-
rioare şi orice alte prescripţii, oricât de venerabile, chiar şi cele cu putere de derogare de la
lege.
Dat la Roma, la Sfântul Petru, în ziua de 3 aprilie, Joia Sfântă, anul 1969, al şaselea an
al pontificatului nostru.
PAUL AL VI-LEA, PAPĂ

„INSTITUTIO GENERALIS
MISSALIS ROMANI”
PRINCIPII ŞI NORME
PENTRU UTILIZAREA
LITURGHIERULUI ROMAN
ITRODUCERE
1. Voind să celebreze împreună cu ucenicii săi Cina pascală, în care a orânduit jertfa trupului
şi a sângelui său, Cristos Domnul a poruncit să se pregătească o sală mare (Lc 22,12). Biserica
a considerat întotdeauna că această poruncă i-a fost adresată ei înseşi, atunci când impunea
norme spre a pregăti sufletele, spre a orândui locurile, spre a fixa riturile şi a alege textele
pentru celebrarea Euharistiei. Şi normele de faţă, stabilite pe baza Conciliului Ecumenic
al II-lea din Vatican, ca şi noul Liturghier, pe care Biserica de rit roman îl va folosi de acum
înainte pentru a celebra Liturghia, sunt o dovadă a acestei griji a Bisericii, a credinţei şi a
iubirii ei nestrămutate faţă de marele mister euharistic şi dau mărturie pentru tradiţia ei con-
tinuă şi neîntreruptă, deşi au fost introduse unele lucruri noi.
Mărturia unei credinţe neschimbate
2. Natura sacrificală a Liturghiei, afirmată în mod solemn de Conciliul Tridentin, în armonie

cu întreaga tradiţie a Bisericii1, a fost reconfirmată de Conciliul al II-lea din Vatican, care,
cu privire la Liturghie, a spus aceste cuvinte semnificative: „Mântuitorul nostru, la cina de
pe urmă… a orânduit jertfa euharistică a trupului şi sângelui său, cu scopul de a perpetua
peste veacuri, până la a doua sa venire, jertfa crucii şi pentru a-i încredinţa astfel miresei sale
iubite, Biserica, memorialul morţii şi învierii sale”2.
Această învăţătură a Conciliului revine des, aproape permanent, în formulele Liturghiei.
Sacramentarul leonian spune: „Ori de câte ori celebrăm memorialul acestei jertfe, se săvâr-
şeşte lucrarea mântuirii noastre”3; învăţătura exprimată cu precizie în această frază este dezvol-
tată cu claritate şi cu grijă în rugăciunile euharistice: în aceste rugăciuni, atunci când preotul
săvârşeşte anamneza, adresându-se lui Dumnezeu în numele întregului popor, îi aduce mulţu-
miri şi îi oferă jertfa vie şi sfântă, adică ofranda Bisericii şi victima prin sacrificarea căreia
Dumnezeu a voit să ne împace4, şi se roagă ca trupul şi sângele lui Cristos să fie o jertfă
plăcută Tatălui pentru mântuirea lumii întregi5.
Astfel, în noul Liturghier, regula rugăciunii Bisericii corespunde regulii sale constante de
credinţă; aceasta ne spune că, excepţie făcând modul de a oferi, care diferă, există o deplină
identitate între jertfa de pe cruce şi reînnoirea sacramentală din cadrul Liturghiei pe care
Cristos Domnul a orânduit-o la cina de pe urmă şi a poruncit apostolilor să o celebreze în
amintirea lui; ca atare, Liturghia este, în acelaşi timp, jertfă de laudă, de mulţumire, de cerere
şi de ispăşire.
1
CONCILIUL TRIDENTIN, Sesiunea a XXII-a (17 septembrie 1562): DS 1738-1759.
2
CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 47; cf. IDEM,
Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium, nr. 3. 28; IDEM, Decretul despre slujirea şi viaţa preoţească
Presbyterorum ordinis, nr. 2. 4. 5.
3
Liturghia de seară in Coena Domini, rugăciunea asupra darurilor. Cf. Sacramentarium Veronense, Ed. L.C.
Mohlberg, nr. 93.
4
Cf. Rugăciunea euharistică III.
5
Cf. Rugăciunea euharistică IV.
3. De asemenea, misterul minunat al prezenţei reale a Domnului sub speciile euharistice este
afirmat de Conciliul al II-lea din Vatican6 şi de alte documente ale magisteriului Bisericii7,
în acelaşi sens şi cu aceeaşi învăţătură cu care îl propusese pentru credinţa noastră Conciliul
Tridentin8. În celebrarea Liturghiei, acest mister este pus în lumină nu numai de înseşi cuvintele
consacrării, care îl fac pe Cristos prezent prin intermediul transsubstanţierii, dar şi de simţă-
mântul şi de exprimarea celui mai mare respect şi a adoraţiei de care este înconjurat în cursul
liturgiei euharistice. Pentru acelaşi motiv, în Joia Sfântă, la Cina Domnului, şi în solemnitatea
Trupului şi Sângelui Domnului, poporul creştin este chemat să cinstească în mod deosebit,
prin adoraţie, acest sacrament minunat.
4. Cât priveşte natura preoţiei ministeriale, care este proprie episcopului şi preotului, întrucât
oferă jertfa în persoana lui Cristos şi prezidează adunarea poporului sfânt, ea este pusă în
lumină în însăşi forma ritului de locul preotului, care iese în evidenţă, şi de funcţia sa. Sarcinile
ce revin acestei funcţii sunt indicate şi reamintite foarte clar în prefaţa Liturghiei crismei din
Joia Sfântă, zi în care se comemorează instituirea Preoţiei. Textul subliniază puterea preoţească
acordată prin impunerea mâinilor şi descrie aceeaşi putere, enumerându-i toate oficiile: este
continuarea puterii preoţeşti a lui Cristos, marele preot al Noii Alianţe.
5. Această natură a preoţiei ministeriale pune, la rândul său, într-o lumină justă o altă reali-
tate de mare importanţă: preoţia regală a credincioşilor, a cărei jertfă spirituală îşi atinge perfec-
ţiunea prin slujirea episcopilor şi a preoţilor, în unire cu jertfa lui Cristos, singurul mijlocitor9.
Celebrarea Euharistiei este într-adevăr acţiunea întregii Biserici; în ea, fiecare împlineşte în
întregime numai ceea ce îi revine, ţinând seama de locul pe care îl ocupă în sânul poporului
lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care se acordă acum o mai mare atenţie anumitor
aspecte ale celebrării, aspecte care, în decursul veacurilor, au fost uneori neglijate întrucâtva.
Acest popor este poporul lui Dumnezeu, câştigat prin sângele lui Cristos, adunat de Domnul,
hrănit de cuvântul său; popor a cărui vocaţie este aceea de a face să se înalţe spre Dumnezeu
rugăciunile întregii familii umane; popor care, în Cristos, aduce mulţumiri pentru misterul
mântuirii, oferind jertfa lui; în sfârşit, care, prin împărtăşirea cu trupul şi sângele lui Cristos,
se întăreşte în unitate. Acest popor este deja sfânt prin originea sa; dar, prin participarea sa
conştientă, activă şi rodnică la taina euharistică, creşte necontenit în sfinţenie10.
Afirmarea tradiţiei neîntrerupte
6. Enunţând normele pentru revizuirea Ritualului Liturghiei, Conciliul al II-lea din Vatican
a dispus, printre altele, ca anumite rituri să fie restabilite „conform tradiţiei vechi a Sfinţilor
Părinţi”11: sunt aceleaşi cuvinte folosite de sfântul Pius al V-lea în Constituţia apostolică Quo
6
CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium nr. 7. 47; IDEM,
Decretul despre slujirea şi viaţa preoţească Presbyterorum ordinis, nr. 5. 18.
7
Cf. PIUS AL XII-LEA, Scrisoarea enciclică Humani generis (12 august 1950): AAS 42 (1950) 570-571; PAUL
AL VI-LEA, Scrisoarea enciclică Mysterium fidei (3 septembrie 1965): AAS 57 (1965) 762-769; IDEM, Sollemnis
professio fidei (30 iunie 1968), nr. 24-26: AAS 60 (1968) 442-443; SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia
Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 3f. 9: AAS 59 (1967) 543. 547.
8
Cf. CONCILIUL TRIDENTIN, Sesiunea a XIII-a (11 octombrie 1551): DS 1635-1661.
9
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Decretul despre slujirea şi viaţa preoţească Presbyterorum ordinis, nr. 2.
10
11
INSTITUTIO GENERALIS MISSALIS ROMANI 21
primum, prin care a promulgat, în 1570, Liturghierul tridentin. Din însăşi concordanţa cuvin-
telor, este uşor de dedus că cele două Liturghiere romane, deşi la distanţă de patru secole
unul de altul, păstrează aceeaşi tradiţie unică şi identică. Apoi, dacă se iau în consideraţie ele-
mentele profunde ale acestei tradiţii, se poate observa uşor că al doilea Liturghier îl comple-
tează în mod fericit pe cel dintâi.
7. În timpurile într-adevăr dificile, în care credinţa catolică era pusă în pericol cu privire la
natura sacrificală a Liturghiei, cu privire la preoţia ministerială, la prezenţa reală şi perma-
nentă a lui Cristos sub speciile euharistice, sfântul Pius al V-lea era preocupat, înainte de
toate, să salveze o tradiţie atacată, pe nedrept, relativ cu puţin timp înainte, introducând schim-
bări cât mai puţin posibil în ritul sacru. Şi, într-adevăr, Liturghierul din 1570 se deosebeşte
foarte puţin de primul Liturghier tipărit în 1474; iar acesta, la rândul său, reia fidel Litur-
ghierul din timpul lui Inocenţiu al III-lea. Manuscrisele Bibliotecii Vaticane, chiar dacă au
permis să se introducă în anumite cazuri texte mai bune, nu au permis totuşi ca, în acea
căutare „a autorilor vechi şi vrednici de crezare”, să se treacă dincolo de comentariile litur-
gice ale Evului Mediu.
8. Astăzi, această „tradiţie a Sfinţilor Părinţi”, pe care au avut-o în vedere cei ce au elaborat
Liturghierul sfântului Pius al V-lea, a fost îmbogăţită datorită numeroaselor studii ştiinţifice.
După prima ediţie a Sacramentarului gregorian din 1571, vechile sacramentare romane şi
ambroziene au fost obiectul a numeroase ediţii critice; acelaşi lucru se poate spune despre
vechile cărţi liturgice spaniole şi galicane, care au dat la iveală un mare număr de rugăciuni
până atunci necunoscute, dar nu de mică importanţă sub aspect spiritual.
Apoi, datorită faptului că s-a descoperit un mare număr de documente liturgice, la ora
actuală sunt mai bine cunoscute tradiţiile din primele secole, anterioare formării riturilor din
Orient şi Occident.
În plus, progresul studiilor patristice a adus lumini noi în teologia misterului euharistic,
prin învăţătura unor părinţi străluciţi din antichitatea creştină, ca sfântul Irineu, sfântul Am-
broziu, sfântul Ciril de Ierusalim, sfântul Ioan Gură de Aur.
9. „Tradiţia Sfinţilor Părinţi” cere, prin urmare, să se păstreze nu numai ceea ce ne-a fost
transmis de către cei care au fost imediat înaintea noastră, dar să fie luate în consideraţie
şi să se aprofundeze toate perioadele istorice ale Bisericii, ca şi multiplele moduri în care
unica credinţă s-a manifestat în forme de cultură umană şi socială atât de diferite între ele,
cum erau cele din regiunile locuite de semiţi, de greci şi de latini. Această aprofundare mai
temeinică ne permite să constatăm că Duhul Sfânt acordă poporului lui Dumnezeu o minu-
nată fidelitate în păstrarea neschimbată a depozitului credinţei, oricât de mare ar fi varietatea
rugăciunilor şi a riturilor.
Adaptarea la noile condiţii
10. Noul Liturghier, în timp ce atestă norma de rugăciune a Bisericii Romane şi apără depo-
zitul credinţei transmis de recentele concilii, marchează, la rândul său, o etapă de mare impor-
tanţă în tradiţia liturgică.
Când părinţii Conciliului al II-lea din Vatican au repetat afirmaţiile dogmatice ale Conci-
liului Tridentin, ei au vorbit într-o epocă cu totul diferită; de aceea, pe tărâm pastoral, ei au
putut să dea sugestii şi sfaturi care ar fi fost de neconceput cu patru secole mai înainte.
11. Conciliul Tridentin şi-a dat deja seama de marea valoare catehetică pe care o conţine
celebrarea Liturghiei, dar nu putea trage din ea toate consecinţele practice. Într-adevăr, mulţi
cereau să se aprobe folosirea limbii poporului în celebrarea jertfei euharistice. Referitor la
această cerere, Conciliul, având în vedere împrejurările de atunci, a considerat că e de datoria
sa să se reafirme doctrina tradiţională a Bisericii, potrivit căreia jertfa euharistică e, mai presus
de toate, acţiunea lui Cristos: ca atare, eficacitatea ei nu depinde de modul de participare a
credincioşilor. Iată pentru ce se exprimă cu aceste cuvinte energice şi, totodată, moderate:
„Deşi Liturghia conţine învăţături bogate pentru poporul creştin, părinţii conciliari nu au
considerat oportun ca ea să fie celebrată şi în limba poporului”12. Şi a condamnat pe oricine
ar îndrăzni să afirme că „trebuie respins ritul Bisericii Romane, deoarece o parte a canonului
şi cuvintele consacrării sunt rostite cu voce joasă; sau că Liturghia trebuie celebrată în limba
poporului”13. Cu toate acestea, dacă, pe de o parte, a oprit folosirea la Liturghie a limbii popo-
rului, pe de altă parte, le-a poruncit păstorilor să suplinească acest lucru printr-o cateheză
corespunzătoare: „Pentru ca turma lui Cristos să nu sufere de foame… sfântul Conciliu porun-
ceşte păstorilor şi tuturor celor care au în grijă suflete să explice deseori, în timpul celebrării
Liturghiei, personal, sau prin alţii, unul sau altul dintre textele Liturghiei şi să explice, printre
altele, în special în duminici şi în zilele de sărbătoare, misterul acestei jertfe preasfinte”14.
12. Conciliul al II-lea din Vatican, adunat fiind pentru ca Biserica să adapteze la timpurile
noastre îndatoririle sale apostolice, a examinat profund, ca şi Conciliul Tridentin, natura didac-
tică şi pastorală a liturgiei15. Şi pentru că nu este nici un catolic care să tăgăduiască legitimi-
tatea şi eficacitatea ritului săvârşit în limba latină, Conciliul a admis fără dificultate că „folo-
sirea limbii materne poate fi adesea de mare folos pentru popor” şi, ca atare, a permis-o16.
Entuziasmul cu care această hotărâre a fost pretutindeni primită a făcut ca, sub îndrumarea
episcopilor şi a Scaunului Apostolic însuşi, să se permită ca toate celebrările liturgice cu parti-
ciparea poporului să se ţină în limba poporului, pentru ca misterul ce se celebrează să poată
fi mai bine înţeles.
13. Cu toate acestea, pentru că folosirea limbii poporului în sfânta liturgie este numai un
instrument, deşi foarte important, pentru a fi expusă mai clar cateheza misterului conţinut
în celebrare, Conciliul al II-lea din Vatican a insistat să se pună în practică anumite prevederi
ale Conciliului Tridentin, care nu au fost puse în practică pretutindeni, cum este obligaţia
de a ţine omilia în duminici şi sărbători17 şi posibilitatea de a intercala între rituri anumite
îndemnuri18.
Mai presus de toate însă, Conciliul al II-lea din Vatican, îndemnând la „acea participare
perfectă la Liturghie, în virtutea căreia credincioşii, după Împărtăşirea preotului, primesc
trupul Domnului din aceeaşi jertfă”19, a dus la împlinirea unei alte dorinţe a părinţilor tridentini,
şi anume ca, „la fiecare Liturghie, credincioşii care sunt de faţă să se împărtăşească nu numai
12
CONCILIUL TRIDENTIN, Sesiunea a XXII-a, Doctrina despre preasfânta jertfă a Liturghiei, cap. 8: DS 1749.
13
14
15
16
17
18
CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 35, 3.
19
printr-o fervoare intimă a sufletului, dar şi prin primirea sacramentală a Euharistiei”20, spre
a participa mai deplin la Liturghie.
14. Determinat de acelaşi spirit şi zel pastoral, Conciliul al II-lea din Vatican a putut să reexa-
mineze hotărârile Conciliului Tridentin cu privire la împărtăşirea sub ambele specii. Deoarece,
în prezent, nimeni nu mai pune la îndoială principiile doctrinare cu privire la valoarea deplină
a Împărtăşaniei numai sub chipul pâinii, Conciliul a permis în anumite cazuri împărtăşirea
sub ambele specii, făcându-se astfel posibilă o înţelegere mai profundă a misterului la care
credincioşii iau parte, datorită unei exprimări mai clare a semnului sacramental21.
15. În felul acesta, Biserica, în timp ce rămâne fidelă misiunii sale de învăţătoare a adevă-
rului, păstrând „cele vechi”, adică depozitul tradiţiei, se achită, în acelaşi timp, de datoria de
a examina şi de a adopta cu prudenţă „cele noi” (cf. Mt 13,52).
O parte a noului Liturghier adaptează într-un mod mai vădit rugăciunile Bisericii la nevoile
timpului nostru; acest lucru se poate spune, în special, cu privire la Liturghiile rituale şi cele
pentru diferite trebuinţe, în care tradiţia şi noutatea se unesc în mod fericit. Astfel, în timp
ce multe formule aparţinând celei mai vechi tradiţii a Bisericii şi devenite familiare prin utili-
zarea lor de către Liturghierul roman în diferitele sale ediţii au rămas intacte, multe altele
au fost adaptate la exigenţele şi condiţiile actuale. Altele, dimpotrivă, cum sunt rugăciunile
pentru Biserică, pentru laici, pentru sfinţirea muncii umane, pentru unirea tuturor popoarelor,
pentru anumite trebuinţe, specifice timpului nostru, au fost compuse în întregime, luând ideile
şi, adesea, chiar termenii din recentele documente conciliare.
La fel, din examinarea noii situaţii a lumii contemporane, s-a considerat că nu se aduce
nici un prejudiciu tezaurului venerabil al tradiţiei, modificându-se unele expresii ale textului
vechi, spre a se armoniza mai bine cu limbajul teologiei contemporane şi spre a reflecta în
mod concret actuala orientare a disciplinei Bisericii. Din acest motiv, au fost schimbate unele
expresii referitoare la estimarea şi folosirea bunurilor pământeşti, ca şi la o formă de pocăinţă
exterioară, care aparţin altor timpuri ale Bisericii.
Aşadar, normele liturgice ale Conciliului Tridentin au fost în multe privinţe completate
şi perfecţionate de către normele Conciliului al II-lea din Vatican; Conciliul a dus astfel la
bun sfârşit eforturile făcute pentru a-i apropia pe credincioşi de sfânta liturgie, eforturi depuse
timp de patru secole şi intensificate în timpurile noastre, graţie, mai ales, zelului liturgic dovedit
de sfântul Pius al X-lea şi de succesorii lui.
20
21
CAPITOLUL I
IMPORTAŢA ŞI DEMITATEA
CELEBRĂRII EUHARISTICE
16. Celebrarea Liturghiei, întrucât este acţiunea lui Cristos şi a poporului lui Dumnezeu,
structurat ierarhic, constituie centrul întregii vieţi creştine pentru Biserică şi pentru fiecare
credincios22. Într-adevăr, îşi găseşte desăvârşirea atât lucrarea prin care Dumnezeu sfinţeşte
lumea în Cristos, cât şi cultul pe care oamenii îl aduc Tatălui, adorându-l prin Cristos, Fiul
lui Dumnezeu, în Duhul Sfânt23. În afară de aceasta, Biserica, prin ea, comemorează, de-a
lungul anului, tainele răscumpărării, pe care, într-un anumit fel, le face prezente24. Toate cele-
lalte acţiuni sacre şi orice altă activitate a vieţii creştine sunt în strânsă legătură cu Liturghia,
din ea provin şi către ea se îndreaptă25.
17. Prin urmare, este de cea mai mare importanţă ca să fie astfel orânduită celebrarea Litur-
ghiei sau a Cinei Domnului, încât slujitorii şi credincioşii să scoată din ea roadele îmbel-
şugate26 pentru dobândirea cărora Domnul Cristos a orânduit jertfa euharistică a trupului şi
a sângelui său şi a încredinţat-o ca memorial al pătimirii şi învierii sale miresei preaiubite,
Biserica27.
18. Acest lucru se va putea obţine dacă, ţinându-se seama de natura şi de celelalte caracte-
ristici ale fiecărei adunări liturgice, întreaga celebrare va fi astfel orânduită, încât să ducă la
o participare conştientă şi activă, o participare cu trupul şi cu sufletul, înflăcărată de credinţă,
speranţă şi dragoste, participare mult dorită de Biserică şi cerută de însăşi natura celebrării,
şi care, în virtutea Botezului, constituie pentru poporul creştin un drept şi o îndatorire28.
19. Nu întotdeauna sunt posibile prezenţa şi participarea activă a credincioşilor, prezenţă şi

participare ce scot mai clar în evidenţă natura eclezială a acţiunii liturgice29. Cu toate acestea,
celebrarea euharistică îşi păstrează întotdeauna eficacitatea şi demnitatea ce îi sunt proprii,
22
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 41; IDEM,
Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium, nr. 11; IDEM, Decretul despre slujirea şi viaţa preoţească
Presbyterorum ordinis, nr. 2.5.6; IDEM, Decretul privind misiunea pastorală a episcopilor în Biserică Christus
Dominus, nr. 30; IDEM, Decretul despre ecumenism Unitatis redintegratio, nr. 15; SFÂNTA CONGREGAŢIE A
RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 3e. 6: AAS 59 (1967) 542.544-545.
23
24
25
Decretul despre slujirea şi viaţa preoţească Presbyterorum ordinis, nr. 5.
26
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 14. 19. 26.
28. 30.
27
28
29
întrucât este acţiunea lui Cristos şi a Bisericii, iar preotul, la Liturghie, acţionează întotdeauna
pentru mântuirea poporului.
De aceea, i se recomandă să celebreze, dacă e posibil, chiar zilnic jertfa euharistică30.
20. Şi fiindcă celebrarea euharistică şi, de altfel, întreaga liturgie se înfăptuiesc prin semne
vizibile, cu care credinţa se hrăneşte, se întăreşte şi se exprimă31, trebuie orânduite cu cea mai
mare grijă acele forme şi elemente pe care le propune Biserica, şi care, ţinându-se cont de
persoane şi locuri, pot să favorizeze mai mult participarea activă şi deplină şi să le confere
credincioşilor un mai mare folos spiritual.
21. Aşadar, aceste norme îşi propun să expună liniile generale pentru o corectă desfăşurare
a celebrării euharistice şi să prezinte normele de care trebuie să ţină seama orice formă de
celebrare32.
22. Are o importanţă deosebit de mare celebrarea Euharistiei în Biserica particulară.

Episcopul diecezan, cel dintâi împărţitor al tainelor lui Dumnezeu în Biserica locală ce
îi este încredinţată, este conducătorul, promotorul şi păstrătorul întregii vieţi liturgice33. În
celebrările pe care el însuşi le prezidează, mai ales în celebrarea euharistică pe care el însuşi
o săvârşeşte, cu participarea preoţilor, diaconilor şi a poporului, se manifestă taina Bisericii.
De aceea, o asemenea Liturghie trebuie să fie un model pentru toată dieceza.
Aşadar, este de datoria sa să se ocupe ca preoţii, diaconii şi credincioşii laici să înţeleagă
din ce în ce mai bine sensul genuin al riturilor şi al textelor liturgice, şi astfel, să-i conducă la
o celebrare activă şi rodnică a Euharistiei. În acelaşi scop, să vegheze ca să sporească demni-
tatea celebrărilor, la promovarea căreia contribuie foarte mult frumuseţea locului sacru, a
muzicii şi a artei.
23. Pe lângă aceasta, pentru ca celebrarea să corespundă deplin prevederilor şi spiritului

sfintei liturgii şi pentru ca eficacitatea ei spirituală să sporească, în Normele generale ale
Liturghierului roman şi în Ritualul Liturghiei sunt prezentate unele ajustări şi adaptări.
24. Aceste adaptări, în cele mai multe cazuri, constau în alegerea unor rituri sau texte, adică
a unor cântări, lecturi, rugăciuni, îndemnuri şi gesturi, care corespund mai bine trebuinţelor,
pregătirii şi mentalităţii participanţilor, şi care sunt lăsate pe seama celebrantului.
Cu toate acestea, preotul să nu uite că este slujitorul sfintei liturgii şi că nu-i este permis
să adauge, să scoată sau să schimbe ceva, din proprie iniţiativă, în celebrarea Liturghiei34.
30
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Decretul despre slujirea şi viaţa preoţească Presbyterorum ordinis,
nr. 13; Codul de drept canonic, can. 904.
31
32
În ceea ce priveşte celebrările speciale ale Liturghiei, să se respecte ceea ce s-a stabilit: cf. pentru Liturghiile
în adunări speciale: SFÂNTA CONGREGAŢIE PENTRU CULTUL DIVIN, Instrucţia Actio pastoralis (15 mai
1969): AAS 61 (1969) 806-811; pentru Liturghiile cu copii, IDEM, Directorium de Missis cum pueris (1 noiembrie
1973): AAS 66 (1974) 30-46; despre modul de a uni Liturgia orelor cu Liturghia: Institutio generalis de Liturgia
Horarum, nr. 93-98; despre modul de a uni unele binecuvântări şi încoronarea imaginii sfintei Fecioare Maria
cu Liturghia: RITUALUL ROMAN, Binecuvântările, Norme introductive, nr. 28; Ritul încoronării imaginii sfintei
Fecioare Maria, nr. 10 şi 14.
33
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Decretul despre misiunea pastorală a episcopilor în Biserică Christus
Dominus, nr. 15; cf., de asemenea, IDEM, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 41.
34
25. În afară de aceasta, în Liturghie sunt indicate la locul lor unele adaptări ce sunt de compe-
tenţa episcopului diecezan, respectiv, a conferinţei episcopilor35 (cf. mai jos, nr. 387. 388-393).
26. Cât priveşte, însă, variaţiile şi adaptările mai profunde, ce trebuie să ţină cont de tradiţiile
şi de mentalitatea popoarelor şi a regiunilor, care urmează să fie introduse în caz că este de
folos sau necesar, în conformitate cu articolul 40 al Constituţiei despre sfânta liturgie, să se
respecte cele prevăzute în instrucţiunea „Despre liturgia romană şi înculturare”36, şi care sunt
prevăzute mai jos (la nr. 395-399).
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 23.25;
35
PAUL AL VI-LEA, Constituţia apostolică Missale romanum, mai sus.

36
CONGREGAŢIA PENTRU CULTUL DIVIN ŞI DISCIPLINA SACRAMENTELOR, Instrucţia Varietates legitimae
(25 ianuarie 1994): AAS 87 (1995) 288-314.
CAPITOLUL II
STRUCTURA LITURGHIEI, ELEMETELE ŞI PĂRŢILE EI
I.
STRUCTURA GENERALĂ
A LITURGHIEI
27. La Liturghie sau Cina Domnului, poporul lui Dumnezeu este chemat să se întrunească
sub conducerea preotului care acţionează în persoana lui Cristos, pentru a celebra memorialul
Domnului, adică jertfa euharistică37. Pentru această reunire locală a sfintei Biserici, e valabilă,
mai presus de toate, promisiunea lui Cristos: „Unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu,
sunt şi eu acolo în mijlocul lor” (Mt 18,20). Într-adevăr, în celebrarea Liturghiei, în care se
perpetuează jertfa crucii38, Cristos este prezent în mod real în adunarea credincioşilor, reunită
în numele său, în persoana celebrantului, în cuvântul său şi, în mod substanţial şi permanent,
sub speciile euharistice39.
28. Liturghia e compusă din două părţi: Liturgia cuvântului şi Liturgia euharistică; acestea sunt
atât de strâns unite între ele, încât formează un singur act de cult40. La Liturghie se pregăteşte
atât masa cuvântului lui Dumnezeu, cât şi cea a trupului lui Cristos, din care credincioşii pri-
mesc învăţătură şi hrană41. Sunt, în plus, câteva rituri destinate deschiderii şi închiderii celebrării.
II.
DIFERITELE ELEMENTE
ALE LITURGHIEI
Citirea cuvântului lui Dumnezeu şi explicarea lui
29. Când în Biserică se citeşte Sfânta Scriptură, însuşi Dumnezeu îi vorbeşte poporului său
şi Cristos, prezent în cuvântul său, îşi propovăduieşte evanghelia.
De aceea, lecturile cuvântului lui Dumnezeu, care constituie un element foarte important
al Liturghiei, trebuie ascultate de toţi cu veneraţie. Deşi cuvântul lui Dumnezeu din lecturile
37
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Decretul privind slujirea şi viaţa preoţească Presbyterorum ordinis,
nr. 5; IDEM, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 33.
38
Cf. CONCILIUL TRIDENTIN, Sesiunea a XXII-a, Doctrina despre preasfânta jertfă a Liturghiei, cap. 1: DS 1740;
cf. PAUL AL VI-LEA, Sollemnis professio fidei (30 iunie 1968), nr. 24: AAS 60 (1968) 442.
39
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 7; PAUL
AL VI-LEA, Scrisoarea enciclică Mysterium fidei (3 septembrie 1965): AAS 57 (1965) 764; SFÂNTA CONGREGAŢIE
A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 9: AAS 59 (1967) 542.544-545.
40
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 56; SFÂNTA
CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 3: AAS 59 (1967) 542.
41
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 48.51; IDEM,
Constituţia dogmatică despre revelaţia divină Dei Verbum, nr. 21; IDEM, Decretul despre slujirea şi viaţa preoţească
Presbyterorum ordinis, nr. 4.
Sfintei Scripturi se adresează tuturor oamenilor din toate timpurile şi poate fi înţeles de ei,
totuşi, eficacitatea lui sporeşte printr-o expunere vie şi actuală, adică prin omilie, care este
parte componentă a acţiunii liturgice42.
Rugăciunile şi alte părţi ce revin preotului
30. Între părţile Liturghiei ce revin preotului, primul loc îl ocupă Rugăciunea euharistică; ea
constituie culmea întregii celebrări. Apoi sunt rugăciunile, adică: rugăciunea zilei sau colecta,
rugăciunea asupra darurilor şi rugăciunea de după Împărtăşanie. Preotul, care prezidează
adunarea în persoana lui Cristos, adresează aceste rugăciuni lui Dumnezeu în numele între-
gului popor sfânt şi al tuturor celor de faţă43. De aceea, pe drept cuvânt sunt numite „rugăciuni
prezidenţiale”.
31. De asemenea, îi revine preotului, întrucât are funcţia de a prezida adunarea întrunită,
sarcina să facă unele îndemnuri prevăzute de rit. Unde este stabilit de rubrici, îi este permis
celebrantului întru câtva să le adapteze pe înţelesul participanţilor; totuşi, preotul să aibă grijă
să păstreze sensul îndemnului care este propus în cartea liturgică şi să-l exprime în cuvinte
puţine. De asemenea, preotului care prezidează îi revine sarcina să proclame cuvântul lui
Dumnezeu şi să dea binecuvântarea de la sfârşit. În afară de aceasta, poate să intervină cu
foarte puţine cuvinte pentru a-i introduce pe credincioşi la Liturghia zilei, după salutul de
la început şi înainte de ritul penitenţial; la Liturgia cuvântului, înainte de lecturi; la Rugăciunea
euharistică, înainte de a începe prefaţa, niciodată în cursul rugăciunii euharistice; înainte de
desfacerea adunării, la încheierea întregii acţiuni sfinte.
32. Natura părţilor „prezidenţiale” cere ca acestea să fie rostite cu voce tare şi clară şi să fie
ascultate de toţi cu atenţie44. Prin urmare, în timp ce preotul le spune, nu trebuie să se suprapună
alte rugăciuni sau cântece, iar orga şi orice alt instrument muzical trebuie să tacă.
33. Preotul înalţă rugăciuni nu numai ca unul care prezidează în numele Bisericii şi al întregii
comunităţi adunate, ci uneori o face în numele său personal, pentru a-şi putea îndeplini oficiul
său propriu cu mai multă atenţie şi pietate. Aceste rugăciuni, care sunt propuse înainte de
citirea Evangheliei, la pregătirea darurilor, înaintea şi după împărtăşirea preotului, se spun
în taină.
Alte formule folosite la celebrare
34. Deoarece celebrarea liturgiei are din natura sa un caracter „comunitar”45, o mare impor-
tanţă o au dialogurile dintre celebrant şi adunarea credincioşilor, ca şi aclamaţiile46. Aceste
elemente nu sunt doar semne exterioare ale celebrării comunitare, ci şi promovează şi reali-
zează comuniunea dintre preot şi popor.
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 7.33.52.
42
43
44
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Musicam sacram (5 martie 1967), nr. 14: AAS 59
(1967) 304.
45
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 26-27;
SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 3d: AAS 59 (1967) 542.
46
35. Aclamaţiile şi răspunsurile credincioşilor la saluturile preotului şi la rugăciuni constituie

acel nivel de participare activă ce se cere de la credincioşii adunaţi la Liturghia de orice fel,
pentru ca acţiunea întregii comunităţi să fie clar exprimată şi favorizată47.
36. Alte părţi, foarte folositoare pentru a manifesta şi favoriza participarea activă a credin-
cioşilor, angajează întreaga adunare. Sunt, mai ales: actul penitenţial, mărturisirea credinţei,
Rugăciunea credincioşilor şi rugăciunea Tatăl nostru.
37. În sfârşit, dintre celelalte formule:

a) unele constituie un rit sau un act de sine stătător, cum este imnul Mărire, psalmul respon-
sorial, Aleluia, versetul de la Evanghelie, Sfânt, aclamarea anamnezei şi cântarea de după
Împărtăşanie;
b) altele, în schimb, însoţesc doar un rit, cum este cântecul la intrare, cântecul la ofertoriu,
cel de la frângerea pâinii (Mielul lui Dumnezeu) şi cel de la împărtăşanie.
Modul de a rosti diferitele texte
38. În textele pe care trebuie să le rostească cu glas tare şi clar preotul, diaconul, lectorul sau
toţi împreună, tonul glasului trebuie să corespundă naturii înseşi a textului respectiv, după
cum este vorba de o lectură, o rugăciune, un îndemn, o aclamaţie, un cântec; trebuie să cores-
pundă, de asemenea, formei de celebrare şi solemnităţii adunării. În afară de aceasta, trebuie
să se ţină seama de caracteristicile diferitelor limbi şi de caracterul specific al diferitelor po-
poare. În rubricile şi în normele care urmează, cuvintele „a spune” sau „a rosti” se referă atât
la cântare, cât şi la recitare, ţinându-se cont de principiile expuse mai sus.
Importanţa cântării
39. Apostolul îi îndeamnă pe credincioşii ce se întrunesc în aşteptarea venirii Domnului să

cânte toţi împreună psalmi, imnuri şi cântări duhovniceşti (cf. Col 3,16). Cântarea este semnul
bucuriei inimii (cf. Fap 2,46). De aceea, sfântul Augustin spune pe bună dreptate: „Cântarea
este proprie celui îndrăgostit”48 şi, deja din vechime, există proverbul: „Cine cântă bine se
roagă de două ori”.
40. Aşadar, în celebrarea Liturghiei, să se acorde cântării un spaţiu larg, ţinându-se cont
de caracterul fiecărui popor şi de posibilităţile fiecărei adunări liturgice. Cu toate că nu este
necesar întotdeauna, de pildă, la Liturghiile din zilele de lucru, să se cânte toate textele care,
din natura lor, sunt destinate cântării, totuşi, trebuie avută cea mai mare grijă ca slujitorii şi
poporul să cânte la celebrările ce se fac în zilele de duminică şi sărbătorile de poruncă.
Totuşi, în alegerea părţilor ce se cântă, trebuie preferate acelea care au mai mare impor-
tanţă, în special cele care trebuie cântate de către preot, sau de diacon, sau de către lector, cu
răspunsul poporului, sau de către preot şi popor împreună49.
47
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Musicam sacram (5 martie 1967), nr. 16a: AAS 59
(1967) 305.
48
AUGUSTIN DE HIPPONA, Sermo 336, 1: PL 38, 1472.
49
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Musicam sacram (5 martie 1967), nr. 7.16: AAS 59
(1967) 302.305.
41. În condiţii egale, primul loc să-l ocupe cântul gregorian, întrucât este propriu liturgiei
romane. Celelalte genuri de muzică sacră, mai ales polifonia, nu sunt câtuşi de puţin excluse,
cu condiţia să fie conforme cu spiritul acţiunii liturgice şi să favorizeze participarea tuturor
credincioşilor50.
Şi, fiindcă sunt din ce în ce mai frecvente întâlnirile credincioşilor de diferite naţionalităţi,
e bine ca aceşti credincioşi să ştie a cânta împreună în limba latină, cu melodiile cele mai uşoare,
măcar unele părţi din Ritualul sfintei Liturghii, în special, Simbolul credinţei şi rugăciunea
Tatăl nostru51.
Gesturile şi poziţiile corpului
42. Gesturile şi poziţiile corpului, atât ale preotului, ale diaconului, ale slujitorilor, cât şi ale
poporului, trebuie să aibă drept scop ca întreaga celebrare să strălucească de frumuseţe şi
de o nobilă simplitate, ca să fie înţeles sensul adevărat şi deplin al diferitelor sale părţi şi ca
să se favorizeze participarea tuturor52. Aşadar, va trebui să se ţină cont de cele stabilite de
aceste Norme generale şi de practica transmisă de ritul roman şi de ceea ce contribuie la binele
spiritual al poporului lui Dumnezeu, mai mult decât de propria preferinţă sau de bunul plac.
Poziţiile uniforme ale corpului, prescrise pentru toţi participanţii, sunt semnul unităţii mem-
brilor comunităţii creştine, întruniţi la sfânta Liturghie: ele exprimă şi favorizează sentimen-
tele şi dispoziţiile sufleteşti ale celor de faţă.
43. Credincioşii să stea în picioare de la începutul cântării de intrare sau în timp ce preotul
se îndreaptă spre altar până la rugăciunea zilei (colecta), inclusiv; când se cântă Aleluia
care precedă Evanghelia; în timp ce se proclamă însăşi Evanghelia; în timpul mărturisirii
credinţei şi al rugăciunii credincioşilor; de când se face invitaţia „Rugaţi-vă, fraţilor”, înainte
de rugăciunea asupra darurilor, până la sfârşitul Liturghiei, exceptând momentele indicate
mai jos.
Să stea aşezaţi în timpul lecturilor ce preced Evanghelia şi în timpul psalmului respon-
sorial; în timpul omiliei şi în timp ce se pregătesc darurile pentru oferire; dacă se consideră
oportun, în timpul tăcerii sfinte de după Împărtăşanie.
Să stea în genunchi, însă, la prefacere, în afară de cazul că sunt împiedicaţi să facă acest
lucru de starea sănătăţii, de îngustimea locului, de aglomeraţia celor prezenţi sau de un alt
motiv întemeiat. Însă cei care nu îngenunchează la prefacere să facă o înclinaţie profundă
în timp ce preotul îngenunchează după prefacere.
Totuşi, intră în competenţa conferinţei episcopilor să adapteze gesturile şi poziţiile corpului
indicate în Ritualul Liturghiei la specificul şi la tradiţiile legitime, în conformitate cu normele
dreptului53. Trebuie, însă, ţinut cont să corespundă sensului şi caracterului fiecărei părţi a
50
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 116; cf. şi
Ibidem, nr. 30.
51
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 54; cf. SFÂNTA
CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Inter oecumenici (26 septembrie 1964), nr. 90: AAS 56 (1964) 897; IDEM,
Instrucţia Musicam sacram (5 martie 1967), nr. 47: AAS 59 (1967) 314.
52
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 30.34; cf. şi
Ibidem, nr. 21.
53
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 40; CONGRE-
GAŢIA PENTRU CULTUL DIVIN ŞI DISCIPLINA SACRAMENTELOR, Instrucţia Varietates legitimae (25 ianuarie
1994), nr. 41: AAS 87 (1995) 304.
celebrării. Trebuie considerat un lucru vrednic de laudă dacă poporul, acolo unde e obiceiul,
rămâne în genunchi de la terminarea aclamaţiei Sanctus până la sfârşitul Rugăciunii euharistice.
Pentru a obţine uniformitatea în gesturile şi poziţiile corpului la una şi aceeaşi celebrare,
credincioşii să urmeze indicaţiile pe care le dă diaconul, un slujitor laic sau preotul, în cursul
celebrării, în conformitate cu cele stabilite în Liturghier.
44. Prin gesturi, se înţeleg, de asemenea, şi acţiunile şi procesiunile prin care preotul, îm-
preună cu diaconul şi slujitorii, se apropie de altar; diaconul, înainte de a proclama Evan-
ghelia, poartă la amvon Evangheliarul sau Cartea Evangheliilor; credincioşii aduc darurile;
credincioşii se apropie pentru a primi Împărtăşania. Toate aceste acţiuni trebuie săvârşite cu
toată demnitatea, în timp ce se cântă textele corespunzătoare, conform normelor stabilite
pentru fiecare acţiune.
Tăcerea
45. De asemenea, trebuie să se păstreze la timpul său, ca parte componentă a celebrării, tă-
cerea sfântă54. Natura acestei tăceri depinde de momentul când se ţine în timpul fiecărei cele-
brări. Astfel, la actul penitenţial şi după invitaţia la rugăciune, tăcerea înseamnă reculegere;
după lectură sau omilie, e o invitaţie la o scurtă meditare asupra celor auzite; după Împărtă-
şanie, favorizează rugăciunea interioară de laudă şi mulţumire către Dumnezeu.
E lucru vrednic de laudă să se păstreze tăcerea chiar şi înainte de celebrare, în biserică,
în sacristie şi în locurile vecine acestora, pentru ca toţi să se pregătească cu evlavie, aşa cum
se cuvine, pentru a celebra cele sfinte.
III.
DIFERITELE PĂRŢI
ALE LITURGHIEI
A) RITURILE DE ÎNCEPUT
46. Riturile care preced Liturgia cuvântului, adică intrarea (introitus), salutul, actul penitenţial,
Doamne, miluieşte-ne, Mărire şi rugăciunea zilei (colecta), au un caracter de început, de intro-
ducere şi de pregătire.
Scopul acestor rituri este ca toţi credincioşii, adunaţi la un loc, să constituie o comunitate
şi să se pregătească pentru a asculta cum se cuvine cuvântul lui Dumnezeu şi pentru a celebra
cu vrednicie Euharistia.
În unele celebrări care, conform cărţilor liturgice, se fac în cadrul Liturghiei, riturile de
deschidere se omit sau se săvârşesc într-un mod special.
Cântecul la intrare
47. După ce poporul s-a adunat, în timp ce preotul intră însoţit de diacon şi de slujitori, se
începe cântecul de intrare. Scopul acestei cântări este de a deschide celebrarea, de a promova
unitatea credincioşilor care s-au întrunit, de a le îndrepta gândurile spre misterul timpului
liturgic sau al sărbătorii, de a însoţi procesiunea preotului şi a slujitorilor.
54
CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Musicam sacram (5 martie 1967), nr. 17: AAS 59 (1967) 305.
48. Cântecul este executat alternativ de către cor (schola) şi popor, de către cântăreţ şi popor,
în întregime de către popor sau în întregime de către cor. Se poate folosi antifona cu psalmul
său, aşa cum se găseşte în Graduale romanum sau în Graduale simplex, ori un alt cântec po-
trivit cu acţiunea sfântă, cu specificul zilei sau al timpului, al cărui text să fie aprobat de
conferinţa episcopilor55.
Dacă nu se cântă la intrare, credincioşii, câţiva dintre ei sau un lector citesc antifona ce
se găseşte în Liturghierul roman. Altfel, o citeşte însuşi preotul, care o poate adapta în forma
unui îndemn introductiv (cf. nr. 31).
Salutul altarului şi al poporului adunat
49. După ce au ajuns în prezbiteriu, preotul, diaconul şi slujitorii venerează altarul printr-o
înclinaţie profundă.
În semn de veneraţie, preotul şi diaconul sărută altarul; dacă preotul consideră potrivit,
poate să-l tămâieze.
50. Terminându-se cântecul de intrare, preotul, stând la scaun, face semnul crucii împreună
cu întreaga adunare. În continuare, preotul, printr-un salut, arată comunităţii întrunite pre-
zenţa Domnului. Salutul preotului şi răspunsul poporului manifestă taina Bisericii adunate.
După ce a fost salutat poporul, preotul sau diaconul sau un alt slujitor laic le pot face credin-
cioşilor o foarte scurtă introducere la Liturghia zilei.
Actul penitenţial
51. După aceea, preotul invită la actul penitenţial; după o scurtă pauză, întreaga comu-
nitate face mărturisirea generală, ce se încheie cu dezlegarea pe care o dă preotul. Totuşi,
această dezlegare nu are eficacitatea sacramentului Spovezii.
Duminica, mai ales în Timpul Pascal, în locul actului penitenţial obişnuit, uneori, se
poate face binecuvântarea şi stropirea cu apă în amintirea Botezului56.
Doamne, miluieşte-ne – Kyrie, eleison
52. După actul penitenţial, urmează întotdeauna Kyrie, eleison, în afară de cazul în care nu a
fost deja inclus în însuşi actul penitenţial. Fiind o cântare prin care credincioşii îl aclamă pe
Domnul şi imploră îndurarea lui, în mod obişnuit, va fi spus de toţi, alternativ, între popor
şi cor sau un cântăreţ.
În mod obişnuit, fiecare aclamaţie se spune de două ori; dar nu e interzis ca, din cauza speci-
ficului diferitelor limbi sau a compoziţiei muzicale sau a unor împrejurări speciale, să fie repetat.
Când Kyrie e cântat ca parte a actului penitenţial, fiecare aclamaţie este precedată de un tropus.
Mărire în cer – Gloria in excelsis
53. Gloria este un imn foarte vechi şi venerabil cu care Biserica reunită în Duhul Sfânt îl prea-
măreşte pe Dumnezeu Tatăl şi pe Miel prin rugăciunea sa. Îl cântă toată adunarea, poporul,
alternativ, cu corul sau numai corul. Textul acestui imn nu poate fi înlocuit cu alt text. Îl începe
55
Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Scrisoarea apostolică Dies Domini (31 mai 1998), nr. 50: AAS 90 (1998) 745.
56
Cf. mai jos, pag. 1563(t).1335(c).
preotul sau, dacă se consideră potrivit, cântăreţul sau corul. Dacă nu se cântă, este recitat de
toţi, împreună sau de două coruri ce-şi răspund alternativ.
Se cântă sau se recită în duminici, în afara timpului Adventului şi Postului Mare, în solem-
nităţi şi sărbători, precum şi la unele celebrări mai solemne.
Rugăciunea zilei (Colecta)
54. În continuare, preotul invită poporul să se roage; toţi, împreună cu preotul, rămân un mo-
ment în tăcere, pentru a-şi da seama că sunt în prezenţa lui Dumnezeu şi pentru a-şi formula
în inima lor rugăciunea personală. Apoi, preotul spune rugăciunea zilei, numită, de obicei,
„colecta”. Prin ea, se exprimă, în general, caracterul celebrării. Potrivit vechii tradiţii a Bise-
ricii, în mod obişnuit, rugăciunea este îndreptată către Dumnezeu Tatăl, prin Cristos, în Duhul
Sfânt57. Colecta se încheie cu formula trinitară completă în acest fel:
– dacă se adresează Tatălui: Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tău, care, fiind Dum-
nezeu, împreună cu tine vieţuieşte şi domneşte, în unire cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor;
– dacă se adresează Tatălui, însă, spre sfârşitul rugăciunii este menţionat Fiul: (El), care,
fiind Dumnezeu, împreună cu tine vieţuieşte şi domneşte, în unire cu Duhul Sfânt, în toţi vecii
vecilor;
– dacă se adresează Fiului: (Tu), care, fiind Dumnezeu, vieţuieşti şi domneşti împreună
cu Tatăl, în unire cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor.
Poporul se asociază la rugăciune şi îşi exprimă asentimentul însuşindu-şi rugăciunea prin
aclamaţia: Amin.
La Liturghie se spune o singură rugăciune a zilei.
B) LITURGIA CUVÂNTULUI
55. Partea principală a Liturgiei cuvântului o constituie lecturile luate din Sfânta Scriptură,
împreună cu cântările ce se intercalează; omilia, mărturisirea de credinţă şi rugăciunea uni-
versală sau Rugăciunea credincioşilor o dezvoltă şi o încheie. În lecturile pe care apoi le ex-
plică omilia, Dumnezeu vorbeşte poporului său58, îi descoperă taina răscumpărării şi a mân-
tuirii şi-i oferă hrană sufletească; Cristos însuşi este prezent, prin cuvântul său, în mijlocul
credincioşilor59. Poporul îşi însuşeşte acest cuvânt dumnezeiesc prin tăcere şi prin cântările
sale şi îşi exprimă adeziunea prin mărturisirea credinţei; o dată hrănit cu el, în rugăciunea
universală se roagă pentru nevoile Bisericii întregi şi pentru mântuirea lumii întregi.
Tăcerea
56. Liturgia cuvântului trebuie în aşa fel celebrată, încât să favorizeze meditaţia, de aceea,
trebuie evitată cu desăvârşire orice formă de grabă ce ar împiedica reculegerea. În cursul ei,
sunt binevenite scurte momente de tăcere, ţinându-se cont de comunitatea întrunită în care,
cu ajutorul Duhului Sfânt, cuvântul lui Dumnezeu să fie primit în inimă şi să fie pregătit răs-
punsul dat prin rugăciune. Aceste momente de tăcere, dacă se crede de cuviinţă, se pot păstra
după prima şi a doua lectură şi, în sfârşit, după ce s-a ţinut omilia60.
57
Cf. TERTULIAN, Adversus Marcionem, IV, 9: CCSL 1, 560; ORIGENE, Disputatio cum Heracleida, 4, 24:
SCh 67, 62; Statuta Concilii Hipponensis Breviata, 21: CCSL 149, 39.
58
59
60
LITURGHIERUL ROMAN, Ritualul lecturilor Liturghiei, ediţia tipică a doua, nr. 28.
Lecturile biblice
57. Prin lecturi, li se oferă credincioşilor masa cuvântului lui Dumnezeu şi li se deschid
comorile Scripturii61. Prin urmare, se cuvine să se păstreze dispunerea lecturilor biblice, prin
care se arată unitatea ambelor Testamente şi a istoriei mântuirii; nu este permis ca lecturile
şi psalmul responsorial, care cuprind cuvântul lui Dumnezeu, să fie schimbate cu alte texte
nebiblice62.
58. La celebrarea Liturghiei cu popor, lecturile se citesc întotdeauna la amvon (pupitru).
59. După tradiţie, citirea lecturilor nu este un oficiu prezidenţial, ci ministerial. Prin urmare,
lecturile să fie citite de un lector, însă Evanghelia să fie proclamată de diacon sau, în lipsa
diaconului, de un alt preot; dacă nu sunt de faţă un diacon sau un alt preot, să citească Evan-
ghelia însuşi preotul care celebrează; în lipsa unui lector potrivit, preotul care celebrează să
citească şi celelalte lecturi.
După fiecare lectură, cel ce citeşte spune aclamaţia, la care, răspunzând, poporul întrunit
aduce slavă cuvântului lui Dumnezeu, primit în suflet cu credinţă şi recunoştinţă.
60. Lectura Evangheliei constituie culmea Liturgiei cuvântului. Trebuie să i se acorde cea
mai mare cinste. Acest lucru îl învaţă însăşi liturgia, pentru că, spre deosebire de celelalte
lecturi, o înconjoară cu onoruri speciale fie din partea slujitorului însărcinat să o vestească
prin binecuvântarea şi rugăciunea prin care se pregăteşte, fie din partea credincioşilor ce recu-
nosc şi mărturisesc prin aclamaţii prezenţa lui Cristos care le vorbeşte, şi ascultă lectura stând
în picioare, fie prin semnele de cinstire ce se acordă Evangheliarului.
Psalmul responsorial
61. După prima lectură, urmează psalmul responsorial care face parte integrantă din Liturgia
cuvântului, având o mare importanţă din punct de vedere liturgic şi pastoral, întrucât favori-
zează meditarea cuvântului lui Dumnezeu.
Psalmul responsorial trebuie să corespundă fiecărei lecturi şi, în mod obişnuit, trebuie să
se ia din Lecţionar.
E bine ca psalmul responsorial să fie cântat, măcar răspunsul pe care îl dă poporul. Prin
urmare, psalmistul sau cel ce cântă psalmul spune versetele psalmului de la amvon sau din
alt loc potrivit, în timp ce întreaga adunare ascultă şezând sau, mai bine zis, participă, de
obicei, cu răspunsul ei, în afară de cazul în care psalmul este spus în întregime, adică fără
responsoriu. Totuşi, pentru ca poporul să poată repeta mai uşor răspunsul la psalm, au fost
alese unele texte comune de răspunsuri şi de psalmi pentru diferite timpuri ale anului şi pentru
diferite categorii de sfinţi; aceste texte pot fi folosite în locul celor care corespund lecturilor
ori de câte ori psalmul este cântat. Dacă psalmul nu este cântat, să fie recitat în modul cel
mai potrivit, astfel încât cuvântul lui Dumnezeu să poată fi meditat.
În locul psalmului indicat în Lecţionar, se poate lua răspunsul gradual din Graduale
romanum sau psalmul responsorial ori aleluiatic din Graduale simplex, aşa cum se găsesc
menţionate în aceste cărţi.
61
Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Scrisoarea apostolică Vicesimus quintus annus (4 decembrie 1988), nr. 13:
62
AAS 81 (1989) 910.

Aclamaţia înainte de Evanghelie
62. După lectura care precedă imediat Evanghelia, se cântă Aleluia sau o altă cântare
prevăzută de rubrici, în funcţie de timpul liturgic. Această aclamaţie constituie un rit sau
acţiune de sine stătătoare, prin care adunarea credincioşilor îl primeşte pe Cristos ce va
vorbi în Evanghelie, îl salută şi îşi mărturiseşte credinţa prin cântare. E cântată de toţi stând
în picioare, fiind intonată de cântăreţ sau de cor şi, dacă e cazul, se repetă; versetul, însă, este
cântat de cor sau de cântăreţ.
a) Aleluia se cântă tot timpul anului, cu excepţia Postului Mare. Versetele se iau din Lec-
ţionar sau din Gradual.
b) În timpul Postului Mare, în loc de Aleluia se cântă versetul dinainte de Evanghelie, care
se găseşte în Lecţionar. De asemenea, poate fi cântat un alt psalm sau tractus, după cum se
găseşte în Gradual.
63. Când se citeşte o singură lectură înainte de Evanghelie:

a) în timpul în care trebuie spus Aleluia, se poate lua sau psalmul aleluiatic, sau psalmul
şi Aleluia cu versetul său.
b) în timpul în care nu trebuie spus Aleluia, se poate lua sau psalmul cu versetul dinainte
de Evanghelie, sau numai psalmul.
c) Aleluia sau versetul dinainte de Evanghelie, dacă nu se cântă, pot fi omise.
64. Secvenţa, cu excepţia zilelor de Paşte şi de Rusalii, este facultativă. Se cântă înainte de
Aleluia.
Omilia
65. Omilia face parte din Liturghie şi este foarte recomandată63, deoarece este necesară pentru
a hrăni viaţa creştină. Ea trebuie să fie o explicare a unui aspect oarecare din lecturile Sfintei
Scripturi, a unui alt text din Ritualul Liturghiei sau a unui text propriu din Liturghia zilei,
ţinându-se seama atât de misterul care este celebrat, cât şi de trebuinţele deosebite ale ascul-
tătorilor64.
66. Omilia, în mod obişnuit, să o facă preotul care celebrează sau acesta să o încredinţeze unui
preot concelebrant, sau, uneori, dacă se consideră oportun, chiar unui diacon, niciodată unui
laic65. În cazuri speciale şi pentru un motiv just, omilia poate fi ţinută şi de un episcop sau
de un preot care ia parte la celebrare, dar nu are voie să concelebreze.
În zilele de duminică şi în sărbătorile de poruncă, omilia este obligatorie la toate Litur-
ghiile care se celebrează cu participarea poporului; nu se poate omite decât pentru un motiv
grav; în celelalte zile, este recomandată, mai ales în zilele de lucru ale Adventului, Postului
63
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 52; cf. Codul
de drept canonic, can. 767 § 1.
64
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Inter oecumenici (26 septembrie 1964), nr. 54: AAS 56
(1964) 890.
65
Cf. Codul de drept canonic, can. 767 § 1; COMISIA PONTIFICALĂ PENTRU INTERPRETAREA AUTENTICĂ A
CODULUI DE DREPT CANONIC, Responsio ad dubium circa can. 767, § 1: AAS 79 (1987) 1249; Instrucţia
interdicasterială cu privire la unele chestiuni legate de cooperarea credincioşilor laici la slujirea preoţilor,
Ecclesiae de mysterio (15 august 1997), art. 3: AAS 89 (1997) 864.
Mare şi Timpului Pascal, ca şi în alte sărbători şi ocazii, când poporul vine în număr mai mare
la biserică66.
E bine ca după omilie să se păstreze un scurt moment de tăcere.
Mărturisirea credinţei
67. Simbolul sau mărturisirea credinţei are drept scop ca întregul popor întrunit să dea răspunsul
la cuvântul lui Dumnezeu, vestit în lecturile din Sfânta Scriptură şi explicat prin omilie, şi, afir-
mând norma credinţei, printr-o formulă consolidată de folosirea ei în liturgie, să cinstească şi
să mărturisească marile mistere ale credinţei, înainte de a începe celebrarea lor euharistică.
68. Simbolul trebuie cântat sau recitat de către preot împreună cu poporul, în zilele de dumi-
nică şi solemnităţi; poate fi spus, de asemenea, în celebrările speciale mai solemne.
Dacă se cântă, îl începe preotul sau, dacă se consideră oportun, cântăreţul sau corul, şi
este cântat de către toţi împreună sau alternativ de către popor şi cor.
Dacă nu se cântă, trebuie recitat de toţi împreună sau de două coruri ce îşi răspund reciproc.
Rugăciunea credincioşilor (Rugăciunea universală)
69. În rugăciunea universală sau Rugăciunea credincioşilor, poporul, într-un fel, răspunde
la cuvântul lui Dumnezeu, primit cu credinţă, şi, exercitându-şi funcţia sa preoţească, se
roagă pentru toţi oamenii. Se cuvine ca această rugăciune să se facă în mod obişnuit la Litur-
ghiile la care participă poporul, ca să se înalţe rugăciuni pentru sfânta Biserică, pentru condu-
cători, pentru cei care se găsesc în diferite nevoi, pentru toţi oamenii şi pentru mântuirea lumii
întregi67.
70. Ordinea intenţiilor, în mod obişnuit, va fi următoarea:

a) pentru nevoile Bisericii;
b) pentru conducătorii statului şi pentru mântuirea lumii întregi;
c) pentru cei apăsaţi de diferite greutăţi;
d) pentru comunitatea locală.
Cu toate acestea, la o celebrare deosebită, de exemplu, la Mir, Căsătorie, înmormântare,
ordinea intenţiilor se poate referi mai strict la acea împrejurare specială.
71. Îi revine preotului celebrant obligaţia de a conduce de la scaun rugăciunea. El face intro-
ducerea printr-un îndemn scurt, prin care îi invită pe credincioşi să se roage, şi face înche-
ierea printr-o rugăciune. Intenţiile propuse să fie sobre, compuse cu o înţeleaptă libertate,
în cuvinte puţine, şi să exprime rugăciunea întregii comunităţi.
Să se spună în mod obişnuit de la amvon sau de la un alt loc potrivit de către diacon, de
către cântăreţ, de către lector sau de către un credincios laic68.
Poporul, stând în picioare, îşi exprimă rugăciunea printr-o invocaţie comună, rostită după
fiecare intenţie, sau rugându-se în tăcere.
66
(1964) 890.
67
68
(1964) 890.
C) LITURGIA EUHARISTICĂ
72. La Cina cea de taină, Cristos a orânduit jertfa şi ospăţul pascal, prin care se face permanent
prezentă în Biserică jertfa crucii, atunci când preotul care îl reprezintă pe Cristos Domnul săvâr-
şeşte ceea ce însuşi Domnul a făcut şi i-a însărcinat pe ucenici să facă în amintirea lui69.
Căci Cristos a luat pâinea şi potirul, a mulţumit, a frânt pâinea şi le-a dat ucenicilor săi,
zicând: „Luaţi, mâncaţi, beţi, acesta este trupul meu, acesta este potirul sângelui meu. Faceţi
aceasta în amintirea mea”. Prin urmare, Biserica a rânduit întreaga celebrare a liturgiei euha-
ristice din diferite părţi care corespund cuvintelor şi gesturilor lui Cristos. Aşadar:
1) La pregătirea darurilor, sunt aduse la altar pâinea şi vinul cu apa, adică aceleaşi ele-
mente pe care Cristos le-a luat în mâinile sale.
2) La Rugăciunea euharistică, i se aduc mulţumiri lui Dumnezeu pentru întreaga lucrare
a mântuirii, iar darurile se prefac în trupul şi sângele lui Cristos.
3) Prin frângerea pâinii şi prin împărtăşire, credincioşii, deşi mulţi, primesc trupul, din
aceeaşi pâine, şi sângele Domnului, din acelaşi potir, în acelaşi fel în care apostolii le-au primit
din mâinile lui Cristos însuşi.
73. La începutul Liturgiei euharistice, sunt duse la altar darurile ce vor deveni trupul şi sân-
gele lui Cristos.
În primul rând, este pregătit altarul, sau masa Domnului, care este centrul întregii Liturgii
euharistice70, aşezându-se pe el corporalul, purificatorul, Liturghierul şi potirul, în afară de
cazul când acesta din urmă nu este pregătit la credenţă.
Apoi sunt aduse darurile: se recomandă ca înşişi credincioşii să prezinte pâinea şi vinul;
preotul sau diaconul le primeşte la locul potrivit şi le duce la altar. Deşi credincioşii nu mai
aduc de acasă pâinea şi vinul pentru Liturghie, cum făceau odinioară, totuşi, ritul prezentării
acestor daruri îşi păstrează valoarea şi semnificaţia sa spirituală.
Se pot oferi, de asemenea, bani sau alte daruri pe care le aduc credincioşii sau sunt adu-
nate în biserică pentru săraci sau pentru biserică. Acestea sunt aşezate într-un loc potrivit,
nu pe masa euharistică.
74. Procesiunea de prezentare a darurilor este însoţită de cântarea la ofertoriu (cf. nr. 37, b).
Cântarea se prelungeşte cel puţin până când darurile sunt aşezate pe altar. Normele referitoare
la această cântare sunt aceleaşi ca şi pentru cântarea la intrare (cf. nr. 48). Cântarea poate să
însoţească întotdeauna riturile ofertoriului, chiar când nu se face procesiunea cu daruri.
75. Pâinea şi vinul sunt aşezate de preot pe altar, fiind însoţite de formulele stabilite; preotul
poate tămâia darurile puse pe altar, apoi crucea şi însuşi altarul, pentru a arăta că oferta Bise-
ricii şi rugăciunea ei se înalţă ca fumul de tămâie înaintea lui Dumnezeu. Apoi, preotul, având
în vedere slujirea sa sfântă, şi poporul, având în vedere demnitatea sa baptismală, pot fi tămâ-
iaţi de diacon sau de un alt slujitor.
76. În continuare, preotul îşi spală mâinile la capătul altarului. Prin acest rit, se exprimă
dorinţa de purificare interioară.
69
CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 3 a, b: AAS 59 (1967) 540-541.
70
(1964) 898; IDEM, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 24: AAS 59 (1967) 554.
Rugăciunea asupra darurilor
77. După ce darurile au fost aşezate pe altar şi au fost săvârşite riturile ce însoţesc acest gest,
preotul îi invită pe credincioşi să se unească cu el în rugăciune şi rosteşte rugăciunea asupra
darurilor; în felul acesta, se încheie pregătirea darurilor şi se pregăteşte Rugăciunea euharistică.
La Liturghie se spune o singură rugăciune asupra darurilor, care se termină cu încheierea
scurtă, adică: Prin Cristos, Domnul nostru: iar dacă spre sfârşitul ei este menţionat Fiul: Care
împreună cu tine vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.
Poporul se asociază la rugăciune şi îşi exprimă asentimentul însuşindu-şi rugăciunea prin
aclamaţia: Amin.
Rugăciunea euharistică
78. Acum începe momentul central şi culminant al întregii celebrări, adică Rugăciunea euha-
ristică, rugăciune de mulţumire şi de sfinţire. Preotul invită poporul să-şi înalţe inima spre
Domnul în rugăciune şi aducere de mulţumire şi-l asociază la rugăciunea pe care el o adre-
sează lui Dumnezeu Tatăl, prin Isus Cristos, în Duhul Sfânt, în numele întregii comunităţi.
Scopul acestei rugăciuni este ca întreaga adunare a credincioşilor să se unească cu Cristos
pentru a preamări lucrările minunate ale lui Dumnezeu şi a oferi jertfa. Rugăciunea euha-
ristică cere ca toţi să o asculte cu reverenţă şi în tăcere.
79. Elementele principale din care este formată Rugăciunea euharistică se pot deosebi după
cum urmează:
a) aducerea de mulţumiri (ceea ce se exprimă mai des în prefaţă): în numele întregului
popor sfânt, preotul îl preamăreşte pe Dumnezeu Tatăl şi-i aduce mulţumiri pentru întreaga
lucrare de mântuire sau pentru un aspect oarecare special al acesteia, în funcţie de zi, sărbă-
toare sau timp.
b) aclamaţia: întreaga adunare, unindu-se cu puterile cereşti, cântă Sfânt – Sanctus. Această
aclamaţie, care constituie o parte din Rugăciunea euharistică, este spusă de întregul popor
împreună cu preotul.
c) epicleza: Biserica imploră prin invocaţii speciale puterea Duhului Sfânt, pentru ca daru-
rile oferite de oameni să fie consacrate, adică să se prefacă în trupul şi sângele lui Cristos,
iar victima fără pată, care urmează să fie primită în Împărtăşanie, să fie spre mântuirea celor
ce o vor primi.
d) relatarea instituirii şi consacrarea: prin cuvintele şi gesturile lui Cristos, se săvârşeşte
jertfa pe care însuşi Cristos a orânduit-o la Cina de pe urmă, când şi-a oferit trupul şi sângele
său sub chipul pâinii şi al vinului, le-a dat să mănânce şi să bea apostolilor, lăsându-le porunca
să perpetueze această taină.
e) anamneza: Biserica împlineşte porunca primită de la Cristos Domnul prin apostoli şi
celebrează memorialul lui Cristos însuşi, amintind, mai presus de toate, fericita lui pătimire,
glorioasa înviere şi înălţare la cer.
f) oferirea: în însăşi celebrarea acestui act memorial, Biserica, întrunită în mod special în
acest moment şi în acest loc, îi oferă Tatălui, în Duhul Sfânt, victima fără pată. Biserica le
cere credincioşilor să ofere nu numai victima fără pată, dar să ştie să se ofere şi pe ei înşişi71,
71
CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 12: AAS 59 (1967) 548-549.
şi astfel, să desăvârşească din zi în zi, prin mijlocirea lui Cristos, unirea lor cu Dumnezeu şi
cu fraţii lor, pentru ca, în cele din urmă, Dumnezeu să fie totul în toţi72.
g) rugăciunile de mijlocire: prin ele, se arată că Euharistia este celebrată în comuniune cu
întreaga Biserică, atât cea din ceruri, cât şi cea de pe pământ, şi că jertfa se săvârşeşte pentru
ea şi pentru toţi membrii ei vii şi morţi, membri care au fost chemaţi să participe la răscum-
părarea şi mântuirea dobândită prin trupul şi sângele lui Cristos.
h) doxologia finală: aceasta exprimă preamărirea lui Dumnezeu: ea este confirmată şi înche-
iată prin aclamaţia poporului, Amin.
Riturile împărtăşirii
80. Deoarece celebrarea euharistică este un ospăţ pascal, se cuvine ca, potrivit cu porunca
Domnului, credincioşii care au dispoziţiile cerute să primească trupul şi sângele său ca hrană
spirituală. La aceasta se referă frângerea pâinii şi celelalte rituri pregătitoare, care îi dispun
pe credincioşi în momentele imediat anterioare Împărtăşaniei.
Tatăl nostru
81. În rugăciunea Tatăl nostru, se cere pâinea cea de toate zilele, în care creştinii descoperă,
în primul rând, o referire la pâinea euharistică, şi se imploră iertarea păcatelor, astfel încât
darurile sfinte să fie date celor sfinţi. Preotul face invitaţia la rugăciunea pe care toţi credin-
cioşii o spun împreună; numai preotul adaugă embolismul pe care poporul îl încheie cu doxo-
logia. Embolismul, ce dezvoltă ultima cerere din Rugăciunea domnească, cere pentru întreaga
comunitate eliberarea de puterea Celui Rău.
Invitaţia, rugăciunea însăşi, embolismul şi doxologia, cu care poporul încheie embolismul,
pot fi cântate sau recitate cu glas tare.
Ritul păcii
82. Urmează ritul păcii, prin care credincioşii imploră pacea şi unitatea pentru Biserică şi
pentru întreaga familie umană şi îşi exprimă dragostea reciprocă, înainte de a se împărtăşi
din aceeaşi pâine.
Conferinţele episcopilor vor stabili modul de a săvârşi gestul dăruirii păcii conform carac-
terului şi obiceiurilor fiecărui popor. Se cuvine totuşi ca fiecare să le dea pacea numai celor
ce le sunt în imediata vecinătate şi într-o manieră reţinută.
Frângerea pâinii
83. Preotul frânge pâinea euharistică, ajutat, dacă este cazul, de diacon sau de un concele-
brant. Gestul frângerii, săvârşit de Cristos la Cina cea de taină, a dat din timpurile apostolice
denumirea întregii acţiuni euharistice. Acest rit ne face să înţelegem că noi, credincioşii, deşi
suntem mulţi, devenim un singur trup prin împărtăşirea cu o singură pâine a vieţii, care este
Cristos mort şi înviat pentru mântuirea lumii (1Cor 10,17). Frângerea începe după dăruirea
păcii şi se face cu respectul cuvenit, fără a se prelungi totuşi mai mult decât este necesar şi
72
Decretul despre slujirea şi viaţa preoţească Presbyterorum ordinis, nr. 5; cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR,
Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 12: AAS 59 (1967) 548-549.
fără a se da impresia că i se acordă o importanţă exagerată. Acest rit este rezervat preotului
şi diaconului.
În timp ce preotul frânge pâinea şi pune un fragment de ostie în potir, pentru a arăta uni-
tatea trupului şi sângelui Domnului în opera mântuirii, adică a trupului lui Cristos Isus cel
viu şi glorificat, corul sau cântăreţul, de obicei, cântă sau, cel puţin, spune cu glas tare invocaţia
Mielul lui Dumnezeu – Agnus Dei, la care poporul răspunde. Invocaţia însoţeşte frângerea
pâinii, de aceea, poate fi repetată ori de câte ori este necesar, până se termină ritul. La sfârşit,
se încheie cu cuvintele: Dă-ne nouă pacea.
Împărtăşania
84. Preotul se pregăteşte cu o rugăciune făcută în şoaptă, pentru a primi cu folos trupul şi
sângele lui Cristos. Acelaşi lucru îl fac credincioşii, rugându-se în tăcere.
Apoi, preotul le arată credincioşilor, deasupra patenei sau a potirului, pâinea euharistică
pe care o vor primi şi îi invită la ospăţul lui Cristos; împreună cu credincioşii, exprimă senti-
mentul de umilinţă, folosindu-se de cuvintele prescrise din Evanghelie.
85. Este foarte de dorit ca credincioşii să primească trupul Domnului, în ostii consacrate chiar
la acea Liturghie, aşa cum este el însuşi obligat să o facă şi, în cazurile prevăzute, să se împăr-
tăşească şi din potir (cf. nr. 283), pentru ca şi prin semne exterioare să se vadă mai bine că
Împărtăşania este o participare la jertfa ce se săvârşeşte chiar atunci73.
86. În timp ce preotul se împărtăşeşte, se începe cântarea la Împărtăşanie. Ea are drept scop
să exprime, prin unirea glasurilor, unirea spirituală a celor ce se împărtăşesc, să arate bucuria
inimii şi să pună mai bine în lumină caracterul „comunitar” al procesiunii celor ce se apropie
pentru a primi Euharistia. Cântarea continuă cât timp li se dă credincioşilor Împărtăşania74.
În cazul în care se cântă un imn după împărtăşanie, cântarea la Împărtăşanie se va încheia la
timp.
Să se aibă grijă ca şi cântăreţii să se poată împărtăşi cu uşurinţă.
87. Pentru cântarea la Împărtăşanie, se poate folosi antifona din Graduale romanum, sau cu
psalmul ei, sau singură, sau antifona cu psalmul ei din Graduale simplex, sau un alt cântec
potrivit, aprobat de conferinţa episcopilor. Poate fi cântat numai de cor, de popor sau de cân-
tăreţ împreună cu poporul.
Dacă nu se cântă nimic, antifona prevăzută în Liturghier poate fi recitată de credincioşi,
de câţiva dintre ei, de lector sau de preotul însuşi, după ce acesta s-a împărtăşit şi înainte de
a le distribui credincioşilor Împărtăşania.
88. Când s-a terminat de dat Împărtăşania, preotul şi credincioşii, dacă se consideră oportun,
se roagă câtva timp în tăcere. Dacă se preferă, întreaga adunare poate să cânte un psalm, un
cântec de laudă sau un imn.
73
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 31.32:
AAS 59 (1967) 558-559; SFÂNTA CONGREGAŢIE PENTRU DISCIPLINA SACRAMENTELOR, Instrucţia Immensae caritatis
(29 ianuarie 1973), nr. 2: AAS 65 (1973) 267-268.
74
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE PENTRU SACRAMENTE, CULTUL DIVIN ŞI DISCIPLINĂ, Instrucţia Inaestimabile donum
(3 aprilie 1980), nr. 17: AAS 72 (1980) 338.
89. Pentru a duce la sfârşit rugăciunea poporului lui Dumnezeu şi pentru a încheia întregul
rit al Împărtăşaniei, preotul spune rugăciunea de după Împărtăşanie, în care sunt cerute roa-
dele misterului celebrat.
La Liturghie se spune o singură rugăciune după Împărtăşanie, care se termină cu înche-
ierea scurtă, adică:
– dacă e îndreptată spre Tatăl: Prin Cristos, Domnul nostru;
– dacă e îndreptată spre Tatăl, dar la sfârşit este menţionat Fiul: Care vieţuieşte şi dom-
neşte în vecii vecilor;
– dacă e îndreptată spre Fiul: Care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.
Poporul îşi însuşeşte rugăciunea prin aclamaţia Amin.
D) RITURILE DE ÎNCHEIERE
90. Riturile de încheiere constau din:

a) scurte anunţuri, dacă sunt necesare;
b) salutul şi binecuvântarea preotului, care, în anumite zile şi în anumite împrejurări, pot
fi îmbogăţite şi exprimate prin rugăciunea asupra poporului sau printr-o altă formulă mai
solemnă;
c) trimiterea poporului de către diacon sau preot pentru ca fiecare să se întoarcă la faptele
sale bune lăudându-l şi binecuvântându-l pe Dumnezeu;
d) sărutarea altarului de către preot şi diacon şi apoi înclinaţia profundă a preotului, diaco-
nului şi a celorlalţi slujitori.
CAPITOLUL III
OFICII ŞI SERVICII Î CADRUL LITURGHIEI
91. Celebrarea euharistică este acţiunea lui Cristos şi a Bisericii, adică a poporului sfânt adunat
şi organizat sub călăuzirea episcopului. De aceea, aparţine întregului trup al Bisericii, îl mani-
festă şi se răsfrânge asupra lui; pe fiecare membru îl implică în mod diferit, după diversitatea
stărilor, a îndatoririlor şi a participării efective75. Astfel, poporul creştin, „seminţie aleasă, preoţie
împărătească, neam sfânt, popor răscumpărat”, manifestă structura sa închegată şi ierarhică76.
Toţi, aşadar, fie slujitori hirotoniţi, fie credincioşi laici, îndeplinindu-şi oficiul propriu, vor
îndeplini totul şi numai ceea ce le revine77.
I.
OFICII ALE IERARHIEI BISERICEŞTI
92. Orice celebrare legitimă a Euharistiei este condusă de episcop, fie personal, fie prin preoţi,
colaboratorii săi78.
Când episcopul este prezent la o Liturghie cu participarea poporului, se cuvine foarte mult
să celebreze el însuşi Euharistia şi să şi-i asocieze pe preoţi la celebrare, concelebrând cu
ei pe cât e posibil. Acest lucru se face nu pentru a spori solemnitatea exterioară a ritului, ci
pentru a exprima cu mai multă claritate misterul Bisericii, care este „sacramentul unităţii”79.
Dacă episcopul nu celebrează Euharistia, ci îi dă delegaţie pentru aceasta unui alt cele-
brant, e bine să fie el cel care, purtând crucea pectorală şi îmbrăcat cu alba, stola şi pluvialul,
să prezideze Liturgia cuvântului şi să dea binecuvântarea la sfârşitul Liturghiei80.
93. De asemenea, şi preotul, în comunitatea credincioşilor, este înzestrat cu puterea sacră,

ce provine din hirotonire, de a oferi jertfa în persoana lui Cristos81, prezidează adunarea întru-
nită, conduce rugăciunea, vesteşte mesajul mântuirii, îşi asociază poporul în oferirea jertfei
lui Dumnezeu Tatăl prin Cristos în Duhul Sfânt, le împarte fraţilor pâinea vieţii veşnice şi
se împărtăşeşte din ea împreună cu ei. Prin urmare, când celebrează Euharistia, trebuie să
slujească lui Dumnezeu şi poporului cu demnitate şi umilinţă, iar prin modul de a se comporta
şi de a pronunţa cuvintele divine, trebuie să arate prezenţa vie a lui Cristos.
94. După preot, în virtutea sfintei hirotoniri pe care a primit-o, diaconul deţine primul loc prin-
tre cei ce slujesc la celebrarea euharistică. Deja din timpurile străvechi ale apostolilor, ordinul
75
76
77
78
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium, nr. 26.28;
IDEM, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 42.
79
80
Cf. Caeremoniale episcoporum, nr. 175-186.
81
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium, nr. 28;
IDEM, Decretul despre slujirea şi viaţa preoţească Presbyterorum ordinis, nr. 2.
diaconatului a fost ţinut la mare cinste82. La Liturghie, diaconul are partea sa proprie: proclamă
Evanghelia şi uneori predică cuvântul lui Dumnezeu, propune intenţiile la rugăciunea univer-
sală, îl ajută pe preot, pregăteşte altarul şi slujeşte la celebrarea jertfei, le împarte credincioşilor
Euharistia, mai ales sub forma vinului, uneori indică poporului gesturile şi poziţiile trupului.
II.
SERVICII ALE POPORULUI LUI DUMNEZEU
95. La celebrarea Liturghiei, credincioşii formează neamul sfânt, poporul pe care Dumnezeu
şi l-a dobândit, preoţia împărătească ce trebuie să-i aducă mulţumiri lui Dumnezeu, să ofere
victima fără pată, nu numai prin mâinile preotului, ci împreună cu el, învăţând a se oferi pe
ei înşişi83. Să caute, deci, să arate acest lucru printr-un simţ religios profund şi prin dragoste
faţă de fraţii care participă la aceeaşi celebrare.
Să evite, prin urmare, orice formă de individualism şi de dezbinare, având în vedere că
au un singur Tată în ceruri şi că toţi sunt fraţi.
96. Să formeze însă un singur trup când ascultă cuvântul lui Dumnezeu, când iau parte la
rugăciuni şi la cântare şi, mai cu seamă, când oferă împreună jertfa şi iau parte în comun la
masa Domnului. O frumoasă manifestare a acestei unităţi sunt gesturile şi poziţiile trupului,
pe care credincioşii le execută simultan.
97. Credincioşii să se arate dispuşi să slujească adunarea poporului lui Dumnezeu, ori de câte
ori sunt rugaţi să facă vreun serviciu deosebit în celebrare.
III.
UNELE SERVICII DEOSEBITE
Serviciul acolitului şi al lectorului instituit
98. Acolitul este instituit pentru a sluji la altar şi a-i ajuta pe preot şi diacon. Lui îi revine, în
special, sarcina să pregătească altarul, vasele sfinte şi, dacă este necesar, să distribuie Euha-
ristia, al cărei slujitor este în situaţii excepţionale84.
În slujirea altarului, acolitului îi revin părţi proprii (cf. nr. 187-193) pe care el trebuie să
le îndeplinească.
99. Lectorul este instituit pentru a citi lecturile din Sfânta Scriptură, cu excepţia Evangheliei.
Poate, de asemenea, să propună intenţiile rugăciunii universale şi, în lipsa psalmistului, să
spună psalmul dintre lecturi.
Lectorul are rolul său propriu în celebrarea euharistică (cf. nr. 194-198), pe care trebuie
să-l exercite el însuşi.
82
Cf. PAUL AL VI-LEA, Scrisoarea apostolică Sacrum diaconatus ordinem (18 iunie 1967): AAS 59 (1967)
697-704; PONTIFICALE ROMANUM, De ordinatione episcopi, presbyterorum et diaconorum, editio typica altera,
1989, nr. 173.
83
CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 12: AAS 59 (1967) 548-549.
84
Cf. Codul de Drept Canonic, can. 910 § 2; Instrucţia interdicasterială cu privire la unele chestiuni legate de
cooperarea credincioşilor laici la slujirea preoţilor, Ecclesiae de mysterio (15 august 1997), art. 8: AAS 89 (1997)
265-266.
Alte servicii
100. Dacă lipseşte acolitul, pot fi desemnaţi slujitori laici pentru a sluji la altar şi a-i ajuta pe
preot şi pe diacon; ei poartă crucea, lumânările, cădelniţa, pâinea, vinul, apa, sau li se poate
chiar încredinţa distribuirea sfintei Împărtăşanii ca slujitori extraordinari85.
101. Dacă lipseşte lectorul instituit, pot fi desemnaţi alţi laici ca să citească lecturile din
Sfânta Scriptură, cu condiţia ca aceştia să fie într-adevăr apţi pentru a îndeplini această funcţie,
pentru ca, din ascultarea lecturilor divine, să se nască în inimile credincioşilor iubirea plăcută
şi vie a Sfintei Scripturi86.
102. Psalmistului îi revine sarcina să spună psalmul sau o altă cântare biblică între lecturi.
Pentru a îndeplini cum se cuvine acest oficiu, psalmistul trebuie să fie stăpân pe arta cântării,
să aibă o pronunţie clară şi o dicţie bună.
103. Între credincioşi, un oficiu liturgic propriu îl exercită schola cantorum sau corul căruia
îi revine sarcina de a se ocupa de buna executare a părţilor care îi sunt rezervate, după diferite
genuri ale cântării, şi să înlesnească participarea activă a credincioşilor la cântare87. Ceea ce
se spune despre schola cantorum e valabil, de asemenea, cu adaptările ce se impun, şi pentru
ceilalţi muzicanţi, în special pentru organist.
104. E bine să fie un cântăreţ sau un dirijor de cor care să conducă şi să susţină cântarea popo-
rului. Mai mult, când lipseşte corul, îi revine unui cântăreţ sarcina de a conduce diferitele
cântări, lăsând poporul să participe la părţile care îi revin88.
105. De asemenea, exercită un serviciu liturgic:

a) sacristanul; pregăteşte cu grijă cărţile liturgice, veşmintele şi celelalte lucruri necesare
la celebrarea Liturghiei;
b) comentatorul; le propune credincioşilor scurte explicaţii şi îndemnuri pentru a-i intro-
duce la celebrare, pentru a-i ajuta să o înţeleagă şi să o urmărească mai bine. Intervenţiile
comentatorului trebuie să fie pregătite cu grijă şi scurte. Când îşi îndeplineşte misiunea,
comentatorul stă într-un loc potrivit în faţa credincioşilor, fără a se urca la amvon;
c) cei care fac colecta în biserică;
d) cei care, în unele regiuni, îi primesc pe credincioşi la uşa bisericii, îi plasează la locurile
ce le revin şi organizează procesiunile.
106. E bine ca, mai ales în catedrale şi în bisericile mai mari, să fie un slujitor competent sau
un ceremonier menit să organizeze cu grijă celebrările şi să-i pregătească pe slujitorii sacri
şi pe credincioşii laici pentru a le săvârşi frumos, ordonat şi cu pietate.
107. Serviciile liturgice, care nu sunt proprii preotului sau diaconului, şi despre care s-a amintit
mai sus (nr. 100-106), pot fi încredinţate de către paroh sau de către rectorul bisericii şi unor
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE PENTRU DISCIPLINA SACRAMENTELOR, Instrucţia Immensae caritatis (29 ianuarie
85
1973), nr. 1: AAS 65 (1973) 265-266; Codul de drept canonic, can. 230 § 3.
86
87
SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Musicam sacram (5 martie 1967), nr. 19: AAS 59 (1967) 306.
88
SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Musicam sacram (5 martie 1967), nr. 21: AAS 59 (1967) 306-307.
laici potriviţi89, printr-o binecuvântare liturgică sau printr-o însărcinare temporară. În ceea
ce priveşte funcţia de a-i sluji preotului la altar, să se respecte dispoziţiile date de episcop
pentru dieceza sa.
IV.
DISTRIBUIREA FUNCŢIILOR
ŞI PREGĂTIREA CELEBRĂRII
108. Unul şi acelaşi preot trebuie să îndeplinească întotdeauna funcţia prezidenţială la toate
părţile celebrării, cu excepţia acelora ce îi revin episcopului, atunci când acesta asistă la Litur-
ghie (cf. mai sus nr. 92).
109. Dacă sunt prezente mai multe persoane care pot să îndeplinească acelaşi serviciu, nimic
nu se împotriveşte ca să distribuie între ei diferitele părţi ale aceluiaşi serviciu sau oficiu şi
fiecare să o îndeplinească pe a sa. De pildă, i se pot încredinţa unui diacon părţile care se
cântă, iar altui diacon, serviciul la altar; sau dacă sunt mai multe lecturi, e bine să fie împăr-
ţite mai multor lectori şi aşa mai departe. Însă nu e câtuşi de puţin potrivit ca mai mulţi sluji-
tori să împartă între ei acelaşi element al celebrării: de exemplu, aceeaşi lectură să o citească
doi, unul după altul, în afară de cazul când e vorba de Patima Domnului.
110. Dacă la Liturghia cu participarea poporului este numai un singur slujitor, acesta poate
să îndeplinească mai multe servicii.
111. Pregătirea efectivă a fiecărei celebrări trebuie să se facă de către toţi cei interesaţi, de
comun acord şi cu grijă, conform Liturghierului şi celorlalte cărţi liturgice90, fie cu privire
la rit, fie cu privire la aspectul pastoral sau la cel muzical, conducerea având-o rectorul
Bisericii, ţinând cont şi de părerea credincioşilor în problemele ce îi privesc pe ei direct. Însă
preotul care celebrează are întotdeauna dreptul de a decide în problemele ce sunt de compe-
tenţa lui.
89
Cf. COMISIA PONTIFICALĂ PENTRU INTERPRETAREA AUTENTICĂ A CODULUI DE DREPT CANONIC, Responsio
ad propositum dubium circa can. 230 § 2: AAS 86 (1994) 541.
90
CAPITOLUL IV
DIFERITE FORME DE CELEBRARE A LITURGHIEI
112. În Biserica locală, în mod evident, primul loc revine, prin semnificaţia sa, Liturghiei pe
care o prezidează episcopul înconjurat de preoţii săi, de diaconi şi de slujitori laici91, cu parti-
ciparea deplină şi activă a poporului sfânt al lui Dumnezeu; în felul acesta, se scoate în evi-
denţă, în mod special, chipul Bisericii.
La Liturghia pe care o celebrează episcopul sau pe care o prezidează fără a celebra Euha-
ristia, să se respecte normele ce se găsesc în Caeremoniale episcoporum92.
113. De asemenea, o mare importanţă trebuie acordată Liturghiei ce se celebrează cu o anu-

mită comunitate, mai ales cu o comunitate parohială, deoarece aceasta, îndeosebi la celebrarea
de duminică, reprezintă Biserica universală, stabilită într-un timp şi într-un loc determinat93.
114. Între Liturghiile celebrate de anumite comunităţi, un loc deosebit îl ocupă Liturghia
conventuală (de la mănăstiri), care este o parte a oficiului zilnic, sau Liturghia „comunităţii”,
cum se mai numeşte. Deşi Liturghia conventuală nu are o formă specială de celebrare, totuşi,
este foarte bine ca ea să fie Liturghie cântată şi, mai ales, Liturghie cu deplina participare a
tuturor membrilor comunităţii, fie călugări, fie canonici. Prin urmare, la această Liturghie,
fiecare să-şi îndeplinească funcţia sa, după rangul şi serviciul pe care l-a primit. De aceea,
este bine ca toţi cei care nu sunt obligaţi să celebreze individual pentru vreo cerinţă pasto-
rală a credincioşilor, pe cât e posibil, să concelebreze la această Liturghie. În afară de aceasta,
toţi preoţii aparţinând comunităţii, care sunt obligaţi să celebreze individual pentru binele
pastoral al credincioşilor, pot să concelebreze în aceeaşi zi şi la Liturghia conventuală sau
a „comunităţii”94. Se cuvine ca preoţii, care iau parte la celebrarea euharistică, atunci când
nu sunt scutiţi de un motiv just, în mod obişnuit, să-şi exercite funcţia ce derivă din propria
hirotonire şi, prin urmare, să concelebreze în veşminte sfinte. Peste haina corală proprie sau
peste reverendă se poartă cota.
I.
LITURGHIA CU POPOR
115. Prin Liturghia cu popor se înţelege Liturghia care se celebrează cu participarea credin-
cioşilor. Se cuvine, pe cât e posibil, ca, mai ales în duminici şi sărbători de poruncă, Liturghia
91
92
Cf. Caeremoniale episcoporum, nr. 119-186.
93
Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium, nr. 28; IDEM, Decretul despre slujirea şi viaţa preoţească
Presbyterorum ordinis, nr. 5; SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967),
nr. 26: AAS 59 (1967) 555.
94
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 47: AAS 59
(1967) 565.
să fie cântată şi cu un număr corespunzător de slujitori95; totuşi, poate fi celebrată cu un singur

slujitor şi citită.
116. La orice celebrare a Liturghiei, dacă este un diacon, acesta să-şi îndeplinească funcţia.
Este bine, însă, ca, alături de preotul celebrant, de obicei, să fie un acolit, un lector şi un cân-
tăreţ. Totuşi, ritul care se va descrie mai jos prevede posibilitatea de a folosi şi un număr
mai mare de slujitori.
Lucrurile de pregătit
117. Altarul să fie acoperit cu cel puţin o faţă de altar de culoare albă. Pe el sau în jurul lui,
la orice celebrare, să se aşeze măcar două lumânări aprinse sau chiar patru ori şase, mai ales
la Liturghia din duminici şi sărbători de poruncă; sau, dacă celebrează episcopul diecezei,
şapte. De asemenea, pe altar sau alături de el să fie o cruce cu chipul lui Cristos răstignit.
Lumânările şi crucea cu chipul lui Cristos răstignit pot fi aduse la procesiunea de intrare. Pe
altar poate fi aşezat, în afară de cazul în care nu este dus la procesiunea de intrare, Evan-
gheliarul, o altă carte decât cea cu celelalte lecturi.
118. De asemenea, să se pregătească:

a) lângă scaunul preotului: Liturghierul şi, dacă e cazul, cartea cu cântările;
b) pe amvon: Lecţionarul;
c) pe credenţă: potirul, corporalul, purificatorul şi, dacă se foloseşte, pala; patena şi cibo-
riile, dacă sunt necesare; pâinea pentru împărtăşirea preotului celebrant şi a diaconului, a
slujitorilor şi a credincioşilor; sticluţele cu vin şi apă, în afară de cazul când credincioşii urmează
să prezinte toate acestea în procesiune la ofertoriu; vasul cu apa ce urmează să fie binecu-
vântată, în cazul că se face stropirea; patena pentru împărtăşirea credincioşilor şi cele ce sunt
necesare pentru spălarea mâinilor.
Potirul să fie acoperit cu vălul ce poate fi de culoarea zilei sau de culoare albă.
119. În sacristie, după diferitele forme de celebrare, să se pregătească veşmintele sacre

(cf. nr. 337-341) ale preotului, diaconului şi slujitorilor:
a) pentru preot: alba, stola şi cazula sau planeta;
b) pentru diacon: alba, stola şi dalmatica. Aceasta din urmă, la nevoie sau la o solemnitate
mai mică, se poate omite;
c) pentru ceilalţi slujitori: albe sau alte veşminte legitim aprobate96.
Toţi cei care folosesc alba să folosească cingulul şi amictul, în afară de cazul că forma
albei nu cere aceste lucruri.
Când se face procesiunea la intrare, să se pregătească, de asemenea, Evangheliarul; în
duminici şi sărbători, cădelniţa şi navicela cu tămâie, dacă se foloseşte; crucea care se va
purta în procesiune; sfeşnicele cu lumânări aprinse.
95
(1967) 555; IDEM, Instrucţia Musicam sacram (5 martie 1967), nr. 16, 27: AAS 59 (1967) 305.308.
96
Cf. Instrucţia interdicasterială cu privire la unele chestiuni legate de cooperarea credincioşilor laici la
slujirea preoţilor, Ecclesiae de mysterio (15 august 1997), art. 6: AAS 89 (1997) 869.
A) LITURGHIA FĂRĂ DIACON

Riturile de început
120. După ce credincioşii s-au adunat, preotul şi slujitorii, îmbrăcaţi în veşminte sfinte, se
îndreaptă spre altar în această ordine:
a) slujitorul cu cădelniţa în care arde tămâie, dacă se face tămâierea;
b) slujitorii care duc lumânările aprinse şi, între ei, acolitul sau un alt slujitor ce duce crucea
procesională;
c) acoliţii şi ceilalţi slujitori;
d) lectorul care poate duce Evangheliarul, nu însă Lecţionarul, puţin ridicat;
e) preotul care urmează să celebreze sfânta Liturghie.
Dacă se face tămâierea, preotul pune tămâie în cădelniţă înainte de pornirea procesiunii,
binecuvântând-o cu semnul crucii, fără să spună ceva.
121. În timp ce se face procesiunea spre altar, se intonează cântarea la intrare (cf. nr. 47-48).
122. Când au ajuns la altar, preotul şi slujitorii fac o înclinaţie profundă.
Crucea, prevăzută cu chipul lui Cristos răstignit şi purtată în procesiune, poate fi pusă în
picioare, lângă altar, ca să fie crucea altarului, care trebuie să fie una singură, altminteri, să
fie dusă într-un loc demn. Sfeşnicele se aşază pe altar sau alături. Evangheliarul, de prefe-
rinţă, se aşază pe altar.
123. Preotul urcă la altar şi îl sărută în semn de veneraţie. Apoi, dacă e cazul, tămâiază crucea
şi altarul, înconjurându-le.
124. După ce termină acestea, preotul merge la scaun. După terminarea cântării de la intrare,
toţi, preotul şi credincioşii, stând în picioare, fac semnul crucii. Preotul spune: În numele
Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Poporul răspunde: Amin.
Apoi, preotul, cu faţa spre popor şi cu braţele deschise, îl salută folosind una dintre formu-
lele propuse. El însuşi sau un alt slujitor pot, de asemenea, să le explice credincioşilor, foarte
pe scurt, Liturghia zilei.
125. Urmează actul penitenţial. Apoi se cântă sau se spune Doamne, miluieşte-ne, conform
rubricilor (cf. nr. 52).
126. Când este prevăzut, se cântă sau se spune Mărire (cf. nr. 53).
127. Apoi, preotul îi invită pe credincioşi să se roage, spunând cu mâinile împreunate: Să

ne rugăm. Toţi, împreună cu preotul, se roagă în tăcere câteva momente. După aceea, preotul,
cu braţele deschise, spune rugăciunea zilei (colecta), la care poporul răspunde: Amin.
Liturgia cuvântului
128. După terminarea rugăciunii zilei, toţi se aşază. Preotul poate să-i introducă pe credincioşi,
cu foarte puţine cuvinte, în Liturgia cuvântului. Lectorul merge la amvon şi, din Lecţionarul
aşezat deja acolo înainte de Liturghie, citeşte prima lectură, pe care toţi o ascultă. La sfârşit, lec-
torul rosteşte aclamaţia: Cuvântul Domnului, la care toţi răspund: Mulţumim lui Dumnezeu.
După care, dacă se consideră oportun, se poate păstra un scurt moment de tăcere, pentru
ca toţi să poată medita cele auzite.
129. După ce s-a terminat lectura, psalmistul, un cântăreţ sau lectorul însuşi recită psalmul,
iar credincioşii răspund în mod obişnuit.
130. Dacă urmează a doua lectură înainte de Evanghelie, lectorul o citeşte de la amvon, ca mai
înainte, toţi şezând şi ascultând. La sfârşitul aclamaţiilor, credincioşii dau răspunsul cuvenit, ca
mai sus (nr. 128). Apoi, dacă se consideră oportun, se poate păstra un scurt moment de tăcere.
131. Apoi, toţi se ridică în picioare şi se cântă Aleluia sau o altă cântare, după cum cere
timpul liturgic (cf. nr. 62-64).
132. Dacă se face tămâierea, după ce se cântă Aleluia sau o altă cântare, preotul pune tămâie
în cădelniţă şi o binecuvântează. După aceea, cu mâinile împreunate şi înclinându-se profund
în faţa altarului, spune în şoaptă: Curăţă inima mea.
133. Apoi, ia Evangheliarul, dacă se află pe altar, şi, precedat de slujitori laici, care pot purta
cădelniţa şi lumânări, merge la amvon, purtând puţin ridicat Evangheliarul. Cei de faţă se
îndreaptă spre amvon, manifestând o cinstire deosebită faţă de Evanghelia lui Cristos.
134. La amvon, preotul deschide cartea şi spune cu mâinile împreunate: Domnul să fie cu voi,
la care poporul răspunde: Şi cu duhul tău, apoi: Citire din Evanghelia, făcând semnul crucii
cu degetul mare pe carte, apoi pe frunte, pe buze şi pe piept. Poporul aclamă, spunând: Mărire
ţie, Doamne. Dacă este cazul, preotul tămâiază cartea (cf. nr. 276-277). Apoi, proclamă Evan-
ghelia şi, la sfârşit, rosteşte aclamaţia: Cuvântul Domnului. Toţi răspund: Laudă ţie, Cristoase.
Preotul sărută cartea, spunând în taină: Prin cuvintele Evangheliei.
135. Dacă nu există un lector, preotul însuşi citeşte toate lecturile şi psalmul, stând la amvon.
Dacă e cazul, pune tămâie în cădelniţă, o binecuvântează şi spune profund înclinat: Curăţă
inima mea.
136. Preotul, stând la scaun, sau chiar la amvon, sau, dacă e cazul, în alt loc potrivit, ţine omi-
lia. La sfârşit, poate păstra un anumit timp de tăcere.
137. Simbolul credinţei îl recită preotul împreună cu credincioşii, stând toţi în picioare
(cf. nr. 68). La cuvintele: Şi s-a întrupat etc., toţi se înclină profund; în solemnităţile Bunei-Vestiri
şi Naşterii Domnului, se îngenunchează.
138. La sfârşitul Simbolului credinţei, preotul, stând în picioare la scaun, cu mâinile împreu-
nate, îi invită pe credincioşi, printr-un scurt îndemn, la rugăciunea universală. Apoi, diaconul,
cântăreţul, lectorul sau altcineva, de la amvon sau din alt loc potrivit, cu faţa spre popor, pro-
pune intenţiile, iar poporul răspunde rugându-se partea care i se cuvine. La sfârşit, preotul,
cu braţele deschise, încheie cu o rugăciune.
Liturgia euharistică
139. După ce s-a terminat rugăciunea universală, toţi se aşază, începe cântarea la ofertoriu
(cf. nr. 74) şi se face procesiunea darurilor.
Acolitul sau un alt slujitor laic aşază pe altar corporalul, purificatorul, potirul, pala şi
Liturghierul.
140. Se cuvine ca participarea credincioşilor să se manifeste prin aducerea pâinii şi vinului

pentru celebrarea Euharistiei sau a altor daruri pentru nevoile Bisericii sau ajutorarea săra-
cilor.
Darurile credincioşilor le primeşte preotul, ajutat de acolit sau de un alt slujitor. Pâinea
şi vinul care servesc pentru Euharistie sunt aşezate pe altar. Celelalte daruri, însă, sunt aşezate
în alt loc potrivit (cf. nr. 73).
141. Preotul, la altar, primeşte patena cu ostia şi o ţine cu amândouă mâinile puţin ridicată
deasupra altarului, în timp ce rosteşte în taină: Binecuvântat eşti, Doamne, apoi aşază patena
cu ostia pe altar.
142. În continuare, preotul, stând în partea laterală a altarului, toarnă vinul şi puţină apă în
potir, spunând în şoaptă: Prin taina acestei ape, în timp ce slujitorul îi oferă sticluţele. Întors
la mijlocul altarului, luând potirul cu amândouă mâinile, îl ţine puţin ridicat şi rosteşte în
taină: Binecuvântat eşti, Doamne. Apoi, aşază potirul pe corporal şi, dacă se crede de cuviinţă,
îl acoperă cu pala.
Dacă, însă, nu se face cântarea la ofertoriu sau nu cântă orga, îi este permis preotului, la
prezentarea pâinii şi a vinului, să spună cu glas tare formulele binecuvântării, la care poporul
răspunde: Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci.
143. După ce a aşezat potirul pe altar, preotul, înclinându-se profund, spune în şoaptă: În
duhul smereniei.
144. Dacă se foloseşte tămâie, preotul pune tămâie în cădelniţă, binecuvântează fără să spună
nimic şi tămâiază darurile, crucea şi altarul. Slujitorul, stând într-o parte a altarului, tămâiază
preotul, apoi poporul.
145. După rugăciunea În duhul smereniei sau după tămâiere, preotul, stând în partea laterală
a altarului, îşi spală mâinile, spunând în şoaptă: Spală-mă, Doamne, în timp ce un slujitor îi
toarnă apă.
146. Revenind la mijlocul altarului, preotul, stând cu faţa spre popor, întinzând şi împreunând
mâinile, invită poporul să se roage, spunând: Rugaţi-vă, fraţilor. Poporul se ridică şi dă răs-
punsul: Să primească Domnul. Apoi, preotul, cu braţele deschise, spune rugăciunea asupra
darurilor. La sfârşit, poporul răspunde: Amin.
147. În continuare, preotul începe Rugăciunea euharistică. Alege, respectând rubricile

(cf. nr. 365), una dintre cele ce se găsesc în Liturghierul roman sau care sunt aprobate de
Sfântul Scaun. Din natura sa, Rugăciunea euharistică cere ca numai preotul, în virtutea hiro-
tonirii, să o spună. Poporul, însă, să se asocieze preotului, cu credinţă şi în tăcere, prin inter-
venţiile stabilite în cursul Rugăciunii euharistice, adică prin intervenţiile din dialogul prefeţei,
Sfânt, aclamaţia după consacrare şi aclamaţia Amin, după doxologia finală, precum şi prin
alte aclamaţii aprobate de conferinţa episcopilor şi recunoscute de Sfântul Scaun.
Se recomandă foarte mult ca preotul să cânte părţile Rugăciunii euharistice, care sunt
prevăzute cu note muzicale.
148. Începând Rugăciunea euharistică, preotul, cu braţele deschise, cântă sau spune: Domnul
să fie cu voi. Poporul răspunde: Şi cu duhul tău. Continuă, ridicând mâinile: Sus inimile.
Poporul răspunde: Le avem la Domnul. Apoi, preotul adaugă, cu braţele deschise: Să

mulţumim Domnului Dumnezeului nostru. Poporul răspunde: Vrednic şi drept este. Apoi,
preotul continuă prefaţa, cu braţele deschise; la sfârşit, cântă sau spune cu voce clară, cu mâi-
nile împreunate, împreună cu toţi cei de faţă: Sfânt (cf. nr. 79 b).
149. Preotul continuă Rugăciunea euharistică în conformitate cu rubricile corespunzătoare

fiecărei rugăciuni euharistice.
Dacă celebrantul este episcop, în rugăciunile euharistice, după cuvintele: în unire cu Papa
nostru, N., adaugă: şi împreună cu mine, slujitorul tău nevrednic, sau după cuvintele: de
slujitorul tău, Papa N., adaugă: şi de mine, slujitorul tău nevrednic. Dacă, însă, episcopul cele-
brează în afara diecezei sale, după cuvintele: împreună cu Papa nostru, N., adaugă: şi împreună
cu mine, slujitorul tău nevrednic şi cu confratele meu N., episcopul acestei Biserici N., sau
după cuvintele: de slujitorul tău Papa N., adaugă: şi de mine, slujitorul tău nevrednic, şi de
confratele meu N., episcopul acestei Biserici N.
Episcopul diecezan sau cel care, prin drept, îi este echivalat acestuia trebuie numit cu
această formulă: împreună cu slujitorul tău, Papa nostru N., şi Episcopul (sau vicarul, prelatul,
prefectul, abatele) nostru N.
Este permis să fie numiţi în Rugăciunea euharistică episcopii coadiutori şi auxiliari, nu
însă episcopii care sunt prezenţi ocazional. Când trebuie numiţi mai mulţi, se foloseşte această
formulă generală: cu episcopul nostru N. şi cu episcopii colaboratori ai săi.
În fiecare rugăciune euharistică, formulele de mai sus trebuie adaptate potrivit cu normele
gramaticale.
150. Cu puţin timp înainte de prefacere, slujitorul, dacă se consideră potrivit, îi atenţionează
pe credincioşi printr-un sunet de clopoţel. De asemenea, sună clopoţelul la fiecare elevaţie,
conform obiceiurilor locale.
Dacă se foloseşte tămâie, când se arată poporului ostia şi potirul după consacrare, sluji-
torul le tămâiază.
151. După consacrare, după ce preotul a spus: Misterul credinţei, poporul rosteşte aclamaţia,
folosind una dintre formulele prescrise.
La sfârşitul Rugăciunii euharistice, preotul, luând patena cu ostia şi potirul şi ţinându-le
ridicate pe amândouă, rosteşte singur doxologia: Prin Cristos. La sfârşit, poporul rosteşte acla-
maţia: Amin. Apoi, preotul aşază patena şi potirul pe corporal.
152. După terminarea doxologiei care încheie Rugăciunea euharistică, preotul, cu mâinile
împreunate, rosteşte îndemnul premergător rugăciunii Tatăl nostru, pe care apoi o recită cu
braţele deschise, împreună cu credincioşii.
153. După terminarea rugăciunii Tatăl nostru, preotul, cu braţele deschise, rosteşte singur embo-
lismul: Mântuieşte-ne, după terminarea căruia credincioşii răspund: Căci a ta este împărăţia.
154. În continuare, preotul, cu braţele deschise, spune cu voce clară rugăciunea: Doamne
Isuse Cristoase, care ai zis; la terminarea ei, deschizând şi împreunând mâinile, vesteşte
pacea, întors către popor, zicând: Pacea Domnului să fie pururea cu voi. Poporul răspunde:
Şi cu duhul tău. Apoi, dacă se consideră oportun, preotul adaugă: Dăruiţi-vă pacea.
Preotul poate să dea slujitorilor pacea, rămânând însă întotdeauna în prezbiteriu, ca să nu fie
deranjată celebrarea. Acelaşi lucru să-l facă dacă, dintr-un motiv întemeiat, vrea să dea pacea
unora dintre credincioşi, puţini la număr. Toţi să-şi arate reciproc pacea, comuniunea şi
dragostea, în conformitate cu cele hotărâte de conferinţa episcopilor. În timp ce este oferită
pacea, se poate spune: Pacea Domnului să fie pururea cu tine, la care se răspunde: Amin.
155. Apoi, preotul ia ostia, o frânge deasupra patenei şi pune o părticică din ea în potir, spu-
nând în şoaptă: Această unire. În acest timp, corul şi credincioşii cântă sau recită Mielul lui
Dumnezeu (cf. nr. 83).
156. Apoi, preotul spune în şoaptă, cu mâinile împreunate, rugăciunea: Doamne Isuse Cristoase,
Fiul Dumnezeului celui viu sau Primirea trupului şi sângelui tău.
157. După terminarea rugăciunii, preotul îngenunchează, ia ostia consacrată la acea Liturghie
şi, ţinând-o puţin ridicată deasupra patenei sau a potirului, cu faţa spre credincioşi, spune:
Iată Mielul lui Dumnezeu şi, împreună cu poporul, adaugă: Doamne, nu sunt vrednic.
158. Plecându-se spre altar, preotul spune apoi în şoaptă: Trupul lui Cristos să mă păzească
pentru viaţa cea veşnică, şi cu veneraţie se împărtăşeşte cu trupul lui Cristos. După aceea,
ia potirul şi spune în şoaptă: Sângele lui Cristos să mă păzească pentru viaţa cea veşnică, şi
cu veneraţie se împărtăşeşte cu sângele lui Cristos.
159. În timp ce preotul se împărtăşeşte, începe cântarea la Împărtăşanie (cf. nr. 86).
160. Apoi, preotul ia patena sau ciboriul şi se îndreaptă spre cei care trebuie să se împărtă-
şească. Aceştia, de obicei, se apropie în procesiune.
Nu le este permis credincioşilor înşişi să ia direct nici pâinea consacrată, nici sfântul potir,
şi cu atât mai puţin să le transmită unul altuia, din mână în mână. Credincioşii se împărtăşesc
stând în genunchi sau în picioare, după cum va fi hotărât conferinţa episcopilor. Când se
împărtăşesc stând în picioare, se recomandă ca, înainte de a primi sacramentul, să facă reve-
renţa cuvenită, stabilită de aceleaşi norme.
161. Dacă Împărtăşania se dă numai sub chipul pâinii, preotul îi arată fiecăruia ostia, puţin
ridicată, zicând: Trupul lui Cristos. Cel care se împărtăşeşte răspunde: Amin şi primeşte
sacramentul, pe limbă sau, acolo unde este permis, în mână, după cum preferă. Cel care se
împărtăşeşte, imediat ce a primit sfânta ostie, o consumă în întregime.
Dacă, însă, Împărtăşania se dă sub ambele specii, să se observe ritul descris la locul cores-
punzător (cf. nr. 284-287).
162. Pe preot îl pot ajuta să distribuie Împărtăşania alţi preoţi, dacă sunt prezenţi. Dacă aceştia
lipsesc şi numărul celor ce se împărtăşesc e foarte mare, preotul îi poate chema în ajutor pe
slujitorii extraordinari, adică pe acolitul instituit în mod cuvenit sau chiar alţi credincioşi, care
au primit cuvenita aprobare pentru a face acest lucru97. În caz de necesitate, preotul poate să
dea aprobare unor credincioşi ce au calităţile cerute, numai pentru momentul respectiv98.
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE PENTRU SACRAMENTE ŞI CULTUL DIVIN, Instrucţia Inaestimabile donum (3 aprilie
97
1980), nr. 10: AAS 72 (1980) 336; Instrucţia interdicasterială cu privire la unele chestiuni legate de cooperarea
credincioşilor laici la slujirea preoţilor, Ecclesiae de mysterio (15 august 1997), art. 8: AAS 89 (1997) 871.
98
Cf. mai jos, Anexă, Ritul prin care se dă unui slujitor aprobarea de a distribui Împărtăşania într-un anumit
caz, pag. 1571.
Aceşti slujtori să nu se apropie de altar mai înainte ca preotul să se fi împărtăşit şi întot-

deauna vasul în care se află speciile preasfintei Euharistii, care trebuie împărţite credincioşilor,
să-l primească din mâna preotului celebrant.
163. După distribuirea Împărtăşaniei, însuşi preotul consumă imediat tot vinul consacrat, care
eventual a rămas; iar ostiile consacrate ce au rămas, sau le consumă la altar, sau le duce la
locul destinat păstrării Euharistiei.
Preotul, întors la altar, adună firimiturile, dacă sunt, purifică patena sau ciboriul deasupra
potirului, apoi purifică şi potirul, spunând în şoaptă: Doamne, ajută-ne să păstrăm cu inimă
curată, şi şterge potirul cu purificatorul. Dacă vasele au fost purificate la altar, sunt duse de
către slujitor la credenţă. Totuşi, este permis să se lase vasele ce trebuie purificate, mai ales
dacă sunt mai multe, pe altar sau pe credenţă, acoperite cum se cuvine şi aşezate pe un cor-
poral, ca să fie purificate imediat după Liturghie, după plecarea poporului.
164. După aceasta, preotul se poate întoarce la scaun. Se poate păstra un moment de tăcere
sfântă; de asemenea, se poate cânta un psalm, un cântec de laudă sau un imn (cf. nr. 88).
165. Preotul, stând la scaun sau la altar, cu faţa spre credincioşi, spune cu mâinile împreunate:
Să ne rugăm. Cu braţele deschise, rosteşte rugăciunea de după Împărtăşanie, care poate fi
precedată de un moment de tăcere, în afară de cazul când s-a făcut imediat după Împărtăşanie.
La sfârşitul rugăciunii, credincioşii răspund: Amin.
Riturile de încheiere
166. După terminarea rugăciunii de după Împărtăşanie, se vor face, dacă e cazul, scurte anun-
ţuri poporului.
167. Apoi, preotul, deschizând braţele, salută poporul, spunând: Domnul să fie cu voi, la care
poporul răspunde: Şi cu duhul tău. Preotul, împreunând din nou mâinile, imediat adaugă,
punându-şi mâna stângă pe piept şi ridicând mâna dreaptă: Să vă binecuvânteze atotputer-
nicul Dumnezeu. Făcând semnul crucii asupra poporului, continuă: Tatăl, şi Fiul, şi Duhul
Sfânt. Toţi răspund: Amin.
În anumite zile şi ocazii, această formulă de binecuvântare poate fi precedată, conform
rubricilor, de o formulă mai solemnă sau de rugăciunea asupra poporului.
Episcopul binecuvântează poporul cu formula corespunzătoare, făcând de trei ori semnul
crucii asupra poporului99.
168. Îndată după binecuvântare, preotul, cu mâinile împreunate, adaugă: Liturghia s-a sfârşit.
Mergeţi în pace, şi toţi răspund: Mulţumim lui Dumnezeu.
169. Apoi, preotul, ca de obicei, venerează altarul, sărutându-l. După înclinaţia profundă
făcută împreună cu slujitorii laici, se retrage.
170. Dacă după Liturghie urmează vreo acţiune liturgică, riturile de încheiere, adică salutul,
binecuvântarea şi trimiterea poporului se omit.
99
Cf. Caeremoniale episcoporum, nr. 1118-1121
B) LITURGHIA CU DIACON
171. Când este prezent la celebrarea euharistică, diaconul, îmbrăcat în veşminte sacre, trebuie
să-şi îndeplinească funcţia sa. Anume:
a) îl asistă pe preot şi stă alături de el;
b) la altar, slujeşte fie la potir, fie la carte;
c) proclamă Evanghelia şi, din însărcinarea preotului celebrant, poate ţine omilia (cf. nr. 66);
d) conduce poporul credincios prin îndemnuri corespunzătoare şi anunţă intenţiile la rugă-
ciunea universală;
e) îl ajută pe preotul celebrant la distribuirea Împărtăşaniei, purifică vasele sfinte şi le aran-
jează;
f) când nu este nici un slujitor, dacă e necesar, îndeplineşte şi oficiile celorlalţi.
172. Diaconul, purtând Evangheliarul puţin ridicat, îl precedă pe preot în drum spre altar,
altfel, merge alături de el.
173. Când a ajuns la altar, dacă poartă Evangheliarul, omiţând înclinaţia, merge la altar.
Apoi, după ce a aşezat Evangheliarul pe altar, venerează împreună cu preotul altarul, săru-
tându-l.
Dacă, însă, nu poartă Evangheliarul, face înclinaţia profundă împreună cu preotul, ca de
obicei, şi, împreună cu el, venerează altarul, sărutându-l.
Apoi, dacă se face tămâierea, îl ajută pe preot să pună tămâia şi să tămâieze crucea şi altarul.
174. După tămâiere, se îndreaptă spre scaun, însoţindu-l pe preot, şi rămâne acolo lângă el,
ajutându-l când e necesar.
175. În timp ce se spune Aleluia sau o altă cântare, dacă se face tămâierea, îl ajută pe preot
să pună tămâia, apoi, înclinat profund în faţa preotului, îi cere binecuvântarea, spunând în
şoaptă: Binecuvântează, părinte. Preotul îl binecuvântează, spunând: Domnul să fie în inima
ta. Diaconul se însemnează cu semnul crucii şi răspunde: Amin. Apoi ia Evangheliarul, care
se recomandă să fie aşezat pe altar, face o înclinaţie spre altar, se îndreaptă spre amvon
(pupitru), ţinând cartea puţin ridicată, precedat de cădelnicer, purtând cădelniţa din care iese
fum, şi de ministranţi cu lumânări aprinse. Acolo salută poporul, spunând, cu mâinile împreu-
nate: Domnul să fie cu voi, apoi, la cuvintele Citire din Evanghelia, face semnul crucii, cu
degetul gros, pe carte, apoi asupra lui, pe frunte, pe buze şi pe piept, incenzează cartea şi
proclamă Evanghelia. La sfârşit, spune aclamaţia: Cuvântul Domnului, la care toţi răspund:
Laudă ţie, Cristoase. Apoi, venerează cartea, sărutând-o, şi spune în şoaptă: Prin cuvintele
Evangheliei, şi se întoarce lângă preot.
Când diaconul îi slujeşte episcopului, fie îi duce cartea ca să o sărute, fie o sărută el însuşi,
spunând în şoaptă: Prin cuvintele Evangheliei. În celebrările mai solemne, episcopul, atunci
când consideră oportun, binecuvântează poporul cu Evangheliarul.
După aceea, Evangheliarul poate fi dus la credenţă sau în alt loc potrivit şi demn.
176. Dacă lipseşte un lector potrivit, diaconul poate să proclame şi celelalte lecturi.
177. Intenţiile la Rugăciunea credincioşilor, după introducerea pe care o face preotul, dia-
conul le rosteşte, de obicei, de la amvon.
178. După ce s-a terminat rugăciunea universală, în timp ce preotul rămâne la scaun, dia-
conul pregăteşte altarul, fiind ajutat de acolit; lui îi revine obligaţia de a se îngriji de vasele
sfinte. De asemenea, îl ajută pe preot când primeşte darurile de la credincioşi. Îi dă preotului
patena cu pâinea ce trebuie consacrată; toarnă vinul şi câteva picături de apă în potir, spunând
în şoaptă: Prin taina acestei ape, apoi îi prezintă preotului potirul. Această pregătire a potirului
o poate face la credenţă.
Dacă se face tămâierea, îl ajută pe preot la tămâierea darurilor, a crucii şi a altarului, apoi
el însuşi sau acolitul tămâiază preotul şi poporul.
179. În timpul rugăciunii euharistice, diaconul stă în picioare alături de preot, puţin mai înapoi
decât el, pentru a interveni când trebuie să-l ajute la potir sau la Liturghier.
Apoi, de la epicleză şi până la ridicarea potirului, diaconul, în mod obişnuit, stă în genunchi.
Dacă sunt mai mulţi diaconi, unul dintre ei, la prefacere, poate să pună tămâie în cădelniţă
şi să tămâieze la ridicarea ostiei şi a potirului.
180. La doxologia finală a Rugăciunii euharistice, stând alături de preot, ţine potirul ridicat,
în timp ce preotul ridică patena cu ostia, până când poporul va fi răspuns: Amin.
181. După ce preotul a rostit rugăciunea pentru pace şi Pacea Domnului să fie pururea cu
voi şi poporul a răspuns: Şi cu duhul tău, diaconul, dacă se consideră oportun, invită la dă-
ruirea păcii, zicând cu mâinile împreunate şi întors către popor: Oferiţi-vă pacea. El primeşte
pacea de la preot şi poate să o dea câtorva slujitori mai apropiaţi.
182. După ce preotul s-a împărtăşit, el primeşte de la preot sfânta Împărtăşanie sub ambele
specii şi apoi îl ajută pe preot la împărtăşirea credincioşilor. Dacă Împărtăşania se dă sub
ambele specii, el le prezintă potirul celor ce se împărtăşesc şi, după ce s-a distribuit Împăr-
tăşania, consumă imediat cu veneraţie la altar sângele lui Cristos, care a rămas, fiind ajutat,
dacă e cazul, de alţi diaconi şi preoţi.
183. După ce s-a distribuit sfânta Împărtăşanie, diaconul se întoarce la altar cu preotul, adună
firimiturile, dacă sunt, apoi duce potirul şi celelalte vase sfinte la credenţă şi acolo le purifică
şi le aranjează ca de obicei, în timp ce preotul se întoarce la scaunul său. E permis totuşi ca
să lase vasele de purificat, acoperite cum se cuvine, pe credenţă, pe corporal, şi să le purifice
imediat după Liturghie, după plecarea poporului.
184. După rugăciunea de după Împărtăşanie, diaconul le face scurte anunţuri credincioşilor,
dacă sunt de făcut, în afară de cazul că preotul preferă să le facă personal.
185. Dacă e folosită formula solemnă de binecuvântare sau rugăciunea asupra poporului, dia-
conul spune: Înclinaţi-vă pentru binecuvântare. După binecuvântarea dată de preot, diaconul
face trimiterea poporului, spunând cu mâinile împreunate, întors către popor: Liturghia s-a
sfârşit, mergeţi în pace.
186. Apoi, împreună cu preotul, sărută altarul în semn de veneraţie şi, făcând o înclinaţie
profundă, se retrage în aceeaşi ordine în care a venit.
C) SERVICIILE ACOLITULUI
187. Serviciile pe care acolitul le poate îndeplini sunt variate, şi multe dintre ele se pot pre-
zenta împreună. Se cuvine ca diferitele servicii să fie împărţite între mai mulţi acoliţi; dacă,
totuşi, e prezent un singur acolit, să împlinească el serviciile mai importante, iar celelalte să
fie împărţite între diferiţi slujitori.
Riturile introductive
188. La procesiunea spre altar, poate purta crucea, flancat de doi ministranţi cu lumânări
aprinse. Când a ajuns la altar, pune crucea în picioare lângă altar, ca să fie crucea altarului,
altminteri, o duce şi o aşază într-un loc potrivit. Apoi, îşi ocupă locul în prezbiteriu.
189. În tot cursul celebrării, rolul acolitului este de a se apropia, când e cazul, de preot sau
de diacon pentru a le prezenta cartea sau pentru a-i ajuta în tot ceea ce este necesar. Se cuvine,
prin urmare, pe cât e posibil, să ocupe un loc de unde să-şi poată îndeplini uşor slujirea, atât
la scaun, cât şi la altar.
190. În lipsa diaconului, după terminarea rugăciunii credincioşilor, în timp ce preotul rămâne
la scaun, acolitul aşază pe altar corporalul, purificatorul, potirul, pala şi Liturghierul. Apoi, dacă
e necesar, îl ajută pe preot să primească darurile poporului şi, dacă e cazul, duce la altar pâinea
şi vinul şi le prezintă preotului. Dacă se face tămâierea, îi prezintă preotului cădelniţa şi îl
ajută apoi la tămâierea darurilor, a crucii şi a altarului. Apoi, tot el tămâiază preotul şi poporul.
191. Dacă este acolit instituit, îl poate ajuta pe preot, ca slujitor extraordinar, să distribuie
Împărtăşania la popor100. Dacă se dă Împărtăşania sub ambele specii, în lipsa diaconului, pre-
zintă potirul celor care se împărtăşesc sau ţine potirul dacă Împărtăşania se dă prin înmuiere.
192. De asemenea, acolitul instituit, după distribuirea Împărtăşaniei, îl ajută pe preot sau pe
diacon să purifice şi să pună în ordine vasele sfinte. În lipsa diaconului, acolitul duce, ca de
obicei, vasele sfinte la credenţă, acolo le purifică şi le pune în ordine.
193. La terminarea Liturghiei, acolitul şi ceilalţi slujitori, împreună cu diaconul şi preotul,

se întorc în sacristie, în procesiune, în acelaşi mod şi în aceeaşi ordine în care au venit.
D) SERVICIILE LECTORULUI
194. La procesiunea spre altar, în lipsa diaconului, lectorul, îmbrăcat cu îmbrăcămintea apro-
bată, poate să poarte puţin ridicat Evangheliarul: în acest caz, merge înaintea preotului; alt-
minteri, merge în rând cu ceilalţi slujitori.
100
Cf. PAUL AL VI-LEA, Scrisoarea apostolică Ministeria quaedam (15 august 1972): AAS 64 (1972) 532.
195. Când ajunge la altar, face înclinaţia profundă împreună cu ceilalţi. Dacă poartă Evan-
gheliarul, urcă la altar şi aşază Evangheliarul pe el. Apoi, îşi ocupă locul în prezbiteriu, îm-
preună cu ceilalţi slujitori.
196. Citeşte de la amvon lecturile care preced Evanghelia. În lipsa psalmistului, poate rosti
şi psalmul responsorial după prima lectură.
197. În lipsa diaconului, după introducerea făcută de preot, lectorul poate rosti intenţiile la
Rugăciunea credincioşilor.
198. Dacă la intrare sau la Împărtăşanie nu se cântă nimic şi dacă antifonele prevăzute în
Liturghier nu sunt recitate de către credincioşi, le poate spune lectorul la timpul cuvenit
(cf. nr. 48. 87).
II.
LITURGHIA CONCELEBRATĂ
199. Concelebrarea, prin care se exprimă cum se cuvine unitatea preoţiei, a jertfei, ca şi a
întregului popor al lui Dumnezeu, este prin ritul însuşi obligatorie: la hirotonirea episcopului
şi a preoţilor, la binecuvântarea abatelui şi la Liturghia crismei.
Este recomandată însă, în afară de cazul că folosul credincioşilor nu cere sau nu recomandă
altfel:
a) la Liturghia de seară din Joia Sfântă, când se celebrează Cina Domnului;
b) la Liturghia care se celebrează cu ocazia conciliilor, a întrunirilor episcopilor şi a sinoa-
delor;
c) la Liturghia conventuală şi la Liturghia principală, în biserici şi oratorii;
d) la Liturghiile care se celebrează la întrunirile de orice fel ale preoţilor, fie diecezani,
fie călugări101.
Totuşi, îi este permis fiecărui preot să celebreze Euharistia în mod individual, nu însă în
acelaşi timp în care în aceeaşi biserică sau oratoriu are loc o concelebrare. Totuşi, în Joia
Sfântă, când se celebrează Cina Domnului, şi în privegherea pascală, nu e permis să se cele-
breze Liturghia individual.
200. Preoţii aflaţi în călătorie să fie primiţi cu plăcere la concelebrarea euharistică, cu condiţia
să se ştie că sunt preoţi.
201. Unde există un număr mare de preoţi, se poate concelebra de mai multe ori în aceeaşi
zi, unde necesitatea sau utilitatea pastorală cere acest lucru; dar la ore diferite sau în lăcaşuri
sfinte diferite102.
202. Îi revine episcopului, după normele de drept, sarcina să orânduiască disciplina concele-
brării în toate bisericile şi oratoriile din propria sa dieceză.
101
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 57; Codul
de drept canonic, can. 902.
102
(1967) 566.
203. De o consideraţie deosebită trebuie să se bucure celebrarea în care preoţii unei dieceze
concelebrează cu episcopul lor, la Liturghia staţională, mai ales în solemnităţile mai impor-
tante ale anului liturgic, la Liturghia consacrării noului episcop, a coadiutorului sau a auxi-
liarului său, la Liturghia crismei, la Liturghia de seară, când se celebrează Cina Domnului,
la celebrările sfântului întemeietor al Bisericii locale sau al patronului diecezei, la aniversările
episcopului, în sfârşit, cu ocazia sinodului sau a vizitei pastorale.
Pentru acelaşi motiv, este recomandată concelebrarea ori de câte ori preoţii se întâlnesc
cu episcopul propriu, fie cu ocazia exerciţiilor spirituale, fie la alte întruniri. În asemenea
împrejurări, semnul unităţii preoţiei, precum şi al Bisericii, care este caracteristic oricărei
concelebrări, se manifestă într-un mod mai evident103.
204. Pentru anumite motive, spre a da o mai mare importanţă fie unei celebrări, fie unei sărbă-
tori, este permis a se celebra sau a se concelebra de mai multe ori în aceeaşi zi în următoarele
cazuri:
a) cine a celebrat sau concelebrat în Joia Sfântă la Liturghia de sfinţire a uleiurilor poate,
de asemenea, să celebreze sau să concelebreze a doua Liturghie seara, Liturghia de seară din
Joia Sfântă;
b) cine a celebrat sau a concelebrat în noaptea de Paşti poate să celebreze sau să concele-
breze în ziua de Paşti;
c) la solemnitatea Naşterii Domnului, toţi preoţii pot să celebreze sau să concelebreze trei
Liturghii, cu condiţia ca acestea să fie celebrate la timpul cuvenit;
d) în ziua Pomenirii Tuturor Credincioşilor Răposaţi, toţi preoţii pot celebra sau conce-
lebra trei sfinte Liturghii, cu condiţia ca acele celebrări să se facă la ore diferite şi cu respec-
tarea celor stabilite cu privire la aplicarea Liturghiei a doua şi a treia104;
e) cine concelebrează la un sinod, la o vizită pastorală a episcopului, a delegatului lui sau
la o întrunire oarecare a preoţilor, poate să celebreze, în afară de aceasta, o altă Liturghie pentru
folosul credincioşilor. Aceeaşi posibilitate e acordată, cu adaptările de rigoare, şi călugărilor
care se întrunesc.
205. Liturghia concelebrată se săvârşeşte, în oricare dintre formele sale, după normele ce tre-
buie respectate în general (cf. nr. 112-198).
206. Nimeni să nu vină vreodată şi nici să fie admis la concelebrare după ce Liturghia a început
deja.
207. În prezbiteriu să se pregătească:

a) scaune şi broşuri pentru preoţii concelebranţi;
b) pe credenţă: un potir suficient de mare sau mai multe potire.
208. Dacă la Liturghia concelebrată nu este prezent nici un diacon, serviciile ce îi revin aces-
tuia le îndeplinesc unii dintre concelebranţi.
Dacă nu sunt nici alţi slujitori, părţile care le revin acestora pot fi încredinţate altor credin-
cioşi potriviţi; altminteri, le îndeplinesc unii dintre concelebranţi.
103
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 47: AAS
59 (1967) 565.
104
Cf. BENEDICT AL XV-LEA, Constituţia apostolică Incruentum altaris sacrificium (10 august 1915): AAS 7
(1915) 401-404.
209. Concelebranţii, în sacristie sau în alt loc potrivit, îmbracă odăjdiile sfinte pe care
obişnuiesc să le poarte când celebrează Liturghia individual. Însă, dacă există un motiv
întemeiat, de exemplu, un mare număr de concelebranţi şi lipsa de odăjdii, concelebranţii,
întotdeauna fiind exceptat celebrantul principal, pot să nu folosească planeta, luând numai
stola peste albă.
210. Când totul este gata, începe procesiunea, ca de obicei, prin biserică spre altar. Preoţii
concelebranţi merg înaintea celebrantului principal.
211. Ajungând la altar, concelebranţii şi celebrantul principal, după ce au făcut înclinaţia

profundă, sărută altarul în semn de veneraţie, apoi se îndreaptă spre scaunele destinate fiecă-
ruia. Celebrantul principal, dacă se consideră oportun, tămâiază crucea şi altarul, apoi se în-
dreaptă spre scaunul său.
212. În timpul Liturgiei cuvântului, concelebranţii stau la locurile lor şi se aşază sau se ridică
după cum face celebrantul principal.
Când începe Aleluia, toţi se ridică, cu excepţia episcopului, care pune tămâie, fără să spună
nimic, şi îi dă binecuvântarea diaconului sau, în lipsa acestuia, preotului concelebrant ce ur-
mează să proclame Evanghelia. La concelebrarea prezidată de un preot, concelebrantul care,
în absenţa diaconului, proclamă Evanghelia nu cere şi nu primeşte binecuvântarea de la cele-
brantul principal.
213. Omilia o va ţine, de obicei, celebrantul principal sau unul dintre concelebranţi.
214. Pregătirea darurilor (cf. nr. 139-145) o face numai celebrantul principal; în acest timp,
concelebranţii rămân la locurile lor.
215. După ce celebrantul principal a spus rugăciunea asupra darurilor, concelebranţii se

apropie de altar şi se aşază în jurul lui, în aşa fel încât să nu împiedice desfăşurarea cere-
moniilor, să le permită credincioşilor să aibă o bună vizibilitate a acţiunilor sacre, iar diaco-
nului, să se apropie uşor de altar, pentru a-şi îndeplini oficiul.
Dacă există preoţi concelebranţi, diaconul să-şi îndeplinească serviciul în apropierea alta-
rului, intervenind, când este necesar, la potir şi la Liturghier. Totuşi, pe cât e posibil, stă puţin
mai în spate, îndărătul lor.
Modul de a recita Rugăciunea euharistică
216. Prefaţa o cântă sau o spune numai celebrantul principal; în schimb, Sfânt îl cântă sau
îl recită toţi concelebranţii, împreună cu poporul şi corul.
217. După ce s-a terminat Sfânt, concelebranţii continuă Rugăciunea euharistică în felul
descris mai jos. Gesturile le face numai celebrantul principal, dacă nu se prescrie altfel.
218. Părţile pe care le spun împreună toţi concelebranţii, mai ales cuvintele consacrării, pe
care toţi trebuie să le spună, concelebranţii trebuie să le spună cu voce joasă, ca să se audă
clar glasul celebrantului principal. În felul acesta, credincioşii înţeleg mai uşor textul.
E lucru vrednic de laudă dacă se cântă părţile care se spun împreună de către toţi conce-
lebranţii, dacă în Liturghier sunt puse pe note.
Rugăciunea euharistică I sau Canonul roman
219. În Rugăciunea euharistică I sau Canonul roman, Pe tine, aşadar îl spune numai cele-
brantul principal, cu braţele deschise.
220. Adu-ţi aminte, pomenirea celor vii şi În unire e bine să se încredinţeze în mod indivi-
dual unuia sau altuia dintre concelebranţi, care pronunţă aceste rugăciuni cu braţele deschise
şi cu voce tare.
221. Te rugăm, aşadar îl spune iarăşi numai celebrantul principal, cu braţele deschise.
222. De la Te rugăm, Dumnezeule şi până la Te rugăm cu umilinţă, spun toţi concelebranţii

împreună, în întregime şi simultan în felul următor:
a) Te rugăm, Dumnezeule, cu braţele întinse spre daruri;
b) El, în ajunul pătimirii şi De asemenea, după cină, cu mâinile împreunate;
c) cuvintele Domnului, dacă se consideră oportun, cu mâna dreaptă întinsă spre ostie şi
spre potir; în timpul ridicării, privesc spre ostie şi spre potir, iar apoi se înclină profund;
d) De aceea, Doamne şi Binevoieşte a privi, cu braţele deschise;
e) Te rugăm cu umilinţă, înclinaţi şi cu mâinile împreunate până la cuvintele: preasfântul
trup şi sânge al Fiului tău, apoi se ridică, făcându-şi semnul crucii, în timp ce spun urmă-
toarele cuvinte: Să ne umplem de toată binecuvântarea cerească şi de harul.
223. Aminteşte-ţi (pomenirea morţilor) şi De asemenea, şi pe noi, păcătoşii se cuvine a se

încredinţa unuia sau altuia dintre concelebranţi, care le pronunţă cu braţele deschise şi cu
voce tare.
224. La cuvintele: De asemenea, şi pe noi, păcătoşii, toţi concelebranţii îşi bat pieptul.
225. Prin Cristos, Domnul o spune numai celebrantul principal.
Rugăciunea euharistică II
226. În Rugăciunea euharistică II, Cu adevărat sfânt spune numai celebrantul principal, cu
braţele deschise.
227. De la Te rugăm, aşadar până la Te rugăm cu umilinţă spun toţi concelebranţii împreună,
după cum urmează:
a) Te rugăm, aşadar, cu braţele întinse spre daruri;
b) El, dându-se de bunăvoie şi De asemenea, după cină, cu mâinile împreunate;
spre potir; în timpul ridicării, privesc spre ostie şi spre potir, iar apoi se înclină profund;
d) Celebrând, aşadar şi Te rugăm cu umilinţă, cu braţele deschise.
228. Rugăciunea pentru cei vii: Adu-ţi aminte, Doamne, de Biserica ta, şi pentru cei morţi:
Adu-ţi aminte, Doamne, şi de fraţii noştri, se cuvine a se încredinţa unuia sau altuia dintre
concelebranţi, care le pronunţă cu braţele deschise şi cu voce tare.
Rugăciunea euharistică III

229. În Rugăciunea euharistică III, Sfânt eşti cu adevărat îl spune numai celebrantul prin-
cipal, cu braţele deschise.
230. De la De aceea, Doamne, te rugăm cu umilinţă şi până la Te rugăm, priveşte cu bunătate,

spun toţi concelebranţii împreună, după cum urmează:
a) De aceea, Doamne, te rugăm cu umilinţă, cu braţele întinse spre daruri;
b) Căci el, în noaptea în care a fost vândut şi De asemenea, după cină, cu mâinile împreu-
nate;
potir; în timpul ridicării, privesc spre ostie şi spre potir, iar apoi se înclină profund;
d) Celebrând, aşadar, Doamne şi Te rugăm, priveşte cu bunătate, cu braţele deschise.
231. Rugăciunile: Duhul Sfânt să facă din noi, şi Te rugăm, Doamne, ca această jertfă a împă-
cării noastre şi Pe fraţii noştri răposaţi se cuvin a se încredinţa unuia sau altuia dintre
concelebranţi, care le pronunţă cu braţele deschise şi cu voce tare.
Rugăciunea euharistică IV
232. În Rugăciunea euharistică IV, Te preamărim pe tine, Părinte sfânt până la să împli-
nească toată sfinţirea, spune celebrantul principal, cu braţele deschise.
233. De la: Te rugăm, aşadar, Doamne până la: Priveşte, Doamne spun toţi concelebranţii,
după cum urmează:
a) Te rugăm, aşadar, Doamne, cu braţele întinse spre daruri;
b) Când a sosit ceasul şi De asemenea, cu mâinile împreunate;
c) cuvintele Domnului, dacă se consideră oportun, cu mâna întinsă spre ostie şi potir; în
timpul ridicării, privesc spre ostie şi spre potir; iar apoi se înclină profund;
d) De aceea, şi noi şi Priveşte, Doamne, cu braţele deschise.
234. Rugăciunile: Şi acum, Doamne, adu-ţi aminte de toţi aceia şi Nouă, tuturor, se cuvine
a se încredinţa unuia sau altuia dintre concelebranţi, care le va pronunţa cu voce tare.
235. Cât priveşte celelalte Rugăciuni euharistice aprobate de Sfântul Scaun, să se respecte
normele stabilite pentru fiecare dintre ele.
236. Doxologia finală a Rugăciunii euharistice o spune numai celebrantul principal împreună
cu ceilalţi concelebranţi, nu însă credincioşii.
Riturile Împărtăşaniei
237. După aceea, celebrantul principal, cu mâinile împreunate, spune îndemnul care precedă
Tatăl nostru şi apoi, cu braţele deschise, recită Tatăl nostru împreună cu ceilalţi concelebranţi,
care îşi deschid braţele, şi cu credincioşii.
238. Mântuieşte-ne, te rugăm spune numai celebrantul principal, cu braţele deschise. Toţi
concelebranţii, împreună cu credincioşii, pronunţă răspunsul final: Căci a ta este împărăţia.
239. După îndemnul diaconului sau, în lipsa lui, al unuia dintre concelebranţi: Dăruiţi-vă
pacea, toţi îşi oferă pacea; cei care sunt mai aproape de celebrantul principal primesc semnul
păcii de la el, înaintea diaconului.
240. În timp ce se spune Mielul lui Dumnezeu, diaconii sau unii dintre concelebranţi îl pot
ajuta pe celebrantul principal la frângerea ostiilor pentru împărtăşirea fie a concelebranţilor,
fie a credincioşilor.
241. După amestecare, numai celebrantul principal spune în şoaptă rugăciunea: Doamne,
Isuse Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, sau Primirea trupului şi sângelui.
242. După ce s-a terminat rugăciunea dinainte de Împărtăşanie, celebrantul principal înge-
nunchează şi se retrage puţin. Concelebranţii, unul după altul, se apropie de mijlocul altarului,
îngenunchează, iau de pe altar cu veneraţie trupul lui Cristos, pe care îl ţin cu mâna dreaptă
sub care pun mâna stângă, şi se retrag la locurile lor. Concelebranţii pot totuşi să rămână la
locul lor şi să ia trupul lui Cristos de pe patena pe care celebrantul principal, unul sau mai
mulţi dintre concelebranţi o ţin trecând prin faţa lor sau trecând patena de la unul la altul, până
la ultimul.
243. Apoi, celebrantul principal ia ostia consacrată la acea Liturghie şi, ţinând-o puţin ridi-
cată deasupra patenei sau potirului, cu faţa către credincioşi, spune: Iată Mielul lui Dumnezeu
şi continuă, împreună cu concelebranţii şi cu credincioşii, spunând: Doamne, nu sunt vrednic.
244. În continuare, celebrantul principal, cu faţa spre altar, spune în şoaptă: Trupul lui Cristos
să mă păzească pentru viaţa cea veşnică, şi ia cu veneraţie trupul lui Cristos. La fel se împăr-
tăşesc şi ceilalţi concelebranţi. După ei, diaconul primeşte trupul Domnului din mâna cele-
brantului principal.
245. Sângele Domnului se poate lua sau bând direct din potir, sau prin înmuiere, sau cu un
pai, sau cu o linguriţă.
246. Dacă Împărtăşania se primeşte direct din potir, se poate folosi unul dintre aceste procedee:
a) Celebrantul principal, stând la mijlocul altarului, ia potirul şi spune în şoaptă: Sângele
lui Cristos să mă păzească pentru viaţa cea veşnică, şi bea puţin din sângele Domnului, tre-
când potirul îndată diaconului sau unuia dintre concelebranţi. După aceea, dă Împărtăşania
credincioşilor (cf. nr. 160-162).
Concelebranţii, unul după altul sau doi câte doi, dacă se folosesc două potire, se apropie
de altar, îngenunchează, iau sângele Domnului, şterg potirul cu purificatorul şi se retrag la
scaunele lor.
b) Celebrantul principal ia sângele Domnului, ca de obicei, stând în picioare, la mijlocul
altarului.
Concelebranţii pot lua sângele Domnului sau rămânând la locurile lor şi bând din potirul
pe care diaconul, sau unul dintre concelebranţi li-l aduce, sau înmânându-şi unul celuilalt
potirul. Potirul îl şterge întotdeauna sau cel care bea, sau cel care îl dă celorlalţi. Fiecare, după
ce s-a împărtăşit, se retrage la locul său.
247. Diaconul consumă cu veneraţie, la altar, tot sângele Domnului, care a rămas, ajutat, dacă
e cazul, de câţiva dintre concelebranţi, apoi duce la credenţă potirul, pe care acolo el însuşi
sau acolitul instituit îl purifică în mod obişnuit, îl şterge şi îl pune în ordine (cf. nr. 183).
248. Împărtăşirea concelebranţilor se mai poate orândui astfel: unul câte unul ia de pe altar
trupul şi, imediat după aceea, sângele Domnului.
În acest caz, celebrantul principal ia primul Împărtăşania sub ambele specii, în mod obiş-
nuit (cf. nr. 158), păstrându-se totuşi pentru împărtăşirea din potir acelaşi ritual ce s-a ales
de fiecare dată, ritual la care trebuie să se conformeze toţi concelebranţii.
După ce s-a împărtăşit celebrantul principal, potirul este aşezat în partea dreaptă a alta-
rului, pe un corporal. Concelebranţii trec unul după altul la mijlocul altarului, îngenunchează
şi se împărtăşesc cu trupul Domnului; după aceea, trec în partea dreaptă şi iau sângele Dom-
nului după ritualul ales la împărtăşirea din potir, aşa cum s-a menţionat mai sus.
Împărtăşirea diaconului şi purificarea potirului se desfăşoară în felul descris mai sus.
249. Dacă împărtăşirea concelebranţilor se face prin înmuiere, celebrantul principal ia în mod
obişnuit trupul şi sângele Domnului, având grijă să rămână în potir suficientă cantitate din
sângele Domnului pentru împărtăşirea concelebranţilor. După aceea, diaconul sau unul dintre
concelebranţi aşază potirul la mijlocul altarului sau într-o parte a lui, pe un alt corporal, îm-
preună cu patena cu ostii.
Concelebranţii, unul după altul, se apropie de altar, îngenunchează, ia fiecare câte o ostie,
o înmoaie parţial în potir şi, ţinând purificatorul sub bărbie, se împărtăşeşte. După aceea, se
retrag toţi la locul lor, ca la începutul Liturghiei.
De asemenea, şi diaconul primeşte Împărtăşania prin întingere de la unul dintre conce-
lebranţi, răspunzând: Amin, când acesta îi spune: Trupul şi sângele lui Cristos. Apoi, diaconul
consumă la altar tot sângele Domnului, care a rămas, ajutat, dacă este cazul, de câţiva dintre
concelebranţi; duce potirul la credenţă şi acolo el însuşi sau acolitul, ca de obicei, îl purifică,
îl şterge şi îl pune în ordine.
250. În mod obişnuit, celelalte până la sfârşitul Liturghiei le face celebrantul principal,
(cf. nr. 166-168), concelebranţii rămânând la locurile lor.
251. Înainte de a pleca de la altar, concelebranţii fac înclinaţia profundă în faţa altarului.
Celebrantul principal împreună cu diaconul, însă, sărută altarul în semn de veneraţie, ca de
obicei.
III.
LITURGHIA LA CARE PARTICIPĂ
UN SINGUR SLUJITOR
252. La Liturghia celebrată de preot, la care participă şi răspunde un singur slujitor, se păs-
trează ritul Liturghiei cu popor (cf. nr. 120-169), slujitorul, eventual, spunând părţile ce revin
poporului.
253. Dacă totuşi slujitorul este diacon, el îndeplineşte atât serviciile care îi sunt proprii
(cf. nr. 171-186), cât şi părţile ce revin poporului.
254. Celebrarea fără nici un slujitor sau fără nici un credincios să nu se facă decât pentru un
motiv just şi rezonabil. În acest caz, saluturile, îndemnurile şi binecuvântările de la sfârşitul
Liturghiei se omit.
255. Potirul se pregăteşte înainte de Liturghie sau pe credenţă lângă altar sau chiar pe altar,
în partea dreaptă. Liturghierul se aşază în partea stângă a altarului, dacă se consideră oportun.
256. Preotul se apropie de altar şi, făcând împreună cu slujitorul înclinaţia profundă, sărută
altarul în semn de veneraţie şi se duce la scaun. La alegere, preotul poate să rămână la altar;
în acest caz, liturghierul trebuie să fie aşezat acolo. Apoi, slujitorul sau preotul însuşi rosteşte
antifona la intrare.
257. Preotul, împreună cu slujitorul, stând în picioare, îşi face semnul crucii, spunând: În
numele Tatălui; întors spre slujitor, îl salută, alegând pentru aceasta una dintre formulele
propuse.
258. Apoi, recită actul penitenţial şi, conform rubricilor, spune: Doamne, miluieşte-ne şi
Mărire.
259. După aceea, cu mâinile împreunate, spune Să ne rugăm şi, după o pauză corespunză-
toare, cu braţele deschise, rosteşte rugăciunea zilei (colecta). La sfârşit, slujitorul răspunde
Amin.
260. Lecturile se fac, pe cât este posibil, de la amvon sau de la pupitru.
261. După ce a fost rostită rugăciunea zilei, slujitorul, sau însuşi preotul, citeşte prima lectură
şi psalmul. Când e prescris, citeşte şi a doua lectură şi rosteşte versul de la Aleluia sau o
altă cântare.
262. Apoi, preotul, făcând o înclinare profundă, spune: Curăţă inima mea şi citeşte Evanghelia.
La sfârşit, spune: Cuvântul Domnului, la care slujitorul răspunde: Laudă ţie, Cristoase. Apoi,
preotul sărută cartea în semn de veneraţie, spunând în şoaptă: Prin cuvintele Evangheliei.
263. Preotul, în continuare, spune Simbolul credinţei împreună cu slujitorul, conform rubri-
cilor.
264. Urmează Rugăciunea credincioşilor, care se poate spune şi la această Liturghie. Preotul
formulează intenţiile, iar slujitorul dă răspunsurile.
265. La Liturgia euharistică, toate se fac ca la Liturghia cu popor, în afară de cele care urmează.
266. După terminarea răspunsului de la sfârşitul embolismului, care urmează după rugă-
ciunea Tatăl nostru, preotul spune rugăciunea Doamne, Isuse Cristoase, care ai zis; şi adaugă:
Pacea Domnului să fie pururea cu voi, la care slujitorul răspunde: Şi cu duhul tău. Dacă se
consideră oportun, preotul îi oferă slujitorului pacea.
267. Apoi, în timp ce spune împreună cu slujitorul: Mielul lui Dumnezeu, preotul frânge ostia
deasupra patenei. După Mielul lui Dumnezeu, pune o părticică de ostie în potir, zicând în
şoaptă: Această unire.
268. După ce a lăsat părticica de ostie să cadă în potir, preotul zice în şoaptă rugăciunea
Doamne, Isuse Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu sau Primirea, după aceea, îngenun-
chează, ia ostia şi, dacă slujitorul se împărtăşeşte, întorcându-se spre el şi ţinând ostia puţin
ridicată deasupra patenei, zice: Iată Mielul lui Dumnezeu, şi, împreună cu slujitorul, adaugă
o singură dată: Doamne, nu sunt vrednic. Apoi, întors spre altar, se împărtăşeşte cu trupul lui
Cristos. Dacă slujitorul nu se împărtăşeşte, după ce a îngenuncheat, preotul ia ostia şi, cu faţa
la altar, spune o singură dată: Doamne, nu sunt vrednic şi Trupul lui Cristos să mă păzească,
apoi se împărtăşeşte cu trupul lui Cristos. Apoi ia potirul şi spune în şoaptă: Sângele lui Cristos
să mă păzească, şi ia sângele lui Cristos.
269. Înainte de împărtăşirea slujitorului, acesta sau preotul însuşi spune antifona la Împăr-
tăşanie.
270. Purificarea potirului se face în partea laterală a altarului sau la credenţă. Dacă potirul
a fost purificat la altar, slujitorul poate să-l ducă la credenţă sau îl poate lăsa pe altar, ca la
început.
271. După ce s-a făcut purificarea potirului, preotul poate să ţină un moment de reculegere;
după aceea, rosteşte rugăciunea de după Împărtăşanie.
272. Riturile de încheiere sunt aceleaşi ca la Liturghia cu popor, omiţându-se totuşi cuvin-
tele Liturghia s-a sfârşit, mergeţi în pace. Preotul, ca de obicei, sărută altarul în semn de vene-
raţie şi, după ce a făcut înclinaţia profundă, împreună cu slujitorul, se retrage.
IV.
NORME GENERALE
PENTRU TOATE FORMELE DE LITURGHIE
Venerarea altarului şi a Evangheliarului
273. După obiceiul transmis, venerarea altarului şi a Evangheliarului se exprimă prin săru-
tare. Totuşi, acolo unde acest semn exterior nu corespunde cu obiceiurile sau cu mentalitatea
vreunei regiuni, îi revine conferinţei episcopilor obligaţia să stabilească un alt semn în locul
acestuia, cerând pentru aceasta aprobarea Scaunului Apostolic.
Îngenuncherea şi înclinarea
274. Îngenuncherea, care se face cu genunchiul drept până la pământ, exprimă adoraţia; de
aceea, se face numai în faţa Preasfântului Sacrament şi a sfintei cruci expusă la adoraţia solemnă
care are loc în cadrul serviciului liturgic, în Vinerea din Săptămâna pătimirii Domnului, până
la începutul privegherii pascale.
În cadrul Liturghiei sunt trei îngenuncheri pe care le face preotul celebrant, şi anume: după
ridicarea ostiei, după ridicarea potirului şi înainte de Împărtăşanie. Anumite particularităţi
ce trebuie respectate la Liturghia concelebrată sunt notate la locul respectiv (cf. nr. 210-251).
Dacă, însă, tabernacolul cu preasfântul Sacrament se află în prezbiteriu, preotul, diaconul
şi ceilalţi slujitori îngenunchează când ajung la altar şi când pleacă de la el, nu însă în timp
ce se celebrează însăşi Liturghia.
Dacă tabernacolul nu este în prezbiteriu, îngenunchează toţi cei care trec prin faţa Prea-
sfântului Sacrament, în afară de cazul că merg în procesiune.
Slujitorii care poartă crucea procesională sau lumânările, în locul îngenuncherii, fac o
înclinaţie a capului.
275. Înclinaţia exprimă veneraţia şi onoarea ce se acordă înseşi persoanelor sau semnelor lor.
Există două feluri de înclinaţie a capului şi a trupului:
a) Înclinaţia capului se face când sunt numite împreună cele trei persoane divine, la rostirea
numelui lui Isus, al sfintei Fecioare Maria şi al sfântului în cinstea căruia e celebrată Liturghia.
b) Înclinaţia trupului sau înclinaţia profundă se face: la altar; la rugăciunile Curăţă inima
mea şi În duhul smereniei; la Simbolul credinţei, când se spun cuvintele Şi s-a întrupat; la
Canonul roman, la cuvintele Te rugăm cu umilinţă. Aceeaşi înclinaţie o face diaconul, când
cere binecuvântarea înainte de a proclama Evanghelia. În afară de aceasta, preotul se înclină
puţin când pronunţă cuvintele Domnului, la consacrare.
Tămâierea
276. Tămâierea sau incensarea exprimă veneraţia şi rugăciunea, după cum ni se arată în Sfânta
Scriptură (cf. Ps 140,2; Ap 8,3).
Tămâierea se poate face facultativ la orice formă de Liturghie:
a) în timpul procesiunii de intrare;
b) la începutul Liturghiei, pentru a tămâia altarul şi crucea;
c) la procesiunea şi proclamarea Evangheliei;
d) după ce pâinea şi vinul au fost aşezate pe altar, pentru a tămâia darurile, altarul, crucea,
precum şi preotul şi poporul;
e) la ridicarea ostiei şi a potirului după consacrare.
277. Preotul, când pune tămâia în cădelniţă, o binecuvântează cu semnul crucii, fără a spune
ceva.
Înainte şi după tămâiere, se face o înclinaţie profundă în faţa persoanei sau a lucrului care
este tămâiat, cu excepţia altarului şi a darurilor pentru jertfa Liturghiei.
Cu trei mişcări ale cădelniţei, se tămâiază: preasfântul Sacrament, relicva sfintei cruci şi
imaginile Domnului expuse veneraţiei publice, darurile pentru jertfa Liturghiei, crucea alta-
rului, Evangheliarul, lumânarea pascală, preotul şi poporul.
Cu două mişcări, se tămâiază relicvele şi imaginile sfinţilor expuse veneraţiei publice,
numai la începutul celebrării, când este tămâiat altarul.
Altarul este tămâiat cu câte o singură mişcare, în acest fel:
a) dacă altarul este separat de perete, preotul îl tămâiază înconjurându-l;
b) dacă altarul nu e separat de perete, preotul, când trece, tămâiază mai întâi partea dreaptă
şi apoi partea stângă.
Dacă crucea este pe altar sau alături de el, se tămâiază înaintea tămâierii altarului, altfel,
se tămâiază când se trece pe dinaintea ei.
Preotul tămâiază darurile cu trei mişcări de cădelniţă, înainte de a tămâia crucea şi altarul,
sau făcând semnul crucii cu cădelniţa asupra darurilor.
Purificarea
278. Ori de câte ori vreo fărâmă de ostie rămâne lipită de degete, mai ales după frângerea
sau după distribuirea sfintei Împărtăşanii la credincioşi, preotul îşi curăţă degetele deasupra
patenei şi, dacă e necesar, le spală. Dacă rămân firimituri în afara patenei, le adună.
279. Vasele sfinte le purifică preotul, diaconul sau acolitul instituit, sau după sfânta Împăr-
tăşanie, sau după Liturghie, pe cât posibil, la credenţă. Purificarea potirului se face, sau cu
vin şi cu apă, sau numai cu apă, pe care o va consuma apoi cel care face purificarea. Patena
se şterge, de obicei, cu purificatorul.
Trebuie avut grijă ca tot ceea ce a rămas, eventual, din sângele Domnului după distribuirea
Împărtăşaniei să fie consumat imediat şi în întregime la altar.
280. Dacă se întâmplă ca ostia sau vreo părticică să cadă, să fie ridicată cu veneraţie. Dacă
se varsă ceva din sângele Domnului, locul în care a căzut să se spele cu apă şi această apă
să se verse apoi în sacrariu, care se află în sacristie.
Împărtăşirea sub ambele specii
281. Sub aspectul de semn, Împărtăşania are un sens mai complet când se face sub ambele
specii. Sub această formă, iese mai bine în evidenţă semnificaţia de ospăţ şi se exprimă mai
clar voinţa divină de a ratifica noul şi veşnicul legământ în sângele Domnului şi se vede mai
bine legătura dintre ospăţul euharistic şi ospăţul escatologic din împărăţia Tatălui105.
282. Păstorii sufleteşti să le amintească în modul cel mai potrivit credincioşilor, care se împăr-
tăşesc sau participă la sfânta Liturghie, învăţătura catolică cu privire la forma în care se dă
sfânta Împărtăşanie, conform Conciliului Tridentin. În primul rând, să le explice credincioşilor
ceea ce învaţă credinţa catolică: chiar sub una dintre cele două specii se află Cristos în între-
gime şi că se primeşte adevărata taină a sfintei Împărtăşanii şi, prin urmare, în ceea ce pri-
veşte roadele Împărtăşaniei, nu sunt lipsiţi de nici unul dintre harurile necesare pentru mântuire
cei care se împărtăşesc sub o singură specie106.
În afară de aceasta, să arate că Biserica are puterea, în ceea ce priveşte administrarea sacra-
mentelor, să stabilească sau să schimbe, lăsând mereu intactă substanţa lor, ceea ce consideră
mai nimerit, pentru a-i ajuta pe credincioşi să cinstească sacramentele, în funcţie de împreju-
rări, timpuri şi locuri diferite107. Totodată, credincioşii să fie îndemnaţi să-şi dea interesul
de a participa cu mare zel la ritualul sfânt prin care iese mai deplin în evidenţă semnul ospă-
ţului euharistic.
105
(1967) 558.
106
Cf. CONCILIUL TRIDENTIN, Sesiunea a XXI-a, 16 iulie 1562, Decretul despre Împărtăşania euharistică,
cap. 1-3; DS 1725-1729.
107
Cf. CONCILIUL TRIDENTIN, Sesiunea a XXI-a, 16 iulie 1562, Decretul despre Împărtăşania euharistică,
cap. 2; DS 1728.
283. Împărtăşania sub ambele specii, în afară de cazurile prevăzute în ritualuri, este permisă:
a) preoţilor care nu pot să celebreze sau să concelebreze sfânta Liturghie;
b) diaconului şi celorlalţi care îndeplinesc un oficiu la Liturghie;
c) membrilor comunităţilor la Liturghia conventuală sau la Liturghia numită „a comuni-
tăţii”, seminariştilor, tuturor celor care fac exerciţii spirituale sau care participă la o întrunire
spirituală sau pastorală.
Episcopul diecezan poate stabili în dieceza sa norme cu privire la Împărtăşania sub ambele
specii, care trebuie respectate chiar şi în bisericile călugărilor şi în grupurile mai mici. Episcopul
are, de asemenea, dreptul de a permite Împărtăşania sub ambele specii, ori de câte ori i se
pare oportun preotului, cu condiţia ca creştinii să fie bine instruiţi şi să nu existe pericolul
profanării sfântului Sacrament sau ritul să nu fie dificil din cauza numărului mare al celor
ce se împărtăşesc, sau din alt motiv.
Cât priveşte modul de a distribui credincioşilor sfânta Împărtăşanie sub ambele specii şi
extinderea dreptului de a o distribui în această formă, conferinţele episcopilor pot stabili norme
ce trebuie aprobate de Scaunul Apostolic.
284. Când Împărtăşania se dă sub ambele specii:

a) la potir slujeşte, în mod obişnuit, diaconul sau, în lipsa lui, un preot, chiar acolitul insti-
tuit, un alt slujitor extraordinar al sfintei Împărtăşanii sau un credincios, căruia, la nevoie,
i se încredinţează, în acel caz, acest oficiu;
b) ceea ce, eventual, a rămas din sângele Domnului este consumat la altar de preot, diacon
sau de acolitul instituit, care a slujit la potir şi care purifică în mod obişnuit vasele sfinte, le
şterge şi le pune în ordine.
Credincioşilor care, eventual, vor să se împărtăşească numai sub forma pâinii să li se ofere
Împărtăşania sub această formă.
285. Pentru a da Împărtăşania sub ambele specii, să se pregătească:

a) dacă Împărtăşania din potir se face bând direct din potir, sau să fie un potir suficient de
mare, sau să fie mai multe potire, având totuşi grijă întotdeauna să nu rămână de luat, la sfâr-
şitul celebrării, prea mult din sângele Domnului;
b) dacă se dă prin înmuiere, ostiile să nu fie prea subţiri, nici prea mici, dar ceva mai
groase ca de obicei, pentru ca, înmuiate parţial în Sânge, să poată fi uşor distribuite.
286. Dacă Împărtăşania cu sângele Domnului se face bând din potir, cel care se împărtă-
şeşte, după ce a primit trupul lui Cristos, vine la slujitorul potirului şi stă în faţa lui. Sluji-
torul spune: Sângele lui Cristos; cel care se împărtăşeşte răspunde: Amin. Slujitorul îi oferă
potirul pe care cel ce se împărtăşeşte îl duce cu mâinile sale la gură. Cel ce se împărtăşeşte
bea puţin din potir, îl înapoiază slujitorului şi se retrage; slujitorul şterge marginea potirului
cu purificatorul.
287. Dacă Împărtăşania din potir se face prin înmuiere, cel ce se împărtăşeşte, ţinând patena
sub bărbie, se apropie de preotul care ţine potirul şi alături de care se află slujitorul ce ţine
vasul cu sfintele ostii. Preotul ia ostia, înmoaie în potir o parte din ea şi, arătându-i-o, spune:
Trupul şi sângele lui Cristos; cel care se împărtăşeşte răspunde: Amin, primeşte în gură sfânta
Taină şi se retrage.
CAPITOLUL V
ARAJAREA ŞI ÎMPODOBIREA BISERICILOR

PETRU CELEBRAREA EUHARISTIEI
I.
PRINCIPII GENERALE
288. Pentru celebrarea Euharistiei, poporul lui Dumnezeu se adună, în general, în biserică
sau, atunci când aceasta nu există, în alt loc potrivit, care trebuie să fie demn de o taină atât
de mare. Bisericile, prin urmare, şi celelalte locuri să fie apte pentru săvârşirea acţiunii sacre
şi pentru a se obţine o participare activă a credincioşilor. Totodată, edificiile sfinte şi obiectele
care aparţin cultului divin să fie demne, frumoase, să fie cu adevărat semne şi simboluri ale
realităţilor supranaturale108.
289. Prin urmare, Biserica, fără încetare, face apel la nobilul serviciu al artelor şi acceptă for-
mele de artă ale tuturor popoarelor şi regiunilor109. Mai mult, aşa cum se străduieşte să păs-
treze operele de artă şi comorile transmise de secolele trecute110 şi, după caz, să le adapteze
la noile necesităţi, tot astfel, ea depune eforturi să promoveze noile valori specifice fiecărei
epoci111.
De aceea, în formarea artiştilor, precum şi în alegerea operelor care urmează să fie admise
în Biserică, să se caute valorile autentice ale artei, menite să servească drept hrană credinţei
şi evlaviei şi să corespundă într-adevăr semnificaţiei şi scopului pentru care sunt destinate112.
290. Toate bisericile trebuie să fie consacrate sau măcar binecuvântate. Însă bisericile cate-
drale şi cele parohiale trebuie să fie consacrate prin ritul solemn.
291. Pentru construirea, restaurarea şi adaptarea bisericilor, toţi cei interesaţi să se consulte
cu Comisia Diecezană de Liturgie şi Artă Sacră. Ordinariul locului să se folosească de sfatul
şi ajutorul acestei comisii, ori de câte ori e vorba să dea norme în acest domeniu, când aprobă
planurile noilor construcţii sau când este vorba de a hotărî asupra problemelor de importanţă
majoră113.
108
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 122-124;
IDEM, Decretul despre slujirea şi viaţa preoţească Presbyterorum ordinis, nr. 5; SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR,
Instrucţia Inter oecumenici (26 septembrie 1964), nr. 90: AAS 56 (1964) 897; IDEM, Instrucţia Eucharisticum
mysterium (25 mai 1967), nr. 24: AAS 59 (1967) 554; Codul de drept canonic, can. 932 § 1.
109
110
(1967) 554.
111
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 123.129;
SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Inter oecumenici (26 septembrie 1964), nr. 130: AAS 56 (1964) 880.
112
113
CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Inter oecumenici (26 septembrie 1964), nr. 91: AAS 56 (1964) 898.
292. Ornamentaţia bisericii să dea dovadă, mai degrabă, de o simplitate nobilă decât de o
pompă luxoasă. În alegerea materialelor ornamentale, să se urmărească autenticitatea lor,
în aşa fel încât să contribuie la edificarea credincioşilor şi la demnitatea lăcaşului sfânt.
293. Un aranjament corespunzător al bisericii şi al întregii sale ambianţe, care să corespundă

bine la nevoile timpului nostru, cere să se ţină seama nu numai de ceea ce aparţine în mod
direct săvârşirii acţiunilor sfinte, dar şi de tot ceea ce favorizează participarea comodă a
credincioşilor, după cum se procedează la amenajarea altor locuri de întrunire.
294. Poporul lui Dumnezeu, care se adună pentru Liturghie, formează o comunitate orga-
nică şi ierarhică exprimată prin diferite oficii şi acţiuni pentru fiecare parte a Liturghiei.
Prin urmare, împărţirea generală a bisericii trebuie să se facă astfel încât să prezinte o ima-
gine a adunării întrunite, să permită repartiţia armonioasă a tuturor părţilor sale, să înlesnească
şi să permită executarea corectă a serviciilor fiecăruia.
Credincioşii şi corul vor ocupa locul care poate face mai uşoară participarea lor activă114.
Preotul celebrant, diaconul şi slujitorii vor ocupa un loc în prezbiteriu. De asemenea, să
se pregătească scaune pentru concelebranţi; dacă, însă, numărul acestora e mare, să se aşeze
scaune în altă parte a bisericii, dar aproape de altar.
Toate acestea, deşi trebuie să scoată în evidenţă orânduirea ierarhică şi diversitatea ofi-
ciilor, trebuie să constituie, în acelaşi timp, o unitate strânsă şi organică, prin care să se scoată
în evidenţă cu claritate unitatea întregului popor sfânt. Apoi, natura şi frumuseţea locului şi
a tuturor obiectelor sfinte să promoveze pietatea şi să arate sfinţenia tainelor ce se săvârşesc.
II.
ARANJAREA PREZBITERIULUI
ÎN VEDEREA CELEBRĂRII SFINTEI LITURGHII
295. Prezbiteriul este locul unde se află altarul, este proclamat cuvântul lui Dumnezeu, iar
preotul, diaconul şi alţi slujitori îşi îndeplinesc funcţia lor. El trebuie să se deosebească bine
de nava bisericii, fie prin faptul că este mai ridicat, fie printr-o structură sau ornamentare
caracteristică. Trebuie să fie destul de încăpător, ca să se poată desfăşura în voie celebrarea
Euharistiei şi să poată fi văzută115.
Altarul şi împodobirea lui
296. Altarul, pe care devine prezentă jertfa de pe cruce prin semnele sacramentale, este toto-
dată şi masa Domnului, la care poporul lui Dumnezeu este invitat să ia parte în timpul Litur-
ghiei. Este, de asemenea, centrul acţiunii de mulţumire care se îndeplineşte prin Euharistie.
297. Celebrarea Euharistiei, într-un loc sfinţit în acest scop, trebuie să aibă loc pe altar; în
afara unui loc sfinţit, se poate face pe o masă corespunzătoare, având întotdeauna o faţă de
masă, corporalul, crucea şi lumânările.
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Inter oecumenici (26 septembrie 1964), nr. 97-98: AAS 56
114
(1964) 899.
115
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Inter oecumenici (26 septembrie 1964), nr. 91: AAS
56 (1964) 898.
298. Se cuvine ca în orice biserică să fie un altar fix, fiindcă îl simbolizează mai bine şi perma-
nent pe Isus Cristos, piatra cea vie (1Pt 2,4; cf. Ef 2,20); însă, în celelalte locuri destinate cele-
brărilor sfinte, altarul poate să fie mobil.
Se numeşte altar fix acela care este construit în aşa fel încât e fixat în pardoseală şi nu poate
fi mişcat; se numeşte mobil dacă poate fi deplasat.
299. Altarul mare să se construiască distanţat de perete, în aşa fel încât să poată fi înconjurat
cu uşurinţă, iar celebrarea să se poată face cu faţa la popor. Altarul principal să ocupe acel
loc menit să fie într-adevăr centrul spre care în mod spontan să se îndrepte atenţia întregii
adunări a credincioşilor116. Altarul principal, de regulă, să fie fix şi consacrat.
300. Atât altarul fix, cât şi cel mobil se consacră după ritualul care se găseşte în Pontificalul
roman; altarul mobil poate să fie doar binecuvântat.
301. După un obicei şi un simbolism tradiţional în Biserică, masa altarului fix trebuie să fie
din piatră naturală. Totuşi, se poate folosi şi un alt material demn, solid şi artistic lucrat; apre-
cierea în această privinţă o face conferinţa episcopilor. Picioarele sau soclul mesei pot fi din
orice material, cu condiţia să fie demn şi solid.
Altarul mobil poate fi construit din orice material nobil şi solid, conform cu diferitele tra-
diţii şi obiceiuri ale popoarelor şi potrivit pentru uzul liturgic.
302. Dacă se crede oportun, se poate păstra obiceiul de a aşeza sub altar relicve ale sfinţilor,
chiar dacă nu sunt martiri. Se va avea grijă totuşi ca autenticitatea acestor relicve să fie dove-
dită în mod sigur.
303. Se cuvine ca în noile biserici care se construiesc să fie înălţat un singur altar, menit să
arate în adunarea credincioşilor că unul este Cristos şi una este Euharistia Bisericii.
Însă, în bisericile deja construite, dacă altarul vechi este aşezat în aşa fel încât face difi-
cilă participarea poporului şi nici nu poate fi mutat fără a prejudicia valoarea artistică, să se
construiască un alt altar fix, lucrat artistic; şi numai pe acesta să se facă celebrările sfinte.
Pentru a nu se abate atenţia credincioşilor de la noul altar, altarul vechi să nu fie ornamentat
în mod deosebit.
304. Din veneraţie faţă de celebrarea memorialului Domnului şi faţă de ospăţul la care se
împarte trupul şi sângele Domnului, să se pună pe altar cel puţin o faţă de altar de culoare
albă, care, după formă, măsură şi ornamentaţie, să fie potrivită cu însăşi structura altarului.
305. În împodobirea altarului să se dea dovadă de sobrietate.

În timpul Adventului, altarul să se împodobească cu acea sobrietate care se potriveşte cu
caracterul acestui timp, fără a se anticipa bucuria deplină a Naşterii Domnului. Este interzis
ca altarul să fie împodobit cu flori în timpul Postului Mare. Excepţie fac, totuşi, duminica
Laetare (a IV-a din Postul Mare), solemnităţile şi sărbătorile.
Împodobirea cu flori să se facă întotdeauna cu măsură, şi să fie aşezate mai curând împre-
jurul altarului decât pe masa altarului.
116
(1964) 898.
306. Pe masa altarului pot fi aşezate numai acele lucruri necesare pentru celebrarea Litur-
ghiei, şi anume, Evangheliarul de la începutul celebrării până la proclamarea Evangheliei;
de la prezentarea darurilor până la purificarea vaselor: potirul, patena, pixida – dacă e nece-
sară –, corporalul, purificatorul, pala şi Liturghierul.
Pe lângă acestea, să se aşeze într-o manieră discretă cele ce sunt, eventual, necesare pentru
amplificarea glasului preotului.
307. Sfeşnicele, care pentru fiecare dintre acţiunile liturgice se cer ca expresie a veneraţiei
sau a celebrării festive (cf. nr. 117), să se aşeze pe altar sau lângă el, având în vedere structura
altarului şi a prezbiteriului, în aşa fel încât să formeze o unitate armonioasă şi să nu-i împie-
dice pe credincioşi de a vedea cu uşurinţă ceea ce se săvârşeşte sau se aşază pe altar.
308. De asemenea, pe altar sau lângă el să se aşeze crucea, cu chipul lui Cristos răstignit, care
să fie foarte vizibilă pentru poporul întrunit la adunarea liturgică. Se cuvine ca această cruce,
care are drept scop să le aducă aminte creştinilor de pătimirea aducătoare de mântuire a Dom-
nului, să rămână lângă altar şi în afara celebrărilor liturgice.
Amvonul
309. Măreţia cuvântului lui Dumnezeu cere ca în biserică să existe un loc rezervat pentru
proclamarea lui şi spre care să se îndrepte spontan atenţia credincioşilor în timpul Liturgiei
cuvântului117.
Se cuvine ca, în general, în acest loc să fie un amvon stabil, nu un simplu suport mobil.
Amvonul, după structura fiecărei biserici, trebuie să fie astfel construit, încât să permită popo-
rului să-i vadă şi să-i audă bine pe slujitorii hirotoniţi şi pe lectori.
De la amvon se proclamă lecturile, psalmul responsorial şi preconiul pascal; de asemenea,
se pot ţine tot de acolo omilia şi intenţiile la rugăciunea universală sau a credincioşilor. Demni-
tatea amvonului cere ca la el să urce numai slujitorul cuvântului.
Se cuvine ca noul amvon, înainte de a fi destinat uzului liturgic, să fie binecuvântat după
ritul care se găseşte în Ritualul roman118.
Scaunul pentru preotul celebrant şi celelalte scaune
310. Scaunul preotului celebrant trebuie să indice oficiul său de a prezida adunarea şi de a
conduce rugăciunea. Prin urmare, locul său cel mai potrivit va fi cu faţa la popor, la extremi-
tatea prezbiteriului, în afară de cazul că structura edificiului sau alte motive împiedică lucrul
acesta, de exemplu, dacă distanţa prea mare face dificilă comunicarea dintre preot şi adu-
narea credincioşilor sau tabernacolul este aşezat în mijloc, în spatele altarului. Să se evite
orice aparenţă de tron119. Se cuvine ca scaunul, înainte de a fi destinat uzului liturgic, să fie
binecuvântat după ritul ce se găseşte în Ritualul roman120.
117
(1964) 899.
118
Cf. RITUALUL ROMAN, Binecuvântările, ediţia tipică (1984), Ritualul binecuvântării unui nou amvon,
nr. 900-918.
119
(1964) 898.
120
Cf. RITUALUL ROMAN, Binecuvântările, ediţia tipică (1984), Ritualul binecuvântării scaunului episcopal
sau a scaunului prezidenţial, nr. 880-899.
De asemenea, în prezbiteriu să se aşeze scaune pentru preoţii concelebranţi, ca şi pentru

preoţii care, îmbrăcaţi în veşminte corale, iau parte la celebrare, fără a concelebra.
Scaunul diaconului să fie aşezat lângă scaunul celebrantului. Scaunele pentru ceilalţi
slujitori să fie situate în aşa fel încât să se deosebească clar de scaunele clerului şi să poată
uşor îndeplini serviciul care le este încredinţat121.
III.
ARANJAMENTUL BISERICII
Locurile credincioşilor
311. Să fie bine amenajat locul rezervat credincioşilor, în aşa fel încât să li se permită să parti-
cipe cu ochii şi cu sufletul la celebrările sfinte. În general, este bine să se aranjeze pentru
credincioşi bănci sau scaune. Totuşi, se dezaprobă obiceiul de a rezerva locuri pentru anumite
persoane particulare122. Aranjarea băncilor şi a scaunelor să fie făcută în aşa fel încât credin-
cioşii să poată lua diferitele poziţii recomandate pentru diversele momente ale celebrărilor
şi să se poată mişca uşor când soseşte momentul împărtăşirii.
Se va căuta ca poporul credincios nu numai să-i poată vedea pe preot, pe diaconi şi pe
lectori, dar şi să poată auzi bine, întrebuinţându-se în acest scop instrumentele tehnicii mo-
derne.
Locul corului şi al instrumentelor muzicale
312. Locul cântăreţilor, având în vedere aranjamentul bisericii, să fie fixat în aşa fel încât să
apară clar rolul lor, şi anume că ei constituie o parte a comunităţii adunate şi că au un rol
deosebit; prin urmare, să fie favorizată îndeplinirea funcţiei lor liturgice şi să fie facilitată
pentru fiecare dintre membri participarea deplină la sfânta Liturghie, adică participarea sacra-
mentală123.
313. Orga şi celelalte instrumente muzicale legal aprobate să se aşeze într-un loc potrivit,
în aşa fel încât să poată fi de folos atât corului, cât şi poporului care cântă, iar atunci când
cântă numai ele, să poată fi auzite bine de toţi. Se cuvine ca orga, înainte de a fi destinată
uzului liturgic, să fie binecuvântată după ritul ce se găseşte în Ritualul roman124.
În timpul Adventului, orga şi celelalte instrumente muzicale să se folosească cu acea
reţinere care se potriveşte cu caracterul acestui timp, fără să se anticipe pe deplin bucuria
Naşterii Domnului.
În timpul Postului Mare, e permis ca orga şi celelalte instrumente să fie folosite, dar numai
pentru susţinerea cântării. Totuşi, fac excepţie duminica Laetare (a IV-a din Postul Mare),
solemnităţile şi sărbătorile.
121
(1964) 898.
122
123
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Musicam sacram (5 martie 1967), nr. 23: AAS 59
(1967) 307.
124
Cf. RITUALUL ROMAN, Binecuvântările, ediţia tipică (1984), Ritualul binecuvântării orgii, nr. 1052-1067.
Locul unde se păstrează sfânta Euharistie
314. Luându-se în considerare structura fiecărei biserici şi obiceiurile legitime ale diferitelor
locuri, preasfântul Sacrament să se păstreze în tabernacol, în acea parte a bisericii care este
de cea mai mare cinste, importanţă, la vedere, împodobită cum se cuvine şi adaptată pentru
rugăciune125.
Să fie în mod obişnuit un singur tabernacol, inamovibil, făcut dintr-un material solid,
inviolabil, netransparent şi închis, în aşa fel încât să se evite absolut pericolul profanării126.
În afară de aceasta, se cuvine ca, înainte de a fi destinat uzului liturgic, să fie binecuvântat
după ritul ce se găseşte în Ritualul roman127.
315. Avându-se în vedere aspectul semnului, e mai potrivit ca tabernacolul în care se păs-
trează sfânta Euharistie să nu fie aşezat pe altarul unde se celebrează Euharistia128.
Prin urmare, se cuvine ca tabernacolul să fie aşezat, având în vedere ce hotărăşte episcopul
diecezan:
a) sau în prezbiteriu, în afara altarului pe care se celebrează, în forma şi în locul cel mai
potrivit, nefiind exclus vechiul altar, care nu mai este folosit pentru celebrare;
b) sau într-o capelă potrivită pentru adoraţia şi rugăciunea individuală a credincioşilor129,
care să fie organic unită cu biserica şi la vederea credincioşilor.
316. Potrivit tradiţiei ce ni s-a transmis, lângă tabernacol să lumineze permanent o lampă, ali-
mentată cu untdelemn sau ceară, prin care să se indice şi să se cinstească prezenţa lui Cristos130.
317. Să nu se uite câtuşi de puţin nici toate celelalte care sunt prescrise de drept cu privire
la păstrarea sfintei Euharistii131.
Imaginile sfinte
318. Biserica, în liturgia pământească, participă, prin pregustare, la acea liturgie ce se cele-
brează în sfânta cetate a Ierusalimului, spre care se îndreaptă în pelerinaj, unde Cristos şade
125
(1967) 568; IDEM, Instrucţia Inter oecumenici (26 septembrie 1964), nr. 95: AAS 56 (1964) 898.
126
(1967) 568; IDEM, Instrucţia Inter oecumenici (26 septembrie 1964), nr. 95: AAS 56 (1964) 898; SFÂNTA CONGRE-
GAŢIE PENTRU SACRAMENTE, Instrucţia ullo umquam tempore (28 mai 1938), nr. 4: AAS 30 (1938) 199-200;
RITUALUL ROMAN, Sfânta Împărtăşanie şi cultul misterului euharistic în afara sfintei Liturghii, ediţia tipică (1973),
nr. 10-11; Codul de drept canonic can. 938 § 3.
127
Cf. RITUALUL ROMAN, Binecuvântările, ediţia tipică (1984), Ritualul binecuvântării cu ocazia inaugurării
unui nou tabernacol euharistic, nr. 919-929.
128
(1967) 569.
129
(1967) 568; RITUALUL ROMAN, Sfânta Împărtăşanie şi cultul misterului euharistic în afara sfintei Liturghii,
ediţia tipică (1973), nr. 9; Codul de drept canonic, can. 938 § 2; IOAN PAUL AL II-LEA, Scrisoarea Dominicae
cenae (24 februarie 1980), nr. 3: AAS 72 (1980) 117.119.
130
Cf. Codul de drept canonic, can. 940; SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Instrucţia Eucharisticum mys-
terium (25 mai 1967), nr. 57: AAS 59 (1967) 569; RITUALUL ROMAN, Sfânta Împărtăşanie şi cultul misterului
euharistic în afara sfintei Liturghii, ediţia tipică (1973), nr. 11.
131
Cf., în special, SFÂNTA CONGREGAŢIE PENTRU SACRAMENTE, Instrucţia ullo umquam tempore (28 mai 1938):
AAS 30 (1938) 198-207; Codul de drept canonic, can. 934-944.
de-a dreapta lui Dumnezeu, şi, venerând memoria sfinţilor, speră să aibă parte împreună cu
ei132. Aşadar, urmând o tradiţie foarte veche a Bisericii, în lăcaşurile sfinte să se expună vene-
raţiei credincioşilor imagini ale Fecioarei Maria şi ale sfinţilor133. Acestea să fie în aşa fel
aşezate în sfântul lăcaş, încât credincioşii să fie conduşi spre sfintele taine care se celebrează
în el. De aceea, să se evite un număr exagerat de mare, iar aşezarea lor trebuie făcută într-o
ordine corectă, ca să nu abată atenţia credincioşilor de la celebrarea însăşi134. În mod obişnuit,
să nu existe decât o imagine a unuia şi aceluiaşi sfânt. În general, în ornamentarea şi aran-
jarea unei biserici, în ceea ce priveşte imaginile, să se aibă în vedere pietatea întregii comuni-
tăţi, precum şi frumuseţea şi demnitatea imaginilor.
132
133
Cf. PONTIFICALUL ROMAN, Ritualul dedicării unei biserici sau a unui altar, ediţia tipică (1977), cap. IV,
nr. 10; RITUALUL ROMAN, Binecuvântările, ediţia tipică (1984), Ritualul binecuvântării imaginilor expuse spre
a fi venerate de credincioşi, nr. 984-1031.
134
CAPITOLUL VI
LUCRURILE ECESARE PETRU CELEBRAREA LITURGHIEI
I.
PÂINEA ŞI VINUL
PENTRU CELEBRAREA SFINTEI LITURGHII
319. Biserica, urmând exemplul lui Cristos, a folosit întotdeauna pâinea şi vinul, împreună
cu apa, pentru săvârşirea ospăţului Domnului.
320. Pâinea pentru celebrarea Euharistiei trebuie să fie din grâu curat, recent făcută, şi, după
tradiţia veche a Bisericii latine, azimă.
321. Însăşi natura semnului cere ca materia pentru celebrarea Euharistiei să apară într-adevăr
ca hrană. Se cuvine, aşadar, ca pâinea euharistică, cu toate că este azimă şi este făcută într-o
formă tradiţională, să se facă în aşa fel încât preotul, la Liturghia săvârşită cu popor, să poată
frânge ostia în mai multe părţi pe care să le dea cel puţin unora dintre credincioşi. Nu se exclud
prin aceasta nicidecum ostiile mici, dacă numărul celor ce se împărtăşesc este mare sau există
alt motiv pastoral. Însă gestul frângerii pâinii, prin care în timpurile apostolice se indica, pur
şi simplu, însăşi Euharistia, va arăta mai bine puterea şi importanţa expresiei de semn al uni-
tăţii tuturor într-o singură pâine şi de semn al iubirii prin faptul că o singură pâine se împarte
între fraţi.
322. Vinul pentru celebrarea Euharistiei trebuie să fie din struguri (cf. Lc. 22,18), adică vin
natural şi curat, neamestecat cu substanţe străine.
323. Să se aibă cea mai mare grijă ca pâinea şi vinul destinate Euharistiei să se păstreze în
stare perfectă, adică vinul să nu se oţetească, iar pâinea să nu se strice, nici să nu se întărească
atât de mult, încât să nu se poată frânge decât cu greutate.
324. Dacă, după prefacere sau în momentul în care se împărtăşeşte, preotul îşi dă seama că
nu s-a pus vin, ci apă, o toarnă într-un pahar; toarnă din nou vin şi apă în potir şi le consacră
repetând partea prefacerii numai pentru vin, fără a mai consacra şi pâinea.
II.
OBIECTELE SFINTE, ÎN GENERAL
325. Ca şi pentru construirea bisericilor, tot aşa, şi pentru întregul mobilier şi pentru vase,
Biserica acceptă genul şi stilul artistic al fiecărei regiuni şi admite toate adaptările care se
potrivesc cu modul de a fi şi cu tradiţia fiecărui popor, cu condiţia ca toate să corespundă
în mod adecvat uzului sfânt căruia îi sunt destinate135.
135
Şi în acest domeniu se va căuta acea simplitate nobilă, ce se potriveşte perfect cu adevă-

rata artă.
326. În alegerea materialelor pentru obiectele sfinte, se pot admite nu numai materialele tradi-
ţionale, dar şi alte materiale ce se consideră nobile în mentalitatea timpului nostru, cu con-
diţia să fie durabile şi să se potrivească bine cu uzul sacru. În această privinţă, aceea care hotă-
răşte este conferinţa episcopilor a fiecărei regiuni (cf. nr. 390).
III.
VASELE SFINTE
327. Între lucrurile care se cer pentru celebrarea Liturghiei, o deosebită cinstire o merită
vasele sfinte şi, între acestea, potirul şi patena, care slujesc la oferirea, consacrarea şi consu-
marea pâinii şi a vinului.
328. Vasele sfinte să se confecţioneze din metale nobile. Dacă sunt făcute din metal care se
oxidează sau este mai puţin nobil decât aurul, în cele mai multe cazuri, trebuie să aibă inte-
riorul spoit cu aur.
329. După aprecierea conferinţei episcopilor, cu aprobarea Scaunului Apostolic, vasele sfinte
se pot face şi din alte materiale solide, şi după aprecierea comună a fiecărei regiuni, nobile,
de exemplu, din fildeş sau din lemn de esenţă tare, cu condiţia să fie apte pentru uzul sacru.
În acest caz, să se prefere întotdeauna materiale care nu se sparg uşor şi nu se degradează.
Acest lucru este valabil pentru toate vasele destinate să ţină ostiile, precum patena, pixida,
lunula, ostensoriul şi altele asemănătoare.
330. Potirele şi celelalte vase destinate împărtăşirii cu sângele Domnului să aibă cupa din-
tr-un material care nu absoarbe lichidele. Piciorul se poate face din alte materiale solide şi
demne.
331. Pentru a consacra ostiile, se poate folosi foarte bine o singură patenă mai mare, pe
care se aşază pâinea atât pentru celebrant şi diacon, cât şi pentru slujitori şi pentru credin-
cioşi.
332. În ceea ce priveşte forma vaselor sfinte, artistul o poate alege pe aceea care corespunde
mai bine cu obiceiurile fiecărei regiuni, cu condiţia ca fiecare vas să fie adaptat pentru uzul
liturgic căruia îi este destinat şi să se deosebească clar de celelalte vase destinate uzului zilnic.
333. Cu privire la binecuvântarea sau la consacrarea vaselor sfinte, să se respecte rubricile

din cărţile liturgice136.
334. Să se păstreze obiceiul de a se face în sacristie un sacrariu, în care să se verse apa după
spălarea vaselor sfinte şi a pânzeturilor liturgice (cf. nr. 280).
136
Cf. PONTIFICALUL ROMAN, Ritualul dedicării unei biserici sau a unui altar, ediţia tipică (1977), Ritualul
binecuvântării potirului şi a patenei; RITUALUL ROMAN, Binecuvântările, ediţia tipică (1984), Ritualul binecu-
vântării obiectelor folosite în celebrările liturgice, nr. 1068-1084.
IV.
VEŞMINTELE SFINTE
335. În Biserică, trupul mistic al lui Isus Cristos, nu toţi membrii îndeplinesc aceeaşi funcţie.
Această diversitate a funcţiilor se manifestă în celebrarea Euharistiei prin diversitatea veşmin-
telor, care trebuie să fie, prin urmare, un semn distinctiv, propriu rolului pe care îl îndepli-
neşte fiecare slujitor. Pe de altă parte, aceste veşminte trebuie să contribuie şi la înfrumuse-
ţarea acţiunii sfinte. Veşmintele pe care le îmbracă preoţii, diaconii şi slujitorii laici trebuie
binecuvântate înainte de a fi folosite în liturgie, conform ritului descris în Ritualul roman137.
336. Veşmântul sfânt comun pentru toţi slujitorii hirotoniţi şi instituiţi, de orice grad, este alba
care se încinge cu un cingul la mijloc, în afară de cazul că este astfel confecţionată, încât stă
lipită pe trup şi fără cingul. Dacă alba nu acoperă perfect în jurul gâtului îmbrăcămintea obiş-
nuită, să se folosească amictul. Alba nu poate fi înlocuită de cotă atunci când trebuie îmbră-
cată peste reverendă cazula sau dalmatica, nici când se foloseşte numai stola, în locul cazulei
sau a dalmaticii.
337. Veşmântul propriu preotului celebrant la sfânta Liturghie şi la alte acţiuni sfinte, care
sunt în legătură directă cu Liturghia, este cazula sau planeta, în afară de cazul când este pre-
văzut alt veşmânt; planeta se îmbracă peste albă şi stolă.
338. Veşmântul propriu diaconului e dalmatica; aceasta se îmbracă peste albă şi stolă. Dal-
matica se poate omite în caz de necesitate sau când este o solemnitate de grad mai mic.
339. Acoliţii, lectorii şi alţi slujitori laici pot îmbrăca alba sau altă haină aprobată legitim de
conferinţa episcopilor pentru fiecare regiune (cf. nr. 390).
340. Preotul poartă stola în jurul gâtului, atârnată pe piept, în schimb, diaconul o poartă încru-
cişată de la umărul stâng, trecând-o peste piept spre partea dreaptă a trupului, unde e fixată.
341. Pluvialul, sau capa pluvială, îl poartă preotul la procesiuni şi alte slujbe religioase, în
conformitate cu rubricile proprii fiecărei ceremonii.
342. În ceea ce priveşte forma veşmintelor sacre, conferinţele episcopilor vor stabili şi vor pro-
pune Scaunului Apostolic adaptările cerute de necesităţile şi obiceiurile diferitelor regiuni138.
343. Pentru confecţionarea veşmintelor sfinte, în afară de materialele tradiţionale, se pot

întrebuinţa fibre naturale proprii fiecărui loc sau unele fibre artificiale, care să corespundă
cu demnitatea acţiunii sfinte şi a persoanei. Judecata în această privinţă aparţine conferinţei
episcopilor139.
344. Se cuvine ca frumuseţea şi nobleţea veşmintelor să se caute nu în abundenţa peste

măsură a ornamentaţiei, ci în materialul ce se întrebuinţează şi în forma acestor veşminte.
137
Cf. RITUALE ROMANUM, De Benedictionibus, Editio Typica 1984, Ordo benedictionis rerum quae in litur-
gicis celebrationibus usurpantur, 1070.
138
139
Ornamentaţia să fie făcută cu figuri, imagini sau simboluri menite să indice uzul sacru,
excluzând tot ceea ce nu corespunde acestui uz.
345. Diversitatea culorilor la veşmintele sacre are scopul ca, pe de o parte, să exprime şi prin
mijloace externe trăsăturile caracteristice ale misterelor credinţei care sunt celebrate şi, pe
de altă parte, să indice cu mai multă eficacitate sensul progresiv al vieţii creştine în decursul
anului liturgic.
346. În ceea ce priveşte culoarea veşmintelor, să se respecte uzul tradiţional, adică:

a) culoarea albă se foloseşte la oficiile şi Liturghiile din Timpul Pascal şi al Naşterii Dom-
nului; în afară de aceasta, la celebrările Domnului, cu excepţia pătimirii sale, la ale sfintei
Fecioare Maria, ale sfinţilor îngeri, ale sfinţilor care nu sunt martiri, la sărbătoarea Tuturor
Sfinţilor (1 noiembrie), a sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie), a sfântului Ioan Evanghe-
listul (27 decembrie), a Catedrei Sfântului Petru (22 februarie) şi a Convertirii Sfântului Paul
(25 ianuarie);
b) culoarea roşie se foloseşte în duminica pătimirii (Floriilor), în Vinerea sfântă şi în dumi-
nica Rusaliilor, la celebrările pătimirii Domnului, la sărbătorile naşterii pentru cer a aposto-
lilor şi evangheliştilor şi în celebrările sfinţilor martiri;
c) culoarea verde se foloseşte la oficiile şi Liturghiile timpului numit „de peste an”;
d) culoarea violetă se întrebuinţează în timpul Adventului şi al Postului Mare. De aseme-
nea, se poate folosi la oficiile şi Liturghiile pentru morţi;
e) culoarea neagră se poate folosi la Liturghiile pentru cei morţi, unde este obiceiul;
f) culoarea roz se poate folosi, unde e obiceiul, în duminicile Gaudete (a treia din Advent)
şi Laetare (a patra din Postul Mare).
g) în zile mai solemne, pot fi folosite veşminte sacre festive sau mai nobile, chiar dacă
nu sunt de culoarea zilei.
Totuşi, conferinţele episcopilor pot să stabilească şi să propună Scaunului Apostolic adap-
tările care să corespundă mai bine necesităţilor şi mentalităţii fiecărui popor.
347. Liturghiile rituale se celebrează cu culoarea proprie Liturghiei respective, sau culoarea
albă, sau culoarea sărbătorii; Liturghiile pentru diferite necesităţi se celebrează cu culoarea
proprie zilei sau timpului, sau, dacă au caracter penitenţial – de exemplu, cele de la nume-
rele 31.33.38 – culoarea violetă; Liturghiile votive se celebrează cu culoarea corespunzătoare
Liturghiei care se celebrează sau cu culoarea proprie zilei sau timpului.
V.
ALTE LUCRURI
DESTINATE UZULUI BISERICESC
348. În afară de vasele sfinte şi de odăjdii, pentru care se indică un anumit material, toate cele-
lalte lucruri destinate fie uzului liturgic140, fie altor cerinţe ale bisericii trebuie să fie demne
şi să corespundă scopului lor.
349. O grijă deosebită trebuie acordată cărţilor liturgice, mai ales, Evangheliarului şi Lecţio-
narului, care sunt destinate proclamării cuvântului lui Dumnezeu, şi, ca atare, se bucură de
Cu privire la binecuvântarea lucrurilor destinate în biserică uzului liturgic, cf. RITUALUL ROMAN, Binecu-
140
vântările, ediţia tipică (1984), partea a III-a.

un respect deosebit. Acestea să fie într-adevăr în celebrarea liturgică semne şi simboluri ale
realităţilor supranaturale şi, prin urmare, să fie cu adevărat demne, prezentabile şi frumoase.
350. În afară de aceasta, trebuie acordată toată grija acelor lucruri care vin în contact direct
cu altarul şi cu celebrarea euharistică, cum ar fi, de exemplu, crucea altarului şi crucea pur-
tată în procesiune.
351. Să se depună un efort serios ca, la lucrurile de mai mică importanţă chiar, să se ţină
seama de cerinţele artei şi întotdeauna simplitatea nobilă să fie însoţită de curăţenie.
CAPITOLUL VII
ALEGEREA LITURGHIEI ŞI A PĂRŢILOR SALE
352. Eficacitatea pastorală a celebrării va creşte, fără îndoială, dacă textele lecturilor, ale
rugăciunilor şi cântărilor vor corespunde, pe cât este posibil, necesităţilor, pregătirii sufle-
teşti şi mentalităţii celor ce participă la celebrare. Acest lucru se va obţine foarte bine folo-
sind posibilităţile foarte largi de alegere descrise în continuare.
În pregătirea Liturghiei, preotul va ţine cont mai mult de binele sufletesc comun al popo-
rului lui Dumnezeu decât de preferinţele sale. În afară de aceasta, va ţine seama că o alegere
de acest fel va fi bine să o facă de comun acord cu cei care slujesc împreună cu el şi cu cele-
lalte persoane care au un rol de îndeplinit în cadrul celebrării, fără a-i exclude pe credincioşi
în ceea ce-i priveşte pe ei direct.
Având în vedere că se acordă o mare libertate de alegere a diferitelor părţi ale Liturghiei,
este necesar ca, înainte de celebrare, diaconul, lectorul, psalmistul, dascălul, comentatorul
şi corul, fiecare în ceea ce-l priveşte, să ştie precis ce texte îi revin şi să nu lase nimic pentru
a fi improvizat. O orânduire şi o desfăşurare armonioasă a ceremoniilor contribuie foarte
mult în a dispune sufletele credincioşilor spre a participa la Euharistie.
I.
ALEGEREA LITURGHIEI
353. La solemnităţi, preotul este obligat să se conformeze calendarului bisericii în care cele-
brează.
354. În duminici, în zilele feriale din Advent, Crăciun, Postul Mare şi Paşte, în sărbători şi
comemorări obligatorii:
a) dacă Liturghia se celebrează cu credincioşi, preotul trebuie să se conformeze calenda-
rului bisericii în care celebrează;
b) dacă Liturghia se celebrează cu un singur slujitor, preotul poate să aleagă fie calendarul
bisericii, fie calendarul său propriu.
355. În zilele de comemorare facultativă:

a) În zilele feriale ale Adventului, de la 17 la 24 decembrie, în octava Crăciunului, în zilele
feriale ale Postului Mare, cu excepţia Miercurii Cenuşii şi a zilelor feriale ale Săptămânii
Sfinte, preotul trebuie să celebreze Liturghia prevăzută pentru aceste zile liturgice; totuşi,
în afară de Miercurea Cenuşii şi Săptămâna Sfântă, poate lua colecta (rugăciunea zilei) din
Liturghia comemorării prevăzută eventual pentru ziua respectivă în Calendarul general. În
zilele feriale din Timpul Pascal, se pot celebra în întregime comemorările sfinţilor.
b) În zilele feriale ale Adventului dinainte de 17 decembrie, în cele ale timpului Crăciu-
nului, începând cu 2 ianuarie, şi în cele ale Timpului Pascal, preotul poate alege fie Litur-
ghia zilei feriale, fie Liturghia sfântului sau a unuia dintre sfinţii comemoraţi, fie Liturghia
unui sfânt amintit în martirologiu în acea zi.
c) În zilele feriale din decursul anului, preotul poate alege fie Liturghia zilei feriale, fie
Liturghia unei eventuale comemorări facultative, fie Liturghia unui sfânt oarecare amintit
în acea zi în Martirologiu, fie o Liturghie pentru diferite necesităţi, fie o Liturghie votivă.
Dacă celebrează cu participarea poporului, preotul să aibă grijă să nu omită prea des şi
fără motiv suficient lecturile prevăzute pentru fiecare zi din Lecţionarul ferial, deoarece Bise-
rica doreşte să le ofere credincioşilor o hrană cât mai îmbelşugată a cuvântului lui Dumnezeu141.
Pentru acelaşi motiv, nu va celebra prea des Liturghiile pentru morţi, deoarece toate Litur-
ghiile sunt oferite pentru cei vii şi pentru cei morţi şi la orice Rugăciune euharistică se face
pomenirea celor morţi.
Acolo, însă, unde credincioşii ţin în mod deosebit la comemorarea facultativă a sfintei
Fecioare Maria sau a unor sfinţi, să se satisfacă evlavia lor legitimă.
Apoi, fiindcă se acordă posibilitatea de a alege între comemorarea indicată în Calendarul
general şi comemorarea proprie din calendarul diecezan sau al comunităţii călugăreşti, să se
acorde precădere, în condiţii egale şi conform tradiţiei, comemorării din calendarul particular.
II.
ALEGEREA PĂRŢILOR LITURGHIEI
356. În alegerea textelor diferitelor părţi ale Liturghiei, atât în timpul din cursul anului, cât
şi în cinstea sfinţilor, să se respecte normele care urmează.
Lecturile
357. Pentru duminici şi solemnităţi sunt prevăzute trei lecturi, şi anume, din profeţi, din apos-
toli şi din Evanghelie, prin care poporul creştin este educat pentru a-şi da seama de continui-
tatea lucrării de mântuire, potrivit minunatului plan dumnezeiesc. Aceste trei lecturi să se
facă efectiv. În Timpul Pascal, după tradiţia Bisericii, în locul textului din Vechiul Testament,
o lectură este luată din Faptele Apostolilor.
Pentru sărbători sunt prevăzute două lecturi. Dacă, totuşi, sărbătoarea, conform normelor,
este ridicată la gradul de solemnitate, se adaugă o a treia lectură care se ia de la Comun.
În comemorările sfinţilor, dacă nu sunt lecturi proprii, se citesc, de regulă, lecturile pro-
puse pentru zilele feriale. În unele cazuri, sunt propuse lecturi adaptate, care pun în lumină
un aspect deosebit din viaţa spirituală sau activitatea sfântului. Folosirea acestor lecturi nu este
obligatorie, în afară de cazul că un motiv pastoral recomandă într-adevăr acest lucru.
358. În Lecţionarul ferial sunt prevăzute lecturi pentru toate zilele din fiecare săptămână a
întregului an: prin urmare, se vor lua, de preferinţă, tocmai aceste lecturi din zilele pentru care
sunt indicate, în afară de cazul când coincid cu o solemnitate, cu o sărbătoare sau cu o come-
morare, având lecturi adaptate din Noul Testament, în care este menţionat sfântul celebrat.
Când, însă, lectura continuă este întreruptă în cursul săptămânii de vreo solemnitate, de
vreo sărbătoare sau de vreo celebrare particulară, este permis preotului, având în vedere
ordinea lecturilor întregii săptămâni, sau să adauge la celelalte lecturi pe cele omise, sau să
aleagă din textele propuse pe cele pe care le preferă.
La Liturghiile pentru comunităţi particulare, i se permite preotului să aleagă lecturile cele
mai potrivite pentru acea celebrare particulară, cu condiţia ca ele să fie luate din textele
Lecţionarului aprobat.
141
359. Există, în afară de aceasta, o culegere specială de texte din Sfânta Scriptură pentru Litur-
ghiile rituale, în care se administrează unele sacramente sau sacramentalii, sau pentru acelea
ce se celebrează în împrejurări speciale.
Aceste Lecţionare s-au făcut pentru ca credincioşii, dintr-o ascultare mai adaptată a cuvân-
tului lui Dumnezeu, să poată înţelege mai profund taina la care iau parte şi să li se sădească
o iubire mai vie faţă de cuvântul lui Dumnezeu.
Ca atare, textele ce se citesc la o adunare liturgică trebuie să se stabilească având în vedere
motivele pastorale corespunzătoare, precum şi libertatea de alegere acordată pentru aceste
texte.
360. Uneori, este propusă o formă mai lungă şi o formă mai scurtă a aceluiaşi text. În ale-
gerea uneia dintre cele două forme, trebuie să se ţină cont de criteriul pastoral. Trebuie să se
aibă în vedere capacitatea credincioşilor de a asculta cu folos textul mai lung sau mai scurt;
capacitatea de a asculta textul complet ce se cere explicat la omilie142.
361. Când, însă, se acordă libertatea de a alege între un text sau altul, stabilit sau propus la
alegere, trebuie să se ţină cont de folosul participanţilor, adică după cum este vorba de folosit
un text care este mai uşor sau mai potrivit pentru adunarea întrunită, un text ce trebuie repetat
sau reluat sau unul care este stabilit ca fiind propriu unei celebrări sau altei celebrări unde
poate fi folosit la alegere ori de câte ori utilitatea pastorală recomandă acest lucru143.
Acest lucru se poate întâmpla atunci când acelaşi text trebuie citit din nou în zile apro-
piate, de exemplu, într-o zi de duminică şi în ziua de lucru următoare, sau când există teama
că un anumit text creează anumite dificultăţi într-o adunare oarecare de credincioşi. Trebuie
evitat totuşi ca, în alegerea textelor Sfintei Scripturi, să fie excluse permanent anumite părţi
ale ei.
362. În afară de dreptul de a alege anumite texte mai potrivite, după cum s-a amintit mai sus,
se acordă conferinţelor episcopilor, în împrejurări speciale, dreptul de a stabili anumite adap-
tări în ceea ce priveşte lecturile, totuşi cu condiţia ca textele să fie alese dintr-un Lecţionar
aprobat legal.
Rugăciunile
363. La orice Liturghie, dacă nu este prescris altfel, se spune colecta proprie acelei Liturghii.
La comemorările sfinţilor, se poate spune colecta proprie, sau, dacă lipseşte, cea din Litur-
ghia comună corespunzătoare, în schimb, rugăciunile asupra darurilor şi de după Împăr-
tăşanie, dacă nu sunt proprii, se pot lua fie de la Comun, fie de la zilele feriale ale timpului
respectiv.
În zilele feriale din timpul anului, în afară de rugăciunile din duminica precedentă, se pot
lua fie rugăciunile altei duminici din timpul anului, fie una dintre rugăciunile ce se găsesc
în Liturghier pentru diferite necesităţi. De la aceste Liturghii este permis întotdeauna să se
ia numai colecta.
142
LITURGHIERUL ROMAN, Ritualul lecturilor Liturghiei, ediţia tipică a doua (1981), Norme introductive,
nr. 80.
143
LITURGHIERUL ROMAN, Ritualul lecturilor Liturghiei, ediţia tipică a doua (1981), Norme introductive,
nr. 81.
În acest fel, se pune la dispoziţie un număr mai mare de texte cu care se îmbogăţeşte Rugă-
ciunea credincioşilor.
Cu toate acestea, în timpurile mai importante ale anului, această adaptare se realizează
deja prin rugăciunile ce se găsesc în Liturghier pentru fiecare zi.
Rugăciunea euharistică
364. Marele număr de prefeţe cu care a fost îmbogăţit Liturghierul roman urmăreşte să dez-
volte, sub diferite aspecte, tema aducerii de mulţumiri, proprie Rugăciunii euharistice, şi să
scoată mai bine în evidenţă diferitele aspecte ale misterului mântuirii.
365. Alegerea uneia sau alteia dintre rugăciunile euharistice care se găsesc în Ritualul Litur-
ghiei trebuie să se facă după aceste norme:
a) Rugăciunea euharistică I, sau Canonul roman, care se poate folosi întotdeauna, este
mai indicată în zilele când există un În unire propriu sau la Liturghiile care au, de asemenea,
propriul lor Te rugăm, aşadar. De asemenea, la sărbătorile apostolilor şi ale sfinţilor care sunt
menţionaţi chiar în rugăciune; tot astfel, în duminici, în afară de cazul când, din motive pasto-
rale, se preferă Rugăciunea euharistică III.
b) Rugăciunea euharistică II, prin înseşi caracteristicile sale, e mai indicată în zilele obiş-
nuite din timpul săptămânii sau în împrejurări speciale. Deşi are prefaţa sa proprie, se poate
folosi şi cu alte prefeţe, mai ales cu acelea care prezintă mai pe scurt misterul mântuirii, de
exemplu, cu prefeţele comune. Când Liturghia se celebrează pentru un răposat, se poate între-
buinţa formula specială, care figurează la locul respectiv, şi anume, înainte de Adu-ţi aminte.
c) Rugăciunea euharistică III se poate folosi cu orice prefaţă. Folosirea ei se preferă în
duminici şi sărbători. Se poate folosi o formulă specială pentru morţi, care trebuie intercalată
la locul său, adică după cuvintele: Întoarce-i la tine, Părinte milostiv, şi pe toţi fiii tăi risipiţi
pretutindeni, când Liturghia se celebrează pentru defuncţi.
d) Rugăciunea euharistică IV are o prefaţă fixă şi prezintă o sinteză mai completă a isto-
riei mântuirii. Se poate folosi când Liturghia nu are prefaţă proprie şi în duminicile „de peste
an”. La această rugăciune, datorită structurii sale, nu se poate introduce o formulă specială
pentru un răposat.
Cântările
366. Nu este permis să fie înlocuite cu altele acele cântări prevăzute în Ritualul Liturghiei,
de pildă, Mielul lui Dumnezeu.
367. La alegerea cântărilor ce se intercalează între lecturi, precum şi la cântările de intrare,

la oferirea darurilor şi la Împărtăşanie, să se respecte normele indicate la locul respectiv
(cf. nr. 40-41.47-48.61-64.74.86-88).
CAPITOLUL VIII
LITURGHII ŞI RUGĂCIUI PETRU DIFERITE ÎMPREJURĂRI

ŞI LITURGHII PETRU MORŢI
I.
LITURGHII ŞI RUGĂCIUNI
PENTRU DIFERITE ÎMPREJURĂRI
368. Deoarece liturgia sacramentelor şi a sacramentaliilor le oferă credincioşilor bine pregă-

tiţi posibilitatea de a sfinţi aproape toate evenimentele vieţii prin harul divin care izvorăşte
din misterul pascal144 şi deoarece Euharistia e taina tainelor, Liturghierul pune la dispoziţie
formulare de Liturghii şi rugăciuni ce se pot întrebuinţa la diferite ocazii din viaţa creştină,
pentru nevoile întregii lumi, ori ale Bisericii universale sau locale.
369. Având în vedere libertatea mai mare de alegere a lecturilor şi rugăciunilor, este bine ca
Liturghiile pentru diferite împrejurări să se folosească cu moderaţie, adică atunci când o cer
împrejurările.
370. La toate Liturghiile pentru diferite împrejurări, dacă nu se prevede în mod expres nimic
contrar, se pot folosi lecturile din zilele de lucru şi cântările prevăzute între ele, dacă se armo-
nizează cu acea celebrare.
371. În numărul acestor Liturghii sunt incluse Liturghiile rituale, pentru diferite trebuinţe,
pentru diferite împrejurări şi cele votive.
372. Liturghiile rituale sunt în legătură cu administrarea unor sacramente sau sacramen-
talii. Ele sunt interzise în duminicile Adventului, Postului Mare şi ale Paştelui, în solemni-
tăţi, în zilele din Octava Paştelui, în Pomenirea Tuturor Credincioşilor Răposaţi, în Miercurea
Cenuşii şi în zilele din Săptămâna Sfântă; în afară de aceasta, trebuie respectate normele
prescrise în cărţile rituale sau în formularele Liturghiilor înseşi.
373. Liturghiile pentru diferite necesităţi sau intenţii sunt celebrate în anumite împrejurări,
fie din timp în timp, fie la date fixe. Dintre ele, autoritatea competentă poate alege Liturghii
pentru rugăciunile publice, pe care le va stabili conferinţa episcopilor în decursul anului.
374. Dacă se iveşte vreo necesitate mai gravă sau o utilitate pastorală, se poate celebra o
Liturghie corespunzătoare, din dispoziţia sau cu aprobarea episcopului diecezan, în orice zi,
cu excepţia solemnităţilor, duminicilor Adventului, Postului Mare şi Paştelui, a zilelor din
Octava Paştelui, a Pomenirii Tuturor Credincioşilor Răposaţi, a Miercurii Cenuşii şi a zilelor
din Săptămâna Sfântă.
144
375. Liturghiile votive, ce comemorează misterele Domnului sau o cinstesc pe sfânta Fecioară
Maria, pe îngeri, pe un anumit sfânt sau pe toţi sfinţii, pot fi celebrate pentru pietatea credin-
cioşilor în zilele din cursul anului, chiar dacă e o comemorare facultativă. Totuşi, nu pot fi
celebrate, ca votive, Liturghiile care se referă la misterele Domnului sau ale sfintei Fecioare
Maria, cu excepţia Liturghiei Neprihănitei Zămisliri, deoarece celebrarea lor este legată de
cursul anului liturgic.
376. În zilele în care e prevăzută o comemorare obligatorie sau în zilele feriale ale Adventului,
până la 16 decembrie inclusiv, în timpul Crăciunului până în ziua de 2 ianuarie, în Timpul
Pascal, după Octava Paştelui, Liturghiile pentru diferite trebuinţe şi cele votive sunt în mod
obişnuit oprite. Dacă intervine, însă, o necesitate adevărată sau o utilitate pastorală, după
aprecierea rectorului bisericii sau chiar a preotului celebrant, în celebrarea cu participarea
poporului, se poate folosi Liturghia care răspunde acelei necesităţi sau utilităţi.
377. În zilele de lucru ale Timpului de peste an, în care cad comemorări facultative, ori se
face oficiul „de feria”, se poate celebra orice Liturghie şi se poate folosi orice fel de rugă-
ciune pentru diferite circumstanţe, cu excepţia Liturghiilor rituale.
378. În mod special, se recomandă comemorarea sfintei Maria în zi de sâmbătă, deoarece,

în liturgia Bisericii, Mamei Mântuitorului i se acordă veneraţie în primul rând şi mai mult
decât tuturor sfinţilor145.
II.
LITURGHII PENTRU RĂPOSAŢI
379. Biserica oferă pentru cei morţi jertfa euharistică a Paştelui lui Cristos, cu scopul ca, prin
comuniunea ce uneşte toate mădularele lui Cristos, unii să primească ajutor sufletesc, iar
alţii, mângâierea speranţei.
380. Între Liturghiile pentru morţi, primul loc îl deţine Liturghia înmormântării, care se poate
celebra în fiecare zi, excepţie făcând solemnităţile de poruncă, Joia Sfântă, triduum-ul pascal
şi duminicile Adventului, Postului Mare şi Paştelui, respectându-se în plus toate cele prevă-
zute de normele dreptului146.
381. Liturghia pentru morţi la aflarea ştirii morţii, în ziua înmormântării sau a primului ani-
versar, se poate celebra şi în zilele din octava Crăciunului, în care cade o comemorare obliga-
torie sau o zi ferială, excepţie făcând Miercurea Cenuşii şi zilele feriale ale Săptămânii Sfinte.
Celelalte Liturghii pentru morţi sau Liturghiile „cotidiene” se pot celebra în zilele din
cursul anului, în care cad comemorările facultative ori se face oficiul „de feria”, cu con-
diţia să se aplice într-adevăr pentru cei morţi.
382. La Liturghiile de înmormântare, să se ţină, în mod obişnuit, o scurtă omilie, evitându-se,

însă, orice formă de elogiu funebru.
145
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia dogmatică despre Biserică Lumen gentium, nr. 54;
PAUL AL VI-LEA, Exortaţia apostolică Marialis cultus (2 februarie 1974), nr. 9: AAS 66 (1974) 122-123.
146
Cf., în special, Codul de drept canonic, can. 1176-1185; RITUALUL ROMAN, Ritualul înmormântării, ediţia
tipică (1969).
383. Să fie îndemnaţi credincioşii, mai ales cei din familia decedatului, să ia parte la jertfa
euharistică adusă pentru defunct, împărtăşindu-se.
384. Dacă Liturghia pentru înmormântare este legată direct de ritul înmormântării, după ce
s-a spus rugăciunea de după Împărtăşanie, se omite întregul rit de încheiere şi în locul lui se
face ultima recomandare sau luare de rămas bun. Acest rit se face numai în prezenţa trupului
celui răposat.
385. La orânduirea şi alegerea textelor variabile ale Liturghiei pentru morţi (de exemplu:
rugăciuni, lecturi, rugăciunea universală), în special la Liturghia de înmormântare, să se aibă
în vedere, aşa cum se cuvine, aspectele pastorale în legătură cu mortul, cu familia şi cu cei
prezenţi. În afară de aceasta, păstorii sufleteşti să aibă o grijă deosebită faţă de acele per-
soane care, cu ocazia înmormântării, vin la celebrările liturgice sau ascultă citirea Evan-
gheliei, fie că sunt persoane necatolice, fie că sunt catolice, dar care niciodată sau aproape
niciodată nu participă la Liturghie sau se pare că şi-au pierdut credinţa, deoarece preoţii sunt
slujitorii evangheliei lui Cristos pentru toţi oamenii.
CAPITOLUL IX
ADAPTĂRILE CARE ŢI DE COMPETEŢA EPISCOPILOR

ŞI A COFERIŢELOR EPISCOPILOR
386. Reforma Liturghierului roman, care s-a înfăptuit în timpurile noastre în conformitate
cu decretele Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, s-a îngrijit cu sârguinţă ca toţi cre-
dincioşii să poată realiza, la celebrarea euharistică, acea participare deplină, conştientă şi
activă, care este cerută de natura liturgiei înseşi, la care credincioşii înşişi, în virtutea stării
lor, au dreptul şi datoria147.
Pentru ca întreaga celebrare, însă, să corespundă mai deplin normelor şi spiritului sfintei
liturgii, în acest Ritual şi în Ritualul Liturghiei, sunt propuse unele acomodări şi adaptări
suplimentare, care sunt încredinţate aprecierii fie a episcopului diecezan, fie a conferinţelor
episcopilor.
387. Episcopul diecezan, care trebuie considerat drept marele preot al turmei sale, din care
într-un fel derivă şi de care depinde viaţa credincioşilor săi în Cristos148, trebuie să favorizeze,
să călăuzească şi să supravegheze viaţa liturgică în dieceză. Lui i se încredinţează în acest
Ritual oficiul de a reglementa disciplina concelebrării (cf. nr. 202.374), de a stabili norme
cu privire la misiunea celor ce pot sluji preotului la altar (cf. nr. 107), cu privire la distribuirea
sfintei Împărtăşanii sub ambele specii (cf. nr. 283), cu privire la construirea şi la amenajarea
bisericilor (cf. nr. 291-294). Dar, mai presus de toate, lui îi revine datoria de a alimenta spi-
ritul sfintei Liturghii în preoţi, diaconi şi credincioşi.
388. Adaptările, despre care se va vorbi în continuare şi care cer o coordonare mai amplă,
conform normelor dreptului, trebuie stabilite de către conferinţa episcopilor.
389. Ţine de competenţa conferinţelor episcopilor, în primul rând, să pregătească şi să aprobe

editarea acestui Liturghier roman în limbi de bună calitate ale poporului, care, după ce va
fi primit aprobarea Scaunului Apostolic, să fie folosit în regiunile ce ţin de jurisdicţia lor149.
Liturghierul roman, fie în textul latin, fie în traducerile în limba poporului legal aprobate,
trebuie editat integral.
390. Ţine de competenţa conferinţelor episcopilor să stabilească şi, după ce au fost recunos-
cute de Scaunul Apostolic, să introducă în Liturghier adaptările indicate în acest Ritual general
şi în Ritualul Liturghiei, precum sunt:
– gesturile credincioşilor şi poziţiile trupului (cf. mai sus, nr. 24.43);
– gestul venerării altarului şi a Evangheliarului (cf. mai sus, nr. 273);
– textele cântărilor la intrare, la pregătirea darurilor şi la Împărtăşanie (cf. mai sus, nr. 48.
74.87);
147
148
149
Cf. Codul de drept canonic, can. 838 § 3.
– lecturile ce trebuie luate din Sfânta Scriptură în împrejurări speciale (cf. mai sus, nr. 362);
– modul de a dărui pacea (cf. mai sus, nr. 82);
– modul de a primi sfânta Împărtăşanie (cf. mai sus, nr. 160-161.283);
– materialul altarului şi al obiectelor sacre, în special al vaselor sfinte, precum şi mate-
rialul, forma şi culoarea veşmintelor liturgice (cf. mai sus, nr. 301.326.329.339.342-346).
Îndreptarele sau instrucţiunile pastorale, pe care conferinţele episcopilor le vor considera
utile, după ce vor fi fost aprobate în prealabil de Scaunul Apostolic, vor putea fi introduse
în Liturghierul roman, la locul potrivit.
391. Le revine aceloraşi conferinţe datoria de a pregăti cu grijă traducerile textelor biblice
care sunt folosite în celebrarea Liturghiei. Căci din Sfânta Scriptură se citesc lecturile şi se ex-
plică în omilie, din ea se cântă psalmii, din inspiraţia şi din spiritul ei izvorăsc rugăciunile,
cererile şi imnurile liturgice, din ea îşi primesc semnificaţia acţiunile şi semnele liturgice150.
Să fie folosit un limbaj care să fie pe înţelesul credincioşilor şi corespunzător proclamării
publice, păstrându-se totuşi caracteristicile proprii diferitelor moduri de a vorbi în cărţile
biblice folosite.
392. De asemenea, le revine conferinţelor episcopilor obligaţia să pregătească cu grijă deo-

sebită traducerea celorlalte texte, pentru ca, păstrându-se caracterul fiecărei limbi, să fie
redat totodată complet şi fidel sensul autentic al textului latin. Pentru a realiza acest lucru,
trebuie să se ia în considerare diferitele genuri literare folosite în Liturghie, cum sunt rugă-
ciunile prezidenţiale, antifonele, aclamaţiile, răspunsurile, invocaţiile litanice etc.
Să se aibă în vedere că traducerea textelor nu urmăreşte, în primul rând, meditaţia, ci,
mai degrabă, proclamarea sau cântarea în actul celebrării.
Să se folosească un limbaj adaptat credincioşilor din regiunea respectivă; cu toate aces-
tea, să se remarce printr-o calitate literară nobilă, rămânând întotdeauna necesară o anu-
mită cateheză cu privire la sensul biblic şi creştin al unor cuvinte şi expresii.
Se cuvine ca, în regiunile unde se vorbeşte aceeaşi limbă, să se folosească, pe cât posibil,
aceeaşi traducere, mai ales a textelor biblice şi a Ritualul Liturghiei151.
393. Având în vedere importanţa de prim rang pe care cântul o are în celebrare, întrucât
este parte necesară şi integrantă a Liturghiei152, este de datoria conferinţei episcopilor să
aprobe melodii potrivite, mai ales pentru textele fixe ale Liturghiei, pentru răspunsurile şi
aclamaţiile poporului şi pentru riturile speciale ce revin pe parcursul anului liturgic.
Tot lor le revine obligaţia de a stabili ce forme muzicale, ce melodii, ce instrumente
muzicale e îngăduit să fie admise în cultul divin, întrucât sunt cu adevărat apte sau pot fi
adaptate uzului sacru.
394. E bine ca fiecare dieceză să aibă un calendar propriu şi Liturghii proprii. Conferinţa epis-
copilor, la rândul ei, să alcătuiască un calendar propriu al naţiunii sau, împreună cu alte
conferinţe, să alcătuiască un calendar pentru un teritoriu mai extins, calendar ce necesită
aprobarea Scaunului Apostolic153.
150
151
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 36 § 3.
152
153
Norme generale privitoare la anul liturgic şi la calendar, nr. 48-51, mai jos, pag. 104; SFÂNTA CONGREGAŢIE
PENTRU CULTUL DIVIN, Instrucţia Calendaria particularia (24 iunie 1970), nr. 4. 8: AAS 62 (1970) 652-653.
În realizarea acestui lucru, trebuie păstrată şi ocrotită în cel mai înalt grad ziua de dumi-
nică, întrucât este ziua de sărbătoare primordială şi, ca atare, să nu fie preferate alte celebrări,
în afară de cazul că sunt, într-adevăr, de cea mai mare importanţă154. De asemenea, trebuie
avut grijă ca anul liturgic, revizuit din dispoziţia Conciliului al II-lea din Vatican, să nu fie
umbrit de elemente de importanţă secundară.
În calendarul naţional care se alcătuieşte, să se indice Rogaţiunile şi cele patru anotimpuri
(cf. nr. 373), formele şi textele despre cum trebuie celebrate acestea155, precum şi alte lucruri
speciale ce trebuie avute în vedere.
Se cuvine ca, în editarea Liturghierului, celebrările proprii unei naţiuni sau unui teritoriu
întreg să fie introduse la locul cuvenit în celebrările calendarului general, însă cele proprii
unei regiuni sau unei dieceze să-şi aibă locul într-un apendice special.
395. În sfârşit, dacă participarea credincioşilor şi binele lor spiritual cer anumite variaţii şi
adaptări mai profunde, pentru ca sfânta celebrare să corespundă culturii şi tradiţiilor diferi-
telor popoare, conferinţele episcopilor pot propune, potrivit articolului 40 al Constituţiei refe-
ritoare la sfânta liturgie, Scaunului Apostolic şi, cu consimţământul acestuia, să fie introduse,
mai ales la acele popoare la care evanghelia a fost vestită mai recent156. Să se respecte cu grijă
normele speciale ce au fost date în instrucţiunea De liturgia romana et inculturatione157.
Când se procedează la aşa ceva, să se respecte următoarele:
Mai întâi, să se prezinte Scaunului Apostolic o expunere prealabilă amănunţită şi, după
ce s-a primit aprobarea cuvenită, să se procedeze la elaborarea fiecăreia dintre adaptări.
După ce aceste propuneri au fost aprobate cum se cuvine de Scaunul Apostolic, se vor face
experimente la timpurile şi în locurile stabilite. Dacă e cazul, după încheierea timpului expe-
rimentării, conferinţa episcopilor va fixa data punerii în aplicare a adaptărilor şi va propune
judecăţii Scaunului Apostolic formularea lor temeinică158.
396. Mai înainte totuşi ca noile adaptări, mai ales cele mai profunde, să fie introduse, trebuie
avută o grijă deosebită să se facă cu înţelepciune şi sistematic cuvenita pregătire a clerului
şi a poporului, aprobările deja obţinute să fie puse în aplicare, iar normele pastorale, cores-
punzătoare spiritului liturgic, să se aplice pe deplin.
397. De asemenea, trebuie respectat principiul potrivit căruia fiecare Biserică particulară
trebuie să se armonizeze cu Biserica universală nu numai în ceea ce priveşte învăţătura cre-
dinţei şi semnele sacramentale, ci şi în ceea ce priveşte uzanţele universal acceptate de tra-
diţia apostolică neîntreruptă, care trebuie respectate nu numai spre a se evita erorile, dar şi
pentru a se transmite integritatea credinţei, deoarece legea rugăciunii Bisericii corespunde
legii credinţei sale159.
154
Cf. Norme generale privitoare la anul liturgic şi la calendar, nr. 46, mai jos, pag. 103; SFÂNTA CONGREGAŢIE
155
PENTRU CULTUL DIVIN, Instrucţia Calendaria particularia (24 iunie 1970), nr. 38: AAS 62 (1970) 660.
156
157
Cf. CONGREGAŢIA PENTRU CULTUL DIVIN ŞI DISCIPLINA SACRAMENTELOR, Instrucţia Varietates legitimae
(25 ianuarie 1994), nr. 54.62-69: AAS 87 (1995) 308-309.311-313.
158
(25 ianuarie 1994), nr. 66-68: AAS 87 (1995) 313.
159
(25 ianuarie 1994), nr. 26-27: AAS 87 (1995) 298-299.
Ritul roman constituie o parte importantă şi foarte valoroasă a tezaurului liturgic şi a patri-
moniului Bisericii Catolice, ale cărui bogăţii contribuie la binele Bisericii întregi, astfel încât
pierderea lui ar dăuna grav.
Ritul acesta a păstrat în decursul veacurilor nu numai elemente liturgice provenind din
oraşul Roma, dar a înglobat în el, de asemenea, în mod profund organic şi armonios, anumite
elemente derivând din tradiţiile şi geniul diferitelor popoare şi diferitelor Biserici particu-
lare, fie din Occident, fie din Orient, dobândind astfel cumva un caracter supraregional. În
timpurile noastre, identitatea şi expresia unitară a acestui rit se găsesc în ediţiile tipice ale
cărţilor liturgice promulgate cu autoritatea Pontifului Suprem şi în cărţile liturgice care cores-
pund acestora, aprobate de conferinţele episcopilor, pentru teritoriile lor şi recunoscute de
Scaunul Apostolic160.
398. Norma stabilită de Conciliul al II-lea din Vatican, ca înnoirile în reforma liturgică să
nu se facă decât în cazul în care folosul adevărat şi sigur cere acest lucru şi să se facă cu
prudenţă, astfel încât noile forme să se dezvolte cumva organic din formele deja existente161,
trebuie pusă în aplicare şi când este vorba de a se proceda la înculturarea ritului roman162.
În afară de aceasta, înculturarea presupune un răgaz de timp necesar, ca nu cumva să fie
contaminată în mod pripit şi imprudent tradiţia liturgică autentică.
În sfârşit, realizarea înculturării intenţionează prea puţin crearea de noi familii rituale,
ci să ia în considerare exigenţele unei anumite culturi, în aşa fel încât adaptările introduse
în Liturghier sau în alte cărţi liturgice să nu dăuneze caracterului propriu ritului roman
stabilit163.
399. Aşadar, Liturghierul roman, deşi în diferite limbi şi cu o oarecare varietate de tradiţii164,
pe viitor trebuie păstrat ca instrument şi semn foarte clar al integrităţii şi unităţii ritului
roman165.
160
Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Scrisoarea apostolică Vicesimus quintus annus (4 decembrie 1988), nr. 16: AAS 82
(1990) 912; CONGREGAŢIA PENTRU CULTUL DIVIN ŞI DISCIPLINA SACRAMENTELOR, Instrucţia Varietates legitimae
(25 ianuarie 1994), nr. 2.36: AAS 87 (1995) 288.302.
161
162
(25 ianuarie 1994), nr. 46: AAS 87 (1995) 306.
163
(25 ianuarie 1994), nr. 36: AAS 87 (1995) 302.
164
(25 ianuarie 1994), nr. 54: AAS 87 (1995) 308-309.
165
Cf. CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituţia despre liturgie Sacrosanctum concilium, nr. 38; PAUL
AL VI-LEA, Constituţia apostolică Missale romanum, mai sus, pag. 11.
SCRISOAREA APOSTOLICĂ
„MYSTERII PASCHALIS”
NORME GENERALE
PRIVITOARE LA ANUL LITURGIC
ŞI LA CALENDARUL ROMAN GENERAL
SCRISOAREA APOSTOLICĂ
„MOTU PROPRIO”
DE APROBARE A NORMELOR GENERALE
PRIVITOARE LA ANUL LITURGIC
ŞI A NOULUI CALENDAR ROMAN GENERAL
PAUL AL VI-LEA, PAPĂ
Conciliul al II-lea din Vatican ne învaţă cu claritate că celebrarea MISTERULUI PASCAL
are cea mai mare importanţă în cultul religios creştin şi că desfăşurarea ei cuprinde zilele şi
săptămânile întregului an. De aceea, este necesar ca misterul pascal al lui Cristos să fie pus
mai limpede în lumină prin orânduirea anului liturgic, ale cărui norme au fost stabilite de
sfântul Conciliu însuşi1, atât în ce priveşte Propriul timpului şi al sfinţilor, cât şi în privinţa
revizuirii Calendarului roman.
Este adevărat că, în decursul veacurilor, ca urmare a creşterii numărului de vigilii, de săr-
bători şi de octave, precum şi ca urmare a faptului că diferitele părţi ale anului liturgic s-au
intersectat mai mult, creştinii au ajuns să folosească adeseori exerciţii de pietate particulare,
care dădeau impresia că atenţia lor e oarecum abătută de la principalele mistere ale răscum-
părării.
Se ştie că predecesorii noştri, sfântul Pius al X-lea şi Ioan al XXIII-lea, de fericită amin-
tire, au dat anumite indicaţii având drept scop să-i redea duminicii străvechea ei demnitate,
aşa încât să fie cu adevărat socotită de toţi ziua de sărbătoare prin excelenţă2; aceste indi-
caţii vizau şi reorganizarea celebrării liturgice a Postului Mare. De asemenea, predecesorul
nostru de fericită amintire Pius al XII-lea a reintrodus în Biserica Apuseană, printr-un decret3,
Vigilia solemnă din noaptea de Paşti; în aceasta, celebrându-se sacramentele iniţierii creştine,
poporul lui Dumnezeu îşi reînnoieşte legământul spiritual cu Domnul Cristos cel înviat.
Urmând propovăduirea sfinţilor părinţi şi învăţătura fermă a Bisericii Catolice, aceşti su-
premi pontifi îşi dădeau seama pe bună dreptate că desfăşurarea anuală a liturgiei nu este
numai o comemorare a faptelor prin care Cristos Isus ne-a adus mântuirea murind pe cruce
şi nici o simplă reamintire a unor lucruri întâmplate în trecut, prin a căror meditare sufletele
1
2
3
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Decretul Dominicae Resurrectionis (9 februarie 1951): AAS 43
(1951) 128-129.
credincioşilor, chiar şi ale celor mai simpli, pot dobândi învăţătură şi hrană, ci ne învăţau că
celebrarea anului liturgic are o deosebită putere şi eficacitate sacramentală pentru nutrirea
vieţii creştine4. Acest lucru îl simţim şi îl afirmăm şi noi.
Aşadar, pe bună dreptate, atunci când celebrăm misterul naşterii lui Cristos5 şi arătarea
lui în lume, ne rugăm ca, prin acela pe care l-am recunoscut asemenea nouă la înfăţişare,
să ne învrednicim de reînnoire lăuntrică6; iar când retrăim Paştele lui Cristos, cerem de la
Dumnezeu cel preaînalt ca aceia care au fost renăscuţi împreună cu Cristos să rămână fideli,
în trăirea lor, sacramentului pe care l-au primit în credinţă7. Într-adevăr, după cum afirmă
Conciliul ecumenic al II-lea din Vatican, Biserica, celebrând astfel misterele răscumpărării,
le deschide credincioşilor comorile virtuţilor şi meritelor Domnului său, actualizându-le
într-un fel în tot decursul timpului, pentru ca, astfel, credincioşii să vină în contact cu ele
şi să se umple de harul mântuirii8.
De aceea, revizuirea anului liturgic şi normele ce se referă la acesta nu au alt scop decât
să-i facă pe credincioşi să participe mai intens, prin credinţă, speranţă şi iubire, la întregul
mister al lui Cristos, desfăşurat în ciclul anual9.
II
În acelaşi sens, şi sărbătorile fericitei Fecioare Maria, care este indisolubil unită cu Fiul
ei în opera mântuirii10, şi comemorările sfinţilor, prin care se scoate în relief pe drept cuvânt
naşterea pentru cer a stăpânilor noştri mărturisitori şi biruitori11, strălucesc în lumină vie,
căci sărbătorile sfinţilor proclamă faptele minunate ale lui Cristos în slujitorii săi şi oferă
credincioşilor exemple vrednice de imitat12. Biserica Catolică a afirmat întotdeauna cu tărie
şi certitudine că, prin sărbătorile sfinţilor, se vesteşte şi se reînnoieşte misterul pascal al lui
Cristos13.
Nu se poate nega, însă, că, în decursul veacurilor, au fost introduse prea multe sărbători
ale sfinţilor şi, de aceea, Conciliul a atras atenţia în mod oportun: pentru ca sărbătorile sfin-
ţilor să nu fie puse mai presus de sărbătorile care celebrează misterele mântuirii, multe dintre
ele vor fi lăsate să se celebreze la nivel de Biserică locală, naţiune sau familie călugărească;
vor fi extinse la Biserica întreagă numai acelea care comemorează sfinţi de importanţă cu
adevărat universală14.
Pentru a duce la îndeplinire decretele Conciliului, unele nume de sfinţi au fost scoase din
Calendarul general şi, pe de altă parte, s-a permis ca alţi sfinţi să fie comemoraţi în mod facul-
tativ, iar cultul adus fiecăruia în regiunea proprie să fie revizuit în mod corespunzător. Ca
4
SFÂNTA CONGREGAŢIE A RITURILOR, Decretul general Maxima Redemptionis nostrae mysteria (16 noiembrie
1955): AAS 47 (1955) 839.
5
Sf. LEON CEL MARE, Sermo XXVII in ativitate Domini 7, 1: PL 54, 216.
6
Cf. LITURGHIERUL ROMAN (ediţia tipică 1962), Oratio de Epiphania (Rugăciunea a doua a zilei în sărbă-
toarea Botezului Domnului, mai jos, pag. 202).
7
Cf. LITURGHIERUL ROMAN (ediţia tipică 1962), Oratio feriae III infra octavam Paschae (Rugăciunea zilei
de marţi din octava Paştelui, mai jos, pag. 405).
8
9
10
11
Cf. Breviarium Syriacum (sec. V), ed. B. Mariani, Roma 1956, 27.
12
13
14
MOTU PROPRIO 97
urmare, numele unor sfinţi care nu sunt cunoscuţi pretutindeni au fost scoase din Calendarul
roman şi au fost introduse numele unor martiri născuţi în teritorii unde vestirea evangheliei
a ajuns mai târziu; aşa încât, reprezentanţii tuturor neamurilor să apară cu o demnitate egală,
fie pentru că şi-au vărsat sângele pentru Cristos, fie pentru că au strălucit prin virtuţi deosebite.
De aceea, socotim că noul calendar general, alcătuit pentru uzul ritului latin, corespunde
mai bine cerinţelor şi sensibilităţii evlaviei vremurilor noastre şi, pe de altă parte, scoate mai
bine în evidenţă caracterul universal al Bisericii. El cuprinde numele celor mai vestiţi oameni
care aşază în faţa întregului popor al lui Dumnezeu exemple vii de sfinţenie realizată în mul-
tiple feluri. E de prisos să mai accentuăm cât de mult contribuie acest fapt la edificarea spiri-
tuală a întregului popor creştin.
Cântărind cu mare atenţie în faţa lui Dumnezeu aceste motive, aprobăm cu autoritatea
noastră apostolică noul Calendar roman general, alcătuit de Consiliul pentru Aplicarea Consti-
tuţiei despre Liturgia Sacră, precum şi Normele generale privitoare la structura anului liturgic,
ele urmând să intre în vigoare de la 1 ianuarie 1970, conform decretelor emise de Sfânta Con-
gregaţie a Riturilor împreună cu Consiliul sus-amintit şi rămânând în vigoare până la editarea
noului Liturghier şi a noii Liturgii a orelor.
Toate cele stabilite în prezenta Scrisoare vor fi valabile şi obligatorii, abrogându-se tot
ce le contravine în constituţiile şi decretele apostolice promulgate de predecesorii noştri şi
în celelalte instrucţiuni, de orice fel ar fi.
Dat la Roma, la Sfântul Petru, 14 februarie 1969, al şaselea an al pontificatului nostru
PAUL AL VI-LEA, papă

NORME GENERALE PRIVITOARE

LA ANUL LITURGIC ŞI LA CALENDAR
CAPITOLUL I
AUL LITURGIC
1. Sfânta Biserică celebrează, în zilele stabilite din cursul anului, lucrarea mântuitoare a lui
Cristos. În fiecare săptămână, în ziua numită Ziua Domnului, ea aminteşte învierea Domnului,
pe care o sărbătoreşte cu cea mai mare solemnitate o dată pe an, la Paşti, împreună cu feri-
cita lui pătimire. În cursul anului, Biserica desfăşoară întregul mister al lui Cristos şi come-
morează zilele naşterii pentru cer ale sfinţilor.
În diferitele timpuri ale anului liturgic, conform unor rânduieli transmise prin tradiţie,
Biserica întregeşte formarea credincioşilor prin exerciţii de pietate şi asceză, prin instruire,
prin rugăciune, prin fapte de pocăinţă şi milostenie1.
2. Principiile de mai jos pot şi trebuie să fie aplicate atât la ritul roman, cât şi la toate cele-
lalte rituri: normele practice, însă, trebuie privite ca referitoare numai la ritul roman, dacă
nu este vorba de lucruri care, prin natura lor, se referă şi la celelalte rituri2.
PARTEA I:
ZILELE LITURGICE
I. Ziua liturgică, în general
3. Fiecare zi este sfinţită prin celebrările liturgice ale poporului lui Dumnezeu, mai ales, prin
Jertfa euharistică şi prin Oficiul divin.
Ziua liturgică durează de la miezul nopţii până la miezul nopţii următoare. Însă celebrarea
duminicii şi a solemnităţilor începe deja din seara zilei precedente.
II. Duminica
4. În prima zi a fiecărei săptămâni, numită ziua Domnului sau duminica, Biserica celebrează
misterul pascal, conform tradiţiei apostolice care datează încă din ziua învierii lui Cristos.
Aşadar, duminica trebuie socotită sărbătoarea primordială3.
5. Pentru importanţa ei deosebită, celebrarea duminicii primează faţă de toate celelalte zile,
cu excepţia solemnităţilor şi a sărbătorilor Domnului; duminicile din Advent, din Postul
Mare şi din Timpul Pascal au întâietate asupra tuturor sărbătorilor Domnului şi asupra tuturor
solemnităţilor. Solemnităţile care cad în aceste duminici se anticipă sâmbăta.
6. Duminica exclude de la sine stabilirea unei alte sărbători fixe în cadrul ei. Totuşi:
a) în duminica din octava Naşterii Domnului, este sărbătoarea Sfintei Familii;
1
2
3
NORME GENERALE PRIVITOARE LA ANUL LITURGIC ŞI LA CALENDAR 99
b) în duminica de după 6 ianuarie, este sărbătoarea Botezului Domnului;

c) în duminica de după Rusalii, este solemnitatea Preasfintei Treimi;
d) în ultima duminică de peste an, este solemnitatea Domnului nostru Isus Cristos, Regele
Universului.
7. Acolo unde solemnitatea Epifaniei, a Înălţării şi a Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos
nu sunt sărbători de poruncă, ele sunt fixate în calendar, ca în ziua lor proprie, duminica,
astfel:
a) Epifania, în duminica dintre 2 şi 8 ianuarie;
b) Înălţarea, în duminica a VII-a a Paştelui;
c) Solemnitatea Presfântului Trup şi Sânge al lui Cristos, în duminica de după Preasfânta
Treime.
III. Solemnităţi, sărbători şi comemorări
8. În cursul anului, Biserica, celebrând misterul lui Cristos, o venerează cu deosebită iubire
pe fericita Născătoare de Dumnezeu, Maria, şi pune în faţa pietăţii credincioşilor amintirea
martirilor şi a celorlalţi sfinţi4.
9. Sfinţii care au importanţă universală se sărbătoresc obligatoriu în întrega Biserică. Cei-

lalţi sunt înscrişi în calendar, însă cu celebrare facultativă, sau sunt lăsaţi în seama cultului
fiecărei Biserici particulare, sau naţiuni, sau familii călugăreşti5.
10. După importanţa ce li se atribuie, celebrările se împart în: solemnităţi, sărbători şi come-
morări.
11. Solemnităţile sunt socotite zilele cele mai importante, a căror celebrare începe de la pri-
mele Vespere din ajun. Unele solemnităţi sunt înzestrate şi cu o Liturghie proprie a Vigiliei,
care se foloseşte la eventualele Liturghii din seara anterioară.
12. Celebrarea Paştelui şi a Crăciunului, solemnităţile supreme, se continuă opt zile. Am-
bele octave au rânduieli proprii.
13. Sărbătorile se celebrează în limitele zilei naturale; de aceea, nu au primele Vespere, dacă
nu este vorba de sărbători ale Domnului care cad în duminicile de peste an şi din timpul
Crăciunului, înlocuind Oficiul acestora.
14. Comemorările sunt fie obligatorii, fie facultative; celebrarea lor se îmbină cu celebrarea
feriei respective după normele expuse în Principii şi norme pentru utilizarea Liturghierului
şi în Normele Liturgiei orelor.
Comemorările obligatorii ce cad în feriile Postului Mare pot fi celebrate doar ca facultative.
Dacă în aceeaşi zi sunt înscrise în calendar mai multe comemorări facultative, poate fi
celebrată numai una dintre ele, omiţându-se celelalte.
15. În sâmbetele de peste an în care nu cade nici o comemorare obligatorie, se poate face
o comemorare facultativă a fericitei Fecioare Maria.
4
5
IV. Feriile
16. Zilele din săptămână, care urmează duminicii, se numesc ferii. Ele se celebrează diferit,
după importanţa lor:
a) Miercurea Cenuşii, precum şi feriile din Săptămâna Sfântă – de luni până joi inclusiv –,
primează faţă de orice alte celebrări;
b) feriile Adventului dintre 17 şi 24 decembrie inclusiv, precum şi toate feriile din Postul
Mare, primează asupra comemorărilor obligatorii;
c) celelalte ferii sunt înlocuite de toate solemnităţile şi sărbătorile şi se îmbină cu come-
morările.
PARTEA A II-A
CICLUL ANUAL
17. Biserica retrăieşte, în ciclul anual, întregul mister al lui Cristos, de la întrupare până la
ziua Rusaliilor şi până la aşteptarea venirii Domnului6.
I. Triduum-ul pascal
18. Cristos a îndeplinit lucrarea răscumpărării omului şi a preamăririi desăvârşite a lui Dum-
nezeu, mai cu seamă, prin misterul său pascal, prin care, murind, a nimicit moartea noastră
şi, înviind, ne-a redobândit viaţa. De aceea, triduum-ul pascal al pătimirii şi învierii Domnului
străluceşte ca o culme a întregului an liturgic7. Aşadar, importanţa pe care o are duminica
pentru săptămână, solemnitatea Paştelui o are pentru întregul an liturgic8.
19. Triduum-ul pascal al pătimirii şi învierii Domnului începe de la Liturghia de seară a Cinei
Domnului, îşi are centrul în Vigilia pascală şi se încheie cu Vesperele Învierii Domnului.
20. În Vinerea pătimirii Domnului9 şi, după caz, chiar şi în Sâmbăta sfântă până la Vigilia
pascală10, se celebrează pretutindeni sfântul post pascal.
21. Vigilia pascală, din noaptea sfântă în care a înviat Domnul, e socotită ca „maica tuturor
vigiliilor”11; în ea, Biserica lui Cristos aşteaptă priveghind Învierea şi o celebrează în sacra-
mente. Aşadar, întreaga celebrare a acestei Vigilii sacre trebuie să se desfăşoare noaptea:
fie să înceapă după lăsarea nopţii, fie să se sfârşească înainte de zorii duminicii.
II. Timpul Pascal

22. Cele cincizeci de zile de la duminica Învierii până la duminica Rusaliilor se sărbătoresc
în bucurie şi veselie, ca o unică zi de sărbătoare, „marea duminică”12.
Acestea sunt zilele în care se cântă cu precădere Aleluia.
6
7
8
9
Cf. PAUL AL VI-LEA, Constituţia apostolică Poenitemini (17 februarie 1966), II § 3: AAS 58 (1966) 184.
10
11
Sf. AUGUSTIN DE HIPPONA, Sermo 219: PL 38, 1088.
12
Sf. ATANASIU, Epistolae festivae I: PG 26, 1366.
23. Duminicile din acest timp sunt socotite duminici ale Paştelui şi, după duminica Învierii,
sunt numite duminicile a II-a, a III-a, a IV-a, a V-a, a VI-a şi a VII-a a Paştelui; acest timp sfânt
de cincizeci de zile se încheie cu duminica Rusaliilor.
24. Primele opt zile ale Timpului Pascal constituie Octava Paştelui şi sunt celebrate ca solem-
nităţi ale Domnului.
25. În a patruzecea zi după Paşti, se celebrează Înălţarea Domnului; acolo unde nu este de
poruncă, este fixată în duminica a VII-a a Paştelui (cf. nr. 7).
26. Feriile de după Înălţare până în sâmbăta dinaintea Rusaliilor inclusiv pregătesc pentru
venirea Duhului Sfânt, Mângâietorul.
III. Postul Mare
27. Timpul Postului Mare este orânduit pentru pregătirea celebrării Paştelui: liturgia aces-
tui timp îi pregăteşte pentru celebrarea misterului pascal atât pe catecumeni, prin diferitele
grade ale iniţierii creştine, cât şi pe credincioşi, care îşi aduc aminte de Botezul primit şi fac
pocăinţă13.
28. Timpul Postului Mare ţine de la Miercurea Cenuşii până la Liturghia Cinei Domnului
exclusiv.
De la începutul Postului Mare până la Vigilia pascală nu se spune Aleluia.
29. În miercurea de la începutul Postului, care este ţinută pretutindeni ca zi de post14, se

face impunerea cenuşii.
30. Duminicile din acest timp se numesc Duminica I, a II-a, a III-a, a IV-a şi a V-a din Post.
Duminica a VI-a, în care începe Săptămâna Sfântă, se numeşte Duminica Floriilor şi a păti-
mirii Domnului.
31. Săptămâna Sfântă e orânduită spre amintirea şi retrăirea pătimirii Domnului, începând
cu intrarea lui mesianică în Ierusalim.
În Joia din Săptămâna Sfântă, dimineaţa, episcopul, concelebrând Liturghia cu preoţii săi,
binecuvântează uleiurile sfinte şi sfinţeşte crisma.
IV. Timpul Crăciunului
32. În afară de celebrarea anuală a misterului pascal, cea mai veche sărbătoare în Biserică
este amintirea naşterii Domnului şi a primelor lui manifestări: aceasta se face în timpul
Crăciunului.
33.Timpul Crăciunului începe de la primele Vespere ale Naşterii Domnului şi se încheie în

duminica de după Epifanie sau de după 6 ianuarie, inclusiv.
13
14
Cf. PAUL AL VI-LEA, Constituţia apostolică Poenitemini (17 februarie 1966), II § 3: AAS 58 (1966) 184.
34. Liturghia Vigiliei Crăciunului se celebrează în seara zilei de 24 decembrie, fie înainte,
fie după primele Vespere.
În ziua Naşterii Domnului, preoţii pot celebra câte trei Liturghii, după o veche tradiţie
romană, şi anume, noaptea, în zori şi în timpul zilei.
35. Naşterea Domnului îşi are octava proprie, orânduită astfel:

a) în duminica din cadrul octavei sau, dacă nu există, în ziua de 30 decembrie, este sărbă-
toarea Sfintei Familii a lui Isus, Maria şi Iosif;
b) în ziua de 26 decembrie este sărbătoarea sfântului Ştefan, primul martir;
c) în ziua de 27 decembrie este sărbătoarea sfântului Ioan, apostol şi evanghelist;
d) în ziua de 28 decembrie este sărbătoarea sfinţilor prunci nevinovaţi;
e) zilele de 29, 30, 31 sunt zile din octavă;
f) în ziua de 1 ianuarie, în octava Naşterii Domnului, este solemnitatea Sfintei Maria,
Născătoarea de Dumnezeu; se comemorează şi impunerea Preasfântului Nume al lui Isus.
36. Duminica dintre 2 şi 5 ianuarie este duminica a II-a după Naşterea Domnului.
37. Epifania Domnului se celebrează în ziua de 6 ianuarie; acolo unde nu este de poruncă,
este fixată în duminica dintre 2 şi 8 ianuarie (cf. nr. 7).
38. În duminica de după 6 ianuarie este sărbătoarea Botezului Domnului.
V. Timpul Adventului
39. Timpul Adventului are o dublă natură: e o pregătire pentru solemnitatea Naşterii Dom-
nului, în care se cinsteşte prima venire a Fiului lui Dumnezeu între oameni, şi, totodată, este
timpul când, prin această amintire, minţile sunt călăuzite spre aşteptarea celei de-a doua veniri
a lui Cristos, la sfârşitul timpurilor. Astfel, timpul Adventului apare ca o perioadă de aştep-
tare plină de evlavie şi de bucurie.
40. Timpul Adventului începe de la primele Vespere ale duminicii care cade în 30 noiembrie,
sau este imediat următor acestei date, şi se termină înainte de primele Vespere ale Naşterii
Domnului.
41. Duminicile acestui timp se numesc duminicile I, a II-a, a III-a şi a IV-a din Advent.
42. Feriile dintre 17 şi 24 decembrie inclusiv au drept scop o pregătire mai directă pentru
Naşterea Domnului.
VI. Timpul de peste an

43. În afară de timpurile ce au un caracter specific, rămân în cursul anului treizeci şi trei sau
treizeci şi patru de săptămâni în care nu este celebrat un aspect deosebit al misterului lui
Cristos, ci, mai degrabă, este cinstit misterul lui Cristos în plinătatea sa, mai ales în zilele de
duminică. Această perioadă se numeşte „Timpul de peste an”.
44. Timpul de peste an începe în lunea ce urmează duminicii de după 6 ianuarie şi durează
până marţi înainte de Postul Mare, inclusiv; reîncepe în lunea de după duminica Rusaliilor
şi se termină înainte de primele Vespere ale duminicii I din Advent.
Pentru duminicile şi pentru feriile acestui timp se folosesc normele specifice aflate în
Liturghier şi în Liturgia orelor (vol. III şi IV).
VII. Rogaţiunile şi Cele patru anotimpuri ale anului
45. La Rogaţiuni şi la Cele patru anotimpuri ale anului, Biserica obişnuieşte să se roage Dom-
nului şi să-i aducă public mulţumiri pentru diferitele necesităţi ale oamenilor, în primul rând
însă pentru roadele pământului şi pentru muncile oamenilor.
46. Pentru ca Rogaţiunile şi Cele patru anotimpuri ale anului să poată fi adaptate la diferitele
trebuinţe ale locurilor şi credincioşilor, în ceea ce priveşte timpul şi motivul de a le celebra,
trebuie să hotărască Conferinţele episcopale.
Prin urmare, cât priveşte durata celebrării, dacă trebuie să dureze o zi sau mai multe,
repetarea lor în decursul anului, să stabilească norme autoritatea competentă, având în vedere
nevoile locului.
47. Liturghia pentru fiecare zi a acestor celebrări să se aleagă din Liturghiile pentru diferite
necesităţi, care să se potrivească cel mai bine cu intenţia rugăciunilor.
CAPITOLUL II
CALEDARUL
PARTEA I
CALENDARUL ŞI CELEBRĂRILE
PE CARE TREBUIE SĂ LE CUPRINDĂ
48. Orânduirea celebrărilor anului liturgic este stabilită prin calendar, care este general sau
particular, după cum a fost alcătuit pentru a fi folosit în întreg ritul roman sau pentru folosul
unei Biserici particulare sau al unei familii călugăreşti.
49. În Calendarul general este înscris întreg ciclul celebrărilor, atât ale misterului mântuirii,
în Propriul timpului, cât şi ale acelor sfinţi care, având importanţă universală, sunt sărbătoriţi
în mod obligatoriu de toţi, precum şi ale altor sfinţi care arată universalitatea şi continuitatea
sfinţeniei în poporul lui Dumnezeu.
Calendarele particulare conţin celebrări ce au un caracter mai special, îmbinate organic
cu ciclul general15. Într-adevăr, se cuvine ca sfinţii care aparţin în mod deosebit unei Biserici
sau unei familii călugăreşti să primească în ele o cinstire deosebită.
Calendarele particulare vor fi alcătuite de autoritatea competentă, dar vor fi aprobate de
Scaunul Apostolic.
50. În alcătuirea calendarelor particulare, se va ţine seama de următoarele:

a) Propriul timpului sau ciclul timpurilor liturgice, al solemnităţilor şi al sărbătorilor, prin
care misterul răscumpărării este desfăşurat şi celebrat în decursul anului bisericesc, trebuie
să rămână neatins şi să se bucure de cuvenita prioritate faţă de celebrările particulare.
b) Celebrările proprii se vor îmbina organic cu celebrările universale, ţinând seama de
ordinea şi prioritatea indicate de fiecare dată în tabelul zilelor liturgice. Pentru ca aceste
calendare particulare să nu fie supraîncărcate, fiecărui sfânt i se va atribui câte o singură
celebrare în anul liturgic, rezervându-se, acolo unde motivele pastorale o recomandă, o a
doua celebrare în formă de comemorare facultativă, pentru transferarea sau descoperirea
relicvelor sfinţilor patroni sau fondatori ai unor Biserici sau familii călugăreşti.
c) Celebrările indulte să nu constituie o dublare a altor celebrări deja existente în ciclul
misterelor mântuirii şi să nu fie adăugate într-un număr exagerat de mare.
51. Deşi, în mod normal, fiecare dieceză trebuie să-şi aibă calendarul său, precum şi Propriul
oficiilor şi al Liturghiilor, nu există nici un impediment ca un calendar sau un Propriu să fie
comun unei întregi provincii sau regiuni, sau naţiuni, sau chiar unui teritoriu mai extins; aces-
tea vor fi alcătuite prin colaborarea celor interesaţi.
Acest principiu poate fi păstrat, în acelaşi mod, şi pentru calendarele mai multor pro-
vincii ale unor familii călugăreşti aflate pe acelaşi teritoriu civil.
Cf. SFÂNTA CONGREGAŢIE PENTRU CULTUL DIVIN, Instrucţia Calendaria particularia (24 iunie 1970):
15
AAS 62 (1970) 651-663.

52. Calendarul particular se alcătuieşte inserând în Calendarul general solemnităţile, sărbă-

torile şi comemorările proprii, şi anume:
a) În calendarul diecezan, pe lângă celebrările patronilor şi celebrarea sfinţirii bisericii
catedrale, se inserează sfinţii şi fericiţii care au o legătură deosebită cu dieceza, de pildă,
prin faptul că s-au născut ori au locuit mai multă vreme, ori au murit acolo.
b) În calendarul unei familii călugăreşti, pe lângă celebrarea titlului, a fondatorului şi a
patronului, se înscriu sfinţii şi fericiţii care au fost membri ai acelei familii călugăreşti sau
au avut o relaţie deosebită cu ea.
c) Calendarul unei Biserici locale, în afară de celebrările propriei dieceze sau familii călu-
găreşti, cuprinde celebrările proprii Bisericii respective, înscrise în tabelul zilelor liturgice,
precum şi celebrările sfinţilor al căror trup este păstrat în acea Biserică. Membrii familiilor
călugăreşti se unesc cu comunitatea Bisericii locale pentru a celebra aniversarea sfinţirii
bisericii catedrale şi a patronului principal al locului şi al regiunii în care se află.
53. Când o anumită dieceză sau familie călugărească are un număr mai mare de sfinţi şi
fericiţi, se va evita supraîncărcarea calendarului diecezei sau institutului. Pentru aceasta:
a) se poate face o celebrare comună pentru toţi sfinţii şi fericiţii diecezei sau familiei călu-
găreşti, sau pentru o categorie anume;
b) vor fi înscrişi în calendar, pentru celebrare separată, numai sfinţii şi fericiţii care au o
însemnătate deosebită pentru întreaga dieceză sau familie călugărească;
c) ceilalţi sfinţi şi fericiţi vor fi celebraţi numai în locurile cu care au o relaţie deosebită
sau unde li se păstrează corpul.
54. Dacă nu se prevede altfel în Tabelul zilelor liturgice pentru vreuna dintre ele, sau dacă
motive istorice sau pastorale nu impun altceva, celebrările proprii se înscriu în calitate de
comemorări obligatorii sau facultative. Nu există nici un impediment ca unele celebrări să
se ţină în anumite locuri mai solemn decât în restul diecezei sau al familiei călugăreşti.
55. Celebrările înscrise în calendarul propriu trebuie ţinute de toţi cei datori să respecte acel
calendar; scoaterea lor din calendar sau schimbarea gradului lor nu se pot face decât cu apro-
barea Scaunului Apostolic.
PARTEA A II-A
STABILIREA ZILEI CELEBRĂRII
56. Obiceiul Bisericii e de a-i celebra pe sfinţi în ziua naşterii lor pentru cer: se recomandă
ca acest lucru să se respecte şi în celebrările proprii, care se înscriu în calendarul particular.
În acelaşi timp, deşi celebrările proprii au o deosebită importanţă pentru fiecare Biserică
particulară sau familie călugărească, este foarte indicat ca, în celebrarea solemnităţilor, a
sărbătorilor şi a comemorărilor obligatorii, înscrise în Calendarul general, să se păstreze, pe
cât posibil, unitatea.
De aceea, în înscrierea celebrărilor proprii în calendarul particular, se va ţine seamă de
următoarele:
a) Celebrările care sunt înscrise şi în Calendarul general vor fi înscrise în calendarul pro-
priu la aceeaşi dată, schimbându-se, dacă e necesar, gradul celebrării. Acelaşi principiu se
va respecta pentru celebrările unei Biserici locale în relaţie cu calendarul diecezan sau călu-
găresc.
b) Celebrările sfinţilor care nu se află în Calendarul general se vor fixa în ziua naşterii
lor pentru cer. Dacă aceasta nu este cunoscută, celebrarea se va fixa într-o zi ce se află în
alt mod în relaţie cu sfântul respectiv, de exemplu, ziua hirotonirii sale, a descoperirii sau a
transferării relicvelor; dacă nu, se va fixa într-o zi care în calendarul particular respectiv
este liberă de alte celebrări.
c) Dacă ziua naşterii pentru cer sau ziua proprie coincide cu o celebrare obligatorie, fie
şi de rang inferior, din Calendarul general sau particular, celebrarea se va fixa în proxima
zi liberă.
d) Dacă este vorba de o celebrare care, din motive pastorale, nu poate fi transferată în
altă zi, se va transfera celebrarea obligatorie cu care coincide.
e) Alte celebrări, numite indulte, vor fi înscrise în ziua cea mai potrivită din punct de ve-
dere pastoral.
f) Pentru ca ciclul anului liturgic să-şi păstreze claritatea şi strălucirea şi ca să nu existe
vreo suprapunere continuă pentru celebrările sfinţilor, în zilele care cad de obicei în timpul
Postului Mare şi în Octava Paştelui, precum şi în zilele dintre 17 şi 31 decembrie, nu se vor
fixa celebrări particulare, dacă nu e vorba de comemorări facultative sau de sărbători aflate în
tabelul zilelor liturgice la nr. 8 a, b, c, d, ori de solemnităţi ce nu pot fi transferate în alt timp.
Solemnitatea Sfântului Iosif (19 martie), acolo unde este de poruncă, dacă coincide cu
Duminica Floriilor şi a pătimirii Domnului, va fi anticipată în sâmbăta precedentă, în ziua
de 18 martie. Acolo unde nu e de poruncă, poate fi transferată de conferinţa episcopală în
altă zi aflată în afara Postului Mare.
57. Sfinţii şi fericiţii înscrişi împreună în calendar se celebrează întotdeauna împreună, dacă
celebrările lor sunt de acelaşi rang, chiar dacă unul sau mai mulţi dintre ei se află într-o
relaţie mai strânsă cu Biserica respectivă. Dacă, însă, unul sau mai mulţi dintre aceşti sfinţi
sau fericiţi trebuie să aibă o celebrare de rang mai înalt, celebrarea se face numai pentru
aceştia, iar ceilalţi sunt omişi, dacă nu cumva este cazul să fie fixaţi în altă zi, cu formă de
celebrare obligatorie.
58. Pentru binele pastoral al credincioşilor, în duminicile de peste an, se pot fixa anumite cele-
brări care ar cădea în timpul săptămânii şi cărora evlavia lor le atribuie o importanţă deose-
bită, cu condiţia ca, în tabelul de precedenţă, să fie de rang mai înalt decât duminica respectivă.
Se pot spune pentru aceste celebrări toate Liturghiile ce se fac cu participarea poporului.
59. Precedenţa între zilele liturgice, în privinţa celebrării lor, e determinată în mod exclusiv
de următorul tabel:
TABELUL ZILELOR LITURGICE

orânduit în funcţie de precedenţă
I
1. Triduum-ul pascal al pătimirii şi învierii Domnului.
2. Naşterea Domnului, Epifania, Înălţarea şi Rusaliile.
Duminicile Adventului, ale Postului Mare şi ale Paştelui.
Miercurea Cenuşii.
Feriile din Săptămâna Sfântă, de luni până joi inclusiv.
Zilele din Octava Paştelui.
3. Solemnităţile Domnului, ale fericitei Fecioare Maria şi ale sfinţilor, care sunt înscrise în Calen-
darul general.
Comemorarea tuturor credincioşilor răposaţi.
4. Solemnităţile proprii, şi anume:
a) Solemnitatea patronului principal al locului sau localităţii.
b) Solemnitatea sfinţirii şi a aniversării sfinţirii bisericii proprii.
c) Solemnitatea titlului bisericii proprii.
d) Solemnitatea titlului, a fondatorului, sau a patronului principal al ordinului sau congregaţiei.
II
5. Sărbătorile Domnului, care sunt înscrise în Calendarul general.

6. Duminicile din timpul Crăciunului şi duminicile de peste an.
7. Sărbătorile fericitei Fecioare Maria şi ale sfinţilor, aflate în Calendarul general.
8. Sărbătorile proprii, şi anume:
a) Sărbătoarea patronului principal al diecezei.
b) Sărbătoarea aniversării sfinţirii bisericii catedrale.
c) Sărbătoarea patronului principal al regiunii, al provinciei, al naţiunii sau al unui teritoriu mai
întins.
d) Sărbătoarea titlului, a fondatorului, a patronului principal al unui ordin sau al unei congregaţii
sau al provinciei călugăreşti, cu excepţia celor prescrise la nr. 4.
e) Alte sărbători proprii unei Biserici.
f) Alte sărbători înscrise în calendarul unei dieceze ori al unui ordin, sau al unei congregaţii.
9. Feriile Adventului dintre 17 şi 24 decembrie, inclusiv.
Zilele din octava Crăciunului.
Feriile din Postul Mare.
III
10. Comemorările obligatorii din Calendarul general.

11. Comemorările obligatorii proprii, şi anume:
a) Comemorarea patronului secundar al locului, al diecezei, al regiunii sau provinciei.
b) Alte comemorări obligatorii înscrise în calendarul diecezei, al ordinului sau congregaţiei.
12. Comemorările facultative, care, în modul descris în Principiile şi normele pentru Liturghie şi
pentru Liturgia orelor, se pot ţine şi în zilele de la nr. 9.
În acelaşi fel pot fi celebrate drept comemorări facultative cele obligatorii, care cad în mod
accidental în feriile Postului Mare.
13. Feriile Adventului până la 16 decembrie inclusiv.
Feriile din timpul Crăciunului, de la 2 ianuarie până în sâmbăta de după Epifanie.
Feriile din Timpul Pascal, de luni după Octava Paştelui până în sâmbăta dinainte de Rusalii,
inclusiv.
Feriile de peste an.
60. Dacă în aceeaşi zi cad mai multe celebrări, se face aceea care are un rang superior în
tabelul zilelor liturgice. Totuşi, o solemnitate peste care se suprapune o zi liturgică ce se
bucură de precedenţă se va transfera în proxima zi în care nu cade nici una dintre celebră-
rile înscrise sub nr. 1-8 în tabelul de precedenţă, respectându-se şi cele stabilite la nr. 5.
Solemnitatea Bunei-Vestiri a Domnului ori de câte ori cade într-o zi din Săptămâna Sfântă,
trebuie transferată întotdeauna în ziua de luni după duminica a II-a a Paştelui.
Celelalte celebrări se omit în acel an.
61. Dacă în aceeaşi zi trebuie celebrate Vesperele Oficiului curent şi primele Vespere ale zilei
următoare, prevalează Vesperele celebrării care are un rang superior în tabelul zilelor litur-
gice; în caz de paritate, se celebrează Vesperele zilei curente.
CALENDARUL ROMAN GENERAL
IANUARIE
A Cal. 1 În octava Naşterii Domnului:

SOLEMNITATEA SFINTEI MARIA
NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU Solemnitate
b IV 2 Ss. Vasile cel Mare şi
Grigore din Nazianz, episcop şi învăţător Comemorare
c III 3 Preasfântul ume al lui Isus *
d Prid. 4
e Non. 5
f VIII 6 EPIFANIA DOMNULUI Solemnitate
g VII 7 Sf. Raymund de Penyafort, preot
A VI 8
b V 9
c IV 10
d III 11
e Prid. 12
f Idib. 13 Sf. Ilariu, episcop şi învăţător
g XIX 14
A XVIII 15
b XVII 16
c XVI 17 Sf. Anton, abate Comemorare
d XV 18
e XIV 19
f XIII 20 Sf. Fabian, papă martir
Sf. Sebastian, martir
g XII 21 Sf. Agneza, fecioară martiră Comemorare
A XI 22 Sf. Vincenţiu, diacon martir
b X 23
c IX 24 Sf. Francisc de Sales, episcop şi învăţător Comemorare
d VIII 25 CONVERTIREA SF. PAUL, APOSTOL Sărbătoare
e VII 26 Ss. Timotei şi Tit, episcopi Comemorare
f VI 27 Sf. Angela Merici, fecioară
g V 28 Sf. Toma de Aquino, preot şi învăţător Comemorare
A IV 29
b III 30
c Prid. 31 Sf. Ioan Bosco, preot Comemorare
Prima duminică după Epifanie: BOTEZUL DOMNULUI Sărbătoare

* Acolo unde solemnitatea Epifaniei este transferată în duminica ce cade în zilele de 7 sau 8 ianuarie,
sărbătoarea Botezul Domnului se celebrează în lunea următoare.
* Când nu este notat gradul sărbătorii, este comemorare facultativă.
FEBRUARIE
d Cal. 1
e IV 2 ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI Sărbătoare
f III 3 Sf. Blaziu, episcop martir
Sf. Oscar, episcop
g Prid. 4
A Non. 5 Sf. Agata, fecioară martiră Comemorare
b VIII 6 Ss. Paul Miki şi însoţitorii, martiri Comemorare
c VII 7
d VI 8 Sf. Ieronim Emiliani
Sf. Iosefina Bakhita, fecioară
e V 9
f IV 10 Sf. Scolastica, fecioară Comemorare
g III 11 Sf. Fecioară Maria de la Lourdes
A Prid. 12
b Idib. 13
c XVI 14 SS. CIRIL, CĂLUGĂR, ŞI METODIU, EPISCOP,
PATRONI AI EUROPEI Sărbătoare
d XV 15
e XIV 16
f XIII 17 Ss. Întemeietori ai Societăţii
„Slujitorii Sfintei Fecioare Maria”
g XII 18
A XI 19
b X 20
c IX 21 Sf. Petru Damian, episcop şi învăţător
d VIII 22 CATEDRA SF. APOSTOL PETRU Sărbătoare
e VII 23 Sf. Policarp, episcop martir Comemorare
f VI 24
g V 25
A IV 26
b III 27
c Prid. 28
d 29
CALENDARUL ROMAN GENERAL 111
MARTIE
d Cal. 1
e VI 2
f V 3
g IV 4 Sf. Cazimir, rege
A III 5
b Prid. 6
c Non. 7 Ss. Perpetua şi Felicitas, martire Comemorare
d VIII 8 Sf. Ioan al lui Dumnezeu, călugăr
e VII 9 Sf. Francisca Romana, călugăriţă
f VI 10
g V 11
A IV 12
b III 13
c Prid. 14
d Idib. 15
e XVII 16
f XVI 17 Sf. Patriciu, episcop
g XV 18 Sf. Ciril de Ierusalim, episcop şi învăţător
A XIV 19 SF. IOSIF, SOŢUL SFINTEI FECIOARE MARIA Solemnitate
b XIII 20
c XII 21
d XI 22
e X 23 Sf. Turibiu de Mongrovejo, episcop
f IX 24
g VIII 25 BUNA-VESTIRE Solemnitate
A VII 26
b VI 27
c V 28
d IV 29
e III 30
f Prid. 31
APRILIE
g Cal. 1
A IV 2 Sf. Francisc de Paola, pustnic
b III 3
c Prid. 4 Sf. Isidor, episcop şi învăţător
d Non. 5 Sf. Vincenţiu Ferrer, preot
e VIII 6
f VII 7 Sf. Ioan Baptist de La Salle, preot Comemorare
g VI 8
A V 9
b IV 10
c III 11 Sf. Stanislau, episcop martir Comemorare
d Prid. 12
e Idib. 13 Sf. Martin I, papă martir
f XVIII 14
g XVII 15
A XVI 16
b XV 17
c XIV 18
d XIII 19
e XII 20
f XI 21 Sf. Anselm, episcop şi învăţător
g X 22
A IX 23 Sf. Gheorghe, martir
Sf. Adalbert, episcop martir
b VIII 24 Sf. Fidel din Sigmaringen, preot martir
c VII 25 SF. MARCU, EVANGHELIST Sărbătoare
d VI 26
e V 27
f IV 28 Sf. Petru Chanel, preot martir
Sf. Ludovic Maria Grignion de Montfort, preot
g III 29 SF. ECATERINA DIN SIENA, FECIOARĂ ŞI ÎNVĂŢĂTOARE,
PATROANĂ A EUROPEI Sărbătoare
A Prid. 30 Sf. Pius al V-lea, papă
MAI
b Cal. 1 Sf. Iosif Muncitorul

c VI 2 Sf. Atanasiu, episcop şi învăţător Comemorare
d V 3 SS. FILIP ŞI IACOB, APOSTOLI Sărbătoare
e IV 4
f III 5
g Prid. 6
A Non. 7
b VIII 8
c VII 9
d VI 10
e V 11
f IV 12 Ss. ereu şi Ahile, martiri
Sf. Pancraţiu, martir
g III 13 Sf. Fecioară Maria de la Fatima
A Prid. 14 SF. MATIA, APOSTOL Sărbătoare
b Idib. 15
c XVII 16
d XVI 17
e XV 18 Sf. Ioan I, papă martir
f XIV 19
g XIII 20 Sf. Bernardin din Siena, preot
A XII 21 Ss. Cristofor Magallanes, preot şi însoţitorii, martiri
b XI 22 Sf. Rita din Cascia, călugăriţă
c X 23
d IX 24
e VIII 25 Sf. Beda Venerabilul, preot şi învăţător
Sf. Grigore al VII-lea, papă
Sf. Maria Magdalena de Pazzi, fecioară
f VII 26 Sf. Filip Neri, preot Comemorare
g VI 27 Sf. Augustin de Canterbury, episcop
A V 28
b IV 29
c III 30
d Prid. 31 VIZITA SF. FECIOARE MARIA Sărbătoare
Duminica I după Rusalii: PREASFÂNTA TREIME Solemnitate

Joi după duminica Preasfintei Treimi:
TRUPUL ŞI SÂNGELE DOMNULUI Solemnitate
IUNIE
e Cal. 1 Sf. Iustin, martir Comemorare

f IV 2 Ss. Marcelin şi Petru, martiri
g III 3 Ss. Carol Lwanga şi însoţitorii, martiri Comemorare
A Prid. 4
b Non. 5 Sf. Bonifaciu, episcop martir Comemorare
c VIII 6 Sf. orbert, episcop
d VII 7
e VI 8
f V 9 Sf. Efrem, diacon şi învăţător
g IV 10
A III 11 Sf. Barnaba, apostol Comemorare
b Prid. 12
c Idib. 13 Sf. Anton de Padova, preot şi învăţător Comemorare
d XVIII 14
e XVII 15
f XVI 16
g XV 17
A XIV 18
b XIII 19 Sf. Romuald, abate
c XII 20
d XI 21 Sf. Alois de Gonzaga, călugăr Comemorare
e X 22 Sf. Paulin de ola, episcop
Ss. Ioan Fisher, episcop martir şi Thomas Morus, martir
f IX 23
g VIII 24 NAŞTEREA SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL Solemnitate
A VII 25
b VI 26
c V 27 Sf. Ciril de Alexandria, episcop şi învăţător
d IV 28 Sf. Irineu, episcop martir Comemorare
e III 29 SS. PETRU ŞI PAUL, APOSTOLI Solemnitate
f Prid. 30 Primii Sfinţi Martiri din Roma
Vineri după dum. a II-a după Rusalii:

PREASFÂNTA INIMĂ A LUI ISUS Solemnitate
Sâmbătă după dum. a II-a după Rusalii:
Inima Neprihănită a Mariei Comemorare
IULIE
g Cal. 1
A VI 2
b V 3 SF. TOMA, APOSTOL Sărbătoare
c IV 4 Sf. Elisabeta a Portugaliei
d III 5 Sf. Anton Maria Zaccaria, preot
e Prid. 6 Sf. Maria Goretti, fecioară martiră
f Non. 7
g VIII 8
A VII 9 Ss. Augustin Zhao Rong, preot şi însoţitorii, martiri
b VI 10
c V 11 SF. BENEDICT, ABATE, PATRON AL EUROPEI Sărbătoare
d IV 12
e III 13 Sf. Henric, împărat
f Prid. 14 Sf. Camil de Lellis, preot
g Idib. 15 Sf. Bonaventura, episcop şi învăţător Comemorare
A XVII 16 Sf. Fecioară Maria de pe Muntele Carmel
b XVI 17
c XV 18
d XIV 19
e XIII 20 Sf. Apolinar, episcop martir
f XII 21 Sf. Laurenţiu din Brindisi, preot şi învăţător
g XI 22 Sf. Maria Magdalena Comemorare
A X 23 SF. BRIGITTA, CĂLUGĂRIŢĂ, PATROANĂ A EUROPEI Sărbătoare
b IX 24 Sf. Sharbel Makhluf, preot
c VIII 25 SF. IACOB, APOSTOL Sărbătoare
d VII 26 Ss. Ioachim şi Ana, părinţii Sfintei Fecioare Maria Comemorare
e VI 27
f V 28
g IV 29 Sf. Marta Comemorare
A III 30 Sf. Petru Crisologul, episcop şi învăţător
b Prid. 31 Sf. Ignaţiu de Loyola, preot Comemorare
AUGUST
c Cal. 1 Sf. Alfons Maria de Liguori, episcop şi învăţător Comemorare

d IV 2 Sf. Eusebiu de Vercelli, episcop
Sf. Petru Iulian Eymard, preot
e III 3
f Prid. 4 Sf. Ioan Maria Vianney, preot Comemorare
g Non. 5 Sfinţirea Bazilicii „Sf. Maria cea Mare” din Roma
A VIII 6 SCHIMBAREA LA FAŢĂ
A DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS Sărbătoare
b VII 7 Ss. Sixt al II-lea, papă şi însoţitorii, martiri
Sf. Caietan, preot
c VI 8 Sf. Dominic, preot Comemorare
d V 9 SF. TEREZA BENEDICTA A CRUCII
(EDITH STEIN), FECIOARĂ ŞI MARTIRĂ,
PATROANĂ A EUROPEI Sărbătoare
e IV 10 SF. LAURENŢIU, DIACON MARTIR Sărbătoare
f III 11 Sf. Clara, fecioară Comemorare
g Prid. 12 Sf. Ioana Francisca de Chantal, călugăriţă
A Idib. 13 Ss. Ponţian, papă martir şi Hipolit, preot martir
b XIX 14 Sf. Maximilian Maria Kolbe, preot martir Comemorare
c XVIII 15 ADORMIREA MAICII DOMNULUI Solemnitate
d XVII 16 Sf. Ştefan al Ungariei, rege
e XVI 17
f XV 18
g XIV 19 Sf. Ioan Eudes, preot
A XIII 20 Sf. Bernard, abate şi învăţător Comemorare
b XII 21 Sf. Pius al X-lea, papă Comemorare
c XI 22 Sf. Fecioară Maria, Regină Comemorare
d X 23 Sf. Roza de Lima, fecioară
e IX 24 SF. BARTOLOMEU, APOSTOL Sărbătoare
f VIII 25 Sf. Ludovic, rege
Sf. Iosif de Calasanz, preot
g VII 26
A VI 27 Sf. Monica Comemorare
b V 28 Sf. Augustin, episcop şi învăţător Comemorare
c IV 29 Martiriul Sfântului Ioan Botezătorul Comemorare
d III 30
e Prid. 31
SEPTEMBRIE
f Cal. 1
g IV 2
A III 3 Sf. Grigore cel Mare, papă şi învăţător Comemorare
b Prid. 4
c Non. 5
d VIII 6
e VII 7
f VI 8 NAŞTEREA SFINTEI FECIOARE MARIA Sărbătoare
g V 9 Sf. Petru Claver, preot
A IV 10
b III 11
c Prid. 12 Sf. ume al Mariei
d Idib. 13 Sf. Ioan Gură de Aur, episcop şi învăţător Comemorare
e XVIII 14 ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI Sărbătoare
f XVII 15 Sf. Fecioară Maria Îndurerată Comemorare
g XVI 16 Ss. Corneliu, papă martir şi Ciprian, episcop martir Comemorare
A XV 17 Sf. Robert Bellarmin, episcop şi învăţător
b XIV 18
c XIII 19 Sf. Ianuariu, episcop martir
d XII 20 Ss. Andrei Kim Taegon, preot, Paul Chong Hasang
şi însoţitorii, martiri din Coreea Comemorare
e XI 21 SF. MATEI, APOSTOL ŞI EVANGHELIST Sărbătoare
f X 22
g IX 23 Sf. Pius de Pietrelcina, preot Comemorare
A VIII 24
b VII 25
c VI 26 Ss. Cosma şi Damian, martiri
d V 27 Sf. Vincenţiu de Paul, preot Comemorare
e IV 28 Sf. Venceslau, martir
Ss. Laurenţiu Ruiz şi însoţitorii, martiri
f III 29 SS. MIHAIL, GABRIEL ŞI RAFAEL, ARHANGHELI Sărbătoare
g Prid. 30 Sf. Ieronim, preot şi învăţători Comemorare
OCTOMBRIE
A Cal. 1 Sf. Tereza a Pruncului Isus, fecioară şi învăţătoare Comemorare

b VI 2 Ss. Îngeri Păzitori Comemorare
c V 3
d IV 4 Sf. Francisc din Assisi Comemorare
e III 5
f Prid. 6 Sf. Bruno, preot
g Non. 7 Sf. Fecioară Maria, Regina Rozariului Comemorare
A VIII 8
b VII 9 Ss. Dionisiu, episcop şi însoţitorii, martiri
Sf. Ioan Leonardi, preot
c VI 10
d V 11
e IV 12
f III 13
g Prid. 14 Sf. Calixt I, papă martir
A Idib. 15 Sf. Tereza a lui Isus, fecioară şi învăţătoare Comemorare
b XVII 16 Sf. Hedviga, călugăriţă
Sf. Margareta Maria Alacoque, fecioară
c XVI 17 Sf. Ignaţiu de Antiohia, episcop martir Comemorare
d XV 18 SF. LUCA, EVANGHELIST Sărbătoare
e XIV 19 Ss. Ioan de Brébeuf şi Isaac Jogues, preoţi şi însoţitorii, martiri
Sf. Paul al Crucii, preot
f XIII 20
g XII 21
A XI 22
b X 23 Sf. Ioan de Capistran, preot
c IX 24 Sf. Anton Maria Claret, episcop
d VIII 25
e VII 26
f VI 27
g V 28 SS. SIMON ŞI IUDA, APOSTOLI Sărbătoare
A IV 29
b III 30
c Prid. 31
NOIEMBRIE
d Cal. 1 TOŢI SFINŢII Solemnitate

e IV 2 POMENIREA TUTUROR
CREDINCIOŞILOR RĂPOSAŢI
f III 3 Sf. Martin de Porres, călugăr
g Prid. 4 Sf. Carol Borromeu, episcop Comemorare
A Non. 5
b VIII 6
c VII 7
d VI 8
e V 9 SFINŢIREA BAZILICII DIN LATERAN Sărbătoare
f IV 10 Sf. Leon cel Mare, papă şi învăţător Comemorare
g III 11 Sf. Martin din Tours, episcop Comemorare
A Prid. 12 Sf. Iosafat, episcop martir Comemorare
b Idib. 13
c XVIII 14
d XVII 15 Sf. Albert cel Mare, episcop şi învăţător
e XVI 16 Sf. Margareta a Scoţiei
Sf. Gertruda, fecioare
f XV 17 Sf. Elisabeta a Ungariei, călugăriţă Comemorare
g XIV 18 Sfinţirea bazilicilor „Sf. Petru” şi „Sf. Paul”
A XIII 19
b XII 20
c XI 21 Prezentarea la Templu a sf. Fecioare Maria Comemorare
d X 22 Sf. Cecilia, fecioară martiră Comemorare
e IX 23 Sf. Clement I, papă martir
Sf. Columban, abate
f VIII 24 Ss. Andrei Dung-Lac, preot,
şi însoţitorii, martiri din Vietnam Comemorare
g VII 25 Sf. Ecaterina din Alexandria, fecioară martiră
A VI 26
b V 27
c IV 28
d III 29
e Prid. 30 SF. ANDREI, APOSTOL Sărbătoare
Ultima duminică din an:

DOMNUL NOSTRU ISUS CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI Solemnitate
DECEMBRIE
f Cal. 1
g IV 2
A III 3 Sf. Francisc Xaveriu, preot Comemorare
b Prid. 4 Sf. Ioan Damaschinul, preot şi învăţător
c Non. 5
d VIII 6 Sf. icolae, episcop
e VII 7 Sf. Ambroziu, episcop şi învăţător Comemorare
f VI 8 NEPRIHĂNITA ZĂMISLIRE Solemnitate
g V 9 Sf. Juan Diego
A IV 10
b III 11 Sf. Damasus I, papă
c Prid. 12 Sf. Fecioară Maria de la Guadalupe
d Idib. 13 Sf. Lucia, fecioară martiră Comemorare
e XIX 14 Sf. Ioan al Crucii, preot şi învăţător Comemorare
f XVIII 15
g XVII 16
A XVI 17
b XV 18
c XIV 19
d XIII 20
e XII 21 Sf. Petru Canisiu, preot şi învăţător
f XI 22
g X 23 Sf. Ioan de Kęty, preot
A IX 24
b VIII 25 NAŞTEREA DOMNULUI (CRĂCIUNUL) Solemnitate
c VII 26 SF. ŞTEFAN, PRIMUL MARTIR Sărbătoare
d VI 27 SF. IOAN, APOSTOL ŞI EVANGHELIST Sărbătoare
e V 28 SS. PRUNCI NEVINOVAŢI, MARTIRI Sărbătoare
f IV 29 Sf. Thomas Becket, episcop martir
g III 30
A Prid. 31 Sf. Silvestru I, papă
Duminica din octava Crăciunului,

sau când nu este o duminică, pe 30 decembrie:
SF. FAMILIE: ISUS, MARIA ŞI IOSIF Sărbătoare
TABELUL CELEBRĂRILOR MOBILE
ALE ANULUI LITURGIC
SĂPTĂMÂNILE DE PESTE AN
Anul Litera Ciclul Miercurea Înălţarea Înainte de Postul Mare După Timpul Pascal Duminica I
Domnului duminicii duminical Ciclul ferial Cenuşii Paştele Domnului Rusaliile din Advent
de la
până la ziua
săptămâna din ziua săptămâna
a1. Institutio generalis (1-122):MISSALE ROMANUM
2008* f, e A-B II 06 feb 23 mar 1 mai 11 mai 5 feb 4 12 mai 6 30 nov

2009 d B-C I 25 feb 12 apr 21 mai 31 mai 24 feb 7 1 iun 9 29 nov
2010 c C-A II 17 feb 4 apr 13 mai 23 mai 16 feb 6 24 mai 8 28 nov
2011 b A-B I 9 mar 24 apr 2 iun 12 iun 8 mar 9 13 iun 11 27 nov
13.12.2008
2012* A, g B-C II 22 feb 8 apr 17 mai 27 mai 21 feb 7 28 mai 8 2 dec

2013 f C-A I 13 feb 31 mar 9 mai 19 mai 12 feb 5 20 mai 7 1 dec
10:00
2014 e A-B II 05 mar 20 apr 29 mai 8 iun 4 mar 8 9 iun 10 30 nov

2015 d B-C I 18 feb 5 apr 14 mai 24 mai 17 feb 6 25 mai 8 29 nov
2016* c, b C-A II 10 feb 27 mar 5 mai 15 mai 9 feb 5 16 mai 6 27 nov
2017 A A-B I 1 mar 16 apr 25 mai 4 iun 28 feb 8 5 iun 9 3 dec
Pagina 121
2018 g B-C II 14 feb 1 apr 10 mai 20 mai 13 feb 6 21 mai 7 2 dec

2019 f C-A I 6 mar 21 apr 30 mai 9 iun 5 mar 8 10 iun 10 1 dec
2020* e, d A-B II 26 feb 12 apr 21 mai 31 mai 25 feb 7 1 iun 9 29 nov

2021 c B-C I 17 feb 4 apr 13 mai 23 mai 16 feb 6 24 mai 8 28 nov
TABELUL CELEBRĂRILOR MOBILE ALE ANULUI LITURGIC
2022 b C-A II 2 mar 17 apr 26 mai 5 iun 1 mar 8 6 iun 10 27 nov

2023 A A-B I 22 feb 9 apr 18 mai 28 mai 21 feb 7 29 mai 8 3 dec
2024* g, f B-C II 14 feb 31 mar 9 mai 19 mai 13 feb 7 20 mai 9 1 dec

2025 e C-A I 5 mar 20 apr 29 mai 8 iun 4 mar 6 9 iun 8 30 nov
2026 d A-B II 18 feb 5 apr 14 mai 24 mai 17 feb 8 25 mai 10 29 nov
121
2027 c B-C I 10 feb 28 mar 6 mai 16 mai 9 feb 7 17 mai 8 28 nov

*
An bisect
a18. Anexa - Cantari la Sfanta Liturghie (1329-1562):MISSALE ROMANUM 13.12.2008 17:12 Pagina 1329
Anexe
ANEXA I
Diferite cântri
la sfânta Liturghie
a18. Anexa - Cantari la Sfanta Liturghie (1329-1562)a:MISSALE ROMANUM 13.12.2008 11:05 Pagina 1333
Semnul sfintei cruci
© 9 © © © © © © © © © © © © © ©
© ||N N
|
¤.În numele Ta- tã -lui, ºi al Fi-u- lui, ºi al Sfân -tu - lui Duh.
© © ©||N N

#. A - min.
Formule de salut
I.
9 9

|
¤.Harul Domnului nostru Isus Cristos ºi dragostea lui
© © © © © ©
9 © © © 9
©
| |
Dumnezeu Ta -tãl ºi împãrtãºirea Du -hu - lui Sfânt sã fi- e
© © © © ||N N

cu voi toþi!
© © © © © ||N N

#. ªi cu duhul tãu.
II.
© © © © © 9
©

| |
¤. Har vo - uã ºi pa - ce, de la Dumnezeu, Tatãl nostru,
9 © © © © © © ||N N

ºi de la Dom-nul I - sus Cris-tos.
1334 RITURILE DE ÎNCEPUT
© © 9 © © © © 9

|
#. Bi - ne - cuvântat sã fie Dum - ne -zeu ºi Tatãl Domnului
© © © © © © ||N N

nostru I - sus Cris - tos.
III.
D D9 © D D9 © © ||N N
© |
|

NN
¤. Domnul sã fie cu voi! (Pacea sã fie cu voi!)
D D9
© ||N N

#. ªi cu duhul tãu.
sau:
© © © © © © © © © ||N N © © © © © © © ©
© ||N N
¤. Dom -nul sã fi - e cu voi! (Pa -cea sã fi - e cu voi!)
© © © © © ||N N

#. ªi cu du - hul tãu.
Actul penitenţial
9 9 © © © © 9

| |
¤.Fraþilor, sã ne recunoaºtem pãca -te - le, pen -tru a celebra
9 © © © © © ||N N

cum se cuvine sfin-te -le taine.
RITUALUL SFINŢIRII APEI ŞI AL STROPIRII CU APĂ SFINŢITĂ 1335
După mărturisire:
© 9 © © ©|©

¤. Sã aibã milã de noi atotputernicul Dum -ne -zeu ºi,
9 9 © © © © © ©||N N

|
iertându-ne pãcatele, sã ne ducã la via-þa cea veº-ni-cã.
© © © ||

#. A - min.
Ritualul sfinţirii apei

şi al stropirii cu apă sfinţită
După salutul iniţial, preotul invită poporul la rugăciune:
9 9

|
Fraþilor preaiubiþi, sã-l rugãm cu umilinþã pe Domnul
9 Í Í Í 9 9

| |
Dumnezeul nos-tru sã binecuvânteze aceastã apã, pe care el
9 © © ©

a creat-o ºi cu care vom fi stropiþi în amintirea Bo -te -zu- lui
© ©|

nos - tru.
Apoi, după o scurtă pauză:
Í 9 9

|
Dum - nezeule atotputernic ºi veºnic, tu ai creat apa, ca sã fie
9 9

|
izvor de viaþã ºi de curãþire, ºi ai orânduit ca, prin ea sã fie
9 © © ©|

purificate ºi sã primeascã darul vieþii veº -ni-ce.
© 9 9

|
Te rugãm, Doamne, binecuvânteazã D aceastã apã cu care
9 9 © © © © ©|

|
voim sã fim întãriþi astãzi, în ziua închi- na - tã þi- e.
© 9 |

Re - înnoieºte în noi izvorul viu al harului tãu.
9

|
Prin ea, sã fim apãraþi de orice rãu sufletesc ºi trupesc,
9 © ©|

ca sã ne putem apropia de tine cu inimi cura - te
© © © 9 © © © © © ©|

ºi sã ne învrednicim de mântu - i - rea veº-ni - cã.
© © © © © © © © || Í Í Í ||

Prin Cris - tos Dom- nul nos - tru. #. A - min.
sau:
© 9 9

|
Doam - ne, Dumnezeule atotputernic, izvorul ºi începutul
9 9

|
întregii vieþi a sufletului ºi a trupului, te rugãm sã
9 © © ©9

|
binecuvântezi D aceastã a - pã, pe care o folosim cu încredere
9 9

|
spre a implora de la tine iertarea pãcatelor noastre ºi a dobândi
9 © ©©

ocrotirea harului tãu împotriva tuturor bolilor ºi a unel -ti - ri-lor
© © © ©|

dia- vo - lu- lui.
© 9

|
Dã - ruieºte-ne, Doamne, harul ca, prin îndurarea ta,
9

sã ne bucurãm de-a pururi de apele vii ºi purtãtoare spre
© © © ©|© 9

mân -tu - i - re, ca, astfel, sã ne putem apropia de tine cu inimã
9 9 ©

|
curatã ºi sã fim apãraþi de orice primejdie a trupului ºi a
© © © © ||

su - fle -tu - lui.
© © © © © © © © || © © © ||

Prin Cris - tos, Dom- nul nos - tru. #. A - min.
În Timpul Pascal:
Í 9 9

|
Doam - ne, Dumnezeule atotputernic, te rugãm, ascultã cu
9 © ©| © 9

bunãvoinþã rugãciunile poporului tãu, ca-re îºi aminteºte acum
9 9

|
de lucrarea minunatã prin care ne-ai creat ºi de lucrarea ºi mai
9 © © © ©|

minunatã prin care ne-ai rãs - cum -pã -rat.
© 9 © © ©| © 9

Tu ai creat apa, ca sã dea rod ogoa -re- lor, sã învioreze ºi
9 © © © © ©|

sã spele trupu - ri - le noas -tre.
Í 9 Í Í| Í 9

Tu ai fãcut din ea slujitoarea îndurãrii tale: prin ea, ai eliberat
9 © ©| ©

poporul tãu din robie ºi i-ai potolit setea în pus-tiu; prin
9

chipul ei, profeþii au vestit noul legãmânt pe care aveai
9 © © ©| © 9

sã-l închei cu oa -me- nii; în sfârºit, prin apa sfinþitã de Cristos
9 9

|
în Iordan, tu ai reînnoit în baia naºterii celei noi firea noastrã
© © © ©|

de - cã- zu - tã.
© 9 9

| |
Te rugãm, aºadar, Doamne, binecuvânteazã D aceastã apã,
9 © ©| © 9

ca ea sã ne aminteascã de Botezul pri - mit, ºi dãruieºte-ne
9 9

|
harul sã împãrtãºim bucuria fraþilor noºtri care au fost botezaþi
9 © © © ©|

în sãrbãtoarea În - vi - e - rii.
© © © © © © © © || © © © ||

Binecuvântarea sării
© 9 9

|
Dum - nezeule atotputernic, la porunca ta, profetul Elizeu
9

a aruncat sare în apele nesãnãtoase ºi ele au devenit
© © © © © ©|

bi - ne -fã - cã- toa -re.
© 9 9

|
Cu adâncã umilinþã, te rugãm: binecuvânteazã D aceastã sare,
9 © © © © ©|

pe care tu ai cre - a- t-o.
© 9

Po- runceºte ca, oriunde se va stropi cu apa în care a fost pusã
9 © ©| © 9

|
sarea binecuvânta - tã, sã fie alungatã toatã uneltirea celui rãu,
9 © © ©
©|
iar prezenþa Duhului tãu Sfânt sã ne ocroteascã ne -în -ce-tat.
© © © © © © © © ||N N
Í Í Í||N N
Prin Cris - tos, Dom - nul nos - tru. #. A - min.
După terminarea stropirii:
© 9 © © ©|

¤. Dum- nezeu atotputernicul sã ne cureþe de pã -cate
9 9

|
ºi, ajutându-ne sã celebrãm cu credinþã Sfânta Liturghie, sã ne
9 © © © © © ©||

învredniceascã a lua parte la masa împãrã - þi - ei sa - le.
© © © ||

#. A - min.
DOAMNE, ŞTIU CĂ-S VINOVAT
T+M: Pr. Ioan Simon
D 2 ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡L ¡¡ ¡ ¡¡ ¡¡
Andantino
L
Í¡ L
Í¡ N L

Í¡ L
Í¡ Í
¡ L ¡
Í¡ N Í¡ LÍ¡ L
Í¡N
Doam - ne, ºtiu cã-s vi - no - vat, Spa - lã
¡ ¡
¡ ¡¡ ¡¡ ¡ ,©¢ ,©¢ ¡¡ ¡¡ ¡ ¡ ¡
D ¡L Í¡ L
Í¡ L Í¡ L
Í¡ L
Í¡ N ¡Í¡ ¢¢ ¢¢ N L Í¡ ¡L Í¡ N ¡Í¡ Í¡¡¡ A
Í¡ ¡L ¡¡ N
¡Í
tu al meu pã - cat, Sã-þi o - fer cu vred - ni - ci - e,
¡ ¡ ¡ ¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡ ¡
¡
D A¡¡¡Í ¡L Í¡ L
Í¡ ¡L Í¡ N ¡L
Í¡ L Í¡ LÍ¡ N Í¡ ¡Í¡ N ¡Ñ¡

As - tãzi, sfân - ta Li - tur - ghi - e.
D9
Recitativ
9

|
1. Prin baia sfântului Botez, tu m-ai renãscut la viaþa cea nouã a

2. Am pãcãtuit împotriva cerului ºi
3. Neliniºtit îmi
4. Stropeºte-mã cu isop
D ¡¡L ¡¡L ¡¡ ¡¡
Í
¡ Í
¡ L Í¡ A¡¡¡Í

Í¡ L
co - pi - i - lor tãi,
î - na - in - tea ta,
e - ste su - fle - tul,
ºi voi fi cu - rat,
¡¡ ¡¡L ¡¡ ¡¡ ¡ ¡ ¡ ¡
D
9 Í¡ Í¡ L
L
Í¡ )¡L
Í¡ (L Í¡ ) ¡L
Í¡ (¡L ¡Í¡
Í¡
dar eu am nesocotit-o prin rã - tã - ci - ri - le me - le.
nu mai sunt vrednic sã mã nu - mãr prin - tre fi - ii tãi.
pânã nu se va o - dih - ni în ti - ne.
spalã-mã ºi voi fi mai alb de - cât zã - pa - da.
EU AM VĂZUT APA CEA VIE
M: Pr. C. Hausner
D ¡ ¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ©¢ ©¢ ¡¡ ¡¡
¡
¡Í¡ L Í¡ L
Í¡ Í¡ N Í¡ L Í¡ N ¢¢ ¢¢ L
Í¡ L
Í¡N
A¡¡L
¡Í N L

Eu am vã - zut a - pa cea vi - e ie -
D ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ©¢ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ©¢ ©¢ ¡¡ ¡¡
L Í¡ L
Í¡ L
Í¡ L
Í¡ N ¢¢ Í¡ N Í¡ L
Í¡ N ¢¢ ¢¢ N Í¡
Í¡ L L
Í¡ N
ºind din dreap - ta templu - lui, a - le - lu - ia, ºi
D ,©¢¢ ,©¢¢ ¡¡L ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ,©¢ ¡¡ ¡¡ ¡¡

¢ ¢ Í¡ L
Í¡ N LÍ¡ L Í¡ L
Í¡ L Í¡ N ¢¢ L
Í¡ L
Í¡ L
Í¡N
toþi a - cei la ca - re a - pa a ve - nit s-au
D ¡¡ ¡¡Í¡ ¡¡L
Í
¡
¡¡ ,©¢ ,©¢
L
Í
¡ ¢ ¢ ©¢¢
¢
,©¢¢ ,©¢¢
¢ ¢ ©¢¢ ©¢¢
Í
¡ N

¢ ¢ N N ¢ ¢ N
mân - tu - it ºi vor cân - ta: a - le - lu -
D ¡
¡ ,
© ,
© ¡
¡ ¡ ¡¡
Í
¡ ¢
¢ ¢
¢ Í
¡ ¡
Í
¡
Fine

¢ ¢ N N Ñ¡
ia, a - le - lu - ia.
D ,
©
¢ ¡¡ ¡¡ ¡ 9
9 ¢¢ Í¡ Í¡ ¡Í¡

|
Lãudaþi pe Domnul, pentru cã e - ste bun, veºnicã este
D ,©¢¢ ,©¢¢¢ ©¢¢ ©¢¢ ¡¡Í¡ | ¡¡ ¡¡¡Í ¡¡L ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ,©¢ ¡¡ ¡¡

Í¡ LÍ¡ L Í¡ ¢¢ L
¡ L
Í¡ ÍL Í¡
Í¡
¢ ¢ ¢
N A¡Í¡
D ¡¡Í¡ ¡¡Í¡ ,©¢¢ ¡¡Í¡ ¡¡Í¡ ¡¡Í¡ ¡ ¡¡L ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡

în - du - ra - rea lui! Sla - vã Ta - tã - lui, ºi Fi - u - lui,
¡¡L
Í L Í¡ ÍL
Í¡ L ¡ Í¡
¡ ÍL

¢ ¡Í Í¡ ¡
A¡L
|
ºi Sfân - tu - lui Duh, pre - cum e - ra la în- ce-put,
D ¡
¡ ©
,
¢ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡
¡ ,
© ,
© ¡
¡ ¡¡Í¡ ¡¡
Í
L
¡ ¢ ¡
Í
L
¡ ¡
L
Í
¡ ¡
L
Í
¡ ¡
Í
¡ ¡
L
Í
¡ ¡
L
Í
¡ L
Í
¡ ¢
¢ ¢
¢ Í
¡
D.C. al Fine
¢ Ñ¡
|

¢ ¢
ºi-a -cum ºi-n puru- rea ºi-n ve - cii ve - ci - lor. A - min.
STROPEŞTE-MĂ, DOAMNE
M: Pr. C. Hausner
¡¡ ¡¡ ¡ ¡ ¡¡ ¡¡Í¡ ¡¡ ¡
¡ L
Í
¡ L
Í
¡ ¡ ¡
¡L L
Í¡ N Í¡

Í¡ N L
Í¡ N Í¡ N ¡¡Í¡
Í¡ ¡L N
Stro - peº - te - mã, Doam - ne cu i - sop,
©¢ ,©¢¢ ©¢ ,©¢ ¢
© ¢
© ¡¡ ¡¡ ,©¢
¢ ¢ ©
¢ ¢ ©
,
¢
¢ ¢ N ¢ ¢¢ N ¢¢
N ¢ ¢¢ ¢¢ N Í¡ N Í¡ ¢¢N
ºi voi fi cu - rat; spa - lã - mã, ºi voi
©¢ ,©¢ ©¢ ,©¢ ©¢ ,©¢ ¡¡Í ¡¡ ¡ Fine

¢¢ ¢¢ N ¢¢ ¢¢ N ¢¢ ¢¢ N ¡ N Í¡ N ¡Í¡

fi mai alb de - cât zã - pa - da.
Recitativ ,©¢¢ ,©¢¢ ©¢ ,©¢¢ ,©¢¢ ,©¢¢¢ ,©¢¢¢ ,©¢¢¢
9 ,
©
¢
¢
¢ ¢ ¢ ¢¢ ¢ ¢

|
Ai milã de mine, Dum - ne - ze - u - le, du - pã ma - rea ta

,©¢¢ ,©¢¢ ©¢ ©¢ © ¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡L ,
©
¢ ¡
¡ ¡
¡ ¡¡
Í¡ Í¡ ©,¢¢¢ ,©¢¢¢ ,©¢¢¢ ¢¢ ,©¢¢¢ Í¡ Í¡
¢ ¢ ¢¢ ¢¢ ¢¢¢ |N ¡¡Í¡ Í¡ L
Í¡
bu - nã - ta - te. Sla -vã Ta - tã - lui ºi Fi - u - lui ºi
©¢ © ¡¡ ¡ ¡ ¡ ¡¡
¡
Í¡ LÍ¡ ,©¢¢ ,©¢¢ ,©¢¢ ©¢¢
¢¢ ¢¢¢ Í¡ ¡Ñ¡ ¡¡L
¡Í¡ L
Í¡ L ¢ ¢ ¢ ¢
| |
Sfân - tu - lui Duh, pre - cum e - ra la în - ce - put,

,© ,©¢ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ,© ,©¢ ,©¢ D.C. ¡ ¡¡
al Fine
¡
¢ ¢ L
Í
¡ L
Í
¡ ÍL
¡ Í
¡ L
Í
¡ L
Í
¡ ¢ ¢ ¢ ©
¢ Í
¡ Ñ¡
¢¢ ¢
¢¢ ¢ ¢ ¢¢
|
ºi-a - cum ºi-n puru - rea ºi-n ve - cii ve - ci - lor. A - min.

2¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ Ñ Ñ
Recitativ
©
¢ ¡¡ ¡¡ ¡ ¡ ¡
D ¢ ¢ ©
¢
Í¡ Í¡ Í¡ Í¡ ¢¢ ¢¢ Y ¢¢ ¢¢ Í¡ Í¡ ¡Í¡ ¡Í¡
¡Í¡
|
Stro - peº - te - mã, Doam - ne, cu a - pã sfân- tã ºi mã

¡ ¡
¡ ¡
¡ ¡ ¡ ¡
¡ ©
¢ ¡
¡ ¡ ¡ ¡
¡ ¡
D ¡Í¡ Í¡ ©¢¢¢ Í¡ ¡Ñ¡ ¡Í¡ Í¡ ©¢¢¢ ¢¢ Í¡ ¡Í¡ ¡Í¡ Ñ¡ ¡Ñ¡ Y||N N
Fine

|
voi cu - rã - þi ºi ca zã - pa - da mã voi al - bi.
D Ñ Ñ ©
¢ © ¡¡ ¡¡ ¡
9 ¢ ¢ ¢
¢¢ ¢¢ Y ¢¢ ¢¢ Í¡ Í¡
¡Í¡
|
Ai milã de mine, Dumne - ze - u - le, du - pã prea ma - re
¡ ¡ ¡ ¡¡ ¡¡ ¡ ¡¡ ¡¡ ©¢ ©¢ ©¢ ©¢ Ñ¢ Ñ¢ ¢Ñ
¡ ¡ ¡
D ¡Í¡ ¡Í¡ ¡Í¡ ¡Í¡ Í¡ ¡ Í¡ ¡Ñ¡| Ñ¡ Ñ¡ ¢¢ ¢¢ ¢¢ ¢¢ ¢¢ ¢¢
Í ¢¢

|
mi - los - ti - vi - rea ta. Sla - vã Ta - tã - lui, ºi Fi- u - lui,
¡ ¡ ¡¡ ¡¡Í¡ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡
D ¡ ¡Í¡ Í¡ ¡Í¡ ¡Í¡ ¡Í¡ ¡Ñ¡ ¡Ñ¡ Y | Y Ñ¢¢ Ñ¢¢
Í
¡

¢ ¢ Y
|
ºi Sfân - tu - lui Duh, precum era la în - ce - put,
D ©¢¢ ©
¢ ¡¡Í¡ ¡¡ ¡¡ ¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡Í¡ ©¢ ¡¡Í¡ ¡¡
¢ ¢¢ Í¡ Í¡ ¡Í¡ Í¡ Í¡
¢¢ Ñ¡
|
ºi-a - cum, ºi pu - ru - rea, ºi-n ve - cii ve - ci - lor,
D ¡ ¡
¡ © ©
¢ ¡
¡ ¡ ¡ ¡
¡ ¡¡
D.C. al Fine
¡ Í
¡ ¢ ¢ Í
¡ ¡ ¡ Ñ
¡
D
Í¡ ¢¢ ¢
Í¡ Ñ¡ Ñ¡ Y
|
în ve - cii ve - ci - lor. A - min.

Melodie gregoriană
Recitativ
2 ¡ ¡¡Í¡ ¡¡ ¡ ¡¡ ¡¡L ¡¡ ,©¢ ,©¢ ©¢¢ ©¢ ,© ¡¡
¡
¡L ¡
¡ ¡
¡ ¡
L

Í Í¡ ¡
L
Í L
Í
¡ Í
¡ Í¡ ¢¢ ¢¢ ¢ ¢¢ ¢¢¢ Í¡
Í¡ L Í¡ L
Í¡ ¡ ¡
Stro - peº - te - mã, Doam - ne, cu i - sop, ºi voi fi cu - rat;
,© ¡¡ ¡ ¡ ¡ ¡¡ ¡¡ ¡ ¡ ¡ ¡¡ ¡ ||
¢
¢ Í
L
¡ ¡
Í
¡ ¡
L
Í
¡ ¡
L
Í
¡ Í
L
¡

¢ Í
L
¡ ¡
L
Í
¡ ¡
L
Í¡ ¡
L
Í
¡ ¡
¡ ¡Í¡ N N
Í¡ Í¡
L
spa - lã - mã, ºi voi fi mai alb de - cât zã - pa - da.
¡ ¡¡ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡L ¡¡ ¡¡ ¡
¡
¡ ¡ ¡
Í ¡
¡
Í ¡ ¡
L
Í
¡ ¡
L
Í
¡ Í
¡ L
Í
¡ Í¡ Í¡ Í¡ ¡L
Í¡
¡Í Í¡ L
Í¡

Dã-mi, Doam - ne, un duh nou ºi trans - for - mã-mi
¡ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡ ¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ||
¡
L
Í
¡ ¡
L
Í
¡ ¡
Í¡ ¡
L
Í
¡ ¡
¡
Í ¡
Í

Í¡ ¡
Í ¡
L
Í¡ ¡
L
Í
¡ ¡
¡
Í¡ L
L Í¡ L
Í¡ Í¡N N
i - ni - ma, ca sã fiu plã - cut în fa - þa ta.
¡ ¡¡ ¡¡ ¡ ¡¡ ¡¡ ,©¢ ¡¡L ¡¡Í¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡Í¡ ¡¡Í
¡
Í¡¡¡ Í¡ Í¡¡ Í¡ Í¡ 9
L
Í¡ ¢¢ Í
¡ Í¡ Í¡ ¡
1. Spa - lã - mã cu desãvârºire de ne - le - giu - i - rea mea
2. Zi - deº - te în mine o inimã curatã, Dum- ne - ze - u - le,
3. Sla - vã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfân - tu - lui Duh,
¡¡ ¡ ¡¡ ¡¡ ¡ ¡¡ ,©¢ ¡¡ ¡ ¡
¡
Í¡ LÍ¡ ¢¢ LÍ¡ ¡Í¡ ¡Í¡ ¡¡
Í¡ ¡Í¡ Í¡ Í¡ 9
L Í¡
ºi cu - rã - þã - mã de pã - ca - tul meu.
ºi un duh drept înno-ieº - te în- lã - un-trul meu.
pre - cum era la început, ºi acum, ve - cii ve - ci - lor. A - min.
ºi pururea ºi în
INTONAREA GLORIEI 1347
Intonarea Gloriei
© ©
I.
© © © © © © © © © © © © © ©||

NN
Glo - ri - a in ex - cel - sis De - o!
D© © © ||N N
© ©© © © © © ©
IV.

Glo - ri - a in ex -cel- sis De - o!
© © © © © © ©||
© © ©© © © ©
VIII.
NN
Glo - ri - a in ex - cel- sis De - o!
II.
© © © © A© © © © © © © © © © © A© © ©||N N

AÍ Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í ||N N
IV.

Glo - ri - a in ex -cel - sis De - o!
© © © © © © © © © © © © © © ||N N
VIII.

Glo- ri - a in ex - cel - sis De - o!
© © © © © © © © © © © © © ©||N N
VIII.

Glo - ri - a in ex - cel - sis De -o!
Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í Í ||N N
VI.

© © Í Í Í Í Í Í Í ||
V.

NN
© ©
VII.
© © © © © © © © © © © © © ||
©

© NN
© © © ©
© © © © © © © © ||N N
VIII.

II.
© © © © © © © © © © © © ©||N N

Glo - ri - a in ex - cel - sis De-o!
IV.
© © © © © © © © © © © © © © © ||N N

Glo - ri - a in ex - cel -sis De - o!
© © © © © © © © © © © © © ©||N N
I.

© © © © © © © © © © © © ||
III.

NN
Glo - ri - a in ex- cel - sis De - o!
© © © © © © © © © © ||N N
IV.

Glo- ri - a in ex - cel -sis De - o!
©
© © © © © © © © © © © © © © © © ||N N
VIII.

© © © © © © © © © © © © © © ||N N
II.

(Ambrozian)
© © © © © © © © © ||N N
IV.

Glo - ri - a in ex- cel - sis De - o!
Tonurile lecturilor
T
LECTURILE DIN VECHIUL TESTAMENT
ŞI DIN FAPTELE APOSTOLILOR
Tonul
Tonul simplu:
simplu
9 © © © © ©||

( ) NN
Lecturã din Cartea profetului I- sa - i - a.
(E - xo- du- lui.)
9 © (©) © 9 © © © © © ||

( ) N N
|
În acest ton astfel se cântã fle - xa ºi astfel se în - che - ie.
9 9 © © © © © © ||N N

|
Perioada interogativã se încheie mereu cu trei si - la - be: ?
9 9 © © © © ©||

( ) NN
|
Perioada finalã a lecturii astfel se în- che - ie.
© © © © © ©|| © © © © © © © ||
NN

N N
¤. Cu - vân - tul Dom-nu-lui. #. Mul - þu- mim lui Dum-ne - zeu.
Ton
Tonla alegere pentru pentru
la alegere solemnităţi:
solemnitãþi
9 © © © © © ||N N

( )

Lecturã din Cartea profetului I - sa - i - a.
(E-xo - du- lui.)
9 © (©) ©|N © © © © © © (©)

© |N
În acest ton astfel cântã fle - xa, ºi ast - fel me - di - a - þi - a ,
1350 LITURGIA CUVÂNTULUI
© © © © © © (©) © |N 9

|
ºi ast -fel se în - che - ie. Perioada interogativã
9 © © © © © © |N

se încheie mereu cu trei si - la - be: ?
9 © © © (©) © 9 © © © (©) ©||N N

|
Perioada finalã a lec - tu - rii astfel se în - che - ie.
© © © © © ©||N N © © © © © ©
© ||N N
¤. Cu- vân -tul Dom- nu-lui. #. Mul- þu- mim lui Dum - ne - zeu.
LECTURILE EPISTOLELOR
ŞI ALE CĂRŢII APOCALIPSULUI
9 © © © © © © © ©

Lecturã din (prima) Scrisoare a sfân-tu-lui a- pos- tol Pa - ul
(Pe - tru)
© © © © © © © || © © © © © © © ||

NN N N
cã - tre Co - rin - teni. cã - tre Fi - li - peni.
© © © © © © || © © © © ©||

NN NN
cã - tre Ro - mani. cã - tre Tit.
9 © © © © © © © © © © © © © © ©||

N N
|
Lecturã din A -po-ca-lip-sul sfân- tu - lui a - pos- tol I - oan.

TONURILE LECTURILOR 1351
9 © © © (©) © © (©) © © © ©

|
În acest ton astfel cân- tã me - di - a - þi - a, ºi ast - fel
© © (©) © © (©) ©||

NN
se în - che - ie.
9 9 © © © © © ©||

N N
|
9 © © © (©) © © © © © © © (©) © ||

N N
|
Perioada finalã a lec - tu - rii ast - fel se în - che - ie.
© © © © © © || © © © © © © © ||

NN N N
¤. Cu-vân-tul Dom - nu-lui. #. Mul- þu- mim lui Dum-ne -zeu.
Lecturile din Cartea Apocalipsului pot fi cântate şi cu unul din tonurile precedente.
EVANGHELIA
Tonul
Tonul A:A
© © © © © © © || © © © © © ||

NN N N
¤. Dom- nul sã fi - e cu voi. #. ªi cu du - hul tãu.
© © © © 9

¤. Lec - tu - rã din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos
© © © © © © © || © © © © © © ©||

NN N N
du -pã sfân- tul Ma- tei. (Ioan) #. Mã - ri - re þi - e, Doam-ne.
sfân-tul Mar - cu. (Luca)
© © © © ||9

NN
În a - cel timp... Acest ton cântã flexa pe a patra silabã înainte
© © © © © || © © © © © © ||

NN NN
de a în - che - ia. ªi ast - fel în - che - ie.
9 9 © © © © ||

N N
|
9 © © © 1 © (©) © © (©) © ||

N N
|
Perioada finalã a lecturii ast - fel se în - che - ie.
© © © © © © © ||

NN
¤. Cu - vân - tul Dom - nu - lui.
TONURILE LECTURILOR 1353
Tonul B:B
Tonul
© © © © © © © || © © © © © ||

NN N N
¤. Dom - nul sã fi - e cu voi. #. ªi cu du - hul tãu.
9 © © © © ©9

|
¤.Lecturã din E-van -ghe-li - a Domnului nostru Isus Cristos

9 © © © © ||N N

dupã sfântul Ma - tei (Ioan).
Mar - cu (Luca).
© © © © © © © || © © © © ||

NN NN
#. Mã - ri - re þi - e, Doam- ne. În a - cel timp...
9 © © © (©) © © (©) ©| 9

Acest ton astfel cân -tã me - di - a - þi - a, ºi astfel
© © © © (©) ©|
N

se în - che - ie.
9 9 © © © © ||

N N
|
9 © © © © © 9 © © © (©) © ||

N N
|
Perioada finalã a lec - tu - rii astfel se în - che - ie.
© © © © © © ©||

NN
¤. Cu - vân - tul Dom - nu - lui.
© © © © © © © © © © © © © © ||

N N
#. La - u - dã þi - e, Cris-toa - se.
Tonul C:
© © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
¤. Dom - nul sã fi - e cu voi. #. ªi cu du - hul tãu.
9 © © © © © 9

Lecturã din E -van - ghe - li - a Domnului nostru Isus Cristos
9 © © © ||N N

dupã sfântul Ma - tei (Ioan).
Mar- cu (Luca).
© © © © © © © ||N N © © ©
© ||N N
#. Mã - ri - re þi - e, Doam - ne. În a - cel timp...
9 © © © (©) © © (©) ©| 9

În acest ton astfel cân - tã me - di - a - þi - a, ºi astfel
© © © (©) ©|N

se în - che - ie.
9 9 © ||N N
© © ©

|
9 © © © (©) © 9
© © © (©) © ||N N
|
Perioada fi - na - lã astfel se în - che - ie.
© © © © © © © ||N N © © © © © © © © ©
©||N N
¤. Cu-vân- tul Dom - nu- lui. #. La - u- dã þi- e, Cris - toase.
RUGĂCIUNEA CREDINCIOŞILOR 1355
Rugăciunea credincioşilor
MELODIA 1
¡¡ ¡¡ Ñ ¡¡L ¡¡ ¡ ¡ ¡ ¡¡ ¡¡Í ||
9 Í
L
¡ Í
L
¡ ¢
¢ |
| Í
¡ Í¡ ¡L

¢ NN L Í¡ ¡L
Í¡ ¡L Í¡ ¡N N
Í¡ L
¤. . . . . . . . . . . . #. Te ru - gãm, as - cul - tã - ne!
MELODIA 2
D DD ¡¡ ¡¡ ¡ ¡ ¡ ,©¢ ,©¢ ,©¢ ,©¢ ©¢ ¡¡ ¡¡

9 LÍ¡ L
Í¡ ¡L

Í¡ ¡Í¡ ||N N ¢¢ ¢¢ ¢¢ ¢¢ ¢¢ Í¡
Í¡ ¡L Í¡ ||N N
¤. . . . . . . . . . . . #. Te ru - gãm, as - cul - tã - ne!
MELODIA 3 (ÎN TREI TREPTE)
Intenţia 1
¡¡ ¡¡ ¡¡Í¡ || ¡¡Í¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡L ¡¡L ¡¡ ¡¡ ¡ ¡¡||

Í¡ L
Í¡

9 L NN Í¡ L
Í¡ Í
¡ Í
¡ L
Í¡ Í¡ A¡¡Í
Í¡ N N
¤. Domnului sã ne ru-gãm. #.Doam-ne,te ru-gãm as-cul-tã -ne!
Intenţia 2
¡¡ ¡¡ ¡¡Í¡ ¡¡ ¡ ¡¡ ¡¡ ,©¢ ¡¡ ¡ ¡ ¡
9 Í¡ L
L
Í¡ L
Í¡ ||N N Í¡ ¡Í¡ L Í¡ ¢¢ LÍ¡ ¡Í¡ ¡Í¡
¡Í¡||N N
¤. Domnului sã ne ru-gãm. #. Doam-ne, te ru-gãm as-cul-tã-ne!
Intenţia 3
¡¡ ¡¡ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡¡
Í¡ ¡L
Í¡ L
L Í¡ ¡L

Í¡ ¡L
Í¡ ¡L Í¡ Í¡ ||N N
¤. Dom -nu - lui sã ne ru -gãm.
¡¡ ¡¡ ,©¢ ,
©
¢ ,
© ¡¡ ¡¡Í¡ ¡¡ ¡ ¡ ¡
Í¡ Í¡ ¢ ¢ ¢
¢¢ ¢¢ ,©¢¢ Í¡
¡Í¡
Í¡ ¡Í¡ ¡Í¡
¢
#. Doam- ne, Doam- ne, te ru -gãm as - cul - tã - ne!
Tonurile rugăciunilor
Tonul simplu A:
© © © © ||

NN
Sã ne ru - gãm.
9 9 © © (©) |

|
Aratã-þi, Doamne, puterea ºi ajutã-ne cu toatã tãri - a,
9 © © © © © ©|

pentru ca harul tãu sã învingã în noi rezisten- þa pã-ca-te-lor
9 © © © © © ||

NN ( )
ºi sã ne aducã mai repede darul mân - tu - i - rii.
Tonul simplu B:
© © © © ||

Sã ne ru - gãm.
9 9 © © © © ( ©) © |

|
Aratã-þi, Doamne, puterea ºi ajutã-ne cu toa- tã tã - ri - a,
9 © ©

|
pentru ca harul tãu sã învingã în noi rezistenþa pãcate - lor
9 © © © © ||

NN
ºi sã ne aducã mai repede darul mân - tu - i - rii.
TONURILE RUGĂCIUNILOR 1357
DUPĂ COLECTĂ
Tonul simplu A:
9 © © © 9

|
Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fi-ul tãu, care, fiind
9 9 9

| |
Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire
© © © © |9 © © © || © © ||

cu Du- hul Sfânt, în toþi vecii ve - ci - lor. #. A- min.
Tonul simplu B:
9 © © |9

Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind
9 9 9

| |
Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire
© © © ©| 9 © ©|| © © ||

NN
cu Du - hul Sfânt, în toþi vecii veci - lor. #. A - min.
DUPĂ CELELALTE RUGĂCIUNI
Tonul simplu A:
9 © © © © || © © ||

NN NN
Prin Cristos, Dom- nul nos - tru. #. A - min.
Tonul simplu B:
9 © © © © || © © ||

NN NN
Prin Cristos, Dom- nul nostru. #. A - min.
sau:
Tonul simplu A:
9 © © © || © © ||

NN N N
Care vieþuieºte ºi domneºte în vecii ve - cilor. #. A - min.
(vieþuieºti ºi domneºti)
Tonul simplu B:
9 © © ©|| © © ||

NN N N
Care vieþuieºte ºi domneºte în vecii ve - ci -lor. #. A - min.
Tonul solemn
© © © © © ||N N

Sã ne ru - gãm.
© 9 © ©|

A - ratã-þi, Doamne, puterea ºi ajutã-ne cu toatã tãri - a,
Í 9 9

|
pentru ca harul tãu sã învingã în noi rezistenþa pãcatelor ºi sã
9 © © © © ©||N N

ne aducã mai repede darul mân- tu - i - rii.
TONURILE RUGĂCIUNILOR 1359
DUPĂ COLECTĂ
© 9 © ©| © 9

Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, ca - re, fiind
9 9

|
Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte în unire
© © © © | © © © © © © ©||N N © ©
©||N N
cu Du- hul Sfânt, în toþi ve - cii ve - ci -lor. #. A - min.
DUPĂ CELELALTE RUGĂCIUNI
© © © © © © © ©||N N © © ©||N N

© © 9 © © © © © © ||N N © ©
©||N N
Ca- re vieþuieºte ºi domneºte în vecii ve -ci-lor. #. A - min.
La rugăciunea Asupra darurilor se foloseşte mereu tonul solemn, întrucât introduce

salutul iniţial al Prefeţei.
Cântări la Rugăciunea euharistică

PREFAŢA I PENTRU ADVENT
Cele două veniri ale lui Cristos
Ton simplu
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile timpului respectiv, de la prima duminică din
Advent până la 16 decembrie, precum şi la celelalte Liturghii care se celebrează în acest
timp şi nu au prefaţă proprie.
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
¤. Dom- nul sã fi - e cu voi! #. ªi cu du - hul tãu.
D © © © © || © © © © © © ||
© NN
N N
¤. Sus i - ni - mi - le! #. Le a - vem la Dom - nul.
D © © © © © © © © © © ©
©
¤. Sã-i mul - þu - mim Dom - nu - lui Dum- ne - ze - u - lui
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

nos - tru! #. Vred - nic ºi drept e - ste.
D 9 9 © © ©
©

|
Cu adevãrat vrednic ºi drept, de cuviinþã ºi mântui-tor lu-cru
D © ©| © 9 © © © © ©
|
e -ste sã-þi aducem mulþumiri pururea ºi în tot lo - cul,
D © © 9 9 ©

|
þi - e, Doamne, Pãrinte sfânt, atotputernic, veº - nic
D © © ©| 9 © © © © © © |

Dum - ne - zeu, prin Domnul nos-tru I - sus Cris -tos.
PREFAŢA I PENTRU ADVENT 1361
D © 9 9 © © © ©|

|
El, la întâia sa venire, îmbrãcând neputinþa fi-rii o-me-neºti,
D ©9 © © © © |9

a împlinit orânduirea din- tru în - ce - put, ºi ne-a deschis
D © © © © © © © © ©| © 9

calea mân- tu - i - rii veº - ni - ce, pen - tru ca, la a doua
D9 9 © © © © ©| © 9

|
venire, în strãlucirea mã- ri - rii sa - le, sã primim, în cele
D9
© © © © © © ©|

|
din urmã, în lumina deplinã, ce - le fã - gã - du - i - te,
D 9 © © © © © © ©
©
|
pe care acum, veghind în cre -din-þã, în-drãz - nim sã le
D © © © |N

aº - tep -tãm.
D ©
9 9 © © © © © ©| © 9

|
De aceea, cu înge - rii ºi ar - han - ghe - lii, cu tronurile
D © © © © © ©| © 9
© © © © © |
ºi stã -pâ - niri - le ºi cu toate cetele oº - tirii ce-reºti,
D © © © © © © © ©|© © © © © © ©
©
cân-tãm imnul sla - vei ta - le, zi- când fã - rã în- ce -ta -re:
1362 LITURGIA EUHARISTICĂ
PREFAŢA I PENTRU ADVENT

Cele două veniri ale lui Cristos
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile timpului respectiv, de la prima duminică din
Advent până la 16 decembrie; de asemenea, şi la celelalte Liturghii care se celebrează
în acest timp şi nu au prefaţă proprie.
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
¤.Dom-nul sã fi - e cu voi! #. ªi cu du - hul tãu.
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
¤. Sus i - ni - mi - le! #. Le a - vem la Dom- nul.
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

¤. Sã-i mul - þu - mim Dom - nu-lui Dum - ne - ze - u - lui
D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
Cu adevãrat vrednic ºi drept, de cuviinþã ºi mântuitor lu-cru
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

e - ste sã-þi aducem mulþumiri pururea ºi în tot lo - cul,
D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
Dum-ne -zeu, prin Dom - nul nos - tru I - sus Cris - tos.
PREFAŢA I PENTRU ADVENT 1363
D © 9 9 © ©©

|
El, la întâia sa venire, îmbrãcând neputinþa fi - rii
D ©© © © |© 9 © ©©©© ©
©|
o - me -neºti, a împlinit orânduirea din- tru în - ce -put,
D © © © ©
© © © © © © © © © © © ©|

ºi ne-a des - chis ca - lea mân- tu - i - rii veº - ni - ce,
D © 9 9 © © © © ©
©|

|
pen - tru ca, la a doua venire, în strãlucirea mã - ri - rii sa -le,
D © 9 9

|
sã primim, în cele din urmã, în lumina deplinã, cele
D © © © © © © ©| 9
© © © ©
©
|
fã - gã- du - i - te, pe care acum, ve - ghind în cre-din-þã,
D © © © © © © © © © © © |N

în-drãz - nim sã le aº - tep- tãm.
D © © © © © © © © © © © © © © © ©|

|
De a - ce - ea, cu în- ge - rii ºi ar - han - ghe -lii,
D © 9 © © © © © © © ©| © 9 © © ©
©©

cu tronurile ºi stã-pâ - ni - rile ºi cu toate cetele oº- ti - rii
D © ©| © 9 © © © © © © © © © ©

|
ce - reºti, cân- tãm imnul sla -vei ta - le, zi - când
D © © © © © © © © ©

fã - rã în - ce - ta - re:
PREFAŢA A II-A PENTRU ADVENT

Dubla aşteptare a venirii lui Cristos
Ton simplu
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile timpului respectiv din ziua de 17 până în ziua
de 24 decembrie, precum şi la celelalte Liturghii care se celebrează în acest timp şi nu au
prefaţă proprie.
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
D ©
© © © © ||N N © © © © © © ||N N

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D 9 9 © © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © © 9 9 ©

|
D © © ©| 9 © © © © © © |

PREFAŢA A II-A PENTRU ADVENT 1365
D © 9 © © © © ©| © 9

Pe El l-au prevestit toþi pro - ro - cii, Fe - cioara Mamã
D 9 © © © © |9

cu dragoste negrãi -tã l-a pur -tat, Ioan Botezãtorul a vestit
D © © © © © 9 © © © © © |

|
cã e a- proa-pe ºi l-a arãtat ve - nit în - tre oa-meni.
D ©9 9

|
ªi nouã Domnul Cristos ne dã harul sã întâmpinãm cu
D 9 © © © © ©| © 9

|
bucurie misterul naº - te - rii sa - le, ca, la venirea lui,
D 9 © © © © © |9

sã ne gãseascã priveghind în ru - gã - ciu - ne ºi tresãltând
D © © © © © © © |N

în cân - tãri de la - u- dã.
D © 9 9 © © © © © ©| © 9

|
De aceea, cu înge - rii ºi ar - han - ghe - lii, cu tronurile
D
© © © © © ©| © 9 © © © © ©|

ºi stã - pâ - ni - ri - le ºi cu toate cetele oº - ti - rii ce- reºti,
D © © © © © © © ©| © © © ©

cân - tãm im - nul sla - vei ta - le, zi - când fã - rã
D © © © ©

în - ce - ta - re:
PREFAŢA A II-A PENTRU ADVENT

Dubla aşteptare a venirii lui Cristos
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile timpului respectiv din ziua de 17 până în ziua
de 24 decembrie, precum şi la celelalte Liturghii care se celebrează în acest timp şi nu au
prefaţă proprie.
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D ©
© 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
D © 9 © © © © © ©|© 9

Pe El l-au prevestit toþi pro - ro - cii, Fe - cioara Mamã
PREFAŢA A II-A PENTRU ADVENT 1367
D 9 © © © © © © © |© 9

cu dragoste negrã - i - tã l-a pur - tat, I - oan Botezãtorul
D 9 © © © 9 © ©© ©© ©

|
a vestit cã e a-proa- pe ºi l-a arãtat ve - nit în - tre
D © © © |N

oa - meni.
D © 9 9

|
ªi nouã Domnul Cristos ne dã harul sã întâmpinãm cu
D 9 © © © © © © |© 9

|
bucurie misterul naº - te - rii sa - le, ca, la venirea lui,
D 9 © ©© © © © |

sã ne gãseascã priveghind în ru - gã - ciu - ne
D 9 © © © © © © © © © © |N

ºi tresãltând în cân - tãri de la - u -dã.
D © © © © © © © © © © © © © © © ©|

|
De a - ce - ea, cu în- ge- rii ºi ar - han - ghe-lii,
D © 9 © ©© © © © ©| © 9

cu tronurile ºi stã - pâ - ni - ri - le ºi cu toate cetele
D © ©© © © © © |© 9 © © © © © ©|

oº - ti - rii ce- reºti, cân- tãm imnul sla -vei ta - le,
D © © © © © © © © © © © © ©

zi - când fã - rã în - ce - ta - re:
PREFAŢA I PENTRU NAŞTEREA DOMNULUI

Cristos, Lumina lumii
Ton simplu
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile din ziua Naşterii Domnului şi din octavă; în
timpul octavei Naşterii Domnului, chiar şi la Liturghiile care au prefaţă proprie, cu excepţia
acelora a căror prefaţă proprie are ca obiect misterele sau persoanele divine; de asemenea,
în feriile din timpul Crăciunului.
D © © © © © © © || © © © ©
© ||
D © © © © © || © © © © © © ||

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © || © © © © © © © ||

D © 9 9 © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © ©9 © © © © 9
© © ©
|
þi - e, Doamne, Pã - rinte sfânt, atotputernic, veº - nic
D © © ©|

Dum - ne - zeu.
PREFAŢA I PENTRU NAŞTEREA DOMNULUI 1369
D © 9 © © © © © ©|

Tu, prin misterul întrupã - rii Cu -vân - tu - lui,
D © 9 © © © © ©| 9

ai dat puterea ochilor min -þii noas-tre sã vadã noua
D 9 © © © © ©| © 9

luminã a strãlu - ci - rii ta - le, pentru ca, în timp ce-l
D 9 © © © © |9 ©

cunoaºtem pe Dumnezeu în chip vã -zut, sã fim înãl-þaþi
D © © 9 © © © © ©|

|
de el la dragostea ce lor ne - vã - zu - te.
D © 9 9 © © © © © ©|© 9

|
De aceea, cu îngerii ºi ar- han-ghe-lii, cu tronurile
D © © © © © ©|© 9 © © © ©
|
ºi stã - pâ - ni - ri - le ºi cu toate cetele oºti - rii ce-reºti,
D ©
9 © © © © ©| 9 © © © ©
©

cân-tãm imnul mã- ri - rii ta - le, zicând fã -rã în- ce -ta-re:
PREFAŢA I PENTRU NAŞTEREA DOMNULUI

Cristos, Lumina lumii
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
¤. Dom-nul sã fi - e cu voi! #. ªi cu du - hul tãu.
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D 9 © © © © © 9
©© ©© ©
|
þie, Doam - ne, Pã-rinte sfânt, atotputer - nic veº - nic
D © © © ©|

Dum- ne - zeu.
PREFAŢA I PENTRU NAŞTEREA DOMNULUI 1371
D © 9 © © © © © © ©|

Tu, prin misterul întrupã - rii Cu - vân - tu - lui,
D 9 © © © © © 9

|
ai dat putere ochilor min-þii noas-tre sã vadã noua luminã
D © © © © © © © © © ©| © 9

a strã - lu - ci - rii ta - le, pen-tru ca, în timp ce-l cunoaºtem
D 9 © © © © © © © | © © © © © © ©

pe Dumne-zeu în chip vã- zut, sã fim î - nãl-þaþi de el
D 9 © © © © © © © © © |N

la dragostea ce - lor ne - vã- zu - te.
D © © © © © ©
9 © © © © © © ©|

|
De a - ce - ea, cu îngerii ºi ar - han - ghe - lii
D © 9 © © © © © © ©|© 9

cu tronurile ºi stã - pâ - ni - ri - le ºi cu toate corurile
D © © © © © © ©| © 9 © © © © © ©

|
oº - ti - rii ce - reºti, cân- tãm imnul mãri - rii ta - le,
D © © © © © © © © © © © © ©

PREFAŢA A II-A
PENTRU NAŞTEREA DOMNULUI
Refacerea universului prin întrupare
Ton simplu
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
D © © © © || © © © © © © ||
© NN
N N
D © © © © © © © © © © ©
©
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D 9 9 © © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © © 9 9 ©

|
D © © ©| 9 © © © © © © |

PREFAŢA A II-A PENTRU NAŞTEREA DOMNULUI 1373
D © 9 © © © © ©|© 9

Cãci, prin misterul naºterii sa - le sfinte, el, care din fire
D 9 9 © © © ©|9

|
este nevãzut, s-a arãtat în chip vã -zut ºi, nãscut fiind
D © © ©
© ©| 9 © © © © ©|

din veº - ni - ci - e, a primit ºi viaþa tre - cã- toa -re,
D © 9 © © © ©|

pen - tru ca, ridicând prin puterea lui tot ce e - ra cã- zut,
D © 9 © © © © © |9 © © ©

|
sã reînnoias cã U - ni -ver-sul ºi pe omul rã - tã - cit
D 9 © © © © ©|

sã-l recheme la împãrãþi - a ce-reas-cã.
D © 9 9 © © © © |

|
De aceea, ºi noi, împreunã cu îngerii, te lã - u- dãm,
D 9 © © © | © © © © © © ©

cântând cu bucu - ri - e imnul mã - ri - rii ta - le:
PREFAŢA A II-A
Refacerea universului prin întrupare
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
PREFAŢA A II-A PENTRU NAŞTEREA DOMNULUI 1375
D © 9 © © © © © ©|

Cãci, prin misterul naºterii sa - le sfin - te,
D © 9 9 © © © © © © © |

|
el, care din fire este nevãzut, s-a arãtat în chip vã -zut,
D © 9 © © © 9 © © ©

|
ºi, nãscut fiind din veºni- ci -e, a primit ºi via-þa
D © © © © © ©| © 9 9
©
|
tre - cã - toa - re, pen - tru ca, ridicând prin puterea lui tot ce
D © © © © © ©| © 9
© © © © © ©|
e - ra cã-zut, sã reînnoiascã U - ni - ver - sul
D © © © © © © © 9
© © © ©
©
|
ºi pe o - mul rã - tã - cit sã-l recheme la împãrã-þi - a
D © © © ©|

ce - reas - cã.
D ©
9 9 © ©© ©© © ©|

|
De aceea, ºi noi, împreunã cu înge rii te lã - u - dãm,
D © © © © © © © | © © © © © © © © © ©

cân-tând cu bu - cu - ri - e imnul mã - ri - rii ta - le:
PREFAŢA A III-A
Întruparea Cuvântului, schimb minunat între Dumnezeu şi oameni
Ton simplu
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
D ©
© © © © || © © © © © © ||
NN
N N
D © © © © © © © © © © ©
©
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D 9 9 © © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © © 9 9 ©

|
D © © ©| 9 © © © © © © |

PREFAŢA A III-A PENTRU NAŞTEREA DOMNULUI 1377
D © 9

Prin el se împlineºte astãzi schimbul minunat al
D 9 © © © © ©| © 9

rãscumpã - rã - rii noas-tre, cãci în timp ce Cuvântul tãu ia
D 9 © © © © ©|© 9

asupra sa slãbiciunea fi - rii noas-tre, fi - inþa muritoare a
D 9 © © © © |9

omului este ridicatã la mãrirea veº - ni - cã, ºi, fiind el cu noi
D 9 9 © © © © 9 © © © © ©|

| |
împreunã, ne dãruieºte tu - tu - ror cununa ne -muri - rii.
D © 9 9 © © © © |9

|
De aceea, unindu-ne cu coruri le în - ge-reºti, te lãudãm
D 9 © © © © ©

zicând cu bu - cu - ri - e:
PREFAŢA A III-A
Întruparea Cuvântului, schimb minunat între Dumnezeu şi oameni
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
PREFAŢA A III-A PENTRU NAŞTEREA DOMNULUI 1379
D © 9

Prin el se împlineºte astãzi schimbul minunat al
D 9 © © © © © ©| © 9

rãscumpã-rã -rii noas-tre, cãci, în timp ce Cuvântul tãu
D9
© © © © © ©| © 9

ia asupra sa slãbiciunea fi - rii noas-tre, fi-inþa muritoa-re
D9 © © © © © © © | © © ©

a omului este ridicatã la mãri- rea veº - ni-cã, ºi, fi-ind
D9 © © © 9 © © ©

|
el cu noi îm-pre-u-nã, ne dãruieºte tuturor cunu - na
D © © © © © ©|

ne - mu-ri - rii.
D © © © © © © 9 ©© © ©© © ©
|
|
De a - ce - ea, u - nindu-ne cu coruri - le în - ge- reºti,
D© © © © © © © © © © © © © ©
©

|
te lã - u-dãm, cân-tând cu bu - cu - ri - e:
PREFAŢA PENTRU EPIFANIA DOMNULUI

Cristos, Lumina popoarelor
Ton simplu
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile solemnităţii Epifaniei. Se poate spune, alături
de prefeţele Naşterii Domnului, şi în zilele de după Epifanie, până în sâmbăta care precede
sărbătoarea Botezului Domnului.
D © © © © © © © || © © © ©
© ||
D © © © © © || © © © © © © ||

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © || © © © © © © © ||

D © 9 9 © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © ©9 © © © © 9
© © ©
|
D © © ©|

Dum - ne - zeu.
PREFAŢA PENTRU EPIFANIA DOMNULUI 1381
D © 9

|
Cãci tu ai descoperit astãzi taina mântuirii noastre în Cristos,
D9 © © © © © ©|

ca sã fie luminã pentru toa - te po-poa-re - le.
D © 9 9

|
ªi, când el s-a arãtat în firea noastrã muritoare, ne-ai redat
D © © © © |9 © © © © ©|

ne-mu-ri-rea, prin noua strãlucire a dumne -ze - i - rii sa - le.
D © 9 9 © © © © ©| © 9 ©

|
De aceea, cu îngerii ºi ar- han-ghe-lii, cu tronurile ºi
D © © © © ©|© 9 © © © © |

stã - pâ - ni - ri - le ºi cu toate corurile oºti - rii ce-reºti,
D © 9 © © © © ©|9 © © © ©
©

cân-tãm imnul mã - ri - rii ta - le, zicând fã- rã în -ce-ta-re:
PREFAŢA PENTRU EPIFANIA DOMNULUI

Cristos, Lumina popoarelor
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile solemnităţii Epifaniei. Se poate spune, alături
de prefeţele Naşterii Domnului, şi în zilele de după Epifanie, până în sâmbăta care precede
sărbătoarea Botezului Domnului.
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| ©
9 © © © © © ©|

D 9 © © © © © 9
©© ©© ©
|
D © © © ©|

Dum- ne - zeu.
PREFAŢA PENTRU EPIFANIA DOMNULUI 1383
D © 9 © © ©

Cãci tu ai descoperit astãzi taina mântuirii noas - tre
D © © © ©| © © © © © © © © © © © ©
©
|
în Cris - tos, ca sã fi - e lumi-nã pen-tru toa - te
D © © © © ©|

popoa - re - le.
D ©
9 © © © © © ©|

ªi când el s-a arãtat în firea noastrã mu - ri - toa - re,
D © © © © © © © 9

|
ne-ai re - dat ne - mu - ri - rea, prin noua strãlucire a
D © © © © © © © © © ©|

dum- ne - ze - i - rii sa - le.
D © © © © © © © © © © © © © © © ©|

|
De a - ce - ea, cu în-ge - rii ºi ar - han -ghe -lii,
D © 9 © © © © © © ©| © 9

D © ©© © © © ©|© 9 © © © © © ©|

oº - ti - rii ce-reºti, cân- tãm imnul mã ri - rii ta - le,
D ©© © © © ©© ©© © ©© ©

PREFAŢA I PENTRU POSTUL MARE

Semnificaţia spirituală a Postului Mare
Ton simplu
Prefaţa următoare se spune în timpul Postului Mare, mai ales în duminici, când nu trebuie
spusă o altă prefaţă proprie.
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
D ©
© © © © ||N N © © © © © © ||N N

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D 9 9 © © ©
©

|
D © ©| ©
9 © © © © ©|

D © © 9 9 ©

|
D © © ©| 9 © © © © © © |

PREFAŢA I PENTRU POSTUL MARE 1385
D © 9 9 © © ©

|
Tu, în marea ta bunãtate, le dãruieºti credincio -ºi- lor tãi
D © ©| © 9 9 © © © ©|

|
ha - rul ca, în fiecare an, cu sufletele curãþa -te de pã-cat,
D 9 © © © 9 ©

|
sã aºtepte plini de bu cu - ri - e tainele sfinte a- le
D © © © ©| © 9

în - vi - e - rii; pen - tru ca, stãruind cu mai multã râvnã în
D9
9 © ©

|
rugãciune ºi arãtând mai multã dragoste fa -þã de
D © © © ©| © 9

a-proa-pe-le, prin trãirea de fiecare zi a credinþei care le-a dat
D © © © © ©|9 © © ©

|
o via-þã no-uã, sã primeascã cu prisosin -þã ha-rul
D9 © © © © © © ©|

pe care tu îl reverºi a- su-pra fi - i- lor tãi.
D © 9 9 © © © © © ©|© 9 ©

|
De aceea, cu înge - rii ºi ar - han- ghe- lii, cu tronurile ºi
D © © © © ©|© 9 © © © © |

stã- pâ - ni - ri - le ºi cu toate cetele oº - ti - rii ce - reºti,
D © © © © © © © ©|9
© © © ©
cân-tãm im - nul sla -vei ta - le, zicând fãrã în- ce- ta -re:
PREFAŢA I PENTRU POSTUL MARE

Semnificaţia spirituală a Postului Mare
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| ©
9 © © © © © ©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
PREFAŢA I PENTRU POSTUL MARE 1387
D © 9 9 © © ©

|
Tu, în marea ta bunãtate, le dãruieºti credincioºi - lor tãi
D © © ©|© 9 9 © © © ©©

|
ha - rul ca, în fiecare an, cu suflete curã - þa - te de
D © © |9 © © © 9

|
pã - cat, sã aºtepte plini de bu - cu - ri - e tainele sfinte
D © © © © © © © © ©| © 9

a - le în - vi - e - rii; pentru ca, stãruind cu mai multã
D9 9 ©

|
râvnã în rugãciune ºi arãtând mai multã dragoste faþã de
D © © © © © ©| © 9 9

|
a - proa - pe -le, prin trãirea de fiecare zi a credinþei care
D 9 © © © © © ©| 9
©
le-a dat o via - þã no - uã, sã primeascã cu prisosin - þã
D © © 9 © © © © © © © © ©|

|
harul pe care tu îl reverºi asupra fi - i - lor tãi.
D © © © © © © © © © © © © © © © ©|

|
De a - ce - ea, cu în -ge - rii ºi ar - han - ghe -lii,
D © 9 © © © © © © ©| © 9 ©

cu tronurile ºi stã - pâ - ni - ri - le ºi cu toate coruri - le
D © © © © © © ©|© 9 © © © © © © |

oº - ti - rii ce-reºti, cân - tãm imnul sla - vei ta - le,
© © © © © © © © © © © © ©
D

PREFAŢA A II-A
PENTRU POSTUL MARE
Convertirea lăuntrică
Ton simplu
D © © © © © © © || © © © ©
© ||
D © © © © © || © © © © © © ||

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © || © © © © © © © ||

D © 9 9 © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © ©9 © © © © 9
© © ©
|
D © © ©|

Dum - ne - zeu.
PREFAŢA A II-A PENTRU POSTUL MARE 1389
D © 9 © © © © |9

Tu, spre mântuirea fi - i - lor tãi, ai orânduit un timp
D © © © © |9 © © ©

de - o - se -bit, în care sã-ºi redobândeascã curã - þi - a
D © © ©| ©
9

|
i - ni- mii; ºi, înlãturând din suflet pornirile dezordonate,
D 9 © © © © © |9

în aºa fel sã se ocupe de ce - le tre-cã-toa-re, încât sã
D 9 © © © © © © © © © © © ©|

|
râvneas - cã pu-ruri bu - nu - ri - le vie - þii veº -ni - ce.
D © 9 9 © © © © © ©|

|
De aceea, împreunã cu toþi sfin -þii ºi în - ge - rii,
D © © © © © © © © © © © ©

|
te lã - u - dãm, zi - când fã - rã în - ce - ta - re:

PREFAŢA A II-A
PENTRU POSTUL MARE
Convertirea lăuntrică
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D 9 © © © © © 9
©© ©© ©
|
D © © © ©|

Dum- ne - zeu.
PREFAŢA A II-A PENTRU POSTUL MARE 1391
D © 9 9 ©

|
Tu, spre mântuirea fiilor tãi, ai orânduit un timp
D © © © © © © |9
© © © © ©
de - o - sebit, în care sã-ºi re - do-bân- deas-cã
D © © © © © © © © © ©| ©
9 ©

cu - rã - þi - a i - ni-mii; ºi înlãturând din su-flet
D 9 9

|
pornirile dezordonate, în aºa fel sã se ocupe de cele
D © © © © © © |9
© © ©
tre - cã - toa - re, încât sã râvneas - cã pu-ruri
D © © © © © © © © © © © ©|

bu-nu -ri - le vie - þii veº - ni - ce.
D © © © © © © 9 © © © ©© ©
©|

|
De a - ce - ea, îm- preunã cu toþi sfin -þii ºi în - ge-rii,
D © © © © © | © © © © © © © © © © ©

te lã - u-dãm, zi-când fã - rã în - ce - ta - re:
PREFAŢA A III-A
PENTRU POSTUL MARE
Roadele înfrânării
Ton simplu
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile din feriile Postului Mare şi în zilele de post.
D © © © © © © © || © © © ©
© ||
D © © © © © || © © © © © © ||

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © || © © © © © © © ||

D © 9 9 © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © ©9 © © © © 9
© © ©
|
D © © ©|

Dum - ne - zeu.
PREFAŢA A III-A PENTRU POSTUL MARE 1393
D © 9 9

|
Tu ai voit ca, prin pocãinþã, sã ne exprimãm recunoºtinþa
D © © © © ©| © 9 ©

fa - þã de ti - ne, de - oarece pocãinþa ne ajutã sã ne
D 9
© © © © ©| 9 ©

împotrivim ispi-te - lor mân-dri - ei ºi, împãrþind hra - na
D © © © © © ©|9

noas-trã cu cei lip-siþi, sã urmãm ºi noi exemplul
D © © © © © ©|

dãr - ni - ci - ei ta - le.
D © 9 9 © © © © ©|© © © ©

|
De aceea, cu mulþi-mi - le de în-geri, te lã - u - dãm
D © © © © © © ©

zi- când în - tr-un sin - gur glas:
PREFAŢA A IV-A
PENTRU POSTUL MARE
Roadele postului
Ton simplu
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile din feriile Postului Mare şi în zilele de post.
D © © © © © © © || © © © ©
© ||
D © © © © © || © © © © © © ||

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © || © © © © © © © ||

D © 9 9 © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © ©9 © © © © 9
© © ©
|
D © © ©|

Dum - ne - zeu.
PREFAŢA A IV-A PENTRU POSTUL MARE 1395
D © 9 9 ©

|
Pen- tru cã, prin post ºi înfrânare, ne ajuþi sã învin -gem
D © © © © © ©|© 9
© © © ©|
por -ni - ri - le re - le, ne ridici mintea spre ce - le ce- reºti,
D © 9 © ©

ne întãreºti sufletul în virtute ºi ne dãruieºti veºni -ca
D © © © | © © © © © © © © © |

rãs- pla - tã prin Dom -nul nos - tru I - sus Cris - tos.
D © © © © © © © © ©|© © © ©

Prin el te la - u - dã în - ge - rii, te a - do - rã
D © © © © © | © © © © © © © ©|

stã - pâ - ni - ri - le, þi se su-pun pu - te - ri - le.
D © 9 © © © ©|© © © ©
©

Tã - riile cereºti ºi ferici-þii se - ra - fimi te la - u - dã în
D 9 © © © © ©|

tresãltare de bu - cu - ri - e.
D ©
9 9 © © © © ©|

|
A- lãturi de ei, te rugãm sã primeºti ºi gla-su - ri - le noas-tre,
D9 © © ©| © ©

ca împreunã sã te lãudãm cu u -mi - lin - þã, spu-nând
D© © © © © ©

PREFAŢA I
PENTRU PĂTIMIRILE DOMNULUI
Puterea crucii
Ton simplu
Prefaţa următoare se spune în săptămâna a V-a din Postul Mare şi la Liturghiile care cele-
brează misterele crucii şi pătimirii Domnului.
D © © © © © © © || © © © ©
© ||
D © © © © © || © © © © © © ||

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © || © © © © © © © ||

D © 9 9 © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © ©9 © © © © 9
© © ©
|
D © © ©|

Dum - ne - zeu.
PREFAŢA I PENTRU PĂTIMIRILE DOMNULUI 1397
D © 9 © © © ©
©|

Cãci, prin suferinþa Fiului tãu, aducãtoare de mân-tu - i - re,
D 9 © © ©|

Universul a ajuns la cunoaºterea maiestã -þii ta - le
D 9 © © © © ©| © 9 © ©

vrednice de în- chi - na - re; de -oarece negrãita pu- te - re
D © © © |9 © © © 9

|
a cru - cii ne vesteºte judeca-ta lumii ºi biruinþa glorioasã
D © © © © © ©|

a Ce -lui Rãs-tig - nit.
D © 9 9 © © © ©
©|

|
Pen- tru aceasta, ºi noi, Doamne, cu îngerii ºi cu toþi sfin - þii,
D 9 © © © © © © ©

|
îþi aducem cântarea noastrã de la -u - dã, zi-când cu
D © © © ©

bu-cu - ri - e:
PREFAŢA I
Puterea crucii
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune în săptămâna a V-a din Postul Mare şi la Liturghiile care cele-
brează misterele crucii şi pătimirii Domnului.
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D 9 © © © © © 9
©© ©© ©
|
D © © © ©|

Dum- ne - zeu.
PREFAŢA I PENTRU PĂTIMIRILE DOMNULUI 1399
D © 9 © © © © ©
©|

Cãci, prin suferinþa Fiului tãu aducãtoare de mân- tu - i - re,
D © 9 © © © © © ©
|
U - niversul a ajuns la cunoaºterea maies -tã - þii ta - le
D © © © © © © © © © © ©| © 9

vred-ni - ce de în - chi - na - re; de - oarece negrãita
D © © © © © © © © |9
© © © |
pu - te - re a cru - cii ne vesteºte judeca -ta lu - mii
D 9 © © © © © © © © © ©|

ºi biruinþa glorioa-sã a Ce - lui Rãs - tig - nit.
D © 9 9 © © ©

|
Pen- tru aceasta, ºi noi, Doamne, cu îngerii ºi cu toþi
D © © ©|9 © © © © © ©

|
sfin - þii, îþi aducem cântarea noas-trã de la - u - dã,
D © © © © © © © © © ©

zi-când cu bu - cu - ri - e:
PREFAŢA A II-A
Biruinţa lui Cristos prin suferinţele sale
Ton simplu
Prefaţa următoare se spune în zilele de luni, marţi şi miercuri din Săptămâna Sfântă.
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
D ©
© © © © ||N N © © © © © © ||N N

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D 9 9 © © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © © 9 9 ©

|
D © © ©| 9 © © © © © © |

PREFAŢA A II-A PENTRU PĂTIMIRILE DOMNULUI 1401
D © 9 ©

A - cum sunt aproape zilele pãtimirii sale aducãtoare de
D © © © ©| © 9 © © © © ©| © ©
©

mân- tu - i - re ºi ale învierii sale glo - ri - oa - se, în ca - re
D 9 © © © © ©| 9 © © © ©
©

|
trufia celui rãu e - ste în - frân-tã ºi se îm - pli-neº-te tai na
D © © © © © © ©|

rãs- cum -pã - rã - rii noas -tre.
D ©
9 9 © © © ©|

|
Pen - tru aceasta, puterile îngereºti adorã ma - ies -ta-tea ta,
D 9 © © © © ©|

bucurându-se în veci de vede -rea fe - þei ta - le.
D © 9 9

|
De aceea, Doamne, îngãduie sã fim primiþi în a te preamãri
D 9 © © © © © | © © © © © © © ©

cu coru-ri - le de în-geri, zi- când fã - rã în - ce - ta - re:
PREFAŢA I
PENTRU PAŞTI
Misterul pascal
Ton simplu
Prefaţa următoare se spune în Timpul Pascal.
La Liturghia Vigiliei pascale se spune: în această noapte; din ziua de Paşti şi în toată octava
pascală: în această zi; la celelalte Liturghii: în acest timp.
D © © © © © © © ||N N © © © © ©||N N

¤. Dom-nul sã fi - e cu voi! #. ªi cu duhul tãu.
D ©
© © © © ||N N © © © © © © ||N N

D © © © ©
© © © © © © © ©

¤. Sã-i mul - þu- mim Dom- nu - lui Dum- ne - ze - u - lui
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

nos - tru! #. Vred- nic ºi drept e - ste.
D © 9 9 © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © 9

dar, mai ales se cuvine sã te lãudãm în chip deosebit în
D © © © © © ( © © © © ©) (© © © ©
)
a - ceas -tã noap - te (în a - ceas - tã zi) (în a - cest timp )
PREFAŢA I PENTRU PAŞTI 1403
D © © © © © © © 9
© ©
| |
în ca - re a fost jertfit Mielul pascal, Cris -tos,
D © © © ©|
N
Dom - nul nos - tru.
D ©
9 © © © © © |9

El este cu ade -vã - rat Mie - lul care a luat asupra sa
D © © © © © ©| © 9 ©

pã - ca - te - le lu - mii, ca - re, prin moartea sa, a dis-trus
D © © © ©| 9 © © © © 9

|
moar -tea noas -trã, iar prin în - vi - e - rea sa, ne-a fãcut
D 9 © © © © © © |

pãrtaºi ai vie - þii dum-ne -ze-ieºti.
D © 9 9 ©

|
De aceea, întreaga omenire, mãrturisind adevã -rul
D © © © ©|9 © © © © ©|

în - vi - e - rii, tresaltã de bu- cu - ri - e.
D © 9 © © © © © |

Îm - preunã cu puterile cereºti ºi coruri - le de în -geri,
D © 9 © © © © ©| © © © ©

cân- tãm ºi noi imnul mã - ri - rii ta - le, zi - când fã - rã
D © © © ©

în - ce - ta - re:
PREFAŢA I PENTRU PAŞTI

Misterul pascal
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune în Timpul Pascal.
La Liturghia Vigiliei pascale se spune: în această noapte; din ziua de Paşti şi în toată octava
pascală: în această zi; la celelalte Liturghii: în acest timp.
D Í Í Í Í Í Í Í Í Í ||N N © © © © © © ©
© ||N N
D © © © © © © © ©||N N © © © © © © © ©
© © ©||N N

D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D ©
© © © ||N N © © © © © © © © © ||N N

D © 9 9 ©
©©

|
Cu adevãrat vrednic ºi drept, de cuviinþã ºi mântuitor lucru
D ©© ©| © 9 © © © © ©
©|

D © 9 ( ©

dar, mai ales, se cuvine sã te lãudãm în chip deosebit ( în
D © © © © © ©) ( © © © © © © © © ) © © © © ©
)(
)(
© |
( a - ceas- tã zi) ( în a -ceas- tã noapte, ) în a - cest timp
PREFAŢA I PENTRU PAŞTI 1405
D © © © © © © © 9
© ©©
|
în ca - re a fost jert - fit Mielul pascal, Cris - tos,
D © © © © © © |N

Dom - nul nos - tru.
D ©
9 © © © © © ©| © © © © ©

El este cu ade -vã - rat Mie - lul, ca - re a lu - at
D © © © © © © © © © © © © © |© 9

|
a- su-pra sa pã - ca - te - le lu - mii, care, prin moartea
D
9 © © © © © ©| © © © © © © ©

|
sa, a distrus moar - tea noas - trã, iar prin în - vi - e- rea sa,
D 9 © © © © © © © © © © |N

ne-a fãcut pãrtaºi ai vie - þii dum- ne - ze- ieºti.
D © 9 9 © ©©©©© 9

| |
De aceea, întreaga o - me - ni - re, mãrturisind adevãrul
D © © © © | © © © © © © © © © © © |N

în - vi - e - rii, tre - sal - tã de bu - cu- ri - e.
D © 9 © © © © © © |

Îm- preunã cu puterile cereºti ºi coruri - le de în - geri
D © 9 © © © © © © |© © © © ©
©©

cân - tãm ºi noi imnul mãri - rii ta - le, zi - când fã - rã
D © © © © © ©

în - ce - ta - re:
PREFAŢA A II-A PENTRU PAŞTI

Viaţa nouă în Cristos
Ton simplu
Această prefaţă se spune în Timpul Pascal.
D © © © © © © © ||N N © © © © ©||N N

¤. Dom - nul sã fi - e cu voi! #. ªi cu du - hul tãu.
D ©
© © © © ||N N © © © © © © ||N N

D © © © ©
© © © © © © © ©

¤. Sã-i mul - þu - mim Dom- nu - lui Dum - ne - ze - u - lui
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

nos - tru! #. Vred-nic ºi drept e - ste.
D© 9 9 © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © 9 ©

dar, mai ales,se cuvine sã te lãudãm în chip deosebit în a -cest
D © © © | 9 © © © © 9

| |
timp prea - sfânt, în care a fost jert-fit Mielul pascal,
D © © © © © ©|

Cris - tos, Dom- nul nos - tru.
PREFAŢA A II-A PENTRU PAŞTI 1407
D © 9 9 © © ©

|
Prin el, noi devenim fii ai luminii, moºtenitori ai fe-ri - ci - rii
D © © ©| 9 © © ©
©|
veº - ni - ce; prin el se deschid porþile împãrãþi-ei ce - ru - lui,
D 9 © © © © ©|

pentru a-i primi pe cei care îl urmea -zã cu cre-din-þã.
D © 9 © © © ©
©|

Moar - tea lui i-a dat morþii noastre putere de mân- tu - i - re,
D © © © © © ©|9
© © © © © ©|
iar în - vi - e - rea lui le-a redat tuturor via-þa cea veº -ni-cã.
D © 9 9 9 ©

| |
De aceea, întreaga omenire, mãrturisind adevã-rul
D © © © ©| 9 © © © © ©|

în - vi - e - rii, tresaltã de bu - cu - ri - e.
D © 9 © © © © © |

Îm- preunã cu puterile cereºti ºi coru -ri - le de în-geri,
D © 9 © © © © ©| © © © ©

cân-tãm ºi noi imnul mã - ri - rii ta - le, zi - când fã - rã
D © © © ©

în - ce - ta - re:
1408
P LITURGIA EUHARISTICĂ
PREFAŢA A II-A PENTRU PAŞTI

Viaţa nouă în Cristos
Ton solemn
D Í Í Í Í Í Í Í Í Í ||N N © © © © © © ©
© ||N N
D © © © © © © © ©||N N © © © © © © © ©
© © ©||N N

¤. Sus i - ni - mi - le! #. Le a - vem la Dom-nul.
D © ©© ©© © © © © © © © ©© ©©
© ©

¤. Sã-i mul - þu - mim Dom - nu - lui Dum-ne - ze - u - lui
D Í Í Í ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © © © © © ©|

D © 9

dar, mai ales, se cuvine sã te lãudãm în chip deosebit în
D © © © © © © © | © © © © © © ©|

a - cest timp prea - sfânt, în ca - re a fost jert - fit
D 9 © © © © © © © © ©|

|
Mielul pascal, Cris - tos, Dom - nul nos - tru.

PREFAŢA A II-A PENTRU PAŞTI 1409
D © 9 9 ©
©©

|
Prin el, noi devenim fii ai luminii, moºtenitori ai feri-ci - rii
D © © © © |9 © © ©
©|
veº - ni - ce; prin el se deschid porþile împãrãþi- ei ce-ru-lui,
D 9 © © © © © © © © ©
©|
pentru a-i primi pe cei care îl ur - mea - zã cu cre - din - þã.
D © 9 © ©© ©©
©|

Moar - tea lui a dat morþii noastre putere de mân- tu - i - re,
D © © © © © © 9
© © © © © © © © ©|
|
iar în - vi - e - rea lui le-a redat tuturor via - þa cea veº -ni-cã.
D © 9 9 © © © © © ©| 9

|
De aceea, întreaga o - me - ni - re, mãrturisind adevãrul
D © © © © | © © © © © © © © © © ©|

în - vi - e - rii, tre - sal -tã de bu - cu - ri - e.
D © 9 © © © © © ©

Îm - preunã cu puterile cereºti ºi coruri-le de în - geri,
D © 9 © © © © © © | © © © © © ©
©

cân- tãm ºi noi imnul mã-ri - rii ta - le, zi - când fã-rã
D © © © ©© ©

în - ce - ta - re:
PREFAŢA A III-A PENTRU PAŞTI

Cristos este viu şi mijloceşte pentru noi
Ton simplu
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
© © © © ||N N © © © © © © ||N N
D ©

D © © © ©
© © © © © © © ©

D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D © 9 9 © ©
©

|
Cu adevãrat vrednic ºi drept, de cuviinþã ºi mântui -tor lu-cru
9 © © © © ©|
D © ©| ©

D © 9

D © © © © © |9
© © © © 9
| |
a-cest timp prea-sfânt, în care a fost jertfit Mielul pascal,
D © © © © © ©|

Cris - tos Dom -nul nos - tru.
PREFAŢA A III-A PENTRU PAŞTI 1411
D © 9 © © © ©| 9

El nu înceteazã a se aduce jert - fã pen -tru noi ºi, ca
D
9 © © © © © ©|

mijlocitor al nostru, ne apãrã pu-ruri în fa - þa ta;
D © 9 © © © © ©| 9

cãci, deºi jertfit o datã, el nu mai moa - re ºi, dat fiind
D © © | © © © © © ©|
©

la moar - te, rã - mâ - ne veº - nic viu.
D © 9 9 ©

|
D © © © ©| 9 © © © © ©|

în - vi - e - rii, tresaltã de bu - cu - ri - e.
D © 9 © © © © ©|

Îm- preunã cu puterile cereºti ºi coru-ri - le de în-geri,
D © 9 © © © © ©|9

cân- tãm ºi noi imnul mã - ri - rii ta - le, zicând fãrã
D © © © ©

în - ce - ta - re:
1412
PREFAŢA A III-A PENTRU PAŞTI

Cristos este viu şi mijloceşte pentru noi
Ton solemn
D Í Í Í Í Í Í Í Í Í ||N N © © © © © © ©
© ||N N
© ©
D © © © © © © © ©||N N © © © © © © © ©
©||N N
D © ©© ©© © © © © © © © ©© ©©
© ©

D Í Í Í ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
9 © ©© ©© © |
D © © ©| ©

D © 9

D © © © © © © © | © © © © © © ©|

D 9 © © © © © © © © ©|

|
Mielul pascal, Cris - tos, Dom- nul nos - tru.

PREFAŢA A III-A PENTRU PAŞTI 1413
D © 9 © © © © © © ©| ©
©

El nu înceteazã a se aduce jert -fã pen - tru noi ºi, ca
D 9 © ©© ©© © ©© ©
© |
mijlocitor al nostru, ne apã-rã pu - ruri în fa - þa ta;
D © 9 © © © © © © © | © © © ©

|
cãci, deºi jetfit o datã, el nu mai moa - re ºi, dat fi - ind
© © © © © © © © © © ©|
D ©

|
la moar - te, rã - mâ - ne veº - nic viu.
D © 9 9 © © © © © ©| © 9

|
De aceea, întreaga o - me - ni - re, mãr -turisind adevãrul
D © © © ©| © © © © © © © © © © © |

în - vi - e - rii, tre-sal -tã de bu - cu - ri - e.
D © 9 © © © © © © |

Îm - preunã cu puterile cereºti ºi coruri-le de în - geri,
D © 9 © © © © © ©| © © © ©

cân - tãm ºi noi imnul mã - ri - rii ta - le, zi - când
D © © © © © © © © ©

PREFAŢA A IV-A PENTRU PAŞTI

Reînnoirea universului prin misterul pascal
Ton simplu
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
© © © © ||N N © © © © © © ||N N
D ©

D © © © ©
© © © © © © © ©

D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D © 9 9 © ©
©

|
9 © © © © ©|
D © ©| ©

D © 9

D © © © © © |9
© © © © 9
| |
D © © © © © ©|

Cris -tos, Dom-nul nos - tru.
PREFAŢA A IV-A PENTRU PAŞTI 1415
D © 9 9

|
Cãci, vindecând rãnile vechi ale pãcatului, el reînnoieºte
D © © © ©|© © © © © © 9
©
|
U - ni - ver - sul ºi no - uã ne re- dã plinãtatea vieþii
D © © © © ©|

a - de - vã - ra - te.
D © 9 9 ©

|
De aceea, întreaga omenire, mãrturisind adevã - rul
D © © © © | © © © © © © © ©|

în - vi - e - rii, tre- sal - tã de bu - cu - ri - e.
D © 9 © © © © © |

Îm- preunã cu puterile cereºti ºi coru - ri - le de în-geri,
D © 9 © © © © ©| © © © ©

cân-tãm ºi noi imnul mã - ri - rii ta - le, zi - când fã - rã
D
© © © ©

în - ce - ta - re:
1416
PREFAŢA A IV-A PENTRU PAŞTI

Reînnoirea universului prin misterul pascal
Ton solemn
D Í Í Í Í Í Í Í Í Í ||N N © © © © © © ©
© ||N N
© ©
D © © © © © © © ©||N N © © © © © © © ©
©||N N
D © ©© ©© © © © © © © © ©© ©©
© ©

D Í Í Í ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
9 © ©© ©© © |
D © © ©| ©

D © 9

D © © © © © © © | © © © © © © ©|

D 9 © ©© © © © © © ©|

|
Mielul pascal, Cris - tos, Dom- nul nos - tru.

PREFAŢA A IV-A PENTRU PAŞTI 1417
D © 9 9

|
Cãci, vindecând rãnile vechi ale pãcatului, el reînnoieºte
© © © © © ©| © © © © © © 9
D
©
|
U - ni - ver - sul ºi no-uã ne re -dã plinãtatea vieþii
D © © © © © © © ©|

a - de - vã - ra - te.
D © 9 9 © © © © © © |9 ©

|
De aceea, întreaga o - me - ni - re, mãrturisind adevã-rul
D © © © © | © © © © © © © © © © ©|

în - vi - e - rii, tre- sal -tã de bu - cu - ri - e.
D © 9 © © © © © © |

Îm-preunã cu puterile cereºti ºi coruri -le de în - geri,
D © 9 © © © © © ©| © © © ©

cân- tãm ºi noi imnul mã -ri - rii ta - le, zi - când
D © ©© ©© © ©© ©

PREFAŢA A V-A PENTRU PAŞTI

Cristos, preot şi jertfă
Ton simplu
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
© © © © ||N N © © © © © © ||N N
D ©

D © © © ©
© © © © © © © ©

D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D © 9 9 © ©
©

|
9 © © © © ©|
D © ©| ©

D © 9

D © © © © © |9
© © © © 9
| |
D © © © © © ©|

Cris -tos, Dom -nul nostru.
PREFAŢA A V-A PENTRU PAŞTI 1419
D © 9 9

|
El, supunându-se morþii de bunãvoie, a dus la desãvârºire
D 9 © © © © ©|

sacrificiile legii vechi prin moar -tea sa pe cruce
D © 9 © © © ©
©|

ºi, oferindu-se pe sine însuºi pentru mân -tu - i - rea noas -trã,
D 9 © © © © ©| © © © © © ©
©|
el singur rãmâ ne pu-ruri pre-ot, al -tar ºi miel de jert-fã.
D © 9 9 ©

|
D © © © ©| 9 © © © © ©|

în- vi - e - rii, tresaltã de bu- cu - ri - e.
D © 9 © © © © ©|

Îm- preunã cu puterile cereºti ºi coru -ri - le de în-geri,
D © 9 © © © © ©| © © © ©

cân- tãm ºi noi imnul mã - ri - rii ta - le, zi- când fã - rã
D © © © ©

în - ce - ta - re:
1420
PREFAŢA A V-A PENTRU PAŞTI

Cristos, preot şi jertfă
Ton solemn
D Í Í Í Í Í Í Í Í Í ||N N © © © © © © ©
© ||N N
© ©
D © © © © © © © ©||N N © © © © © © © ©
©||N N
D © ©© ©© © © © © © © © ©© ©©
© ©

D Í Í Í ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
9 © ©© ©© © |
D © © ©| ©

D © 9

D © © © © © © © | © © © © © © ©|

D 9 © © © © © © © © ©|

|
Mielul pascal, Cris-tos, Dom- nul nos - tru.

PREFAŢA A V-A PENTRU PAŞTI 1421
D © 9 9

|
El, supunându-se morþii de bunãvoie, a dus la desãvârºire
D 9 © © © © © ©|

sacrificiile legii vechi prin moartea sa pe cru - ce
D © 9 © ©© ©©
©|

ºi, oferindu-se pe sine însuºi pentru mântu - i - rea noas -trã,
D 9 © © © © © | © © © © © © © ©

|
el singur rã- mâ -ne pu-ruri pre - ot, al - tar ºi miel
D © © © ©|

de jert - fã.
D © 9 9 © © © © © ©| © 9

|
De aceea, întreaga o - me - ni - re, mãr-turisind adevãrul
D © © © © © © © © © © © © © © ©|

|
în - vi - e - rii, tre -sal-tã de bu - cu - ri - e.
D © 9 © © © © © © |

Îm - preunã cu puterile cereºti ºi coruri - le de în - geri,
D © 9 © ©© ©© ©|©© ©©

cân - tãm ºi noi imnul mã-ri - rii ta - le, zi - când
D © © © © © © © © ©

PREFAŢA I PENTRU ÎNĂLŢAREA DOMNULUI

Misterul înălţării
Ton simplu
Prefaţa următoare se spune în ziua Înălţării Domnului; poate fi spusă şi în zilele de după
Înălţare până în sâmbăta dinaintea Rusaliilor, la Liturghiile care nu au o prefaţă proprie.
D © © © © © © © || © © © ©
© ||
D © © © © © || © © © © © © ||

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © || © © © © © © © ||

D © 9 9 © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © ©9 © © © © 9
© © ©
|
D © © ©|

Dum - ne - zeu.
D © 9 9 © ©©

|
Cãci Domnul nostru Isus Cristos, biruitor al pãcatu -lui ºi al
D © ©| © 9

mor -þii, se înalþã (astãzi) la cer în admiraþia îngerilor ºi este
PREFAŢA I PENTRU ÎNĂLŢAREA DOMNULUI 1423
D 9 © © © © ©| © 9 ©
©

primit ca Re -gele mã - ri -rii, Mij-locitor între Dumne-zeu
D © © © |9 © © © 9
© ©
|
ºi oameni, Judecãtor al lu-mii ºi Stãpân a toa - tã
D © © ©|

pu - te - rea.
D © 9 9 © ©

|
Î - nãlþându-se la cer, el nu se desparte de neamul
D © © © |© 9 9

|
o - me - nesc, ci ne întãreºte speranþa cã ºi noi, care facem
D © © © © © © |9
© ©
©|
parte din tru - pul sãu, îl vom urma ºi vom ajunge a - co - lo
D
9 9 © © © © ©|

|
unde deja se aflã el, care este capul ºi via - þa noas -trã.
D © 9 9 ©

|
D © © © ©| 9 © © © © ©|

în - vi - e - rii, tresaltã de bu- cu- ri - e.
D © 9 © © © © © |

Îm - preunã cu puterile cereºti ºi coru - ri - le de în-geri,
D © 9 © © © © ©| 9

cân - tãm ºi noi imnul mã - ri - rii ta - le, zicând fãrã
D © © © ©

în - ce - ta - re:
PREFAŢA I PENTRU ÎNĂLŢAREA DOMNULUI

Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D 9 © © © © © 9
©© ©© ©
|
D © © © ©|

Dum- ne - zeu.
D © 9 9 ©
©©

|
Cãci, Domnul nostru Isus Cristos, biruitor al pãcatului ºi al

PREFAŢA I PENTRU ÎNĂLŢAREA DOMNULUI 1425
D © © ©|© 9

mor - þii, se înalþã (astãzi ) la cer în admiraþia îngerilor
D 9 © © © ©© ©| © 9

ºi este primit ca Rege - le mã - ri - rii, Mij - locitor între
D 9 © © © © © © |© 9 © © ©
©

|
Dumne- zeu ºi oa - meni, Ju - decãtor al lu - mii ºi
D © © © © © © © © © © © |N

Stã -pân a toa - tã pu - te - rea.
D 9 9 © © ©
©

|
Î - nãlþându-se la cer, el nu se desparte de nea - mul
D © © © © |9 9

|
o - me-nesc, ci ne întãreºte speranþa cã ºi noi, care facem
D 9 9

|
parte din trupul sãu, îl vom urma ºi vom ajunge acolo
D © © © © © © © © |9
© © © © ©
©
un - de de - ja se a - flã el, care este capul ºi via - þa
D © © © |N

noas - trã.
D © 9 9 © © © © © ©|© 9

|
De aceea, întreaga o - me - ni - re, mãr -turisind adevãrul
D © © © © © © © © © © © © © © © |N

|
în - vi - e - rii, tre - sal - tã de bu - cu - ri - e.

D © 9 © © © © © ©
|
Îm - preunã cu puterile cereºti ºi coruri - le de în - geri,
D © 9 © © © © © ©|© © © ©

cân - tãm ºi noi imnul mã - ri - rii ta - le, zi - când
D © © © © © © © © ©

PREFAŢA A II-A
PENTRU ÎNĂLŢAREA DOMNULUI
Ton simplu
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
D ©
© © © © ||N N © © © © © © ||N N

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D ©
9 9 © © ©

|

PREFAŢA A II-A PENTRU ÎNĂLŢAREA DOMNULUI 1427
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © © 9 9 ©

|
D © © ©| 9 © © © © © © |

D © 9 9 © ©
©

|
El, dupã înviere, s-a arãtat în chip vãzut tuturor uce-nici-lor
D ©| © 9
© © © © © |9

sãi ºi, în vãzul lor, s-a înãl-þat la ce-ruri, ca sã fim
D © © © © 9 © © © © ©|

|
ºi noi pãr -taºi ai dumne-ze - i - rii sa - le.
D © 9 9 9 ©

| |
D © © © © | © © © © © © © ©|

în - vi - e - rii, tre - sal - tã de bu-cu - ri - e.
D © 9 © © © © © |

Îm- preunã cu puterile cereºti ºi coru - rile de în- geri,
D © 9 © © © © ©|9

cân-tãm ºi noi imnul mã - ri - rii ta - le, zicând fãrã
D © © © ©

în - ce - ta -re:
PREFAŢA A II-A
PENTRU ÎNĂLŢAREA DOMNULUI
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
PREFAŢA A II-A PENTRU ÎNĂLŢAREA DOMNULUI 1429
D © 9 9

|
El, dupã înviere, s-a arãtat în chip vãzut tuturor
D © © © © © © © ©| © 9
© © ©
u - ce - ni - ci - lor sãi ºi, în vãzul lor, s-a înãl -þat la
D ©© ©|© © © ©
© © © © © © © © ©© ©

|
ce - ruri, ca sã fim ºi noi pãr-taºi ai dum-ne - ze - i - rii
D © © ©|

sa - le.
D © 9 9 © © © © © ©| © 9

|
De aceea, întreaga o - me - ni - re, mãr- turisind adevãrul
D © © © ©| © © © © © © © © © © © |

în - vi - e - rii, tre - sal - tã de bu - cu - ri - e.
D © 9 © © © © © © |

Îm- preunã cu puterile cereºti ºi coru ri - le de în - geri,
D ©
9 © © © © © ©| © © © © © © ©

cân- tãm ºi noi imnul mã -ri - rii ta - le, zi - când fã- rã
D © © © © © ©

în - ce - ta - re:
PREFAŢA I
PENTRU DUMINICILE DE PESTE AN
Misterul pascal şi poporul lui Dumnezeu
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune în duminicile de peste an.
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| ©
9 © © © © © ©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
PREFAŢA I PENTRU DUMINICILE DE PESTE AN 1431
D © 9 © © © © © © © |

Mi- nunatã este lucrarea lui prin mis- te - rul pas - cal,
D © 9 9

|
prin care, de sub jugul pãcatului ºi al morþii, am fost chemaþi
D 9 © © © © © © © |9

la demnitatea de a fi a-cum un neam a - les, o împãrãþie de
D © © 9 © © © © © © © ©
©|
|
pre-oþi, un popor sfânt, popor rãs -cum- pã - rat de dân-sul.
D © 9 © © © © © ©| 9

Noi vestim pretutindeni mãreþi-i- le ta - le, fiindcã,
D © © © © © 9 ©

|
din în - tu - ne -ric, ne-ai chemat la strãluci -rea
D © © © © © © © © ©|

lu - mi - nii ce- reºti.
D © © © © © © 9 © © © © © © © | © 9 ©

|
De a - ce - ea, cu îngerii ºi ar - han-ghe -lii, cu tronurile ºi
D © © © © © © ©| © 9 © © © © © © © |

stã-pâ - ni - rile ºi cu toate cetele oº- ti - rii ce - reºti,
D © 9 © © © © © ©| © © © © © © ©

cân- tãm imnul mãri - rii ta - le, zi - când fã - rã
D ©© © © © ©

în - ce - ta - re:
PREFAŢA A II-A
Misterul mântuirii
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| ©
9 © © © © © ©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
PREFAŢA A II-A PENTRU DUMINICILE DE PESTE AN 1433
D © 9 © ©© ©© © © |

El, milostivindu-se de rãtãci- ri - le o - me - neºti,
D 9 © © © © © © © © © © © © © © ©|

|
a binevoit sã se nas -cã din Fe - cioara Ma - ri - a
D © 9 9 © © ©

|
ºi, îndurând chinul crucii, ne-a eliberat de moar -tea cea
D © © © ©| © © © © © © 9
© © ©
|
veº - ni - cã, iar în-vi- ind din morþi, ne-a dã ruit via- þa
D © © © © © © ©|

fã - rã de sfâr-ºit.
D © © © © © © © © © © © © © © © ©|

|
De a - ce - ea, cu în- ge - rii ºi ar - han - ghe -lii,
D © 9 © © © © © © ©| © 9

cu tronurile ºi stã- pâ - ni - ri - le ºi cu toate cetele
D © ©© © © © © | © 9 © © © © © © |

oº - ti - rii ce-reºti, cân- tãm imnul sla - vei ta - le,
D © © © © © © © © © © © © ©

zi - când fã- rã în - ce -ta - re:
PREFAŢA A III-A
Mântuirea omului prin Omul Isus Cristos
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

© © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N
D

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
PREFAŢA A III-A PENTRU DUMINICILE DE PESTE AN 1435
D © 9 © © © © © © ©| © © © © ©

Noi recunoaºtem mã -re - þi - a ta în tot ce ai
D © © © © © © © ©|© 9

fã - cut pentru noi; cu puterea ta dumnezeiascã ai venit
D 9 © ©©©© © ©|© © © © ©©

în ajutorul slãbi- ciu -nii o - me-neºti, trimi-þân-du-l pe
D © © © ©| 9 © © © © © © © © ©|N

Fi - ul tãu, ca sã ia asupra sa pã- ca - te - le lu - mii.
D 9 9
©

|
Prin el, care este noul Adam, ai rãscumpãrat omenirea
D © © © © © ©| © © © © © 9

|
de - cã - zu - tã ºi, prin moartea lui, ne-ai fãcut pãrtaºi
D 9 © © © © © © © © ©|

ai vieþii ta-le ne - mu - ri - toa - re.
D © 9 © © © © © © ©
©|

|
Prin el preamãrim, acum ºi-n veºnicie, mi- los -ti - vi - rea ta
D 9 © © © © © | © ©

ºi cântãm împreunã cu coru - ri - le de în-geri im - nul
D © © © © © ©© ©

mã - ri - rii ta - le:
PREFAŢA A IV-A
Istoria mântuirii
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
PREFAŢA A IV-A PENTRU DUMINICILE DE PESTE AN 1437
D © 9 9

|
El, nãscându-se printre noi, oamenii, ne-a chemat la o
D © © © © © ©| 9
© © © ©
©|
via -þã no - uã ºi, supunându-se suferin-þe - lor ºi mor - þii,
D 9 © © © © © © © © ©|

a ispãºit pã - ca - te - le noas - tre.
D © 9 9 © ©
©

|
Prin învierea lui din morþi, ne-a deschis calea spre via - þa
D © © © ©| 9 © © © © ©
|
veº - ni - cã, iar prin înãlþarea lui la ti - ne, Ta - tãl nos-tru,
D © © © © © © © © © © © ©|

ne-a pre - gã - tit lo - cul în ce - ruri.
D © 9 © © © © © ©
©|

Prin el preamãrim, acum ºi-n veºnicie, mi - los -ti - vi - rea ta
D 9 © © © © © | © ©

ºi cântãm împreunã cu coru - ri - le de în -geri im - nul
D © © ©© © © © ©

PREFAŢA A V-A
Scopul creaţiei
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
© ||N N
¤.Dom- nul sã fi - e cu voi! #. ªi cu du - hul tãu.
D © © © © © © © © ||N N © © © © © © © ©
© © © ||N N

¤. Sus i - ni - mi - le! #. Le a -vem la Dom-nul.
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

¤. Sã-i mul - þu - mim Dom - nu-lui Dum- ne -ze - u - lui
D ©
© © © ||N N © © © © © © © © © ||N N

D © 9 9 ©
©©

|
Cu adevãrat vrednic ºi drept, de cuviinþã ºi mântuitor lucru
D © © ©| © 9 © © © © ©
©|

e - ste sã-þi aducem mulþumiri pururea ºi în tot lo -cul,
D © © 9 9 © ©©© © ©
©|

|
þi- e, Doamne, Pãrinte sfânt, creatorul U - ni - ver - su - lui,
D © © © © © © © © © © © © © © ©|

stã-pâ- nul tim-pu- lui ºi al is - to - ri - ei.
PREFAŢA A V-A PENTRU DUMINICILE DE PESTE AN 1439
D © 9 © © © © © © ©|© 9

Tu l-ai plãsmuit pe om du - pã chi - pul tãu, i-ai încredinþat
D 9 © © © © © ©|9
© © ©
lucrarea mâi- ni - lor ta - le ºi l-ai pus sã stã- pâ-neas-cã
D © © © © © © © © © © ©|

pes - te toa - te fãp - tu - ri - le.
D © 9

|
Pen- tru ca el, cunoscând ºi admirând tot ceea ce tu ai sãvârºit,
D 9 © ©© ©© © ©| ©

sã nu înceteze a te preamãri ºi a-þi mul - þu - mi, prin
D © © © © ©© © © © © © © ©|

Dom - nul nos - tru I - sus Cris - tos.
D © 9 © © © © © ©| 9 © © ©© ©
©|

Prin care cerul ºi pã - mân - tul, înge rii ºi ar - han -ghe -lii
D © © © © © ©© © ©© © ©
©

îl la - u - dã în - tr-un singur glas:
PREFAŢA A VI-A
Duhul Sfânt, chezăşia Paştelui veşnic
Ton solemn
D Í Í Í Í Í Í Í Í Í ||N N © © © © © © ©
© ||N N
D © © © © © © © © ||N N © © © © © © © ©
© © ©||N N

D © © © © © © ©© © © © © ©© ©©
© ©

¤. Sã-i mul - þu - mim Dom - nu -lui Dum - ne - ze - u - lui
D © © © ||N N © © © © © © © © © © ||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © © © © ©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©|9 © © © © © 9

|
Dum - ne - zeu, de la ca-re U - ni-ver -sul primeºte existenþa,
D © © © © © © © © © ©|

e -ner - gi - a ºi via - þa.
PREFAŢA A VI-A PENTRU DUMINICILE DE PESTE AN 1441
D © 9

Fi - ecare zi a cãlãtoriei noastre pe pãmânt este nu numai
D 9 © © © © © © ©| © ©

un dar nou al iubirii ta - le fa - þã de noi, dar ºi
D © © © © © © © © © © © © © © ©|

|
o ga-ran- þi - e a vie - þii vi - i - toa - re.
D © 9

Cãci, dupã ce l-am primit pe Duhul Sfânt care l-a învia t pe
D © © © © © © © © |9
© © © © ©
|
I-sus Cris- tos dinmorþi,trãim în speranþa cã vom a-jun-ge
D 9 © © © © © © © © ©|

la bucuri- a Paº - te - lui veº - nic.
D © 9 9 © ©© © © ©
©|

|
De aceea, împreunã cu îngerii ºi sfin -þii, te lã - u -dãm
D © © © © © © 9
© © © © © © © ©
©
|
ºi în- tr-un sin-gur glas cântãm im-nul mã - ri - rii ta - le:

PREFAŢA A VII-A
Prin ascultarea sa, Cristos ne-a adus mântuirea
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D ©
© © © ||N N © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
PREFAŢA A VII-A PENTRU DUMINICILE DE PESTE AN 1443
D © 9 © © © © © ©|9

Tu i-ai iubit aºa de mult pe oa - meni, încât l-ai trimis
D © © © © © © © © © © © © © © ©|

|
pe Fi - ul tãu ca Mân - tu - i - tor al nos - tru.
D © 9

|
El a devenit asemenea nouã în toate, în afarã de pãcat,
D 9 © © © © © © © |9

pentru ca noi sã devenim a - se - me - nea lui, iar tu sã
D © © © © © © © © © © © © © © ©|

|
poþi a - fla în noi ce - ea ce iu -beai în el.
D © 9 9 ©

Prin neascultarea noastrã, am încãlcat legãmântul înche -iat
D © © © © © |9
© © © © 9 © ©
©
|
cu ti - ne, dar tu l-ai re - în- no - it prin ascul-ta - rea
D © © © © © © ©|

Fi - u - lui tãu.
D © 9 9 © © © © © ©|

|
De aceea, Doamne, cu toþi înge -rii ºi sfin - þii,
D 9 © © © © © ©©

|
preamãrim lucrarea iubi-rii ta - le, cân-tând cu
D © © © © © ©

bu - cu - ri - e:
PREFAŢA A VIII-A
Sfânta Treime, izvorul unităţii Bisericii
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D ©
© © © © © © © © © © © © © © © ©
©
D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
D © 9 © © © © ©
©|

Cãci, dupã ce pãcatul i-a îndepãrtat pe oameni de ti - ne,
PREFAŢA A VIII-A PENTRU DUMINICILE DE PESTE AN 1445
D © 9 © © © © © © ©| 9

tu i-ai strâns din nou în ju - rul tãu, prin sângele lui
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© |N
|
Cris - tos, Fi - ul tãu, ºi prin pu - te - rea Du-hu-lui Sfânt.
D ©
9 © ©© ©© © ©|

A - ºa cum tu eºti una cu Fiul ºi cu Du - hul Sfânt,
D 9 © © © ©| 9

tot astfel, ºi Biserica este una du - pã chipul tãu, care eºti
D 9 © © © © © © © ©|

un singur Dumnezeu în trei per - soa - ne.
D © © © © © © © © © © |9

Ea e - ste po - po - rul tãu sfânt, trupul lui Cristos
D 9 © © © ©|9

ºi templul Du -hu-lui Sfânt, spre gloria înþelepciunii
D © © © © © © © © ©|

ºi iu - bi - rii ta - le.
D © © © © © © 9 © © © © ©
©|

|
De a - ce - ea, te preamãrim în Biseri -ca ta sfân- tã,
D 9 © © ©| 9 ©

în unire cu îngerii ºi sfin- þii, ºi lãudãm maiestatea ta
D
© © © © © © © ©

dum - ne - ze - ias - cã:
PREFAŢA I
PENTRU PREASFÂNTA EUHARISTIE
Sacrificiul şi sacramentul lui Cristos
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune la Liturghia Cinei Domnului; se poate spune şi în solemnitatea
Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos şi la Liturghiile votive ale preasfintei Euharistii.
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
PREFAŢA I PENTRU PREASFÂNTA EUHARISTIE 1447
D © 9 9 © ©©

|
El, adevãratul ºi veºnicul preot, a orânduit o jert - fã
D © © © ©| © 9

veº - ni - cã, o - ferindu-se pe sine însuºi ca victimã pentru
D ©
© © © © © © © |9

mân-tu - i - rea noas - trã ºi poruncindu-ne ºi nouã
D 9 © © © © © ©© © © © ©© ©
©|
|
sã aducem a - ce -eaºi jert - fã în a - min ti - rea lui.
D 9 9 ©
©

|
Tru - pul lui, jertfit pentru noi, când îl mâncãm ne
D © © © © © ©| 9
© © © © © ©
©
|
în -tã - reº -te, sângele lui, vãr -sat pen-tru noi, când îl
D © © © © © © ©|

bem, ne cu - rã - þã.
D © © © © © © 9 © © © © © © © |

|
De a - ce - ea, cu toþi îngerii ºi ar - han - ghe -lii,
D © 9 © © © © © © ©| © 9

D © © © © © © © |© 9
©© ©© ©
©|
oº - ti - rii ce-reºti, îþi înãlþãm imnul de la - u- dã,
© © © © © © © © © © © © ©
D

cân - tând fã - rã în - ce - ta - re:
PREFAŢA A II-A
PENTRU PREASFÂNTA EUHARISTIE
Roadele preasfintei Euharistii
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune în solemnitatea Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos
şi la Liturghiile votive ale preasfintei Euharistii.
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
D © 9

Cãci, la ultima cinã pe care a luat-o împreunã cu
PREFAŢA A II-A PENTRU PREASFÂNTA EUHARISTIE 1449
D © © © © © ©|© 9

a - pos - to - lii, el a orânduit sã fie celebratã amintirea
D 9 9 ©
©©

|
jertfei de pe cruce, spre mântuirea tuturor, pânã la sfâr-ºi-tul
D © © ©|9 © © © © ©

|
lu - mii, ºi, oferindu-se pe sine ca Mie -lul fã - rã pa -tã,
D 9 © © © © © © © © © ©|

tu ai primit jertfa lui de la - u - dã.
D © 9 9

|
Prin acest mister, tu ai voit sã-i sfinþeºti ºi sã-i întãreºti pe cei
D © © © © © © © ©| © 9

ca - re cred în ti - ne ºi sã ne arãþi voinþa ta, ca toþi
D © © © © © © © © © |9
© ©
oa - me - nii de pe pã - mânt, luminaþi de a-ce -eaºi
D © © © 9 © © © © © © © © ©|

|
cre-din-þã, sã fie uniþi prin a - ce - eaºi iu - bi - re.
D © 9 © © © © © ©| © 9

A - propiindu-ne de aceastã sfân- tã ma - sã, noi suntem
D 9 © © © © © © |9 © © ©
©

|
copleºiþi cu nes - pu - se ha - ruri ºi devenim din zi în zi
D 9 © © © © © © © © © ©|

tot mai ase - mã- nã - tori cu Fi - ul tãu.
D © 9 © © © © © © | © © © © ©

Prin el, te laudã cerul ºi pã - mân - tul, în-ge - rii ºi
D © © © © |© © © © © © © © | © ©

ar - han -ghe- lii ºi cân - tã în - tr-un singur glas imnul
D © © © © © ©© ©

PREFAŢA I
PENTRU SFÂNTA FECIOARĂ MARIA
Sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile în cinstea sfintei Fecioare Maria, menţionându-se
la locul cuvenit numele sărbătorii, după cum este indicat la fiecare Liturghie.
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

PREFAŢA I PENTRU SFÂNTA FECIOARĂ MARIA 1451
D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
© 9
D © ©©

ªi în sãrbãtoarea ... sfintei Maria, pururea Fecioarã, sã te
D © © © © | © © © © © © © © © © © ©

lã - u- dãm, sã te bi - ne - cu - vân - tãm ºi sã te
D © © © ©|

prea - mã - rim.
D © 9 9

|
Cãci ea, prin adumbrirea Duhului Sfânt, l-a zãmislit pe Fiul
D © © © © © © © |9
© © © ©
©
|
tãu u - nul nãs - cut ºi, pãstrându-ºi sla-va fe- cio- ri -ei,
D 9 © © © © © ©
©
|
a dat omenirii Lumina cea veºnicã, pe Dom-nul nos - stru
D © © © © ©|

I - sus Cris- tos.
D © 9 9 9 ©

| |
Prin el te laudã îngerii, te adorã stãpânirile, þi se su-pun
D © © © © © © |N

pu - te - ri - le.
D © 9 © © © © © © © |

Tã - riile cereºti ºi feri - ci- þii se - ra - fimi
D 9 © © © © © © © © ©|

te laudã în tresãlta - re de bu - cu - ri - e.
D © 9 © © ©

A - lãturi de ei, te rugãm sã primeºti ºi glasuri - le
D © © ©| © 9 © © © © ©|

noas -tre, ca împreunã sã te lãudãm cu u -mi -lin - þã,
D 9 © © © © © © © © ©

spunând fã - rã în - ce- ta - re:
PREFAŢA A II-A PENTRU SFÂNTA FECIOARĂ MARIA 1453
PREFAŢA A II-A
PENTRU SFÂNTA FECIOARĂ MARIA
Prin cuvintele Mariei, Biserica îi aduce laudă lui Dumnezeu
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile în cinstea sfintei Fecioare Maria.
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
© ||N N
D © © © © © © © © ||N N © © © © © © © ©
© © ©||N N

D © © © © © © © © © © © © © © © ©©
©

¤. Sã-i mul - þu - mim Dom - nu- lui Dum -ne - ze - u - lui
D © © © ||N N © © © © © © © © © © ||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9

e - ste sã-þi aducem mulþumiri pentru minunile sãvârºite
D 9 © © © © © © ©| © 9

de tine în viaþa tutu - ror sfin - þi - lor, dar în chip cu totul
D 9

deosebit se cuvine sã preamãrim îndurarea ta împreunã cu
D 9 © © © © © ©|© © © © © ©
©

sfânta Fecioa - rã Ma - ri - a, î - nãl-þân- du-þi din i-nimi
D © © © © © © © © © © © ©|

cân-ta - rea ei de mul - þu - mi - re.
D ©
9

Prin ea, ai înfãptuit cea mai mare lucrare de pe tot
D © © © © © |© 9 © ©
©

pã - mân-tul ºi ai arãtat puterea braþului tãu între -gii
D © © © ©|©
9

o - me - niri, a- tunci când ai ales-o pe slujitoarea ta
D © © © © © |9

sme - ri - tã, ca, prin ea, sã-l dãruieºti neamului omenesc
D 9 © © © © | © © © © © © ©

drept Mântuitor pe Fi - ul tãu, pe Dom-nul nos - tru
D © © © © ©|

I - sus Cris -tos.
D © 9 © © © © © © | © © © ©
©

Prin el, te laudã corurile de în - geri, care se bu-cu-rã
D © © © © © © © © © © © © © ©|

|
de-a pu-ruri î - na - in - tea fe - þei ta - le.

PREFAŢA I PENTRU SFINŢII APOSTOLI 1455
D © 9 9

|
Pri- meºte-ne, te rugãm, ºi pe noi, pentru ca, împreunã cu ei,
D © ©© ©© © ©|© © © © ©© ©© © ©©
©
sã te lã - u -dãm, zi - când cu bu - cu - ri - e:
PREFAŢA I
PENTRU SFINŢII APOSTOLI
Apostolii, păstorii poporului lui Dumnezeu
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile în cinstea apostolilor, în special, a sfinţilor Petru
şi Paul.
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
D © 9 9

|
Tu, fiind Pãstorul cel veºnic, nu pãrãseºti turma
D © © © © © © © © |© 9

cre - dincio - ºi - lor tãi, ci o pãzeºti ºi o ocroteºti mereu,
D ©
© © © © © © ©|9

prin sfin - þii a - pos - toli pe care i-ai rânduit ca locþiitori
D 9 © © ©|9

ai Fiului tãu ºi pãstori ai tur -mei ta - le, ca sã o conduci pe
D © © © © © © © © ©|

dru - mul mân - tu - i - rii.
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
|
|
De a - ce - ea, cu în - ge - rii ºi ar - han - ghe -lii,
D © 9 © © © © © © ©| © 9

D © ©© © © © © | © 9 © ©© ©©
©|

oº - ti - rii ce - reºti, cân - tãm imnul sla - vei ta - le,
D © © © © © © © © © © © ©

zi - când cu bu - cu - ri - e:
PREFAŢA A II-A PENTRU SFINŢII APOSTOLI 1457
PREFAŢA A II-A
PENTRU SFINŢII APOSTOLI
Credinţa apostolică, temelia Bisericii
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile în cinstea apostolilor şi evangheliştilor.
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D ©
© © © ||N N © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
D © 9 ©

Cãci tu ai întemeiat Biserica Fiului tãu pe sfin -þii
D © © © © ©| © 9

a - pos -toli, pen - tru ca ea sã fie în lume semnul vizibil al
D © © © © © © © ©| 9
© © © ©
|
sfin -þe - ni - ei ta - le ºi sã ducã la toate popoa -re - le
D 9 © © © © © © © © © ©|

evanghelia îm -pã - rã - þi - ei ta - le.
D © 9 © © © © © ©| © 9

Prea- mãrind acest mister al mân- tu - i - rii, ne unim cu
D 9 © © © © © ©| 9
© © ©
©
îngerii ºi cu toþi sfin - þii ºi înãlþãm într-un sin-gur glas
D ©© ©© © ©© © ©

im - nul de la - u - dã:
PREFAŢA I PENTRU SFINŢI 1459
PREFAŢA I PENTRU SFINŢI

Gloria sfinţilor
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile în cinstea Tuturor Sfinţilor, în cinstea sfinţilor
patroni şi titulari ai bisericilor şi în solemnităţile şi sărbătorile sfinţilor, acolo unde nu este
indicată o prefaţă proprie. Se poate spune şi în comemorările sfinţilor.
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D ©
© © © ||N N © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D 9 © © © © © 9
©© ©© ©
|
D © © © ©|

Dum- ne - zeu.
D© 9 © © © © © © |

Tu ne dai astãzi bucuria de a privi ceta -tea din ce - ruri,
D © 9 9 © ©© ©© ©|

|
Ie - rusalimul cel sfânt, care este ma - ma noas - trã,
D © 9 9 © © ©

| |
un - de fraþii ºi surorile noastre, deja adunaþi îm -pre - u - nã,
D9 © © © © © © © © © ©|

cântã ºi prea - mã - resc nu - me - le tãu.
D © 9 9 ©

|
Noi, cei care cãlãtorim pe pãmânt, ne grãbim spre patri -a
D ©© © © ©| © 9 ©

ce - reas - cã, bu- curându-ne de soarta fericitã a membri - lor
D © © © © © ©| © 9
© © © ©
Bi - se - ri -cii, pe care ni i-ai dat ca pri -e - teni ºi
D © © © © © © © © ©|

mo- de - le de via - þã.
D © © ©© © © 9 ©

|
De a - ce - ea, u- niþi cu mulþimea nenumãratã a îngerilor ºi
D © © © © © ©| © © © © © © © © © © © © © © ©
©
|
a sfin - þi - lor, cân- tãm cu bu-cu -ri- e imnul de la - u-dã:

PREFAŢA A II-A PENTRU SFINŢI 1461
PREFAŢA A II-A
PENTRU SFINŢI
Rolul Sfinţilor
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile în cinstea Tuturor Sfinţilor, în cinstea sfinţilor
patroni şi titulari ai bisericilor şi în solemnităţile şi sărbătorile sfinţilor, acolo unde nu este
indicată o prefaţă proprie. Se poate spune şi în comemorările sfinţilor.
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
D © 9 9

|
Cãci prin viaþa minunatã a sfinþilor, tu dãruieºti Bisericii tale
D © © © © © © © |© © © © © © 9

|
me - reu noi pu - teri, iar no - uã, tu - tu-ror, ne dai dovezi
D 9 © © © © © © © © © ©|

de netãgãduit a - le iu - bi - rii ta - le.
D © 9 © ©
©

E-xemplul lor strãlucit este un nesecat izvor de cu-raj ºi
D © © © ©|© 9 ©
©©

pen-tru noi, ca-re acum lucrãm la desãvârºirea mântu- i- rii
D © © ©| 9 © © ©9

|
noas -tre, iar mijlocirea lor plinã de iu - bi - re ne obþine în
D © © © © © © © © © © ©|

ori-ce timp a - ju - to - rul tãu.
D ©
9 9 © © © © © ©| 9

|
De aceea, împreunã cu îngerii ºi toþi sfin - þii, îþi înãlþãm,
D 9 © © © © | © © © © © © © © © © ©

imnul de la - u - dã, zi - când fã - rã în - ce - ta - re:
PREFAŢA I PENTRU SFINŢII MARTIRI 1463
PREFAŢA I
PENTRU SFINŢII MARTIRI
Învăţătura şi exemplul dat de martiri
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune la solemnităţile şi sărbătorile sfinţilor martiri. Se poate spune
şi în comemorările lor.
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
D © 9 9

|
Cãci sfântul martir N., dupã exemplul lui Cristos, ºi-a jertfit
D 9 © © © © © © ©| © 9

viaþa pentru mãrturisi-rea nu - me -lui tãu ºi ne-a dovedit
D 9 © © © © © © |9

în chip strãlucit puterea ta mi - nu - na - tã, pentru cã pe cel
D 9 © © ©|9

slab tu îl conduci la virtutea desã -vâr- ºi- tã ºi pe cel lipsit
D 9 © ©© ©©

de putere îl ajuþi sã fie statornic în mãrtu - ri - si - rea
D © © © ©|

cre - din - þei.
D © © ©© © © 9 9

| |
De a - ce - ea, îm- preunã cu puterile cereºti, te preamãrim
D © © © © © © © © |9

ºi noi de pe pã - mânt ºi înãlþãm imnul de laudã al
D © © © © © © © © © © © © © © © © ©

|
maies -tã - þii ta - le, zi-când fã - rã în - ce - ta - re:

PREFAŢA A II-A PENTRU SFINŢII MARTIRI 1465
PREFAŢA A II-A
PENTRU SFINŢII MARTIRI
Faptele minunate ale lui Dumnezeu în victoria martirilor
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune la solemnităţile şi sărbătorile sfinţilor martiri. Se poate spune
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
D © 9 © © © © © © © |

Tu eºti preamãrit în lauda adu-sã sfin - þi - lor tãi,
D © 9 © © © © © ©| 9

cãci tu aprinzi din milã înflãcãra-rea cre - din -þei, insufli
D 9 © © © © ©|

tãria statorniciei ºi dãruieºti în lup-tã bi - ru - in - þa,
D © © © © © © © © © ©|

prin Cris - tos Dom-nul nos - tru.
D © © ©© © © 9 © © © © © © ©
|
|
De a - ce - ea, ce - rul ºi pãmântul, a - do - rân - du - te,
D © 9 © © © © © ©| © 9

îþi înalþã cân-ta - re no - uã, iar noi, împreunã cu toatã
D 9 © © © © © © © | © © © © © © ©

oºtirea de în-geri, te prea-mã-rim, zi - când fã - rã
D ©© © ©© ©

în - ce - ta - re:
PREFAŢA PENTRU SFINŢII PĂSTORI AI BISERICII 1467
PREFAŢA
PENTRU SFINŢII PĂSTORI AI BISERICII
Prezenţa sfinţilor păstori în Biserică
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune la solemnităţile şi sărbătorile sfinţilor păstori. Se poate spune
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
D © 9 9

|
Cãci tu ai voit ca amintirea sfântului N. sã fie cinstitã cu
D 9 © ©© ©© © © © 9

|
bucurie de cre - din - cio - ºii tãi, pen-tru ca, prin exemplul
D 9 9 © © © © © ©|

|
vieþii lui sfinte sã le întã - reºti vo - in - þa,
D © 9 © © © © © © ©|

prin învãþãturile lui sã le lumi-nezi i - ni - mi - le,
D 9 © © © © © © © © ©©

|
iar prin mijlocirea lui pu - ter -ni-cã, sã le dã - ru-ieºti
D © © © © © © ©|

a - ju - to - rul tãu.
D © © ©© © © 9

|
De a - ce -ea, u - nindu-ne ºi noi cu mulþimea îngerilor
D © ©© © © © ©| ©
9 © ©©

ºi a sfin - þi - lor, îþi înãlþãm, Doamne, im - nul de
D ©© © ©|© © © © © © © © © © © ©

la - u - dã, zi - când fã - rã în - ce - ta - re:
PREFAŢA PENTRU FECIOARE SFINTE ŞI CĂLUGĂRI SFINŢI 1469
PREFAŢA PENTRU FECIOARE SFINTE

ŞI CĂLUGĂRI SFINŢI
Semnificaţia vieţii consacrate lui Dumnezeu
Ton solemn
Prefaţa următoare se spune la solemnităţile şi sărbătorile fecioarelor sfinte şi ale călugărilor
sfinţi. Se poate spune şi în comemorările lor.
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
D © 9 ©

|
Cãci în viaþa sfinþilor care, pentru împãrãþia cerurilor, s-au
D 9 © ©© © © © ©|© 9

consfinþit cu to - tul lui Cris-tos, noi cinstim lucrarea
D 9 © © © © © © ©| © 9

minunatã a provi - den - þei ta - le, prin care readuci firea
D 9 © © © © © © ©|9

omeneascã la sfinþenia de la în - ce- put ºi-i dãruieºti
D 9 © © © © 9
© ©©
|
o pregustare a bucu - ri - i - lor ce o aºteap -tã în
D © © © © © © ©|

via - þa veº - ni - cã.
D © © ©© © © 9 © ©© ©© ©
©|

|
De a - ce - ea, îm- preunã cu toþi sfin -þii ºi în - ge - rii,
D ©
© © © |© © © © © © © © © © ©

te lã - u - dãm, zi- când fã - rã în - ce - ta - re:
PREFAŢA COMUNĂ I 1471
PREFAŢA COMUNĂ I
Reînnoirea universală în Cristos
Ton simplu
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile care nu au prefaţă proprie, atunci când nu trebuie
spusă prefaţa unui anumit timp liturgic.
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
D ©
© © © © ||N N © © © © © © ||N N

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D 9 9 © © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © © 9 9 ©

|
D © © ©| 9 © © © © © © |

D © 9 © © © © ©
|
Cãci prin el ai binevoit sã reînno - ieºti U - ni - ver - sul
D 9 © © © © © © © ©

|
ºi ai rânduit ca noi toþi sã pri - mim de la el pli - nã - ta - tea
D © ©|

vie - þii.
D © 9 9

|
El, deºi Dumnezeu adevãrat, s-a umilit, fãcându-se om ºi
D 9 © © © © © |9
©
supu-nân-duse mor-þii ca, prin sângele vãrsat pe lem -nul
D © ©| 9 © © © © © © |N

cru - cii, sã împace toate fãpturile cu Cre - a - torul lor.
D © 9 ©

Pen - tru aceasta a fost înãlþat mai presus de toate
D © © © © ©|9 © ©
©|
cre -a - tu -ri - le ºi a devenit pentru toþi cei care îl ur-mea-zã
D © © © © © © © © © © |N

iz - vo - rul mân - tu - i - rii veº - ni - ce.
D © 9 9 © © © © © ©|© 9 ©

|
De aceea, cu înge - rii ºi ar - han -ghe - lii, cu tronurile ºi
D © © © © © |© 9
© © © © © |
stã- pâ - niri - le ºi cu toate cetele oº - ti - rii ce - reºti,
D ©
© © © © © © ©| Í Í Í Í Í Í Í Í

cân-tãm imnul sla - vei ta - le, zi- când fã - rã în- ce - ta -re:
PREFAŢA COMUNĂ I 1473
PREFAŢA COMUNĂ I
Reînnoirea universală în Cristos
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
D © 9 © © © © © © |

Cãci prin el ai binevoit sã reînnoieºti U - ni - ver - sul
D 9 © © © © © ©© ©© © ©©
©|
|
ºi ai rânduit sã pri - mim de la el pli- nã - ta - tea vie - þii.
D © 9 9

|
El, deºi Dumnezeu adevãrat, s-a umilit, fãcându-se om ºi
D 9 © © © © © ©| 9
©
supunân-du-se mor -þii, ca, prin sângele vãrsat pe lem-nul
D © © 9 © ©© ©© © ©© ©
©|
|
crucii, sã împace toate fãpturi - le cu Cre - a - to - rul lor.
D © 9 9

|
Pen - tru aceasta, a fost înãlþat mai presus de toate
D © © © © © © ©| 9

cre -a - tu - ri - le ºi a devenit pentru toþi cei care îl
D © © © 9 © © © © © © © © © ©|

|
ur - mea - zã izvorul mân - tu - i - rii veº - nice.
D © © © © © © © © © © © © © © © ©|

|
De a - ce - ea, cu în -ge- rii ºi ar - han - ghe - lii,
D © 9 © © © © © © ©| © 9

PREFAŢA COMUNĂ A II-A 1475
D © ©© © © © © |© 9
© © © © © ©
|
oº - ti - rii ce- reºti, cân - tãm imnul sla -vei ta - le,
D © © © © © © © © © © © © ©

PREFAŢA COMUNĂ A II-A

Mântuirea prin Cristos
Ton simplu
D © © © © © © © || © © © ©
© ||
D © © © © || © © © © © © ||
©

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © || © © © © © © © ||

D © 9 9 © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © ©9 © © © © 9
© © ©
|
D © © ©|

Dum - ne - zeu.
D © 9 © © © ©| © 9

Tu, din bunãtate, l-ai cre -at pe om ºi dupã ce, prin
D
© © © © | © 9

|
pã - ca - tul sãu, s-a fãcut vrednic de osânda veºnicã
D 9 © © © © |9

în nespusa ta îndurare, l-ai rãs-cum -pã - rat, prin Domnul
D © © © © © ©|

nos-tru I- sus Cris -tos.
D © 9 © © © © | © 9 © © © ©
©

|
Prin el îngerii laudã mã- re-þi- a ta, te adorã stã-pâ- niri -le,
D © © © © © © © ©|

þi se supun pu-te -ri - le.
D © 9 © © © © © © © |

U - niþi în aceeaºi bucurie te sãrbãto- resc ce- ru -ri - le,
D © © © © © © © © © © © © © ©|

|
tã - ri - i - le ce -reºti ºi fe - ri- ci -þii se -ra-fimi.

PREFAŢA COMUNĂ A II-A 1477
D © 9 © © ©

Te rugãm ca împreunã cu ei sã primeºti ºi glasu - ri - le
D © ©|9 © © © © ©

noas - tre lãudându-te cu u - mi - lin- þã:
PREFAŢA COMUNĂ A II-A

Mântuirea prin Cristos
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D 9 © © © © © 9
©© ©© ©
|
D © © © ©|

Dum- ne - zeu.
D © 9 © ©© © © © ©|© 9 ©

Tu, din bunãtate, l-ai cre - at pe om ºi dupã ce, prin
D ©© © © © ©| © 9

|
pã - ca - tul sãu, s-a fãcut vrednic de osânda veºnicã,
D 9 © © © © © © ©|9

în nespusa ta îndurare, l-ai rãs - cum - pã - rat, prin Domnul
D © © © © © © © © ©|

nos - tru I - sus Cris - tos.
D © 9 © © © © © © ©| © 9

Prin el îngerii laudã mã- re - þi - a ta, te adorã
D © © © © © © © © © © © © © © © © © ©|

|
stã - pâ - ni - ri - le, þi se su - pun pu - te - rile.
D © 9 © © © © © © © ©
|
U - niþi în aceeaºi bucurie te sãrbãto- resc ce - ru -ri - le,
D © © © © © © © © © © © © © © © © © |

|
tã - ri - i - le ce -reºti ºi fe - ri - ci - þii se - ra - fimi.

PREFAŢA COMUNĂ A III-A 1479
D © 9 © ©©

Te rugãm ca împreunã cu ei sã primeºti ºi glasuri - le
D © © © | © © © © © © © © © © © © ©

noas - tre lã - u - dân- du - te cu u - mi - lin - þã:
PREFAŢA COMUNĂ A III-A

Dumnezeu, Creatorul şi Răscumpărătorul omului
Ton simplu
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
D © © © © ||N N © © © © © © ||N N
©

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D ©
9 9 © © ©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © © 9 9 ©

|
D © © ©| 9 © © © © © © |

D © 9 9 © © ©
©|

|
Cãci, prin Fiul tãu iubit, tu l-ai creat pe om du -pã chi-pul tãu
D 9 © © © © ©|

ºi l-ai renãscut la o via- þã no - uã.
D © 9 © ©

Pen- tru acest mister al mântuirii îþi slujesc þie toate
D © © © ©| © 9 © © © ©
|
fãp - tu - ri - le, te laudã mulþimea celor rãs-cum-pã - raþi
D 9 © © © © ©|

ºi toþi sfinþii într-un glas te bine - cu-vân-tea-zã.
D © 9 9 ©

|
De aceea, ºi noi, împreunã cu corurile îngerilor, te
D © © © |9 © © © | © © ©

prea - mã- rim ºi, cu inimi pline de bucu - ri - e, îþi cân-tãm
D © © © © © ©

im - nul de la - u -dã:
PREFAŢA COMUNĂ A III-A 1481
PREFAŢA COMUNĂ A III-A

Dumnezeu, Creatorul şi Răscumpărătorul omului
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

© © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N
D

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
D © 9 9 © ©©

|
Cãci, prin Fiul tãu iubit, tu l-ai creat pe om du - pã
D © © © © | © © © © © © © © © © © © ©
© |N
chi - pul tãu ºi l-ai re - nãs -cut la o via - þã no - uã.
D ©
9 ©

Pen - tru acest mister al mântuirii îþi slujesc þie toa - te
D © © © © © ©| © 9 © ©© ©© ©
©|

fãp - tu - ri - le, te laudã mulþimea ce - lor rãs - cum -pã-raþi
D 9 © © © © © © © © © © © © © ©|N

|
ºi toþi sfinþii într-un sin-gur gând te bi - ne - cu -vân-tea -zã.
D © 9 9 © ©©

|
De aceea, ºi noi, împreunã cu corurile îngeri - lor, te
D © © © ©| 9 © © © © © © ©
©
|
prea- mã-rim ºi, cu inimi pline de bu- cu - ri-e, îþi cân- tãm
D ©© ©© © ©© © ©

im - nul de la - u- dã:
PREFAŢA COMUNĂ A IV-A 1483
PREFAŢA COMUNĂ A IV-A

Cântarea de laudă este un dar al lui Dumnezeu
Ton simplu
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
D ©
© © © © ||N N © © © © © © ||N N

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D 9 9 © © ©
©

|
D © ©| ©
9 © © © © ©|

D © © 9 9 ©

|
D © © ©| 9 © © © © © © |

D © 9 © ©
©

Cu umilinþã recunoaºtem cã tu nu ai nevoie de preamã - ri-rea
D © ©| 9 © © © © | ©

noas -trã, dar credem cã este un mare dar al tãu sã-þi
D 9 © © © © ©|

arãtãm re - cu- noº-tin- þã.
D © 9 © © © © © |9

Cãci, deºi lauda pe ca - re þi-o a- du- cem nu adaugã nimic
D 9 © © ©| 9 ©

maiestãþii tale nemãrgi -nite, ea ne obþine nouã ha -rul
D
© © © ©|

mân - tu - i - rii.
D © 9 9 © ©

|
De aceea, pe tine te laudãm împreunã cu înge -rii ºi
D © © © ©| 9 © © ©| ©

ar - han - ghe - lii, ºi în cântãri neînce - ta - te te
D © © © © ©

prea - mã - rim, zi - când:
PREFAŢA COMUNĂ A IV-A 1485
PREFAŢA COMUNĂ A IV-A

Cântarea de laudă este un dar al lui Dumnezeu
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D © © © ||N N © © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
D © 9 ©
©©

Cu umilinþã recunoaºtem cã tu nu ai nevoie de preamã -rirea
D © © ©| 9 © © © © 9

|
noas -trã, dar credem cã este un ma-re dar al tãu sã-þi arãtãm
D © © © © © © © ©|

re - cu - noº- tin - þã.
D ©
9 © © © © © © |9

Cãci, deºi lauda pe care þi-o a - du - cem nu adaugã nimic
D 9 © © © 9 © © ©

|
maiestãþii tale nemãr -gi- ni-te, ea ne obþine nouã ha - rul
D © © © © © ©|

mân-tu - i - rii.
D © © ©© © © 9 ©

|
De a - ce - ea, pe tine te laudãm împreunã cu îngerii ºi
D © © © © © ©| 9
© © © ©©
|
ar - han - ghe - lii ºi în cântãri neîn - ce- ta - te te
D © © © © © © ©

prea - mã - rim, zi- când:
PREFAŢA COMUNĂ A V-A 1487
PREFAŢA COMUNĂ A V-A

Vestirea misterului lui Cristos
Ton simplu
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
D ©
© © © © ||N N © © © © © © ||N N

D © © © ©
© © © © © © © ©

D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D 9 9 © © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © © 9 9 ©

|
D © © ©| 9 © © © © © © |

D © 9 9 © ©

|
La jertfa euharisticã, amintirea morþii sale ne a- prin-de
D © © ©| © 9 © © © © ©|

iu - bi- rea, ves-tirea învierii ne întã - reº- te cre - din -þa,
D 9 © © © © © © © © ©
© |N
|
iar promisiunea veni -rii - sa - le ne hrã- neº-te spe-ran- þa.
D © 9
9 © © © © ©| 9

|
De aceea, împreunã cu în - ge - rii ºi sfin-þii, te preamãrim
D © © © © © | © © © © © © © ©

în- tr-un sin-gur glas, cân-tând fã - rã în- ce - ta - re:
PREFAŢA COMUNĂ A V-A 1489
PREFAŢA COMUNĂ A V-A

Vestirea misterului lui Cristos
Ton solemn
D © © © © © © © © © ||N N © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © ©||N N © © © © © © © © ©
©||N N
D © © © © © © © © © © © © © © © ©
© ©

D ©
© © © ||N N © © © © © © © © ©||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © ©© ©©
©|

D © © 9 9 © ©©

|
D © © © ©| © © © © © © © © © © © © ©
© |N
D © 9 9 ©

|
La jertfa euharisticã, amintirea morþii sale ne aprinde
D © © © © ©| © 9 © © © © © © |
©

iu - bi -rea, ves - tirea învierii ne întãreº - te cre - din - þa, iar
D 9 © © © © © © © © © © © © © |N

|
promisiunea venirii sa - le ne hrã - neº - te spe - ran - þa.
D © © ©© © ©
9 © © © © © ©|

|
De a - ce - ea, îm - preunã cu toþi înge - rii ºi sfin - þii,
D 9 © © © ©| © © © ©©

te preamãrim în-tr-un sin - gur glas, cân-tând fã - rã
D © © © © © ©

în - ce - ta - re:
PREFAŢA COMUNĂ A VI-A 1491
PREFAŢA COMUNĂ A VI-A

Misterul mântuirii în Cristos
Ton simplu
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
D ©
© © © © ||N N © © © © © © ||N N

D © © © ©
© © © © © © © ©

¤. Sã-i mul - þu - mim Dom - nu -lui Dum - ne -ze - u -lui
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

nos -tru! #. Vred - nic ºi drept e - ste.
D © 9 9 © ©
©

|
D © ©|© 9 © © ©
©|

e - ste sã-þi aducem mulþumiri pururea þie, Pã - rin - te sfânt,
D © 9 9 9

| |
prin Fiul tãu iubit, Isus Cristos, Cuvântul veºnic prin care
D © © © © ©| © 9

toa - te le-ai cre -at, pe care ni l-ai trimis ca mântuitor ºi
D © © © © © |9

rãs-cum- pã -rã- tor, întrupat de la Duhul Sfânt ºi nãscut din
D © © © © © ©|

Fe-cioa-ra Ma- ri - a.
D © 9 9

|
Ca sã împlineascã pânã la sfârºit voinþa ta ºi sã adune un
D 9 9

| |
popor care sã-þi aparþinã, când a sosit ceasul suferinþelor sale,
D9 © © © © ©| 9 ©

ºi-a întins bra- þe-le pe cruce, rupând astfel lanþuri - le
D © © 9 © © © © ©|

|
mor -þii ºi deschizându-ne ca - lea în- vi - e - rii.
D © 9 9 © © © © ©| 9

|
De aceea, împreunã cu toþi în-ge- rii ºi sfin -þii, vestim fãrã
D9 © © © ©| © © © © © © ©

încetare mã- ri - rea ta, cân- tând cu bu- cu - ri - e:
PREFAŢA COMUNĂ A VI-A 1493
PREFAŢA COMUNĂ A VI-A

Misterul mântuirii în Cristos
Ton solemn
D Í Í Í Í Í Í Í Í Í ||N N © © © © © © ©
© ||N N
D © © © © © © © © ||N N © © © © © © © ©
© © © ||N N

D © ©© © © © © © © © © © © © © ©
© ©

¤. Sã-i mul - þu - mim Dom - nu-lui Dum-ne - ze - u - lui
D ©
© © © ||N N © © © © © © © © © ||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| ©
9 © ©© ©© ©

e - ste sã-þi aducem mulþumiri pururea þi- e, Pã - rin - te
D © |© 9 9

|
sfânt, prin Fiul tãu iubit, Isus Cristos, Cuvântul veºnic prin
D 9 © © © © © © ©| © 9

care toa -te le-ai cre-at, pe care ni l-ai trimis ca mântuitor
D © © © © © © © ©| 9
© © © ©
©
|
ºi rãs - cum -pã - rã- tor, întrupat de la Du - hul sfânt ºi
D © © © © © © © © © © © ©|

nãs - cut din Fe-cioa - ra Ma- ri - a.
D ©
9 9

|
D 9 9

| |
D 9 © © © © © ©| 9 © ©©

ºi-a întins braþe - le pe cru - ce, rupând astfel lan - þu - ri - le
D © © 9 © © © © © © © © ©|

|
mor - þii ºi deschizându-ne ca - lea în - vi - e - rii.
D © © ©© © © 9 © © © © © ©
|
|
De a - ce - ea, îm - preunã cu toþi înge-rii ºi sfin - þii,
D 9 © © © ©| © © © ©

vestim fãrã încetare mã- rirea ta, cân - tând cu
D © © © ©© ©

bu - cu - ri - e:
PREFAŢA I PENTRU RĂPOSAŢI 1495
PREFAŢA I PENTRU RĂPOSAŢI

Speranţa învierii în Cristos
Ton simplu
Prefaţa următoare se spune la Liturghiile pentru răposaţi.
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
D ©
© © © © ||N N © © © © © © ||N N

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D 9 9 © © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © © 9 9 ©

|
D © © ©| 9 © © © © © © |

D © 9 © © © © ©|

În el ne-a strãlucit speranþa învie - rii fe - ri - ci - te,
D © 9 9 © © © ©
©|

|
ast - fel încât pe noi, cei întristaþi de certi - tu - di- nea mor- þii,
D © © © © © 9 © © © © © |N

|
sã ne mân- gâ - ie fãgãduinþa nemuri - rii vi - i - toa - re.
D ©
9 9 © © ©

|
Cãci viaþa credincioºilor tãi, Doamne, se schimbã dar nu se
D © ©| © 9 ©

pier- de, ºi dupã destrãmarea nestatornicei locuin- þe
D © © ©| 9
© © © 9 © © ©

|
pã-mân- teºti, le este pre- gã - tit un lãcaº veº - nic în
D © © |N
N
ce - ruri.
D © 9 9 © © © © © ©| © 9 ©

|
De aceea, cu înge-rii ºi ar- han- ghe - lii, cu tronurile ºi
D © © © © ©| © 9 © © © © © |

stã - pâ - ni - ri - le ºi cu toate corurile oº - ti - rii ce - reºti,
D © © © © © © © ©| © © © © © © ©
©
cân-tãm im-nul sla - vei ta - le, zi - când fã - rã în- ce-ta -re:
PREFAŢA A II-A PENTRU RĂPOSAŢI 1497
PREFAŢA A II-A
PENTRU RĂPOSAŢI
Cristos a murit pentru viaţa noastră
Ton simplu
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
D ©
© © © © ||N N © © © © © © ||N N

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © © © © © © ||N N
© © ||N N

D 9 9 © © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © © 9 9 ©

|
D © © ©| 9 © © © © © © |

D © 9 © © © © ©|

El este acela care de unul singur a pri - mit sã moa- rã,
D © © © © © © © © © © © |N

|
ca prin moarte sã nu pie -rim cu to - þii.
D © 9 9 © © © © ©|

|
Ba, mai mult, el s-a dus de bunã - vo - ie la moar - te,
D 9 © © © © © © |N

ca sã ne facã pe toþi pãr-taºi la via - þa sa.
D © 9 9 © © © © ©|9

|
De aceea, uniþi cu coru - ri - le de în - geri, te lãudãm cu
D 9 © © © © ©

bucurie, spunând toþi îm- pre - u - nã:
PREFAŢA A III-A PENTRU RĂPOSAŢI 1499
PREFAŢA A III-A PENTRU RĂPOSAŢI

Cristos, mântuirea şi viaţa
Ton simplu
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
D ©
© © © © ||N N © © © © © © ||N N

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D 9 9 © © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © © 9 9 ©

|
D © © ©| 9 © © © © © © |

D © 9 © © © © © | © © © © © ©

|
El este mân - tu - i - rea lumii, via - þa ce - lor vii ºi
D © © © © © © © |N

în - vi - e - rea celor morþi.
D © 9 © © © ©|

Prin el adorã mulþimile de îngeri maies- ta - tea ta,
D 9 © © © © © |N

bucurându-se în veci de vede - rea fe - þei ta - le.
D © 9 9 © © ©

|
Ne rugãm ca, împreunã cu ei, sã primeºti ºi glasu - ri - le
D © ©|9 © © © © ©

noas -tre, care-þi cântã cu bu - cu - ri - e:
PREFAŢA A IV-A PENTRU RĂPOSAŢI 1501
PREFAŢA A IV-A PENTRU RĂPOSAŢI

De la viaţa pământească la gloria cerească
Ton simplu
D © © © © © © © ||N N © © © ©
© ||N N
D ©
© © © © ||N N © © © © © © ||N N

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © ||N N © © © © © © © ||N N

D 9 9 © © ©
©

|
D © ©| ©
9 © © © © ©|

D © © 9 9 ©

|
D © © ©| 9 © © © © © © |

D © 9 9 © © ©
©|

|
Prin puterea ta, ne naºtem, iar prin voinþa ta, noi vie - þu-im,
D © 9 9 ©
©

|
din porunca ta, întorcându-ne în pãmântul din care am fost
D © ©| 9 © © © © © © |N

lu - aþi, suntem eliberaþi de sub le-gea pã - ca - tu - lui.
D © 9 © © © ©|

ªi, fiind rãscumpãraþi prin moartea Fi - u - lui tãu,
D 9 © © © © 9
© © ©
©
|
suntem chemaþi sã ne îm-pãr-tã -ºim de slava în - vi - e - rii
D © ©|

sa -le.
D © 9 9 © © © © ©
©|

|
De aceea, împreunã cu mulþimea îngerilor ºi a sfin - þi - lor,
D ©
9 © © © © ©| 9 © © © ©
©

cân-tãm imnul mã - ri - rii ta - le, zicând fãrã în - ce - ta - re:
PREFAŢA A V-A PENTRU RĂPOSAŢI 1503
PREFAŢA A V-A PENTRU RĂPOSAŢI

Învierea noastră prin victoria lui Cristos
Ton simplu
D © © © © © © © || © © © ©
© ||
D © © © © © || © © © © © © ||

D © © © © © © © © © © ©
©
D © © || © © © © © © © ||

D © 9 9 © ©
©

|
D © ©| © 9 © © © © ©
|
D © ©9 © © © © 9
© © ©
|
D © © ©|

Dum - ne - zeu.
D © 9 © © © ©| © 9

Cãci, deºi din vina noastrã suntem mu-ri -tori, prin îndurarea
D 9 © © © ©
|
ºi harul tãu suntem rãscumpãraþi prin biruinþa lui Cris-tos,
D 9 |9

astfel încât noi, cei care, din pricina pãcatului, am cãzut
D © © © ©| 9

pra- dã mor-þii, suntem chemaþi la viaþa veºnicã alãturi
D 9 © © © © © |N

de Rãscumpã - rã -torul nos-tru.
D ©
9 9 © © © © |© 9

|
De aceea, împreunã cu puterile ce - reºti, te preamãrim
D 9 © © © © |9 © © ©

|
neconte - nit pe pã-mânt, strigând fãrã în- ce - ta - re
D © © © © © ©

ma - ies - tã - þii tale:
a18. Anexa - Cantari la Sfanta Liturghie (1329-1562)b:MISSALE ROMANUM 13.12.2008 11:14 Pagina 1505
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ I
sau CANONUL ROMAN
CP Preotul, cu braţele întinse, cântă:
Í 9 9

|
Pe tine, aºadar, preamilostive Pãrinte, cu umilinþã te rugãm
9 9 © © © |

|
ºi îþi cerem, prin Domnul nostru Isus Cristos, Fi - ul tãu,
Împreunează mâinile, apoi, face semnul crucii asupra pâinii şi a potirului laolaltă:
Í 9

|
sã binevoieºti a primi ºi a binecuvânta D aceste daruri,
9 © © ©|

aceste prinosuri, aceste sfinte jertfe nepã- ta - te,
Întinzând braţele, continuă:
© 9
|
pe care þi le oferim mai întâi pentru Biserica ta sfântã Catolicã.
9 9

|
Binevoieºte a-i dãrui pacea, a o pãzi, a o uni ºi cârmui pe
9 © © |© 9 9

|
întregul pã -mânt îm- preunã cu slujitorii tãi, Papa nostru N. ,
9 9

|
ºi Episcopul nostru N. , ºi cu toþi aceia care mãrturisesc
9 © © © © © © ||

dreapta credinþã catolicã ºi a - pos -to - li - cã.
POMENIREA CELOR VII
1C
© 9 9 © © |

|
A - du-þi aminte, Doamne, de slujitorii ºi slujitoarele ta - le,

Îşi împreunează mâinile şi se roagă în tăcere câteva momente pentru cei pe care doreşte
să-i amintească. Apoi, cu braţele deschise, continuă:
(©) (©) (©) | © 9

9
|
N. ºi N. ºi de toþi cei de faþã, a cãror credinþã ºi evlavie
9 © ©| © 9 9

|
îþi sunt cunoscu -te, pen -tru care îþi oferim, sau care îþi oferã
9 9

|
aceastã jertfã de laudã, atât pentru ei înºiºi, cât ºi pentru
9 9 9

| |
toþi ai lor, pentru rãscumpãrarea sufletelor, spre nãdejdea
9 © ©|© 9

|
mântuirii ºi ocrotirii lor, ºi înalþã rugãciunile lor cãtre tine,
9 © © © ©|

Dumnezeul cel veºnic, viu ºi a - de -vã-rat.
INVOCAREA MIJLOCIRII SFINŢILOR
2C
Í 9 9

|
În unire cu întreaga Bisericã, amintim ºi cinstim, înainte de
9 9

|
toate pe slãvita pururea Fecioarã Maria, Nãscãtoarea

RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ I SAU CANONUL ROMAN 1507
9 © © | © ©

Domnului ºi Dumnezeului nostru Isus Cris-tos, † pre -cum
9 9 9

| |
ºi pe sfântul Iosif, soþul Fecioarei, pe toþi sfinþii tãi apostoli
9 9 9

| |
ºi martiri, Petru ºi Paul, Andrei ( Iacob, Ioan, Toma, Iacob,
9 9 © ©| © ©

|
Filip, Bartolomeu, Matei, Simon ºi Ta - deu; Lin, Clet,
9 9

| |
Clement, Sixt, Corneliu, Ciprian, Laurenþiu, Crisogon,
9 9 ©|

|
Ioan ºi Paul, Cosma ºi Damian) ºi pe toþi sfinþii tãi.
© 9 9

|
Prin meritele ºi rugãciunile lor, dãruieºte-ne în toate
9 © © © © ||

împrejurãrile ocrotirea ºi aju - to - rul tãu.
© © © © © © © © || © © ©
||
( Prin Cris - tos, Dom- nul nos - tru. #. A - min. )
„ÎN UNIRE” PROPRII
La Naşterea Domnului şi în octava Crăciunului:
© 9 9

|
În unire cu întreaga Bisericã, în timp ce sãrbãtorim (noaptea
9 9

|
preasfântã) ziua preasfântã în care preacurata Fecioarã
9 © © |© 9

Maria l-a nãscut lumii pe Mântuito - rul, o amintim ºi
9 9 9

| |
cinstim, înainte de toate, pe aceastã slãvitã pururea Fecioarã
9 9

|
Maria, Nãscãtoarea Domnului ºi Dumnezeului nostru Isus
© ©| © ©

Cris - tos; † ( pre-cum... )
La Epifanie:
© 9 9

|
În unire cu întreaga Bisericã, în timp ce sãrbãtorim ziua
9 9

|
preasfântã în care Fiul tãu unul-nãscut, deopotrivã cu tine în
9 9 ©
©|
|
mãrirea ta veºnicã, s-a arãtat ca om adevãrat în trup vã - zut,

© 9 9

|
o amintim ºi cinstim, înainte de toate, pe slãvita pururea
9 9

|
Fecioarã Maria, Nãscãtoarea Domnului ºi Dumnezeului
9 © ©| © ©

nostru, Isus Cris - tos; † ( pre - cum... )
De la Liturghia vigiliei pascale până la duminica a II-a a Paştelui:
© 9 9

|
În unire cu întreaga Bisericã, în timp ce sãrbãtorim
9

( noaptea ) ziua preasfântã a Învierii dupã trup a Domnului
9 © ©| © 9

nostru Isus Cris - tos, o amintim ºi cinstim, înainte de
9 9 9

| |
toate, pe slãvita pururea Fecioarã Maria, Nãscãtoarea
9 9 © ©|

|
Domnului ºi Dumnezeului nostru, Isus Cris -tos; †
La Înălţarea Domnului:
© 9 9

|
În unire cu întreaga Bisericã, în timp ce sãrbãtorim ziua
9

|
preasfântã în care Fiul tãu unul-nãscut, Domnul nostru,

9

|
a aºezat la dreapta mãririi tale firea noastrã neputincioasã,
9 © ©|© 9

unitã cu dumnezeirea lui, o amintim ºi cinstim înainte de
9 9 9

| |
toate pe slãvita pururea Fecioarã Maria, Nãscãtoarea
9 © ©|

Domnului ºi Dumnezeului nostru Isus Cris- tos; †
© ©

( pre - cum...)
În duminica Rusaliilor:
© 9 9

|
În unire cu întreaga Bisericã, sãrbãtorind ziua preasfântã a
9 9
©

|
Rusaliilor în care Duhul Sfânt s-a arãtat apostolilor în limbi
© ©|© 9 9

|
de foc, o amintim ºi cinstim, înainte de toate, pe slãvita
9 9

|
pururea Fecioarã Maria, Nãscãtoarea Domnului ºi
9 © ©| © ©

Dumnezeului nostru Isus Cris - tos; † ( precum...)
CP Cu braţele deschise, preotul continuă:
© 9 9

|
Te rugãm, aºadar, Doamne, sã primeºti cu bunãvoinþã jertfa
9 9 Í Í|

|
slujirii noastre ºi a întregii tale fami - lii.
© 9 9

|
Rân- duieºte în pace zilele noastre, mântuieºte-ne de osânda
9 © © © © © ||

veºnicã ºi primeºte-ne în rândul a - le - ºi - lor tãi.
Împreunează mâinile.
© © © © © © © © || © © ©
||
( Prin Cris - tos, Dom-nul nos - tru. #. A - min.)
La Joia Mare:
© 9 9

|
9 9

|
slujirii noastre ºi a întregii tale familii, pe care þi-o oferim
9 9

|
în ziua în care Isus Cristos, Domnul nostru, a încredinþat
9 © ©|

ucenicilor sãi taina trupului ºi sângelui sãu.
© 9 9

|
9 9 © © © © ||

|
veºnicã ºi primeºte-ne în rândul ale - ºi - lor tãi.
De la Liturghia Vigiliei pascale până la duminica a II-a a Paştelui:
© 9 9

|
9 9

|
slujirii noastre ºi a întregii familii, pe care þi-o oferim ºi
9

|
pentru aceia pe care i-ai renãscut din apã ºi din Duhul Sfânt,
9 © © ©|

dãruindu-le iertarea tuturor pãca - te - lor.
© 9 9

|
9 9 © © © © ||

|
veºnicã ºi primeºte-ne în rândul ale - ºi - lor tãi.

Ţinând mâinile întinse asupra darurilor, cântă:

CC
© 9 9

|
Te rugãm, Dumnezeule, sã binevoieºti a face aceastã jertfã
9 9 9

| |
în toate binecuvântatã, þie sfinþitã, bineprimitã ºi plãcutã
© © |© 9

þi - e, ca ea sã devinã pentru noi trupul ºi sângele
9 © © © © © © © ©
||
|
preaiubitului tãu Fiu, Dom- nul nos - tru I - sus Cris-tos.

Împreunează mâinile.
În formulele care urmează, cuvintele Domnului să fie cântate clar şi răspicat, după cum
o cere însăşi natura lor.
Preotul ia pâinea în mâini şi, ţinând-o ridicată puţin deasupra altarului, continuă:
© 9 © © |© 9

El, în ajunul pãti-mirii, a luat pâinea în sfintele ºi
© © © |© 9
9

|
preacinstitele sa - le mâini ºi, ridicând ochii spre cer,

Ridică ochii.
9 9 © © ©|

|
cãtre tine, Dumnezeule, Tatãl sãu atot-pu-ter -nic,
9 9 9

| |
mulþumindu-þi, a binecuvântat-o, a frânt-o ºi a dat-o

© © © ||
9

ucenicilor sãi, zi -când:
Se înclină puţin.
Í Í 9 Í © Í Í |

LLU-AÞI ªI MÂNCAÞI DIN A - CEAS -TA TOÞI:
9 © © © © © © 9

|
ACES -TA E - STE TRU -PUL MEU CARE SE
© © © © © © ||

JERT - FEª -TE PEN-TRU VOI.
Preotul arată poporului ostia consacrată, apoi o aşază pe patenă şi, îngenunchind, o
adoră. Apoi, continuă, luând potirul şi, ţinându-l ridicat puţin deasupra altarului:
Í 9 Í Í| Í 9

|
De asemenea, dupã ci - nã, lu - ând ºi acest preþios potir
© © © |© 9
9

în sfintele ºi preacinstitele sa - le mâini ºi din nou
9 9 9 © ©

| |
mulþumindu-þi, l-a binecuvântat ºi l-a dat ucenicilor sãi,
© © ||

zi - când:
Í Í 9 Í © Í Í | 9

LLU - AÞI ªI BEÞI DIN A - CES -TA TOÞI: ACESTA
9 © © | © 9

ESTE POTIRUL SÂNGE -LUI MEU, AL NOULUI
9 © © © © © © | © ©

ªI VEªNI -CU-LUI LE - GÃ - MÂNT, CA - RE
9

PENTRU VOI ªI PENTRU MULÞI SE VARSÃ SPRE
© © © © © © © |

IER -TA - REA PÃ - CA - TE - LOR.
© © 9 © © © © ©
© ||
FA- CEÞI ACEASTA ÎN A - MIN -TI - REA MEA.
Arată poporului potirul, îl pune pe corporal şi, îngenunchind, îl adoră. Apoi cântă:
© © © © © © © ||

sau:
¤. Mis - te - rul credin -þei. sau
©
© © © © © © © © © © © ||

¤. Mis - te - rul cre - din - þei.
Poporul continuă, aclamând:
© © © © © © © © © © © ©|

©
#. Moar -tea ta o ves - tim, Doam - ne,
© © © © © © © © © © © © | © © ©

ºi în - vi - e - rea ta o mãr -tu - ri - sim pâ - nã când
© © © ©||

vei ve - ni.
Apoi, cu braţele deschise, preotul cântă:

CC
Í 9 9

| |
De aceea, Doamne, noi, slujitorii tãi ºi poporul tãu sfânt,
9 9

|
celebrând fericita pãtimire, precum ºi învierea din morþi ºi
9 9

|
glorioasa înãlþare la ceruri a Fiului tãu, Domnul nostru
9 © ©|© 9

|
Isus Cris - tos, o - ferim maiestãþii tale preaslãvite,
9 9 9 © ©|

| |
din darurile tale, o jertfã curatã, o jertfã nepã - ta - tã,
© 9

pâi - nea sfântã a vieþii fãrã de sfârºit ºi potirul mântuirii
© © © ||

veº-ni - ce.
© 9 © © |

Bi - nevoieºte a privi asupra lor cu faþã seninã ºi blân - dã
© 9

ºi a le primi precum ai primit darurile dreptului tãu slujitor,
9 9 © © |© 9

|
Abel, ºi jertfa patriarhului nostru, Abra -ham, ºi ceea ce

9 9 9

| | |
þi-a oferit marele tãu preot, Melchisedec, jertfã sfântã,
© © © © © ||

pri-nos ne - pã - tat.
Înclinat, cu mâinile împreunate, preotul continuă:
Í 9 Í Í|

Te rugãm cu umilinþã, Dumnezeule atot puter - nic,
Í 9 9

|
sã porunceºti ca jertfa aceasta sã fie adusã, prin mâinile
9 9 9

| |
sfântului tãu înger, pe altarul tãu ceresc, în faþa maiestãþii
9 © ©| © 9 9

|
ta le dumneze-ieºti, pen - tru ca noi toþi, care vom primi
9 © ©|

de pe acest altar preasfântul trup ºi sânge al Fiului tãu,
Se ridică şi îşi face semnul crucii, cântând:
© 9

sã ne umplem de toatã binecuvântarea cereascã ºi de tot
© © © ||

harul tãu.
Îşi împreunează mâinile.
Í Í Í © © © © © || © © ©

||
( Prin Cris - tos, Dom- nul nos - tru. #. A - min. )
POMENIREA CELOR RĂPOSAŢI
Cu braţele deschise, preotul cântă:

3C
Í 9 9

| |
A - minteºte-þi, Doamne, ºi de slujitorii ºi slujitoarele tale,
9 9

| |
N. ºi N., care au mers înaintea noastrã cu semnul credinþei
9 © ©|

ºi dorm somnul pã -cii.
Îşi împreunează mâinile şi se roagă în tăcere câteva momente pentru răposaţii pe care
doreşte să-i pomenească. Apoi, cu braţele deschise, continuă:
© 9 9

|
Te rugãm, Doamne, sã binevoieºti a le da lor ºi tuturor celor
9 9

|
care odihnesc în Cristos un loc de rãcorire, de lu minã
© © © © ||

ºi de pa - ce.
© © © © © © © © || © © © ||

( Prin Cris - tos, Dom-nul nos - tru. #. A - min.)
Preotul îşi bate pieptul cu mâna dreaptă, apoi continuă cu braţele deschise:
4C
Í 9 9 9

| |
De asemenea, ºi pe noi, pãcãtoºii, slujitorii tãi, care
9 9

|
nãdãjduim în mulþimea îndurãrilor tale, binevoieºte a ne uni

9 © ©|© 9

cu sfinþii tãi apostoli ºi mar - tiri: cu Ioan, ªtefan, Matia,
9 9

|
Barnaba ( Ignaþiu, Alexandru, Marcelin, Petru, Felicitas
9 9

|
Perpetua, Agata, Lucia, Agneza, Cecilia, Anastasia ) ºi cu toþi
9 ©|

sfinþii tãi.
© 9

Te rugãm sã ne primeºti alãturi de ei nu pentru vrednicia
9 9 © © © © ||

|
noastrã, ci din belºugul mi - lei ta - le.

© © © © © © © © ||

Prin Cris - tos, Dom - nul nos - tru.
Şi continuă:
CP
© 9 9 9

| | |
Prin care tu, Doamne, pururea creezi aceste daruri, le sfinþeºti,
9 9 Í Í Í Í ||

|
le însufleþeºti, le binecuvântezi ºi ni le dai no - uã.

Preotul ia patena cu ostia şi potirul şi, ridicându-le pe amândouă, cântă:

CP
D
© 9
D © © © © © © |© ©

Prin Cristos, cu Cristos ºi în Cris-tos, þi - e,
CC
D D 9 9 © © ©

|
Dumnezeule, Tatã atotputernic, în unire cu

D D
© © © ©|9 © © © © © © © © ©

|
Du - hul Sfânt, toatã cin - stea ºi mã - ri - rea

D D
© © © © © © © © || © © © ||

în toþi ve -cii ve - ci - lor. #. A - min.
sau:
CP
D
© 9
D © © © ©| © 9

Prin Cristos, cu Cristos ºi în Cris - tos, þi - e, Dumnezeule,
CC
D D 9 9 © © © © |9

|
Tatã atotputernic, în uni re cu Du-hul sfânt, toatã

D D © ©
© © © © © © © © © © © ©

||
|
cin -stea ºi mã - ri - rea în toþi ve - cii ve - ci - lor.

D D
© © © ||

A - min.
Urmează apoi ritul Împărtăşaniei, pag. 1548.
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ
A II-A
Deşi este prevăzută cu o prefaţă proprie, această Rugăciune euharistică se poate folosi
şi cu alte prefeţe, în special cu acelea care cuprind sintetic misterul mântuirii, aşa cum
sunt, de exemplu, prefeţele comune.
D Í Í Í Í Í Í Í Í Í ||N N © © © © © © ©
© ||N N
D © © © © © © © © ||N N © © © © © © © ©
© © © ||N N

D © ©© © © © © © © © © © © © © ©
© ©

¤. Sã-i mul - þu - mim Dom - nu-lui Dum-ne - ze - u - lui
D © © © ||N N © © © © © © © © © © ||N N

D © 9 9 ©
©©

|
D © © ©| © 9 © © © © © ©

e - ste sã-þi aducem mulþumiri pururea þi- e, Pã - rin - te
D © |© 9 9

|
sfânt, prin Fiul tãu iubit, Isus Cristos, Cuvântul veºnic prin
D 9 © © © © © © ©| © 9

care toa -te le-ai cre-at, pe care ni l-ai trimis ca mântuitor
D © © © © © © © ©| 9
© © © ©
©
|
ºi rãs - cum -pã - rã- tor, întrupat de la Du - hul sfânt ºi
D © © © © © © © © © © © ©|

nãs - cut din Fe-cioa - ra Ma- ri - a.
D ©
9 9

|
D 9 9

| |
D 9 © © © © © ©| 9 © ©©

ºi-a întins braþe - le pe cru - ce, rupând astfel lan - þu - ri - le
D © © 9 © © © © © © © © ©|

|
mor - þii ºi deschizându-ne ca - lea în - vi - e - rii.
D © © ©© © © 9 © © © © © ©
|
|
De a - ce - ea, îm - preunã cu toþi înge-rii ºi sfin - þii,
D 9 © © © ©| © © © ©

vestim fãrã încetare mã- rirea ta, cân - tând cu
D © © © ©© ©

bu - cu - ri - e:
Preotul, cu braţele întinse, cântă:
CP
© 9 9 © © © © ©
©||N N
|
Cu adevãrat sfânt eºti, Doamne, izvorul a toa-tã sfin- þe-ni-a.

Îşi împreunează mâinile şi, ţinându-le întinse asupra darurilor, cântă:
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ A II-A 1523
CC
©9 9
©

|
Te rugãm, aºadar, sfinþeºte darurile acestea cu roua Duhului

Îşi împreunează mâinile şi face semnul crucii asupra pâinii şi a potirului laolaltă, cântând:
©|© 9 9

|
tãu, ca ele sã devinã pentru noi trupul D ºi sângele Domnului
© © © © © © ||

nostru I- sus Cris -tos.
Îşi împreunează mâinile. În formulele următoare, cuvintele Domnului să fie cântate clar
şi răspicat, după cum o cere însăşi natura lor.
© 9 © ©| © 9

El, dându-se pe sine de bunãvoie spre pãti- mi- re, a luat
Ia pâinea şi, ţinând-o ridicată puţin deasupra altarului, continuă:
9 9 © © © ©|

|
pâinea ºi,mulþumind, a frânt-o ºi a dat-o ucenicilor sãi,zi-când:

© © 9 © © © © |9
©
LLU -AÞI ªI MÂNCAÞI DIN A -CEAS - TA TOÞI: ACESTA
© © © |9
© © © © ©

E -STE TRU-PUL MEU, CARE SE JERT- FEª - TE
© © © ||

PEN -TRU VOI.
Preotul arată poporului ostia consacrată, apoi o aşază pe patenă şi, îngenunchind, o adoră.
Apoi, luând potirul şi, ţinându-l ridicat puţin deasupra altarului, continuă:
© 9 © ©| © 9

De asemenea, dupã ci- nã, lu - ând potirul ºi, din nou
9 9 © © © © |

|
mulþumind, l-a dat ucenicilor sãi, zi- când:

© © 9 © © © © |9

LLU - AÞI ªI BEÞI DIN A- CES - TA TOÞI: ACESTA ESTE
9 © © |© 9

POTIRUL SÂNGELUI MEU, AL NOULUI ªI
© © © |© 9
© © © ©

VEª -NI- CU-LUI LE - GÃ-MÂNT, CA-RE PENTRU VOI ªI
9 © ©

PENTRU MULÞI SE VARSÃ SPRE IERTA - REA
© © © ©|

PÃ-CA-TE -LOR.
© © 9 © © © © © © ||

FA- CEÞI ACEASTA ÎN A -MIN - TI -REA MEA.
Arată poporului potirul, apoi îl pune pe corporal şi, îngenunchind, îl adoră. Apoi cântă:
CP
© © © © © © |
| © © © © © © © © © © ©||

© NN © N N
¤.Mis -te - rul cre-din-þei.sau Mis- te - rul cre - din - þei.
© © © © © © © © © © © ©| © © © © ©

© ©
#.Moar-tea ta o ves -tim, Doam - ne, ºi în - vi - e- rea
© © © © © © | © © © © © © © ||N N

ta o mãr -tu - ri-sim, pâ -nã când vei ve - ni.
Apoi, preotul, cu braţele întinse, cântă:
CC
© 9 9

|
Ce - lebrând, aºadar, moartea ºi învierea Fiului tãu, îþi oferim,
9 © ©| © 9

Doamne, pâinea vieþii ºi potirul mântu-i - rii, mul-þumindu-þi
9 9 © © ©
© ||N N
|
cã ne-ai învrednicit sã stãm înaintea ta ºi sã-þi slu -jim þi - e.
© 9

|
Te rugãm cu umilinþã sã ne uneascã Duhul Sfânt pe noi,
9 © © © © |

care ne facem pãrtaºi de trupul ºi sângele lui Cris-tos.
1C
©9 9

|
A - du-þi aminte, Doamne, de Biserica ta, rãspânditã
9 © © |© 9

|
pe întregul pã-mânt, ca sã o desãvârºeºti în dragoste,

9 9

|
împreunã cu pãrintele nostru Papa N., cu Episcopul nostru N.
© © © © ©|

ºi cu tot cle - rul.
La Liturghiile pentru răposaţi se poate adăuga:
© 9 9

| |
A - du-þi aminte, Doamne, de slujitorul tãu (slujitoarea ta) N.,
9 ©
©|
pe care l-aichemat(ai chemat-o)(astãzi)la tine din aceastã lu-me.
© 9

|
În -gãduie ca, precum prin Botez a fost unit(ã) cu Fiul tãu
9 © © © ||

întru moarte la fel sã devinã pãrtaº(ã ) de învi - e - rea lui.
2C
© 9 9

|
A - du-þi aminte, Doamne, ºi de fraþii noºtri, care au adormit
9 9
©
|
în speranþa învierii, ºi de toþi cei care au rãposat în milostivirea
©| © 9 © © © © © ©|

ta ºi primeºte-i sã se bucure de lumina Fe- þei ta - le.
© 9 © ©| © 9

Te rugãm, ai milã de noi toþi, pen-tru ca, împreunã cu Fericita
9 9 9

| |
Nãscãtoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, cu fericiþii apostoli
9 9 © ©| © 9

|
ºi cu toþi sfinþii, pe care din veci i-ai iu-bit sã ne învrednicim
9 9

|
a fi pãrtaºi la viaþa cea veºnicã, sã te lãudãm ºi sã te

9 9 © © © © ||

|
preamãrim prin Isus Cristos, Fi - ul tãu.

DD CP 9 © © © © © © © |© 9
CC
©

D 9 © © © © © 9
©

Prin Cristos, cu Cristos ºi©© în Cris- |
tos, ©
þi -e, Dumnezeule,
D D Prin
9 9 © © © © © © © |9
Cristos, cu Cristos ºi în Cris- tos, þi -e, Dumnezeule,

D
|
|
D 9 Tatã atotputernic, 9 © cu
© © ©Du© - hul © Sfânt,
© |9
toatã
|
în unire
D D Tatã
© © © © © © © © © © © © © © © © ©
atotputernic, în unire cu Du - hul Sfânt, toatã

D ||
|
D cin© - stea
© © ºi© © mã
© - ri© ©- rea,
© în
© toþi© ve© - cii© ve© - ci© - ©lor.©
|
Dcinaclamă:
Poporul
D
D © © ©
- stea ºi mã - ri - rea, în toþi ve - cii ve - ci - lor.

D © ©||
#. A© - min.

D D A - min.
9 © © © © |© 9
©
#.

D apoi9ritul Împărtăşaniei, pag.©1548.
Urmează
D © Cristos, cu Cristos ºi în© Cris-tos, 9
© © | ©þi -e, Dumnezeule,

Prin
D D Prin
9 9 © © © © |9 ©
Cristos, cu Cristos ºi în Cris-tos, þi -e, Dumnezeule,

D ©
|
D 9 Tatã atotputernic, 9 © Du- © hul © | toatã

© Sfânt, 9 cin-© stea ©

|
în uni re cu
D D Tatã atotputernic,
© ©
în uni re cu Du- hul Sfânt, toatã cinstea
|
RUGĂCIUNEA
RUGÃCIUNEA
RUGÃCIUNEA EUHARISTICĂ
EUHARISTICÃ aa III-a
RUGÃCIUNEA EUHARISTICÃ a III-a
EUHARISTICÃ
A III-A
III-a
RUGÃCIUNEA EUHARISTICÃ
RUGÃCIUNEA EUHARISTICÃ a
a III-a
III-a
Preotul, cu braţele întinse, cântă:
CP ©© 9 9

9 9
|
|

9 9
|
© eºti
|

Sfânt
|
9 9
|
©
© 9
9
|

Sfânt eºti cu adevãrat, Doamne, ºi pe bunã dreptate te laudã
Sfânt eºti cu
cu adevãrat,
adevãrat, Doamne,
Doamne,
|
ºi
ºi pe
pe bunã
bunã dreptate
dreptate te
te laudã
laudã
Sfânt eºti cu adevãrat, Doamne, ºi pe bunã dreptate te laudã
9

Sfânt
9
eºti
©
eºti cu
© ©
adevãrat,
| © 9
9
Doamne,
Doamne, ºi ºi9pe
9
pe bunã
bunã dreptate
dreptate te

te laudã
| |
©© || ©© 9
|
| |
Sfânt cu adevãrat, laudã

9 © 9
|
| |
|

toatã
| |
9 © 9 9
| |
9

© ©
© | ©
© 9 Fiul tãu, 9
| |
fãptu-ra,cãci prin Fiul tãu, Domnul nostru Isus Cristos,

toatã fãptu-ra,cãci prin Fiul tãu, Domnul nostru Isus Cristos,
|
toatã
toatã fãptu-ra,cãci
fãptu-ra,cãci prin
prin Fiul tãu,|
Domnul nostru Isus
Domnul nostru Isus Cristos, Cristos,
|
9
toatã fãptu-ra,cãci prin Fiul tãu,9
fãptu-ra,cãci

9
toatã prin Fiul tãu,
9
Domnul nostru Isus
Domnul nostru Isus Cristos, Cristos,

9

9
|

ºiºiºi9
9 prin lucrarea Duhului Sfânt, 9 9

însufleþeºti ºi sfinþeºti
prin lucrarea Duhului Sfânt, însufleþeºti ºi sfinþeºti

ºi prin lucrarea Duhului Sfânt, însufleþeºti ºi sfinþeºti
prin lucrarea Duhului Sfânt, însufleþeºti ºi sfinþeºti
9
ºi prin

©
prin lucrarea
© || ©
Duhului
| 9 Sfânt,
Sfânt, însufleþeºti
însufleþeºti ºi ºi sfinþeºti

|
9 ©© ©© | ©© 9
ºi lucrarea Duhului sfinþeºti
|

9 9
|
|

întregul
|
9 © 9
|
9

© ©
© | ©
© 9 încetare aduni poporul tãu,
|
u ni-vers ºi fãrã încetare aduni poporul tãu,

întregul u ni-vers ºi fãrã încetare aduni poporul tãu,
|
întregul
întregul u ni-vers
u ni-vers ºi
ºi fãrã
fãrã încetare aduni poporul tãu,
|
9
întregul

9
întregul u
u ni-vers
ni-vers ºi ºi fãrã
fãrã încetare
încetare aduni aduni poporul
poporul
|
9
9
tãu,
tãu,

9

pentru9 9
9

9

ca, de la rãsãritul soarelui pânã la apus, 9
ca, de la rãsãritul soarelui pânã
pentru ca, de la rãsãritul soarelui pânã la apus, sã i se aducã
pentru
pentru ca, de la rãsãritul soarelui pânã la
la apus,
apus, sã
sã ii se
se

aducã

aducã
sã i se aducã
9
pentru

9
pentru ca, de la© rãsãritul soarelui
ca, de la
©
rãsãritul
©
©© ©© ©© ©© ©© ©
soarelui
© ||
pânã la apus, sã i
pânã la apus, sã i se aducãse aducã

9

9

9

numelui tãu ©© -fã©© cu©© - ra©© - tã.©©
jert -fã cu - ra - tã.

numelui tãu jert -fã cu - ra - tã.
numelui tãu
numelui tãu jert jert -fã cu - ra - tã.
Îşi împreunează mâinile şi, ţinându-le

-fã 9cu întinse asupra darurilor, cântă:
© 9
numelui

9
tãu jert -fã
9
cu - ra - tã.
9
9
| |
numelui tãu jert - ra - tã.
CC©
| |

9 9 9
| |
© aceea,
| |

De
| |
9 9 9
| |
© 9 9
De© aceea, Doamne, te rugãm cu umilinþã sã sfinþeºti prin

9
| |
Doamne, te rugãm cu umilinþã sã sfinþeºti prin

De
De aceea,
aceea, Doamne,
Doamne,
|
te
te rugãm
rugãm cu
cu umilinþã
umilinþã
|
sã
sã sfinþeºti
sfinþeºti prin
prin
9
De aceea,

9
De Doamne, te rugãm
aceea, Doamne, te rugãm cu umilinþã cu
©
umilinþã
© ©
sã
|| sã
©© ©© || ©© 9 9
sfinþeºti
sfinþeºti prin
prin

9

Duhul 9

9
9

tãu darurile pe care þi le o fe©
© ©
©
-- rim,| ©
©
pen- 9
9
tru ca ele
tru ca ele

Duhul tãu darurile pe care þi le ofe -rim, pentru ca ele |
Duhul
Duhul tãu darurile pe care
tãu darurile pe care þi le ofe þi le o fe rim,
- rim, pen-
pentru ca ele
Duhul
Duhul tãu
tãu darurile
darurile pe
pe care
care þi
þi le
le o
ofe
fe -- rim,
rim, pen-
pentru
tru ca
ca ele
ele
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ A III-A 1529
Îşi împreunează mâinile şi face semnul crucii asupra pâinii şi a potirului laolaltă, cântând:
9

9 9
9
|
9

9

9
9

sa
sa
devinã trupul D ºi sângele Fiului tãu, Domnul nostru
devinã trupul D ºi sângele Fiului tãu, Domnul nostru
sa devinã trupul D ºi sângele Fiului tãu, Domnul nostru
9 9 ©© © ©©
sa devinã trupul D ºi sângele Fiului tãu, Domnul nostru
9 9

|
9 9

© ©©© - te©©
|
9 9

a cãrui poruncã celebrãm a© - ces
|

Isus
|
|
Isus Cristos, din
Cristos, din a cãrui poruncã celebrãm a - ces - te
Isus Cristos, din a cãrui poruncã celebrãm a - ces - te
Isus Cristos, din a cãrui poruncã celebrãm a - ces - te
©© ©© ©© ||

©

© © ©

© ©

tai - ne. În formulele următoare, cuvintele Domnului să fie cântate

tai - ne.
tai - ne. clar şi răspicat, după cum o cere însăşi natura lor.
©© 9 ©© © || © 9
tai - ne.

9
9

© © © 9
9
©
© 9 în noaptea în care era vân-

Cãci
©
© dut,
© | © 9 pâinea ºi,
| a© luat
Cãci el, în noaptea în care era vân- dut, a luat pâinea ºi,
el,

9 9
9

9 9
| |
9

9 9 9
| |

9 9
9
| |

|
| |
|
9 ©© ©© ©© ©©

9
9

© © © © |

9

© © © ©

ucenicilor
ucenicilor
ucenicilor
sãi, zi- când:
sãi, zi- când:
ucenicilor sãi, sãi, zi-
zi- când:
Se înclină puţin. 9
când:
©© 9

© ©© ©© ©© ©© ||

©

© ©
© 9
9 ©© ©© ©© ©© ||

LU © -- AÞI
LLU
ªI MÂNCAÞI DIN A - CEAS -TA TOÞI:
LU AÞI ªI MÂNCAÞI DIN A - CEAS -TA TOÞI:
- AÞI ªI MÂNCAÞI DIN A - CEAS -TA TOÞI:
9 ©© © ©© ©© ©© ©© 9
LU - AÞI ªI MÂNCAÞI DIN A - CEAS -TA TOÞI:

9 ©© © ©© © © 9
|
9

© 9
|
9

© © © © 9
|

ACES ©
|
|
-TA ES -TE TRU-PUL MEU, CARE SE

ACES -TA ES -TE TRU-PUL MEU, CARE SE
ACES
ACES -TA ES -TE
-TA ES -TE TRU-PUL MEU, CARE
TRU-PUL MEU, CARE SE
©© © ©© © © © ||
SE

© ©© © ©© ©© ©

© © ©

© © ©
JERT -FEª - TE PEN -TRU VOI.
JERT - FEª - TE PEN -TRU ©
VOI.

Preotul arată poporului ostia consacrată, apoi o aşază pe patenă şi, îngenunchind, o adoră.
JERT
JERT -- FEª
FEª -- TE
TE PEN
PEN -TRU
-TRU VOI.
VOI.
Apoi, luând potirul şi, ţinându-l ridicat puţin deasupra altarului, continuă:
ÍÍ 9
9

9
ÍÍ ÍÍ ||| ÍÍ 9
Í 9
9

Í
Í 9

Í Í
Í Í
Í 9

De asemenea, dupã ci - nã,
|
lu - ând potirul cu vin
De asemenea, dupã ci - nã, lu - ând potirul cu vin ºi ºi
De
De asemenea, dupã ci -- nã, lu -- ând potirul cu vin ºi
De asemenea,
asemenea, dupã
dupã ci - nã,
nã, lu
lu - ând potirul
potirul cu
cu vin
vin ºi
ºi
©© ©©©
ci ând
9
9

9
9
|
9 9 ©© ©
|

|
9 9
|

|

mulþumindu-þi,
|
mulþumindu-þi, l-a
l-a binecuvântat
binecuvântat ºi
mulþumindu-þi, ºi l-a
l-a l-a dat
dat ucenicilor
ucenicilor sãi,
binecuvântat ºi sãi,
l-a dat ucenicilor sãi,
mulþumindu-þi,
mulþumindu-þi, l-a
l-a binecuvântat
binecuvântat ºi
ºi l-a
l-a dat
dat ucenicilor
ucenicilor sãi,
sãi,
©© ©© |

©© ©©

zi- când:
zi- când:
zi-
zi- când:
zi- când:
când:
©© 99

© ©© ©©© ©© ©© ||| 9 9
© ©
© 9

© 9
©
© © ©
© ©
© 9
9

LU-AÞI
LU-AÞI ªI BEÞI DIN A - CES-TA TOÞI: ACESTA
© |
LLU-AÞI
ªI BEÞI DIN A - CES- TA TOÞI: ACESTA
LU-AÞI ªI
ªI BEÞI DIN A -- CES- TA TOÞI: ACESTA
LU-AÞI ªI BEÞI
BEÞI DIN
DIN A
A - CES-
CES-TA
TA TOÞI:
TOÞI: ACESTA
ACESTA
9
9

©© ©© ||| ©© 9
9
9

9

©
© ©
© ©
© 9
9

ESTE
ESTE POTIRUL
POTIRUL SÂNGELUI
SÂNGELUI MEU,
|
MEU, ALAL NOULUI
NOULUI ªI
ªI

ESTE
ESTE POTIRUL SÂNGELUI MEU, AL NOULUI ªI
ESTE POTIRUL
POTIRUL SÂNGELUI
SÂNGELUI MEU,
MEU, AL
AL NOULUI
NOULUI ªI
ªI
©© ©© ©© ©© ©©© ©©

©© ||| ©© 99
©
© ©

© ©
©

©
© © ©
© ©
© ©
© 9
9

VEª -NI - CU -LUI LE - GÃ - MÂNT,
|
CA- RE PENTRU
VEª -NI - CU -LUI LE - GÃ - MÂNT, CA- RE PENTRU VOI
VOI
VEª
VEª -NI -- CU -LUI LE - GÃ -- MÂNT, CA- RE PENTRU VOI
VEª -NI
-NI - CU
CU -LUI
-LUI LE
LE -- GÃ
GÃ - MÂNT,
MÂNT, CA-
CA- RE
RE PENTRU
PENTRU VOI
VOI
9
9

9
9 ©© ©©
|
9 9 ©© ©©
|

|
9 9
|

|

ªI
|
ªI PENTRU
PENTRU MULÞI
MULÞI SE
SE VARSÃ
VARSÃ SPRE
SPRE IERTA
IERTA -REA
-REA
ªI PENTRU MULÞI SE VARSÃ SPRE IERTA -REA
ªI
ªI PENTRU
PENTRU MULÞI
MULÞI SE
SE VARSÃ
VARSÃ SPRE
SPRE IERTA
IERTA -REA
-REA
©© ©© ©© © |

©© ©© ©© ©©

PÃ
PÃ -CA
-CA -
- ©
TE-LOR.
TE-LOR.
PÃ -CA - TE-LOR.

PÃ
PÃ -CA
-CA -- TE-LOR.
TE-LOR.
© ©© 9
9

9
©© ©© ©© ©© ©©
© © © ||

© ©
© 9

© © ©
© © ©
© ©
© ©
©

FA
©
FA -
- CEÞI
CEÞI ACEASTA
ACEASTA ÎN
ÎN A
A -
- MIN
MIN -TI
-TI -
- REA
REA ©
MEA.
MEA.
Arată poporului potirul, apoi îl pune pe corporal şi, îngenunchind, îl adoră.
FA - CEÞI ACEASTA ÎN A - MIN -TI - REA MEA.
FA
FA -- CEÞI
CEÞI ACEASTA
ACEASTA ÎN ÎN A A -- MIN
MIN -TI
-TI -- REA
REA MEA.
MEA.
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ A III-A 1531
Apoi cântă:
© ©© ©©© ©©© ©©© ©©© ©©© ||

© ©

© © --©© rul ©
© ©
© ©
© ©
©

¤.
¤. ©
©
Mis-
Mis-
Mis- ©

¤.
te
te
te - rul
rul
¤. Mis- te - rul cre - din - þei.
cre
cre
cre
-- din
- din
din
-- þei.
- þei.
þei. sau:

¤. Mis- te - rul cre - din - þei.©
© ©© ©©© ©©© ©© ©©© ©©© ©©© ©©© ©© ©©© ©©© ||
¤. Mis- te - rul cre - din - þei.

© ©

© © ©
© -- ©©rul ©
© ©
© ©
© -- ©© din
© ©
© ©
© ©
©

¤.
¤. Mis
Mis© ©

©
-- te
te rul © cre
cre ©
din -- þei.
þei.

¤.
¤. Mis
Mis -
- te
te -
- rul
rul cre
cre -
- din
din -
- þei.
þei.
din ©- þei.
© © © © © ©© © © © ||
¤. Mis - te - rul cre - din - þei.
© © ©
¤. Mis - te - rul cre -

©

© © © ©
© ©
© ©
© ©
© © ©
© © ©© ©© ©© ||

©© -tea © ©
©© tatata©© ©© ooo©© ves ©© -- ©©tim, © ©
©© © © --©© ne,
tim,©© Doam ©© ||

R.
R.
R. Moar
R.
Moar
Moar
Moar © -tea
-tea
-tea ta
ves
ves - tim,
o ves - tim, Doam
Doam
Doam -
ne,
ne,
- ne,

©
© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© |||| ©©© ©© ©©
© © © © © © ©
R. Moar
R. Moar -tea ta-tea ta o ves - tim,
o ves - tim, Doam Doam - ne,
- ne,

©© în ©© ©©-- vivi©© -- ee©© -- rea

©
© ©
© ©
© ©
© ©© -- riri©© -- sim,
©© | pâ-
©
© ©
© ©©

ºi
ºi
ºi© în
în©

ºi© în - vi - e - rea - ta o mãr - tu - ri - sim, pâ- nã când
- vi - e -
rea
rea
-- ta
-
ta
ta
o
o
o
mãr
mãr
mãr
-- tu
-
tu
tu© - ri - ©
sim,
sim, | pâ-
pâ- ©
nã
nã
nã ©

când
când
când
ºi
ºi în -- vi
vi -- ee -- rea
rea -- ta o
o mãr
mãr -- tu
tu -- ri
ri -- sim,
sim, pâ-
pâ- nã
nã când
© © © © ||
în ta când

© ©

© © ©
© ©
©

©

vei
vei ©

vei © ©
ve
ve ©
©
-- ni.
©
©
ni.

Apoi,vei
preotul,vecu braţele
- ni.deschise, cântă:
vei ve
ve -
- ni.ni.
9 9
vei ve - ni.
©

CC© 9 9

©
© 9

9
9
9

© 9

Ce- 9
lebrând, aºadar, Doamne, pãtimirea aducãtoare de
|
Ce-
Ce- lebrând,
lebrând, aºadar,
aºadar, Doamne,
Doamne, pãtimirea
pãtimirea aducãtoare
aducãtoare de
de
Ce- lebrând, aºadar, Doamne, pãtimirea aducãtoare de
9 9
Ce-
Ce- lebrând,
lebrând, aºadar,
aºadar, Doamne,
Doamne, pãtimirea
pãtimirea aducãtoare
aducãtoare de de

9
|
9
|
9

9
|
9

9
|
9

9
|

mântuire a Fiului tãu, precum ºi minunata lui înviere din
|
mântuire
mântuire aa Fiului
Fiului tãu,
tãu, precum
precum ºi
ºi minunata
minunata lui
lui înviere
înviere din
din
mântuire a Fiului tãu, precum ºi minunata lui înviere din
9 9 ©
mântuire
mântuire aa Fiului Fiului tãu,
tãu, precum
precum ºiºi minunata
minunata luilui înviere
înviere din
©
din

9 ||
|
9 ©
|
9

9 ©© re,©
© ||
|
9

9 ©© ||
|
9morþi ºi înãlþare la cer, 9

©
|

morþi ºi înãlþare la cer, ºi aºteptând a doua lui ve nire,
|
morþi ºi înãlþare la cer, ºi aºteptând a doua lui
ºi aºteptând a doua lui ve ni-ve nire,
morþi ºi înãlþare la cer, ºi aºteptând a doua lui ve nire,
9 © © ©
morþi
morþi ºi ºi înãlþare
înãlþare la
la cer,
cer, ºi
ºi aºteptând
aºteptând aa doua
doua lui
lui ve
ve ni-
nire,
© © ©
re,

9
©îþi© oferim
9

©
© © © ©
© ©© |

© 9

9 ©
© ©
© ©
© ©
© ©
©

îþi oferim cu mulþumire aceastã jertfã vi - e ºi sfân - tã.
©

îþi
îþi
oferim
oferim
cu
cu
cu
mulþumire
mulþumire
mulþumire
aceastã
aceastã
aceastã
jertfã
jertfã
jertfã
vi
vi
vi
-
-
- ©
e
e
e ©
ºi
ºi
ºi
sfân
sfân
sfân
-
-
-
tã.
tã.
tã.
îþi
îþi oferim
oferim cu
cu mulþumire
mulþumire aceastã
aceastã jertfã
jertfã vi
vi -- ee ºi
ºi sfân
sfân -- tã.
tã.
© 9

|
Te©© rugãm,
1532
9
9
|
LITURGIA EUHARISTICĂ

9
|
©
|
©

9
priveºte cu bunãtate la darul Bisericii tale |

Te© rugãm,
|
9
Te rugãm, priveºte cu bunãtate la darul Bisericii tale

9 priveºte cu bunãtate la darul Bisericii tale ©
|
9 ©
priveºte cu bunãtate la darul Bisericii tale

9 ©
|
©

Te rugãm, priveºte cu bunãtate la darul Bisericii tale
|
9 rugãm, priveºte cu bunãtate la darul Bisericii tale ©

Te rugãm,
© ||
|

Te Te
9
rugãm, priveºte cu bunãtate la darul Bisericii tale
© ©© |

9 rugãm, priveºte cu bunãtate la darul Bisericii tale ©
9

© © ||
ºi, recunoscând în el jertfa prin care ne-ai împãcat cu ti - ne,

ºi, recunoscând în el jertfa prin care ne-ai împãcat cu ti© -
Te
9 ©© |

9
©9

9 © --
ne,

în el jertfa prin care ne-ai împãcat cu ti© - ©|
ºi, recunoscând în el jertfa prin care ne-ai împãcat cu ti ne,

9
ºi, recunoscând în el jertfa prin care ne-ai împãcat cu ti ne,
©

dã©ºi, 9
ºi, recunoscând
cu ti -
ne,

© 9
- recunoscând
ne nouã, celorîn
el jertfa prin care cune-ai
trupulîmpãcat ne,
© -9

ne nouã, celor care ne hrãnim cu trupul ºi sângele
care ne hrãnim ºi sângele

dã© - 9 ne nouã, celor care ne hrãnim cu trupul ºi sângele
dã

9 ©© - 9

9 9

dã 9
dã - ne
ne nouã,
nouã, celor
celor care ne
ne hrãnim
hrãnim cu cu trupul
trupul ºi ºi sângele

| |
9 9 9
dã care sângele

dã
|
9 9 9
|
- ne nouã, celor care ne hrãnim cu trupul ºi sângele

9 9 9
|
| |
dã - ne nouã, celor care ne hrãnim cu trupul ºi sângele |
9

9 9
Fiului - ne tãu, harul ca,care
|
din plinãtatea
hrãnim Duhului
cu trupulSfânt, sã | devenim

Fiului
nouã, celor | ne ºi sângele |
9 9 9
Fiului tãu, harul ca, din plinãtatea Duhului Sfânt, sã devenim

9 9 9
| |
plinãtatea© Duhului ©
tãu, harul ca, din plinãtatea Duhului Sfânt, sã devenim

9 9 © © 9
| |
9
tãu, harul ca, din plinãtatea© Duhului © © ©
Fiului tãu, harul ca, din
|
Sfânt, sã | devenim

Fiului9
Fiului
© © ©
Sfânt,
© ||
sã devenim

9
9

un tãu, harul
singur trup ca,undin
ºi plinãtatea
singur su
©
©
flet
©
Duhului
©
în
©
©
Sfânt,
Cris -
©
©
tos. sã devenim

9
© © © ©
un singur trup ºi un singur su flet în Cris - tos.

©9 un9
un singur trup ºi un singur su flet

© ©
în
©
Cris
-9 ©
- tos.

1C ©9 © în© Cris © -9tos.©
|
un9

singur trup ºi un singur su flet în Cris tos.

Du 9 Cris -9
|
©
singur trup ºi un singur su flet
9

9
|
©
|
9 9
un-hulsingur trup ºi undinsingur su flet înveºnic,ca tos.
©

Sfânt sã facã noi un prinos | sã dobândim

Du
|
© 9 9
Du -hul Sfânt sã facã din noi un prinos veºnic,ca sã dobândim

9 9
|
©9 © sã9dobândim
-hul Sfânt sã facã din noi un prinos veºnic,ca sã dobândim

9 © 9©
|
©9-hul Sfânt sã facã din noi un prinos veºnic,ca

|

© sã9dobândim
Du -hul Sfânt sã facã din noi un prinos veºnic,ca
© ©
|

Du Du
9 © ©
|
© 9 cu

9 ©© tãi,
©
|
© 9 cu
-hul Sfânt sã facã din noi un prinos veºnic,ca sã dobândim
9

© ©
||mai 9
moºtenirea cereascã împreunã cu a leºii tãi, mai întâi

moºtenirea cu
9 © © © 9
moºtenirea cereascã împreunã cu a leºii întâi

9 9

cereascã împreunã cu a leºii
© ©
tãi, |
©
mai
9
întâi
cu
© întâi cu
|
9

moºtenirea © © mai 9
moºtenirea cereascã împreunã cu aa leºii tãi, mai întâi cu |
9

moºtenirea cereascã împreunã cu leºii tãi, mai întâi
|

moºtenirea
|
9
cereascã împreunã cu a leºii tãi,

9 cereascã împreunã cu a leºii tãi, mai întâi cu
|
|
cereascã împreunã cu a leºii tãi, mai întâi cu
9
Fecioarã Nãscãtoare de Dumnezeu, Maria,
preafericita Fecioarã Nãscãtoare de Dumnezeu, Maria, |

preafericita Fecioarã Nãscãtoare de Dumnezeu, Maria,
moºtenirea |
9

9 Maria,
|
preafericita
9

9 de Dumnezeu, Maria,
|

preafericita
preafericita Fecioarã
Fecioarã Nãscãtoare de
de Dumnezeu,
Dumnezeu, Maria,

|
9 9
preafericita Nãscãtoare |

preafericita N. : Maria, )
|
9 martiri, (9
Fecioarã Nãscãtoare

9 9 zilei )
|
|
Fecioarã Nãscãtoare de Dumnezeu, Maria,
9 fericiþii apostoli ºi martiri, (9

cu fericiþii apostoli ºi Nãscãtoare cude
|
sfântul sfântul zilei

cu zilei )
preafericita Fecioarã | Dumnezeu,
9 © © © 9 (9
cu cu sfântul N. : sau patronul
sfântul

cu | ((9 zilei )
|
9 © © | ©ºi 9
fericiþii apostoli ºi martiri, cu sfântul N. : sau sfântul zilei
sfântulatronul

9 a cãror (9 zilei )
|
fericiþii sfântul zilei
fericiþii apostoli ºi martiri, cu
cu sfântul
sfântul N. N. :: sau
sfântulatronul
sau

cu zilei )
cu apostoli martiri, atronul
sau atronul )
|
sau atronul
ºi cufericiþii apostoli
toþi sfin- ºi martiri,
þii, prin cu sfântul
mijlocire N. : sfântul
sperãm sã
sfântul
fim
cu ºi cufericiþii apostoli
toþi sfin- ºi martiri,
þii, prin a cãror (mijlocire
cu sfântul N. : sau
sperãm sã atronul
fim
sfântulatronul
zilei
cu fericiþii apostoli ºi martiri, ( cu sfântul N. : sau )
9 © © © © © ||
sau atronul

întotdeauna aju© - taþi
9
© de© ti© - ne.
©
întotdeauna aju - taþi de ti - ne.
©© 9
9
| |
9
9
Te rugãm, Doamne, ca aceastã jertfã a împãcãrii noastre
| |
Te rugãm, Doamne, ca aceastã jertfã a împãcãrii noastre

9 © © © a9cãror mijlocire sperãm sã fim

9
©© þii,©
|prin
© a9cãror mijlocire sperãm sã fim
sperãm sã fim
a18. Anexa - Cantari la Sfanta Liturghie (1329-1562)b:MISSALE ROMANUM
ºi cu toþi sfin- þii, 13.12.2008 11:15 Pagina 1533
|prin
9

©© |prin ©© a9©©cãror©© mijlocire
©©
ºi cu toþi sfin- þii, prin a cãror mijlocire sperãm sã fim
ºi cu toþi sfin-
9

sperãm sã fim
ºi cu toþi sfin- þii,
9

9 © -prin © de ti©© -mijlocire
a©cãror ©

9
ºi cu toþi sfin-
întotdeauna ©
þii,
aju
©
taþi
© ©
ne.

9 ©© - taþi
întotdeauna aju - taþi
©
de
© ti© - ne.
ti - ne.
© ©©

9 © ©
întotdeauna aju de
9
©©întotdeauna

întotdeauna aju - taþi
9 © © 9
9
de
© ©
ti - ne.
©
| |
RUGĂCIUNEA
- taþi de EUHARISTICĂ
ti - ne. A III-A 1533

| |
aju - taþi de ti - ne.
© 9

Te© rugãm, 9
9 aceastã jertfã a împãcãrii noastre
întotdeauna aju | |
2CTe© rugãm,
Te 9 Doamne, ca

întotdeauna
rugãm, aju
Doamne, - taþi cade ti
aceastã - ne. jertfã a împãcãrii noastre

| |
9

9
9 9 aceastã jertfã a împãcãrii noastre
| |
©9
©© ©© ©noastre
Doamne, | ca aceastã jertfã a împãcãrii noastre |
9 9
©9 rugãm, Doamne, ca aceastã ©©jertfã©© a împãcãrii

Te rugãm, Doamne, ca aceastã jertfã a împãcãrii©noastre
Te rugãm, Doamne, ca | |

© ©noastre
Te
9 rugãm,

Tesã ©jertfã
© © - tregi.
9 fie spre pacea ºi mântuirea lu© -mii

sã
fie spre Doamne,
pacea ºi ca aceastãlu
mântuirea
©
-mii © - tregi.
a împãcãrii
în © ©
9

9 ©
© ©
în
©
© ©
© ©

sã
9
©© fie
fie spre pacea ºi mântuirea lu
9 ©
-mii
© -mii
în
© în© - 9 ©
- tregi.
© © |

sã fie spre pacea ºi mântuirea lu -mii în - tregi.
9 9
|

|
9 spre pacea ºi mântuirea lu -mii în - 9

sã spre pacea ºi mântuirea lu tregi.
Bi- © fie
tregi. ta
|
sã fie tregi.
9
© nevoieºte

Bi-
nevoieºte
a întãri în credinþã ºi dragoste Biserica ta
a întãri în credinþãluºi-mii dragoste 9
în - Biserica
|
sã spre pacea ºi mântuirea
© 9

9 9
9 ta
|
Bi- ©
ta
Bi- nevoieºte a întãri în credinþã ºi dragoste Biserica |

Bi-
9
©
9 9

nevoieºte a întãri în credinþã
9
9
ºi dragoste
9
Biserica
ta
|

ta
nevoieºte a întãri în credinþã ºi dragoste Biserica
9

peregrinã
Bi- nevoieºte a întãri în credinþã
9 ºi dragoste Biserica
ta
Bi-
9

peregrinã
peregrinã nevoieºte pe a întãri
acest în credinþã
pãmânt, 9
împreunãºi dragoste
cu Biserica
slujitorii tãi,

| |
9

pe acest pãmânt,
9
împreunã cu slujitorii tãi,
9

9 cu slujitorii tãi,
pe acest pãmânt, împreunã cu slujitorii tãi,
9

9 9 9
tãi,
peregrinã pe acest pãmânt, împreunã
9 pe acest9pãmânt, împreunã cu slujitorii 9
| |

tãi,
| |
peregrinã pe acest pãmânt, împreunã cu slujitorii tãi,
9 nostrupe N.

Papa
peregrinã
9 9
| |
9 nostru N. , 9

Papa
peregrinã acest,
ºi Episcopul nostru N. , 9
ºi pãmânt,
Episcopul împreunã
nostru cu ,slujitorii
N. cu toþi episcopii,

| |
9

nostru N. , 9
9 nostru N. , 9 ºi Episcopul nostru N. , 9
cu toþi episcopii,

ºi Episcopul nostru N. , 9
| |

Papa
Papa | | cu toþi episcopii,
9

9 9 9 © ©
cu toþi episcopii,
© ©©

| |

Papa nostru
9 întregul
N. , ºi Episcopul nostru N. , cu toþi
©
episcopii,
© - dit
© ©

cu
Papa nostru N. , ºi Episcopul nostru N. , cu toþi episcopii,
cu
Papa
cu 9

nostrucler N. ºi, ºicuEpiscopul
tot poporul nostrupe N. þi, cu
care l-a toþi
© ©
episcopii,
dobân
©
9 întregul

9
cler ºi cu tot poporul pe care þi l-a dobân
©
©
-
©©
dit
©©

cu
întregul cler ºi cu tot poporul pe care þi l-a dobân - dit

cu
9©© întregul
©

întregul
© | cler ºi cu tot poporul pe care þi l-a dobân
© - dit
-
©
dit
©
©

© -întregul
© tãu.©
© cler ºi cu tot poporul pe care þi l-a dobân - dit
cler ºi cu tot poporul pe care þi l-a dobân

Fi
cu întregul cler ºi cu tot poporul pe care þi l-a dobân - dit
Fi
cu
© ©

ul
©
©© - ul9
© 9©
- ul

©
tãu.

©© tãu.

©©
|
|
|
Fi tãu.

©
|

As ul tãu.Doamne, cu îndurare rugãciunile acestei familii
Fi - ul
Fi -
- ul tãu.
cultã, Doamne, cu îndurare rugãciunile acestei familii
As
Fi - cultã,
9 ©© ©© ©© |
Fi - ul tãu.
9

pe care ai adunat-o în fa - þa ta.
©
© 9
9

9
9
|
|

|
|
În - toarce-i la tine, Pãrinte milostiv, ºi pe toþi fiii tãi risipiþi

© ©
©© © © ©© ©© |

pre - tu - tin - deni.
©
© 9
9

9
9
|
|

|
|
† Pe fraþii noºtri rãposaþi ºi pe toþi drepþii care au trecut din

9 9
9 9

|
|

|
|
aceastã lume, primeºte-i cu bunãtate în împãrãþia ta


As - cultã, Doamne, cu îndurare rugãciunile acestei familii
9 © © ©

9 ai adunat-o în fa - þa ta. 9
© care

pe
|
© 9 9

|
1534 © © LITURGIA EUHARISTICĂ

În©- toarce-i la©tine,© Pãrinte milostiv, ºi pe toþi fiii tãi risipiþi

3C © © © © ©

pre © -9tu - tin - deni. 9

|
© 9 9

|
9
9
|
9 9

|
© © lume,

aceastã 9
© | © primeºte-i cu bunãtate în împãrãþia ta
© © ©|© 9
ce -reas-cã unde nãdãjduim sã ne bucurãm ºi noi de-a

9
9
ce -reas-cã unde nãdãjduim sã ne bucurãm ºi noi de-a 9
| |
9 9 9
pururi de mãrirea ta, împreunã cu ei, prin Cristos, Domnul

| |
9 de9mãrirea ta, împreunã© cu©ei, prin

pururi © ©Cristos, © ©Domnul
||
|
9 9 © © © © © ©
nostru, prin care tu dãruieºti lu - mii tot bi - ne - le. †

|
Când această Rugăciune euharistică este folosită la Liturghiile pentru răposaţi, se poate
© 9 prin care tu dãruieºti lu - mii tot bi - ne - le. 9†
cânta: nostru,

© 9 9
A - du-þi aminte de slujitorul tãu ( slujitoarea ta ),N. , pe care

|
9
A - du-þi aminte de slujitorul tãu ( slujitoarea ta ),N. , pe care
9

©© ©©
9

9

©© -me.
©©
|

l-ai l-ai chemat ( ai chemat-o ) (astãzi ) la tine din aceastã
chemat ( ai chemat-o) (astãzi ) la tine din aceastã lu -me.
l-ai chemat ( ai chemat-o) (astãzi ) la tine din aceastã lu -me.
lu
l-ai chemat ( ai chemat-o) (astãzi ) la tine din aceastã lu -me.
©© 9 9

©
© 9

9

În
În - gãduie ca, dupã cum prin Botez a fost unit (ã) cu Fiul
- gãduie ca, dupã cum prin Botez a fost unit (ã) cu Fiul tãu
tãu
În - gãduie ca, dupã cum prin Botez a fost unit (ã) cu Fiul tãu
În - gãduie ca, dupã cum prin Botez a fost unit (ã) cu Fiul tãu
9
9 9
9

| |
9 9

| |
9 9

| |

întru moarte, la fel, sã devinã pãrtaº (ã) de învierea lui,
| |
9
9

9
9
|
9

9

9
9

în
în ziua în care îi va ridica pe cei morþi din pãmânt ºi va
face
ziua în care îi va ridica pe cei morþi din pãmânt ºi va face
în ziua în care îi va ridica pe cei morþi din pãmânt ºi va face
9
9

©© ©© ©©
9

9

©© - ci©© - rii

©©

trupul
trupul smereniei noastre asemenea cu trupul strãlu
smereniei noastre asemenea cu trupul strãlu - ci - rii
trupul smereniei noastre asemenea cu trupul strãlu - ci - rii

© © ©

9
9

9
9

9

9
| |
a18. Anexa - Cantari la Sfanta Liturghie (1329-1562)b:MISSALE ROMANUM 13.12.2008 11:15 Pagina| 1535
9

9
|

| |
întru moarte, la fel, sã devinã pãrtaº(ã) de învierea lui,
întru
întru moarte,
moarte, lala fel,
fel, sã
sã devinã
devinã pãrtaº
pãrtaº (ã)
(ã) de
de învierea
învierea lui,
9

9 9
lui,
9
9

9

9
9

9

în 9
1535
ziua în careRUGĂCIUNEA
îi va ridicaEUHARISTICĂ A III-A
pe cei morþi din pãmânt ºi va face
9 ©© ©© ©©
în ziua în care îi va ridica pe cei morþi din pãmânt ºi
în ziua în care îi va ridica pe cei morþi din pãmânt ºi va faceva face

9
9

©© - ci©© - rii
©©
9

9 smereniei noastre asemenea cu trupul strãlu© - ci© - rii

©

trupul
trupul smereniei noastre asemenea cu trupul strãlu
trupul
trupul smereniei
smereniei noastre
noastre asemenea
asemenea cu
cu trupul
trupul strãlu
strãlu -- ci
ci -- rii
©© ©© ©©

rii
©

© © ©

© © |

sa
sa©

©
-
- ©

sa
le.
le.
- le.

sa - le.
©© 9 9
sa - le.

© 9
9
9
9

© 9
9
|
A
A
-
- 9

du-þi
du-þi
aminte
aminte
ºi
ºi
de
de
fraþii
fraþii
noºtri
noºtri
rãposaþi
rãposaþi 9
A - du-þi aminte ºi de fraþii noºtri rãposaþi ºi de toþi drepþii
©

ºi
ºi
de
de
toþi
toþi
drepþii
drepþii
A
A -- du-þi
du-þi aminte
aminte ºi
ºi de
de fraþii
fraþii noºtri
noºtri| rãposaþi
rãposaþi ºi
ºi de
de toþi
toþi drepþii
9

9 9
9
drepþii
9

9
|
9

9
|
9

9
|

care au trecut din aceastã lume ºi primeºte-i cu bunãtate
|
care au trecut din aceastã lume ºi primeºte-i cu bunãtate în
care au trecut din aceastã lume ºi primeºte-i cu bunãtate în
în
care
care au
au trecut
trecut din
din aceastã
aceastã lume
lume ºi
ºi primeºte-i
primeºte-i cu
cu bunãtate
bunãtate în
9

9 ©© ©© || ©© 9
9
în

9

9
©
© ©
© | ©
© 9
9

9

9 © © |
| © 9
de nãdãjduim sã ne bucurãm
9 9
împãrãþia ta cereas -cã, unde nãdãjduim sã ne bucurãm ºi
9

9 9 bucurãm
împãrãþia ta cereas -cã, un- ºi
împãrãþia ta cereas -cã, unde nãdãjduim sã ne bucurãm ºi

9împãrãþia
împãrãþia ta
ta cereas
cereas -cã,

noi
-cã, un-
unde 9
de nãdãjduim sã
9
sã ne bucurãm

de-a pururi, împreunã cu ei, de mãrirea ta,atunci când
ºi
| |
nãdãjduim ne ºi
vei
noi de-a pururi, împreunã cu ei, de mãrirea ta,atunci când vei
noi de-a pururi, împreunã cu ei, de mãrirea ta,atunci când vei
9
9

©© ©© || ©© 9 9
9

ºterge © © © 9
toatã lacrima din ochii noº - tri, cãci, vãzându-te
|
ºterge toatã lacrima din ochii noº - tri, cãci, vãzându-te
ºterge toatã lacrima din ochii noº - tri, cãci, vãzându-te
9
9 9
9

9
9 9
9
| | |
9

9 9 9
| | |

pe
| | |
tine, Dumnezeul nostru, aºa precum eºti, vom fi pe veci

pe tine, Dumnezeul nostru, aºa precum eºti, vom fi pe veci
pe tine, Dumnezeul nostru, aºa precum eºti, vom fi pe veci
9
9 9
9

9
9

9 9

asemenea 9
þie ºi te vom lãuda fãrã încetare, prin Cristos,
| |
asemenea þie ºi te vom lãuda fãrã încetare, prin Cristos,

asemenea þie ºi te vom lãuda fãrã încetare, prin Cristos,
9
9

9
9 ©© ©© ©© ©© ©© ©© ||
|
9

9 © © tot© bi© - ne© - ©
|

Domnul
|
nostru, prin care tu dãruieºti lu -mii le. †

Domnul nostru, prin care tu dãruieºti lu -mii tot bi - ne - le. †
Domnul nostru, prin care tu dãruieºti lu -mii tot bi - ne - le. †

D D CP© 9 © © © © © © © | CC ©9

D Prin© Cristos,9 cu Cristos© ©ºi© ©în© Cris- © tos, 9 Dumnezeule,
© | ©þi -e,

DD Prin
9 9 ºi© în Cris- tos, þi -e, Dumnezeule,

D
Cristos, cu Cristos
© © © © © © |9
|
D 9 Tatã atotputernic, 9 © cu© © ©Du© - hul © Sfânt,© |9

|
în unire toatã
DD Tatã
© ©

D © © © © © © © © © © © © © © ©
atotputernic, în unire cu Du - hul Sfânt, toatã
|
D cin© - stea© © ºi© © mã

© - ri© ©- rea,© în © toþi© ve© - cii© ve© - ci© - ©lor.©
||
|
D Dcin - stea ºi mã - ri - rea, în toþi ve - cii ve - ci - lor.

D © © ©

sau:
D#. ACP© - min.
© © CC
DD#. A - min.
D © 9 © © © © |© 9

99 cu Cristos© ºi© ©în©© Cris-tos, 9
D Prin© Cristos,
© © © |©©þi|-e,© 9Dumnezeule,
D D Prin
9 9 ºiºi în© în

D
Cristos, cu Cristos
©
Cris-tos,
© ©
þi -e,
Cris- tos,
| 9 ©
Dumnezeule,
þi -e, Dumnezeule, ©
|
9 © Du-
D 9Tatã atotputernic, 9
în uni re© cu ©© ©hul ©© | ©toatã
© Sfânt, 9| 9cin-
© stea
©

|
D D Tatã
D © ©
©
Tatã atotputernic,
© © ©
atotputernic, în uuni
©re cu
© ©
cu Du-Du
© © ©||
hul- Sfânt, toatãtoatã

cinstea
|
nire hul Sfânt,
D ©ºi© mã © ©- ©ri©- rea

© ©ve© ©- cii
© ©©în toþi © ©lor.© © © © © ©
© © ve© -©ci-
| |
Dcinºiaclamă:
Poporul
D © ©

D
- stea
©
mã - riºi- rea mãîn -toþi
ri -verea,
- ciiînvetoþi
- ci-ve
lor.
- cii ve - ci - lor.

D#. A© - min. © ©©||

#. A - min.
min.
D
© 9
D © © © © |© 9

Prin Cristos, cu Cristos ºi în Cris-tos, þi -e, Dumnezeule,
D D9 9 © © © © |9 ©

©
|
Tatã atotputernic, în uni re cu Du- hul Sfânt, toatã cinstea
D D
© © © © © © © © © © ©©

|
ºi mã - ri - rea în toþi ve - cii ve - cilor.
D D
© © ©

Ton solemn
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ
Ton
Ton solemn
Ton solemn
solemn
A IV-A
Ton
Ton solemn
solemn
Ton
Ton solemn
solemn
DD © © © ©© © © ©© © © N N © © ©© © © ©© © ©© N N
Prefaţa

D acestei © Rugăciuni
© © euharistice
© © © nu©poate © fi©schimbată©din © cauza© © structurii
© © Rugăciunii
©

înseşi, DD Dom

care ©© oferă ©© o sã ©© ©fi a©©-istoriei
sinteză
©©e ©cu ©© voi!
mântuirii.
©© NN NN#. ©©ªi ©© © cu©© du ©© ©- hul©© ©© NN NN

D

D © © ©
© ©
© © ©
© ©
© ©
© ©
© N
N N
N © ©
© ©
© © ©
© ©
© ©
©
©
© NN NN

© © ©
©© ©©fi ©©- ©©e ©©cu©© voi! ©
©© ||NN NN#. ©©ªi ©© ©© cu©© du © ©© ©©- hul©© ©©||NN NN
¤. - nul tãu.
¤.
D

Dom
©
©
--nul
©
©
sã fi - e cu voi! #. ªi cu du - hul

tãu.

¤. voi! © N N#. hul© tãu.N N
¤. Dom nul sã fi - e cu voi! #. ªi cu du - hul tãu.
D © © © fi © -- ©ee ©cu ªi© © ©cu
#.© ªi cu© du ©
¤. Dom -nul sã tãu.
D

D
Dom
©
© © ©
--nul
© ©sã ©fi
sã ©©fi ©© - ©©e ©©cu© NN voi!
sã
©
cu voi!
N © #.©© ªi©© ©© ©cu©© du © ©
© - ©©hul©©
-- hul tãu.
©© NN NN
© © ©
¤. Dom nul du

DD Sus © ©© ©© ©©i - ni© ©©- mi N
- ©le!©© NN NN#. Le ©© a©© - ©vem ©© ©© la©© Dom- © ©© ©nul. ©© NN NN

¤.

DD Sus
Dom
©
-nul
©© ©© ©© ©©ii -- ni © ©
tãu.

¤.

©
©© ©©-- mi
©
©© -- ©©le!
© ©le!©©| N
N
| N
N ©© aaa©© --- ©©©vem ©© ©© lalala©© Dom- ©© ©© ©©nul.
© ©
©©||NN NN
D © © © © © © © © © © © ©© NN NN
¤. #.
#. Le

© © © -- ©le! © NN NN#. aa -- ©vem © ©
¤. Sus ni mi Le vem Dom- nul.

¤. DD Sus - ©©mi -©le!©© ©©#.©©Le ©©a - vem

¤. Sus i - ni - mi - le! #. Le vem Dom- nul.

©© ©© ©ii --©ni
Sus ii -- ni
©
©
-- mi
©
Le
©© ©©lala ©©Dom- la Dom-
© © ©
nul.
© ©©
D ©
¤. Sus ni mi le! #. Le vem la Dom- nul.

D ©© mul © ©© ©© ©© ©© ©© ©© © ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©©
¤. nul.

© ©© - ©©þu -© mim ©©- ©©u ©-
¤. Sus ni - mi - le! #. Le a - vem Dom- nul.
DD¤. Sã-i
©© mul ©
© © ©© ©©Dom ©© ©©©-- nu-lui©© ©© Dum ©© -- ne ©© -- ©©ze © ©©

D © © © © © © © © © © © ©©
¤. Sã-i - þu - mim Dom - nu-lui Dum - ne - ze - u - lui

D

© ©© ©© -- ©©þu -©© mim © ©©Dom © © © © © © - ©©ze©- ©u ©©- lui
© ©
¤. Sã-i mul - þu - mim Dom nu-lui Dum ne ze - u - lui

D¤. © Dum - ne - ze - u -
¤. Sã-i mul - nu-lui Dum - ne lui
Sã-i ©mul - þu - mim © © © ©
D © © © © © © - ©ne ©- ze
¤. Sã-i mul þu - mim Dom - nu-lui Dum - ne - ze - u - lui

© N
DD ©© ©© ©© NN NN ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© NN NNN © © © © N N - u -
Dom - nu-lui lui

¤. Sã-i mul - þu - mim Dom - nu-lui Dum lui

DD ©©©nos ©© ||N N #. ©©Vred ©©drept ©©ee --© ste. ©

©
© © © ©
© ©
© ©
© ©
© © ©
© © © © | N
| N

D © N N © © © © © © © N N
- tru! - nic ºi

D

©
nos
©
-
©
tru!
N
N N
N
#.
©
Vred
© ©
-
©
nic
©
ºi
©
drept
© © © ©
ste.
N
N N
N

D ©©nos © © © © © ©
9 N N
- tru! #. Vred - nic ºi drept ©e -© ste. © © | N N
D 9 - tru! #. Vred - nic ºi drept ©e -© ste. ©© ©© © © |
- tru! #. Vred - nic ºi drept e - ste.

D © 9 - tru! #. Vred - nic ºi drept ©e -© ste.
nos

D © 9 © © © ©©- e;©© ||
nos

© © © ©
nos
D

D ©
© 9
9 ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© ©
©

D 9 © © © © ||
|
Cu adevãrat vrednic este a-þi aduce mulþu- miri þi

D

Cu
Cu ©
© 9
adevãrat
adevãrat vrednic
vrednic este
este a-þi
a-þi aduce
aduce mulþu-
mulþu-
© ©
miri
miri ©
© ©
þi
©
þi
©
-
-
©
e;
e; |

D Cu 9 © |
Cu adevãrat vrednic este a-þi aduce mulþu- miri þi - e;
D

©
Cu
©© 9 9
adevãrat vrednic este a-þi aduce mulþu-
© © miri
©© miri ©
© ©
©
þi
© ©
-
þi©© -©© e;©©
e;
©
D ©
adevãrat vrednic este a-þi aduce mulþu- miri þi - e;

D 9 © © © ||
Cu adevãrat vrednic este a-þi aduce mulþu- miri þi - e;

©© 9 ©© © © ©©-te©© sfânt, ©©
Cu adevãrat vrednic este a-þi aduce mulþu-
D

D © 9 ©
© © ©
© ©
© © © © |

D 9 © © © © © ||
cu adevãrat drept este a te preamãri pe ti-ne,Pã-rin

D

cu
cu©© 9
adevãrat
adevãrat drept
drept este
este a
a te
te preamãri
preamãri pe
pe
©
ti-ne,Pã-rin
ti-ne,Pã-rin
© ©© ©© ©-te
-te
-te
©
sfânt,
sfânt,
©
||

D cu 9 drept este a te preamãri pe©ti-ne,Pã-rin
cu adevãrat drept este a te preamãri pe ti-ne,Pã-rin sfânt,
D

cu
©
© 9
adevãrat drept este a te preamãri pe
© ©
ti-ne,Pã-rin
© ©
© ©
© ©
©
-te
©
© ©
sfânt,
©
||
D 9 ©
adevãrat -te sfânt,

D © 9 © © © © © © ©
cu adevãrat drept este a te preamãri pe ti-ne,Pã-rin -te sfânt,

© © © © © © © ||
cu adevãrat drept este a te preamãri pe ti-ne,Pã-rin -te sfânt,
DD cãci

©
© 9
9 ©© ©©a ©©- de ©
© ©©-- vã-rat, ©© ©©

D 9 © © © © © ||
cãci tu singur eºti Dumnezeul cel viu ºi a - de - vã-rat,

D

cãci©© tu 9
tu
tu singur
singur eºti
eºti Dumnezeul
Dumnezeul cel
cel viu
viu
©
ºi
ºi
©a ©©- de
a - de©© ©-- vã-rat, ©
vã-rat,
©
||

D cãci 9 ©
cãci singur eºti Dumnezeul cel viu ºi
D
cãci

©
©© 9 9
tu singur eºti Dumnezeul
©
cel
©
viu
© ºi a© -© de©- |vã-rat,
ºi
©
a -
©© ©© ºi©© a©© -©© de©©- ||vã-rat,
de
9
vã-rat,
9
D ©
tu singur eºti Dumnezeul cel viu

D 9 © 9
cãci tu singur eºti Dumnezeul cel viu ºi a - de - vã-rat,

© © © © © © © 9
cãci tu singur eºti Dumnezeul cel viu
D

D ©
© 9
9 ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© ©
©
|
9
9

D 9 © © © © ©
|
9
ca - re eºti dinaintea veacurilor ºi rã - mâi în veci, locuind

D

ca
ca ©
©
-
-
9
re
re eºti
eºti dinaintea
dinaintea veacurilor
veacurilor
©
ºi
ºi
©
rã
rã ©
-
©
- ©
mâi
©
mâi
© ©
în
în veci,
veci,
©
|
| 9
locuind
locuind

D

© ©
- re© eºti dinaintea © © © © © © © © |
|
ca - re eºti dinaintea veacurilor ºi rã - mâi în veci, locuind

ca
ca
ca - re eºti
- re eºti dinaintea
dinaintea
© © veacurilor
veacurilor ºi
ºi rã
rã
veacurilor ºi rã - mâi în veci, locuind
care eºti dinaintea veacurilor ºi rã - mâi în veci, locuind
-
- mâi
mâi în
în veci,
veci, locuind
locuind

în lu-mi - na cea de ne - cu-prins.
D © 9 © © © © © ©| © 9

Tu, fiind bunãtatea însãºi ºi izvorul vie - þii, pe toate
D 9 9 © © © © © © ©|
DD © ©© ©© ©© © © © © ©© © ©© © ©

DD ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©©

D

D ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© ©
©

D
D

în
©
©
lu
©
©
- mi
©
©
-
©
©
na
©
©
cea
©
© ©
de
© ©
© ©
© ©
©
ne
©
©
-
©
© ©
©
cu-prins.

© © © © © © © ©
în lu - mi - na cea de ne - cu-prins.

1538 în lu -mi - na cea LITURGIA EUHARISTICĂ
D 9 © ©© ©© ©© ©© ©© || ©© 9 9
D

©© lu9 ne ©- cu-prins.
de ne - cu-prins.
D 9 © © © © 9
D

© 9 © © © © © © © 9
în -mi - na cea de

D

D ©
© 9
9 ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© ©
©
|
| ©
© 9
9

D
D

©Tu,
Tu,
© 9
9
fiind bunãtatea însãºi ºi iz
©
©
vo-
©
©
rul
©
© ©
©
vie
©
©
-
©
©
þii,|
| pe
©
© 9
9
toate

© © © | ©
Tu, fiind bunãtatea însãºi ºi iz vo- rul vie - þii, pe toate

Tu, |
Tu, fiind
fiind bunãtatea
bunãtatea însãºi
însãºi ºi
ºi iz
iz vo-
vo- rul
rul vie
vie -
- þii,
þii, pe
pe toate
toate
DD Tu, 9 9 vie --©©þii,©© pe ©© ©© ©© ||
fiind bunãtatea însãºi ºi iz vo- rul vie - þii, pe toate

9 9 © ©
Tu, fiind bunãtatea însãºi ºi iz vo- rul vie - þii, pe toate
D 9 9 © © ©
©© ©©©fãp©©- ©©tu©©©- ri- ©© ©© ||
fiind
fiind bunãtatea însãºi
însãºi ºi ºi iz
izvo-
vo- rul
rul vie toate
DD le-ai

9 9
Tu, bunãtatea þii, pe toate

D 9
9 9
9 © © ©©-- ©©tu © ©
©
©© ||

D
D

9
9
creat,
9
9
ca sã umpli cu binecuvântãri toate
©
© ©
© © © ©
© ©
©

le
©© ||

© ©
|
le-ai creat, ca sã umpli cu binecuvântãri toate fãp -- rile

le-ai
le-ai
le-ai creat,
creat, ca
ca sã
sã umpli
umpli cu
cu binecuvântãri
binecuvântãri toate
toate fãp
fãp - tu
tu - ri-
rile
le
D © © © © © © 9 © ©
creat, ca sã umpli cu binecuvântãri toate fãp -- tu -- rile
D

© © © © © © 9 © © © © © © © ©
le-ai creat, ca sã umpli cu binecuvântãri toate fãp tu rile
D © © © © ©
|
© © © © © 9 © © © ©
le-ai creat, ca sã umpli cu binecuvântãri toate fãp - tu - rile
DD sã©© le©© în©© - ve©© -se©© -leºti

©©lu ©© - ©©mi©©- nii ©© ©©©ta ©©- le. ©©
|
©© 9
le-ai creat, ca sã umpli cu binecuvântãri toate fãp - tu - rile

|

D © 9 © © ©
|

D © © © © © © 9 © © © © © © © © |
|
D

© © © © © © 9 © © © © © © © ©
|
© © © © © 9 © ©
cu strãlucirea

© © © © © ©
|
© -- ©mi
sã le în - ve - se - leºti cu strãlucirea lu - mi - nii ta - le.

sã
|
sã
sã le
le în
în -
- ve
ve -
- se
se -
- leºti
leºti cu
cu strãlucirea
strãlucirea lu
lu -
- mi
mi -
- nii
nii ta
ta -
- le.
le.
DD sã 9 ta --©© le.
le în -- ve --se -- leºti cu strãlucirea lu -- nii ta -- le.

©© lele©© în © --©ve
ve©--se © 9
sã le în ve se leºti cu strãlucirea lu mi nii ta le.
D © © © ©
|| --leºti 9 ©
cu
cu strãlucirea
strãlucirea lu lu -- mi mi -- niinii ta
D

© © © © © © 9 ©
sã în se leºti le.

D

D ©
© ©
© ©
© ©
© ©
©
|
| ©
© 9
9 ©
©

D
D

De
©
© ©
©
a -
©
ce
© ©
©
-
©
©
ea |
| stau
©
© 9
9
în faþa ta mulþimile nenumãrate a
©
©
le

© © © © © | ©
De a - ce - ea stau în faþa ta mulþimile nenumãrate a le

De |
De
De a
a -
- ce
ce -
- ea
ea stau
stau în
în faþa
faþa ta
ta mulþimile
mulþimile nenumãrate
nenumãrate a
a le
le
D ©© ©© a -©©ce©© - ©©ea ©©stau 9 © ©© ©© ©© ©© ©©a||le
a - ce - ea stau în faþa ta mulþimile nenumãrate a le
DDD De

|| ©în 9 ©
© © © © © 9 © ©© ©© ©© ©© ©© ||

© © © © © © © 9 ©
faþa ta mulþimile nenumãrate

D

D ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© ©
©
|
| ©
© 9
9 ©
© ©
© © © ©
© ©
©

D
D

©
©
în
©
©
-- ge
©
© ©
© ©
©
-- ri-
©
©
lor, |
| ©
©
ca
9
9
-- re-þi slujesc ziua
©
© ©
©
ºi
©
© ©
©
noap
©
© ©
©
-tea, |
|

© © | © © © |
în ge rilor, ca re-þi slujesc ziua ºi noap -tea,

în | |
în
în -
- ge
ge -
- ri-
rilor,
lor, ca
ca -
- re-þi
re-þi slujesc
slujesc ziua
ziua ºi
ºi noap
noap -tea,
-tea,
DD ©în în 9 ©© ©©© ©©ziuaziua9 noap©©-tea,
- ge - rilor, ca - re-þi slujesc ziua ºi noap -tea,

9 9 -tea,
în - ge - rilor, ca - re-þi slujesc ziua ºi noap -tea,
D ©
|
9 © © 9 ©
-- ge ge -- riri- lor,
lor, ca ca -- re-þi
re-þi slujesc ºi
ºi noap
D

© ©
|
9 © © 9 ©
slujesc

D © ©
|

D © 9 © © © 9 ©
|

D © 9 © © © 9 ©
|
D
© 9 © © © 9 ©
|
9 © © 9 ©
ºi, contemplând mãreþia feþei ta - le, te preamãresc

©
|

ºi,
|
ºi,
ºi, contemplând
contemplând mãreþia
mãreþia feþei
feþei ta
ta -
- le,
le, te
te preamãresc
preamãresc
D ©© ©©© ©© mãreþia ©© ©©| feþei ta - le, te preamãresc
contemplând mãreþia feþei ta - le, te preamãresc
D

©© ©©contemplând ©
D © ©© - ce©© -ta©© ©©©- re.
D

©fã© ©©- rã-n © ©©
ºi,

D

D © © ©
© © © © © ©

D
D

©fã©© ©©-- rã-n ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© ©
©

fãfã ©-- rã-n ©
©rã-n -- ce © ©
fã - rã-n - ce - ta - re.

fã rã-n -
- ce
ce -
- ta
ta -
- re.
re.
DD fãfã© 9 re. 9 ©© ©© ©©
- ta - re.

9 9
ce - ta - re.
D © 9 9 ©
|
©© ©©
-- rã-nrã-n -- ce ce -- ta ta -- re.
DD ªi©© 9

9 9
9 ©© - ©© ©©

D

D ©© 9 9 9
9 ©
© -- ©© ©©
D

© 9 9 ©
noi împreunã cu ei, iar prin glasul nostru, toatã fãptu ra

©
ªi noi împreunã cu ei, iar prin glasul nostru, toatã fãptu ra

DD ªiªi© noi ©©noi ©©împreunã ©© || ©©cu 9 ©© ©© nostru, ©© ©© toatã ©© fãptu --
ªi noi împreunã cu ei, iar prin glasul nostru, toatã fãptu ra
9 © ©
ªi noi împreunã cu ei, iar prin glasul nostru, toatã fãptu - ra

© ©
|
©
ei, iar prin glasul ra

|
ªi noi împreunã
împreunã cu
cu ei,
ei, iar
iar prin
prin glasul
glasul nostru,
nostru, toatã
toatã fãptu
fãptu - ra
ra
ªi noi împreunã cu ei, iar prin glasul nostru, toatã fãptu - ra
de
de sub
sub cer,
cer, prea
prea -- mãrim
mãrim nu
nume
me -- le
le tãu,
tãu, cân
cân-- tând
tând cu
cu
DD © © ©© © ©© ©|| PP

© © ©
©
bu - cu - ri - e:
N

NNN
bu - cu - ri - e:
©© 9 9
Te preamãrim pe tine, Pãrinte Sfânt, 9
9

|

|
cãci mare eºti ºi toate

Te preamãrim pe tine, Pãrinte Sfânt, cãci mare eºti ºi toate
9
9

©© ©©

lucrãrile tale cu înþelepciune ºi dragoste le-ai sãvâr- ºit.
DD © © © © || © 9 ©© © © © © © ©

DD ©© ©© ©© ©© || ©© 9 ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©©
|
|

9
|

©© sub ©© cer, ©© || prea 9 ©© tãu,
©© cân©© --- tând
©© cu
|
D © © 9 © ©
|
©

© © ©
©
|

de
de
de sub cer, prea - mãrim
-- mãrim nu
nu me
me -- lele
|
tãu, cân tând cu
de sub
sub cer,
cer, prea
prea mãrim
-- mãrim nu
nu me
me - le
-- le tãu,
tãu, cân
cân tând
-- tând cu
cu
D PP
de sub cer, prea mãrim nu me le tãu, cân tând cu
© ©© © ©© ©
de sub cer, prea - mãrim nu me - le tãu, cân - tând cu
D ©
N N
de sub cer, prea - mãrim nume - le tãu, cân- tând cu
DD ©© ©© © ©© © RUGĂCIUNEA
©© EUHARISTICĂ A IV-A 1539
N N PP

© © N N
D bu
©© ©© --- cu
© --- ©©ririri©--- e:e:e:©© N N P
N N
bu - cu - ri - e:
bu cu
Preotul,bu cu braţele
cu -- deschise, e: cântă:
bu
bu -- cu cu - ri - e:
© 9 - cu
9
ri
ri -- e:

bu
CP 9 9
|
©
|
© 9
9
|

9 9
|
©
|
© 9

9
|

Te
|
Te
Te preamãrim
preamãrim pe
pe tine,
tine, Pãrinte
Pãrinte Sfânt,
Sfânt, cãci
cãci mare
mare eºti
eºti ºi
ºi toate
toate
Te preamãrim
preamãrim pe
pe tine,
tine, Pãrinte
Pãrinte Sfânt,
Sfânt, cãci
cãci mare
mare eºti
eºti ºi
ºi toate
toate
9 ©© ©

9
9

©© ºit. ©©

9
9

© ©
©|

lucrãrile
lucrãrile
lucrãrile tale
tale cu
cu înþelepciune
înþelepciune ºi
ºi dragoste
dragoste le-ai
le-ai sãvâr-
sãvâr- ºit.
lucrãrile tale
tale cu
cu înþelepciune
înþelepciune ºi
ºi dragoste
dragoste le-ai
le-ai sãvâr-
sãvâr- ºit.
ºit.
©© 9 9


© 9
9 9
9

© 9 9
|
L-ai ©

L-ai
L-ai
L-ai 9
zidit
zidit
zidit
zidit
pe
pe
pe
pe
om
om
om
om
dupã
dupã
dupã
dupã
chipul
chipul
chipul
chipul
tãu
tãu
tãu
tãu
9
ºi
ºi
ºi
ºi
i-ai
i-ai
i-ai
i-ai
încredinþat
încredinþat
încredinþat
încredinþat
lui
lui
lui
lui
grija
grija
grija
grija

L-ai zidit pe om dupã chipul tãu ºi i-ai încredinþat lui grija
9 ©© © © 9

9 ©© ©© 9
| |
| |
9

© 9
| |

9 © 9
| |
© ©
| |
9

© © © 9
| |

lumii
| |
lumii
lumii în
în -
- tregi,
tregi, pen
pen -
- tru
tru ca,
ca, slujindu-þi
slujindu-þi numai
numai þie,
þie, Creatorul
Creatorul sãu,
sãu,
lumii în
în - tregi,
--tregi, pen
pen - tru
-- tru ca,
ca, slujindu-þi
slujindu-þi numai
numai þie,
þie, Creatorul
Creatorul sãu,
sãu,
lumii în tregi, pen tru ca, slujindu-þi numai þie, Creatorul sãu,
9 ©© © ©© ©© ©
lumii în -tregi, pen - tru ca, slujindu-þi numai þie, Creatorul sãu,

lumii în-tregi, pen - tru ca, slujindu-þi numai þie, Creatorul sãu,
9
9

© ©© © © ©©|

9
9

©
© ©
© ©
© ©
© ©
©

sã
sã
sã stãpâneascã
stãpâneascã peste
peste toate
toate ce
ce le
le lal
lal -- te
te fãp-turi.
fãp-turi.
sã stãpâneascã
stãpâneascã peste
peste toate
toate ce
ce le
le lal
lal - te
-- te fãp-turi.
fãp-turi.
sã stãpâneascã peste toate ce le lal te fãp-turi.
©© 9 9
sã stãpâneascã peste toate ce le lal - te fãp-turi.

sã stãpâneascã peste toate cele lal - te fãp-turi.
9 9
| |
| |
© 9
9
| |

9 9
| |
©
| |
© 9

9
| |

ªiªi dupã
| |
ªi
ªi dupã
dupã ce
ce omul,
omul, prin
prin neascultare,
neascultare, a
a pierdut
pierdut prietenia
prietenia ta,
ta,
ªi dupã ce
ce omul,
omul, prin
prin neascultare,
neascultare, a pierdut
aa pierdut prietenia
prietenia ta,
ta,
dupã ce omul, prin neascultare, pierdut prietenia ta,
9 ©© © || © 9
ªi dupã ce omul, prin neascultare, a pierdut prietenia ta,

ªi dupã ce omul, prin neascultare, a pierdut prietenia ta,
9
9

© ©© || ©© 9 9

9
9

©
© ©
© | ©
© 9
9

tu |
tu
tu nu
nu l-ai
l-ai lãsat
lãsat sub
sub stãpânirea
stãpânirea mor
mor -þii,
-þii, ci
ci i-ai
i-ai venit
venit în
în ajutor
ajutor
9 9 © ©
tu nu l-ai lãsat sub stãpânirea mor -þii, ci i-ai venit în ajutor
tu9 nu l-ai9lãsat sub stãpânirea mor -þii, ci i-ai ©venit©în|ajutor

|
tu nu
nu l-ai
l-ai| lãsat
lãsat sub
sub stãpânirea
stãpânirea mor
mor -þii,
-þii, ci
ci i-ai
i-ai venit
venit în
în ajutor
ajutor

|
tu nu l-ai lãsat sub stãpânirea mor -þii, ci i-ai venit în ajutor
cu
cu milã, pentru ca toþi, cãutându-te, sã te gãseas -cã.
cu milã,
milã, pentru
pentru ca
ca toþi,
toþi, cãutându-te,
cãutându-te, sã
sã te
te gãseas
gãseas -cã.
-cã.
©© 9
Tu 9

|

le-ai oferit de multe ori oamenilor legãmântul tãu

Tu
Tu le- ai oferit
le-ai oferit de
de multe
multe ori
ori oamenilor
oamenilor legãmântul
legãmântul tãu
tãu
9
9

©© ©© ©© ©© ©© ©© |

ºi i-ai învãþat prin profeþi sã aºtepte mân-tu - i - rea.
ºi
ºi i-ai
i-ai învãþat
învãþat prin
prin profeþi
profeþi sã
sã aºtep
aºtepte
te mân-tu
mân-tu -- ii -- rea.
rea.
©© 9 9
ªi atât de mult ai iubit lumea,Pãrinte Sfânt,9
9

|
|

|
ªi încât,la împlinirea
ªi atât
atât de
de mult
mult ai
ai iubit
iubit lumea,Pãrinte
lumea,Pãrinte Sfânt,
Sfânt, încât,la
încât,la împlinirea
împlinirea
9 © © ||
©© 9

9

©
©

9
Tu le-ai oferit de multe ori oamenilor legãmântul tãu

Tu
Tu le-ai
le-ai oferit
oferit de
de multe
multe ori
ori oamenilor
oamenilor legãmântul
legãmântul tãu
tãu
9 ©© ©© ©© ©© ©© ©©
9

9

9
©© ©© ©© ©© ©© ©©
9

9 ©
© ©
© ©
© -- ©©ii --© rea. ©

ºiºi i-ai - i -© rea. ©

ºi
ºi i-ai
i-ai învãþat
învãþat prin
prin profeþi
profeþi sã
sã aºtep
aºtep te
te mân-tu
mân-tu rea.
1540 ºi i-ai învãþat prin profeþi
învãþat prin profeþi sã aºtepte mân-tu
LITURGIA sãEUHARISTICĂ
i-ai învãþat prin profeþi sã aºtep te mân-tu - i - rea.
© 9 9
ºi i-ai învãþat prin profeþi sã aºtep te mân-tu - i - rea.

9 9
aºtepte mân-tu - i - rea.
©
|
©ªi© atât

9 9
|

9 9
|

© 9 9
|
©

9 9
|

ªi atât de mult ai iubit lumea,Pãrinte Sfânt, încât,la împlinirea
|
ªi atât de
de mult
mult ai
ai iubit
iubit lumea,Pãrinte
lumea,Pãrinte Sfânt,
Sfânt, încât,la
încât,la împlinirea
împlinirea
9 ©© ©© |||
9

9

9

©
©© ©© |
9
©© ||
9

©
timpului,
timpului, ni l-ai trimis ca Mântuitor pe Fiul tãu unul nãs-cut,
timpului, ni ni l-ai
l-ai trimis
trimis ca ca Mântuitor
Mântuitor pe pe Fiul
Fiul tãu tãu unul unul nãs-cut,
nãs-cut,
© 9
timpului,
ni l-ai trimis ca Mântuitor pe Fiul tãu unul
©© 9

nãs-cut,

© 9
9

©
©

9
9
ca - re, întrupându-se de la Duhul Sfânt ºi nãscându-se din

ca
ca - re,
-- re, întrupându-se
întrupându-se de
de la
la Duhul
Duhul Sfânt
Sfânt ºi
ºi nãscându-se
nãscându-se din
din
ca re, întrupându-se de la Duhul Sfânt ºi nãscându-se din
9 9
9

9
|
9

9
|
9

9
|
9

9
|
9

9
|

Maria
|
Maria
Maria Fecioara,
Fecioara, s-a
s-a fãcut
fãcut întru
întru totul
totul asemenea
asemenea nouã,
nouã,
Fecioara, s-a fãcut întru totul asemenea nouã,
Maria Fecioara, s-a fãcut întru totul asemenea nouã,
9 ©© ©© | ©© 9
9

9
9

© © © 9
|

9

9
©
© ©
© ©
© 9
9

9

în
în afarã
afarã de
de ©
pã-cat;
pã-cat; © ©
le-a
le-a 9
în afarã de pã-cat; le-a vestit sãracilor evanghelia mântuirii,
în afarã de pã-cat; le-a vestit
vestit
vestit
sãracilor
sãracilor
sãracilor
evanghelia
evanghelia
evanghelia
mântuirii,
mântuirii,
mântuirii,

9 9 ©© ©©© ©©© ©© ©©|
9

9
|
9

9 ©© cu ©©- ©©a.
|
9

9 © ©
|
9
9 © © © © ©
|
9

9 9 © 9 © © © ©
|
©robilor,

9 9
|
robilor, rãscumpãrarea, celor îndureraþi, bu- - ri
©
|

9 9
robilor, rãscumpãrarea, celor îndureraþi, bu- cu - ri - a.
©
|
9 9
robilor, rãscumpãrarea, celor îndureraþi, bu- cu - ri - a.

© a.
|
©

9 9
rãscumpãrarea, celor îndureraþi, bu- | cu - ri - a.

ªi,
robilor,
robilor, rãscumpãrarea,
rãscumpãrarea, celor
celor îndureraþi,
îndureraþi, bu-bu- |
cu
cudat - ri
- ri pe - a.
- sine
ªi, pentru
pentru a împlini
aa împlini voinþa
voinþa ta
ta mântuitoare,
mântuitoare, s-a
s-a dat pe sine
ªi,
ªi, pentru
pentru a împlini
împlini voinþa
voinþa ta
ta mântuitoare,
mântuitoare, s-a
s-a dat
dat pe
pe sine
sine
©© ©© ©© || ©© 9 9
ªi, pentru a împlini voinþa ta mântuitoare, s-a dat pe sine

9 9
|
©

© © © 9 9
|
©
© © |
© 9 9
|
©

© © | © 9 9
|

lala moar |
|
la moar -te
-te ºi,
ºi, înviind
înviind din
din morþi,
morþi, a
a nimicit
nimicit moartea
moartea ºi
ºi a
a
la moar
moar -te
-te ºi,
ºi, înviind
înviind din
din morþi,
morþi, a
a nimicit
nimicit moartea
moartea ºi
ºi a
a
9 ©© ©© ©© ©© ©© ©©
la moar -te ºi, înviind din morþi, a nimicit moartea ºi a
9

9

©© ©© ©© ©© ©© ©©|

9

9

© © © © © ©

reîn-no - it via - þa.
re
re în-no
în-no -
- it
it via
via -
- þa.
þa.
re în-no - it via - þa.
©© 9 9
re în-no - it via - þa.

9 9
|

© 9 9
|

© 9 9
|
©ªi, ca

9 9
|

ªi,
|
ªi, ca sã
sã nu
nu mai
mai trãim
trãim pentru
pentru noi
noi înºine,
înºine, ci
ci pentru
pentru el,
el, care
care
ªi, ca
ca sã
sã nu
nu mai
mai trãim
trãim pentru
pentru noi
noi înºine,
înºine, ci
ci pentru
pentru el,
el, care
care
9 ©© ©© || ©© 9
ªi, ca sã nu mai trãim pentru noi înºine, ci pentru el, care
9

9

© © © 9
9

9

aa9murit

©
© ©
©
| ©
© 9
9
a murit ºi a înviat pentru noi, l-a trimis de la tine, Pãrinte,
|

murit ºi
ºi a
a înviat
înviat pentru
pentru noi,
noi,| l-a
l-a trimis
trimis de
de la
la tine,
tine, Pãrinte,
Pãrinte,
aa murit ºi a înviat pentru noi, l-a trimis de la tine, Pãrinte,
9 ©© ©© ©© ||
murit ºi a înviat pentru noi, l-a trimis de la tine, Pãrinte,
9

9

©© ©© ©© ||
9

9

© -ºi © © |

pe pe Duhul Sfânt ca pârgã a darului sãu credincio-ºi-lor,
pe Duhul
Duhul Sfânt
Sfânt ca
ca pârgã
pârgã a
a darului
darului sãu
sãu cre
cre din
din cio
cio -ºi -lor,
-lor,
pe
pe Duhul
Duhul Sfânt
Sfânt ca
ca pârgã
pârgã aa darului
darului sãu
sãu cre
credin
dincio
cio-ºi
-ºi-lor,
-lor,
|
|
©© 99

9
9

© 9
9

© 9
9
13.12.2008

11:15 Pagina 1541
|

|

9
9

©© ©© || ©© 99

9
9
©
© ©
© | ©
© 9
9

aa murit
a murit ºi a
RUGĂCIUNEA
înviat
ºi a înviat
murit ºi a înviat
pentru
pentru noi,
noi,
|
pentru EUHARISTICĂ
l-a
l-a trimis
trimis
noi, l-a trimis
de
de la
la tine,
tine, 1541
A IV-Ade la tine, Pãrinte,
Pãrinte,
Pãrinte,
a murit ºi a înviat pentru noi, l-a trimis de la tine, Pãrinte,
9
9

©© ©© ©© ||

9
9

©© ||
©© -ºi©© -lor,

pe
pe Duhul Sfânt ca pârgã a darului sãu credincio-ºi-lor,
Duhul Sfânt ca pârgã a darului sãu credin cio
©© 99

9
9
|

9 9
|
© 9

© 9
|

pen-
|
pentru
tru ca
ca el,
el, desãvârºindu-i
desãvârºindu-i lucrarea
lucrarea în
în lume,
lume, sã
sã împlineascã
împlineascã
pen-
pentru
tru ca
ca el,
el, desãvârºindu-i
desãvârºindu-i lucrarea
lucrarea în
în lume,
lume, sã
sã împlineascã
©© ©© ©© ©© ©© ||
împlineascã

© © © © ©

©

toa
toa ©
-tã ©

sfin ©
-þi - ©
rea.
-tã sfin -þi - rea.

Îşi împreunează mâinile şi, ţinându-le întinse asupra darurilor, cântă:
toa -tã sfin -þi - rea.
toa -tã sfin -þi - rea.
©© 9
9

9
9

©
© 9
9
9
9

Te
|
Te rugãm, aºadar,Doamne,ca acelaºi DuhSfânt sã binevoiascã

rugãm, aºadar,Doamne,ca acelaºi DuhSfânt sã binevoiascã
Îşi împreunează mâinile, face semnul crucii asupra
pâinii şi a potirului laolaltă, cântând:
9
9 ©© ©© || ©© 9

a9sfinþi aceste da©© -ruri,
9

© || © 9 9
9

© ©
aaa9sfinþi
© -ruri,
© | pen 9 ca
© -tru ºi
pen -tru ca ele sã devinã trupul D ºi
sfinþi aceste da -ruri, pen -tru ca ele sãÎşidevinã împreunează mâinile.
sfinþi aceste
aceste da da -ruri, pen -tru ca ele
ele sã
sã devinã
devinã trupul
trupul D D ºi
a9sfinþi aceste da -ruri, pen -tru ca ele sã9devinã trupul D ºi
trupul D ºi
9

9
|
9

9
|

sângele
|
9

9
|
9 Domnului nostru Isus Cristos, 9

sângele
Domnului nostru Isus Cristos, spre celebrarea acestui

|
sângele Domnului nostru Isus Cristos, spre celebrarea
spre celebrarea acestui acestui
9 9 ©© ©© ©© ©©acestui
sângele Domnului nostru Isus Cristos, spre celebrarea acestui
9

9
sângele
9
9
Domnului nostru Isus Cristos, spre celebrarea
© © © ©© ©© |

© © ©
|

mare9 9 © © © © © ©©

9 mister,

mare mister, 9
pe
pe care
care el
el însuºi
însuºi ni
ni l-a
l-a lãsat
lãsat ca
ca ©
legã-mânt
legã-mânt© © © ©
veº-nic.

veº-nic.
În formulele următoare,
pecuvintele
care elDomnului
însuºi nisăl-a
fie cântate clarlegã-mânt
şi răspicat, după cum
mare mister, pe care el însuºi ni l-a lãsat ca legã-mânt veº-nic.
mare 9 mister, pe care el însuºi ni l-a lãsat ca 9
mare mister, lãsat ca veº-nic.
o
cere ©însăşi
©© 9 9natura
lor. 9
| |
9
legã-mânt veº-nic.

| |

Când
| |
© 9

9
9 sfânt,
| |
© a9sosit ceasul sã fie preamãrit de tine, Pãrinte

a sosit ceasul sã fie preamãrit de tine, Pãrinte sfânt,

Când
Când a sosit ceasul sã fie preamãrit de tine, Pãrinte sfânt,
| |
Când a sosit ceasul sã fie preamãrit de tine, Pãrinte sfânt,
9
9
a sosit ceasul sã fie preamãrit de9

9 ©© ©© |||
|
9 9 ©
Când tine, Pãrinte sfânt,

©|
|

9
|

9 © ©© |
|
9

iubindu-i
iubindu-i care erau în lume,
9
pe ai sãi care erau în lume, pânã la sfârºit i-a iu-
pe ai sãi pânã la sfârºit i-a
©
iubit:
|
iubindu-i pe ai sãi care erau în lume, pânã la sfârºit i-a iubit:
bit:
©© 9 9
iubindu-i pe ai sãi care erau în lume, pânã la sfârºit i-a iubit:
© 9 9

iubindu-i pe ai sãi care erau în
9
9
lume, pânã la sfârºit i-a iubit:

ºi,©ºi, 9 9

ºi, © pe9 când

pe
pe
când stãteau
când stãteau
stãteau ei
ei la
ei la cinã, 9
cinã,
la cinã,
Isus
Isus a luat
Isus aa luat
pâinea,
luat pâinea,
pâinea,

9 9 9 Isus a luat pâinea, ©© © ©
ºi, pe când stãteau ei la cinã, Isus a luat pâinea,
9

9 9 © ©© ©©
| |
a9

9 9
©
ºi, pe când stãteau | ei la cinã, |
© zi-
| |
9binecuvântat-o, 9a frânt-o ºi9a dat-o ucenicilor sãi, © când:

| |
| |
mare mister, pe care el însuºi ni l-a lãsat
ca legã-mânt
13.12.2008
veº-nic.
11:15 Paginaveº-nic.
1542
mare
mare mister,
mister, pe
pe care
care el
el însuºi
însuºi ni
ni l-a
l-a lãsat
lãsat ca
ca legã-mânt
legã-mânt veº-nic.
©© 9
9
| |
9 9
| |

Când
|
| |
|
Când aa sosit
sosit ceasul
ceasul sã
sã fie
fie preamãrit
preamãrit de
de tine,
tine, Pãrinte
Pãrinte sfânt,
sfânt,
Când
Când aa sosit
sosit ceasul
ceasul sã
sã fie
fie preamãrit
preamãrit de
de tine,
tine, Pãrinte
Pãrinte sfânt,
sfânt,
1542 9 LITURGIA EUHARISTICĂ9 © © ||

9
|
9 ©
|

iubindu-i ©|
|
|
peIaai
aipâinea şi, ţinând-o
erau ridicată puţin deasupra altarului,
i-acontinuă:
iubindu-i pe
pe ai
ai sãi
sãi care
care erau
erau în
în lume,
lume, pânã
pânã la
la sfârºit
sfârºit i-a
i-a iu-
iubit:
bit:
iubindu-i
iubindu-i pe sãi
sãi care
care erau în
în lume,
lume, pânã
pânã la
la sfârºit
sfârºit i-a iu-
iubit:
bit:
©© 9

9
9
9
| |

ºi,
ºi, pe
pe când
când stãteau
stãteau ei
ei la
la cinã,
cinã, Isus
Isus aa luat
luat pâinea,
pâinea,

ºi,
ºi, pe
pe când
când stãteau
stãteau ei
ei la
la cinã,
cinã, Isus
Isus aa luat
luat pâinea,
pâinea,
© © ©
9
9 9 © |
| |
9 9 9 © ©
| |

aa binecuvântat-o,
|
| |
|
binecuvântat-o, aa frânt-o
frânt-o ºi
ºi aa dat-o
dat-o ucenicilor
ucenicilor sãi,
sãi, zi-
zi- când:
când:
aa binecuvântat-o,
binecuvântat-o, aa frânt-o
frânt-o ºi
ºi aa dat-o
dat-o ucenicilor
ucenicilor sãi,
sãi, zi-
zi- când:
când:
© ©© 9
© ©© © © | 9 ©
9

LL©UU -- AÞI © © © || 9 ©
LLL U
AÞI ªI
ªI MÂNCAÞI
MÂNCAÞI DIN
DIN A
A -CEAS-
-CEAS-TA
TA TOÞI:
TOÞI: ACESTA
ACESTA
U -- AÞI
AÞI ªI
ªI MÂNCAÞI
MÂNCAÞI DIN
DIN A
A -CEAS-
-CEAS-TA
TA TOÞI:
TOÞI: ACESTA
ACESTA
©© ©© ©© ©© ©© ||| 9
9
© © ©
© © ©

EE -- STE
STE TRU-PUL MEU, CARE SE JERT -- FEª
TRU- PUL MEU, CARE SE JERT FEª -- TE
TE
E
E -- STE
STE TRU
TRU--PUL
PUL MEU,
MEU, CARE
CARE SE
SE JERT
JERT -- FEª
FEª -- TE
TE
© © © ||

©
©

PEN- ©
©
TRU VOI.
©©ostia consacrată, o aşază pe patenă şi, îngenunchind, o adoră.

Preotul©arată poporului
©

PEN- ©
Apoi,PEN-
luând 9 potirul
© TRU VOI. şi, ţinându-l
9 ridicat puţin deasupra altarului,
© continuă:
©| © 9
TRU VOI.

PEN-
PEN- TRU TRU VOI.
|
VOI.
©
© 9
asemenea,9
9

9 ©© ©© || a©© mulþumit
9
9
|

De luând potirul plin cu rodul vi-þei,
9 9 © 9
|
© © ©
|

De |
|
9 asemenea, luând
asemenea, luând
©
© potirul © plin
potirul
© cu rodul vi-þei, a mulþumit
plin cu rodul vi-þei, aa mulþumit

De
De
De asemenea,
asemenea, luând
luând potirul
potirul plin
plin cu
cu rodul
rodul vi-þei,
vi-þei, a mulþumit
mulþumit
9
9 ©© zi©© -când:
©© sãi, ©© |

©

ºi l-a dat ucenicilor
9

ºiºiºi l-a © © ©
dat 9 sãi, ©zi
ºi© l-a ©dat ucenicilor sãi, zi -când:
dat ucenicilor sãi, zi
©
-când:
© © 9

|
l-a
l-a dat ucenicilor
ucenicilor sãi, zi -când:
-când:
©
© 9
9 ©© -TA
©© -CES ©© TOÞI:
©© || ACESTA
9
9

©

© ©

L U -AÞI ªI BEÞI DIN A ESTE
LLL©UUU -AÞI ©
9 © © © | 9
LL9U -AÞI ªI BEÞI DIN© A -CES © -TA 9 ACESTA ESTE
© TOÞI:
ªI BEÞI DIN A -CES -TA TOÞI: ACESTA ESTE

-AÞI
-AÞI ªI
ªI BEÞI
BEÞI DIN
DIN A
A -CES
|
-CES -TA
-TA TOÞI:
TOÞI: ACESTA
ACESTA ESTE
ESTE
9
9

©© MEU, ©
© ©
© 9
9
|

POTIRUL SÂNGELUI AL NOULUI ªI
9 © 9
|
© ©
|

POTIRUL
|
© © © © © © 9
POTIRUL© SÂNGELUI MEU, AL| NOULUI ©
SÂNGELUI MEU, AL NOULUI ªI

POTIRUL
POTIRUL SÂNGELUI
SÂNGELUI MEU,
MEU, AL
AL NOULUI
NOULUI ªI
ªI
ªI
©© - NI ©© - CU-
©
© ©© LE ©© -GÃ ©© -MÂNT, ©© ||CA-RE©
© 9
9

©

VEª LUI PENTRU VOI ªI
© ©

VEª © © © © | © 9
9 © ©
-- NI -- CU- LUI LE -GÃ -MÂNT, CA-RE PENTRU VOI ªI

VEª
VEª - NI
NI - CU-
CU- LUI
LUI LE
LE -GÃ
-GÃ -MÂNT,
-MÂNT, CA-RE
CA-RE PENTRU
PENTRU VOI
VOI ªI
ªI
VEª - NI - CU- LUI LE -GÃ -MÂNT, CA-RE PENTRU VOI ªI
9 9
©© REA ©©
PENTRU MULÞI SE VARSÃ SPRE IERTA-
© ©© 9

9 ©© ©© ©© ©© || 9 9

© © 9 © © ©
© © 9
13.12.2008 11:15 Pagina 1543

L ©U -AÞI ©

LL©UU -AÞI 9
ªI
ªI
BEÞI
BEÞI
DIN
DIN
A
A
© -CES
-CES
©
-TA
-TA
©
TOÞI:
TOÞI:
|
| 9
ACESTA
ACESTA

ESTE
ESTE
-AÞI ªI BEÞI DIN A -CES-TA TOÞI: ACESTA ESTE
9 ©© ©© ©© 9
L U -AÞI ªI BEÞI DIN A -CES-TA TOÞI: ACESTA ESTE
9

9
|
9
© © © 9
|

9 © 9
|

POTIRUL © ©
|
RUGĂCIUNEAMEU, EUHARISTICĂ A IV-A 1543

SÂNGELUI
POTIRUL SÂNGELUI MEU, AL NOULUI ªI AL NOULUI ªI
©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© || ©© 9

© ©

© © © © © © 9
9

© © © © © © © |
© 9

VEª
VEª - NI - CU- LUI LE -GÃ -MÂNT,
VEª - NI- CU-LUI LE-GÃ-MÂNT, CA-RE PENTRU VOI ªI
- NI - CU- LUI LE -GÃ -MÂNT,
|CA-RE
CA-RE
PENTRU
PENTRU
VOI
VOI ªI
ªI
9 ©© ©©
VEª - NI- CU-LUI LE-GÃ-MÂNT, CA-RE PENTRU VOI ªI
9

9

© ©

9

PENTRU
PENTRU MULÞI
MULÞI
SE
SE
VARSÃ
VARSÃ
SPRE
SPRE
IER
IER
TA-
TA-
© REA
REA
©

PENTRU MULÞI SE VARSÃ SPRE IERTA- REA
©© ©© ©© © |
PENTRU MULÞI SE VARSÃ SPRE IERTA- REA

©

© © ©

© ©

PÃ-CA-TE-LOR.
PÃ-CA-TE-LOR. © ©
©

PÃ-CA-TE-LOR.
©© 9 ©© ©© ©© ©© ©© © ||
PÃ-CA-TE-LOR.

©

©© CEÞI 9
9
©© ACEASTA ©© A© - MIN ©© -TI© -REA ©© MEA. ©©

FA-
FA- © 9 ÎN © © ©

AratăFA-
poporului
CEÞIpotirul, îl pune peÎN
corporal şi, îngenunchind,
-TI-REA îlMEA.
adoră. Apoi, cântă:
CEÞI ACEASTA ÎN A
FA- CEÞI ACEASTA ÎN A - MIN -TI-REA MEA. - MIN -TI-REA MEA.
ACEASTA A - MIN
CP
© © © © © © || © © © © © © © © © © ©||

© © © © © ©© © N N © © © © © © ©© ©© © © © © NN
© © ©
©© - ©te - rul cre-din- þei.sau

¤. Mis © NN NN Mis © © ©
©© - ©te - rul© cre ©- ©din - © © ©
þei.NN NN
te ©-- rul©aclamând:
© © © N N Mis ©

Poporul
¤.
¤. Mis -- ©te

© continuă, cre-din- þei.sau © -- ©tete ©-- ©rul
rul© ©cre
cre -- © ©din din©-- © NN
þei.
© © ©-- rul
Mis rul cre-din- þei.sau Mis þei.
© © © © © © © © © ©© ©© © rul©© || ©cre

¤.
¤. Mis
Mis -- te
te ©-- rul©
rul © ©
cre-din-
cre-din- © ©
þei.sau
þei.sau © ©
Mis
Mis -- te
te cre© ©-- © din
© ©© ©© ©©
din © -- ©
©©
þei.
þei.

©

© © © © © © © © © © © | © ©
© © © ©
© © © © © © © © © © © © ©
© ©în
#. Moar - tea ta o ves - tim, Doam - ne, ºi în - vi - e -rea

#.
#. Moar © --tea tea ta ta o o ves
ves -- tim,
tim, Doam Doam -- ne,
|
ne, ºi în -- vi
vi -- ee -rea
© © --tea
Moar ºi -rea

#. tea© ta ta© ©o © Doam
ves© |-- tim, © © -- ©ne, ºi© în©
©
#. Moar
©
Moar
©
© ©
© © ©
o ves
© © ©
©
tim, Doam
© ©
ne, ºi în
||
-- vi
vi -- ee -rea
-rea

ta© o© mãr © - ri - sim, © | pâ -nã©© când
| © vei ©© ve©© ©©- ni.
©©

© © © © © © când ©
- tu

tata oo mãr mãr -- tu tu -- ri
ri -- sim,
|
sim, pâ pâ -nã când vei © ve © ©-- ni.©
Apoi, ta
preotul
© 9 cântă--cu tubraţele deschise: 9 când
-nã vei ve ni.

|
© 9 9
o
o mãr tu -- ri
ri -- sim, pâ
pâ -nã când vei vei veve -- ni.
CC 9 9
ta mãr sim, -nã ni.
© aceea, ºi noi, Doamne, celebrând acum misterul

|

De
|
9
© aceea,

De 9
|
|
aceea, ºi ºi noi,
noi, Doamne,
Doamne, celebrând celebrând acum acum misterul
9 aceea, noi, ©Doamne, 9
De misterul

De © | © celebrând
9 aceea, ºi ºi noi,
© © © 9
acum
acum misterul
9 © 9
De Doamne, celebrând misterul

rãscumpãrãrii © | ©a - mintim moartea lui Cristos ºi
|

9 © © © 9
noas -tre,

rãscumpãrãrii noas -tre, a - mintim moartea lui Cristos ºi
rãscumpãrãrii noas -tre,| a - mintim moartea lui Cristos ºi
9
-tre, aa9 ºi
|
9 9
rãscumpãrãrii
rãscumpãrãrii noas noas -tre, -- mintim
mintim moarteamoartea lui lui Cristos
Cristos ºi
9

9 învierea ºi înãlþarea
|

|
9 9
coborârea lui la cei morþi, mãrturisim lui
înãlþarea
|
|
coborârea
coborârea lui lui lala cei
cei morþi,
morþi, mãrturisim
mãrturisim învierea
învierea ºi ºi înãlþarea lui
lui
9 coborârea© lui

9
coborârea
©
lui© la © 9
| cei
©© | ºi,
la
9
morþi,
morþi, mãrturisim
©© aºteptându-i
cei mãrturisim învierea învierea ºi ºi 9înãlþarea
9
înãlþarea lui
lui
la9

© ta, 9 venirea în slavã, 9 îþi oferim
|

9 © 9 9
© ©
dreap-ta
la dreap - ta ta, | ºi, aºteptându-i
la dreap-ta ta, ºi, aºteptându-i venirea în slavã, îþi oferimvenirea în slavã, îþi oferim
©© 9
9

9

9
9
9

© 9

© 9
|

De
|
De aceea,
aceea, ºi
De ºi noi,
noi, Doamne,
Doamne, celebrând
celebrând acum
acum misterul
misterul
De aceea,
aceea, ºi
ºi noi,
noi, Doamne,
Doamne, celebrând
celebrând acum
acum misterul
misterul
9
9

©© ©© || ©© 9 9

9

9
©
© ©
© | ©
© 9
9

rãscumpãrãrii |
1544
noas -tre, a - mintim moartea lui Cristos ºi
rãscumpãrãrii noasLITURGIA
-tre, a -EUHARISTICĂ
mintim moartea lui Cristos ºi
9
9

9
9
|
9

9
|
9

9
|

coborârea
|
coborârea lui la cei morþi, mãrturisim învierea ºi înãlþarea lui

lui la cei morþi, mãrturisim învierea ºi înãlþarea lui
9
9

©© ©© || ©© 99 9
9
9

9
©
© ©
© | ©
© 9
9 9
9

|

lalala dreap
dreap -
- ta
ta ta,
ta,
| ºi,
ºi, aºteptându-i
aºteptându-i venirea
venirea în
în slavã,
slavã, îþi
îþi oferim
oferim
dreap-ta ta, ºi, aºteptându-i venirea în slavã, îþi oferim

la dreap-ta ta, ºi, aºteptându-i venirea în slavã, îþi oferim
9
9

9
9
|
9

9
|
9

9
|

trupul
|
trupul ºi
ºi sângele
sângele lui,
lui, ca
ca jertfã
jertfã vrednicã
vrednicã de
de tine
tine ºi
ºi mântuitoare
mântuitoare
trupul ºi sângele lui, ca jertfã vrednicã de tine ºi mântuitoare
trupul ºi sângele lui, ca jertfã vrednicã de tine ºi mântuitoare
9
9

©© ©© ©© ©© ©©||
9

9 9

©pentru ©
© ©
© ©
© ©
©
9 ©
©

pentru
|
9 9
|
©

9 9
|
©© - veºte,
lumea în -trea - gã.

lumea în -trea - gã.
9 9
|
pentru lumea în -trea - gã.
© 9
9
|
pentru
Pri lu-Doamne,
mea în-trea spre - gã.
jertfa pe care tu însuþi ai pregãtit-o

Pri
|
Pri - veºte, Doamne, spre jertfa pe care tu însuþi ai pregãtit-o
- veºte, Doamne, spre jertfa pe care tu însuþi ai pregãtit-o
9 9

9 9

9

9 9
tale, 9

9

tale, 9
|
Bisericii ºi tuturor celor care se vor împãrtãºi din aceeaºi

Bisericii
Bisericii ºi tuturor celor care se vor împãrtãºi din aceeaºi
tale, ºi tuturor celor care se vor împãrtãºi din aceeaºi
9 © celor© | ©care 9 se vor împãrtãºi din aceeaºi
Bisericii tale, ºi tuturor celor care se vor împãrtãºi din aceeaºi

9 ©© © || © 9
Bisericii tale, ºi tuturor

9

9 © ©© | dã©© - 99le cu bunãtate harul ca,
9
© © © -9le cu bunãtate harul ca,
pâine ºi din acelaºi potir,

pâine
pâine
ºi din acelaºi potir, dã - le cu bunãtate harul ca,
ºi din acelaºi potir,| dã
9 9
pâine ºi din acelaºi potir, dã - le cu bunãtate harul ca,

9 9
pâine ºi din acelaºi potir, dã - le cu bunãtate harul ca,

9 9 devinã jertfã
|

9
9

adunaþi de Duhul Sfânt într-un singur trup, sã 9
9
devinã jertfã

adunaþi
adunaþi
de Duhul Sfânt într-un singur trup, sã devinã jertfã
de Duhul Sfânt într-un singur trup, sã
9 9 Sfânt într-un © ©singur © ©trup,

©||sã devinã jertfã
adunaþi de Duhul Sfânt într-un singur trup, sã devinã jertfã

9 9 ©© © © ©© ©©
|
|
adunaþi de Duhul

9 9 ©© rii©© ta© - le.
|

9 9 © ©
|
9

9 © © © © ©
|
vie în Cristos, spre lauda mã - ri-

1Cvie
|
vie în Cristos, spre lauda mã - ririi ta - le.
în Cristos, spre lauda mã - ririi ta - le.
©© 9 9

9 9
|
|

9 9adu-þi aminte de toþi aceia pentru care
|
©© acum,

9 Doamne, 9
|
© 9
Doamne, 9 adu-þi aminte de toþi aceia pentru care
|
ªi

ªiªi acum, Doamne, adu-þi aminte de toþi aceia pentru care
|
ªi acum,
9
ªi acum, Doamne,© adu-þi © | ©aminte 9 de toþi aceia pentru care
acum, Doamne, adu-þi aminte de toþi aceia pentru care

|
9 ©© ©|| © 9
|

9 ©© 9
|

9 © ©©|mai 9
|
9
© © © 9
|
îþi oferim jertfa a ceas -ta: întâi de slujitorul tãu, Papa N.,

îþi |
|
îþi oferim jertfa a ceas -ta: mai întâi de slujitorul tãu, Papa N.,
oferim jertfa a ceas-ta: mai întâi de slujitorul tãu, Papa N.,
9 9 ©© de© slujitorul
©|| © 9
îþi oferim jertfa a ceas-ta: mai întâi de slujitorul tãu, Papa N.,

|
9 9 9
|
© © ©
îþi oferim jertfa a ceas-ta: mai întâi tãu, Papa N.,

9 9 © 9
|

9 9 © ©© ©©| ©© 9
|
|
9

9 © 9
|
© © ©
de Episcopul nostruN., de toþi epis-co-pii,ºi de întregul cler,

de
|
de Episcopul nostruN., de toþi epis-co-pii,ºi |
Episcopul nostruN., de toþi epis-co-pii,ºi de întregul cler,
de întregul cler,
|
| |
|
©© 9

9
ªi acum, Doamne, 9
9

|
adu-þi aminte de toþi aceia pentru care

ªi acum, Doamne, adu-þi aminte de toþi aceia pentru care
9

9 ©© ©|| © 9
© © 9
|

îþi oferim jertfa aceas-ta:
|
îþi oferim jertfa RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ

a ceas-ta: mai întâi deAslujitorul
IV-A
mai întâi de slujitorul tãu, Papa N., 1545
tãu, Papa N.,
9

9 9
9 ©© © ©|| © 9
© © ©9
|

de Episcopul nostruN., de toþi epis-co-pii,ºi
| |
de întregul cler,
9 9

9 9 9
9 ©© ©
| |

9 9 ©©
| | |

9 9 ©
|
9

9 9
9 ©
© ©
|
|

- mã©
de toþi cei care îþi aduc |
daruri, de cei care sunt de faþã,

9 9 © ©©
|
de
de întregul
toþi cei tãu îþi
care popor
aduc |ºi de toþide
daruri, ceiceicare te sunt
care cautãdecufaþã, ini - mã
9

9 ©
|
de întregul tãu popor ºi de toþi cei care te cautã cu ini

de
|
de întregul tãu popor ºi de toþi cei care te cautã cu ini -- mã
© ©
de întregul tãu popor ºi de toþi cei care te cautã cu ini mã
© ©
întregul tãu popor ºi de toþi cei care te cautã cu ini -- mã

©© ©© ©© tãu popor ºi de toþi cei care te cautã cu ini - mã
©© întregul
de
de întregul
întregul tãu popor ºi de toþi cei care te cautã
tãu popor ºi de toþi cei care te cautã cu ini - mã cu ini mã

de
©

©

©
© ©
-© tã. ©
©

© © © © |
cu - ra
©
© ©--- tã.
©
cu - ra - tã.

cu cu -
9
ra
-- ra - tã.

©© -9ra - tã.
cu ra tã.

cu
cu -
- ra
ra - tã.
tã.

© 9
cu

©
©

9
9

9
|
©
A- du-þi aminte ºi de aceia care au adormit în pacea luiCristos

© 9

9
A- du-þi aminte ºi 9 © © ©
© © ©©

9 A- du-þi aminte ºi 9 © © ©
A- du-þi aminte ºi
| de aceia care au adormit în pacea luiCristos
© ©
de aceia care au adormit în pacea luiCristos

9 9 ©©© cu- ©©© ©©© ©©-
©©© nos-cu ©©© |
|
de aceia care au adormit în pacea luiCristos
9
9 de toþi rãposaþii,9
9
|
|

©
|

9 de toþi rãposaþii,9 © © © -
|
© © ©©
ºi | a cãror credinþã numai tu ai t-o.
9

9 © © © © ©
|
ºi a cãror credinþã numai tu ai cu- nos-cu t-o.

ºiºiºiºi de --
|
ºi de toþi rãposaþii, a cãror credinþã numai tu ai cu- nos-cu - t-o.
de9 cãror9 9
toþi rãposaþii, aa cãror credinþã numai tu ai cu- nos-cu t-o.
©
de toþi rãposaþii, cãror credinþã numai tu ai cu- nos-cu t-o.
2C

ºi© de9 toþi rãposaþii, a cãror9 9 -
de toþi
toþi rãposaþii,
rãposaþii, aa cãror
|
credinþã
credinþã numai
numai tu tu ai
ai cu-
cu- nos-cu
nos-cu
|
-- t-o.
t-o.

9 9 9
| |
©
credinþã numai tu ai cu- nos-cu t-o.
-9

© 9 9
| |
9 9 9
| |
©

| |

9 9 9
| |
©
No uã tuturor, fiilor tãi, dãruieºte-ne,Pãrinte
|
milostiv, harul |

© 9 9 9
| |
No - uã tuturor, fiilor tãi, dãruieºte-ne,Pãrinte milostiv, harul

No
| |
9 © 9
© ©
-- uã tuturor, fiilor tãi, dãruieºte-ne,Pãrinte milostiv, harul

9 ©© ©©|| ©© 9
No uã tuturor, fiilor tãi, dãruieºte-ne,Pãrinte milostiv, harul
No - uã tuturor, fiilor tãi, dãruieºte-ne,Pãrinte | milostiv, harul

9 9
9

9

©
© ©
©| ©
© 9
9

9 © © 9
||îm-preunã
©
sã putem dobândi moºtenirea cereas -cã îm-preunã cufericita
9
© 9
© îm-preunã
|
©
sã putem dobândi moºtenirea cereas -cã cufericita

9 |
9
sã
sã putem
putem dobândi
dobândi moºtenirea
moºtenirea cereas
cereas -cã
-cã îm-preunã cufericita
cufericita

9 9
sã putem dobândi moºtenirea
sã putem dobândi moºtenirea cereas -cã îm-preunã cereas -cã îm-preunã
|
cufericita
cufericita

9 9
|
9

Nãscãtoare de Dumnezeu, Maria, 9 cu apostolii ºi
|
9 9
|

cu apostolii ºi
|

9 Nãscãtoare de Dumnezeu, Maria, 9
|
Fecioarã |
9

9
|
Fecioarã

Fecioarã
|
Fecioarã Nãscãtoare de Dumnezeu, Maria, cu apostolii ºi
9 Nãscãtoare©de© | 9
Fecioarã Nãscãtoare de Dumnezeu, Maria, cu apostolii ºi
©
Nãscãtoare de Dumnezeu, Maria, cu apostolii ºi

9 Nãscãtoare©de© | 9 Maria, cu apostolii ºi
Fecioarã Nãscãtoare de Dumnezeu, Maria, cu apostolii ºi |
©
Fecioarã Dumnezeu, Maria, cu apostolii ºi

9 © 9
|
©©© || ©©© de,împreunã

Fecioarã Dumnezeu,
9

© | 9
|
9 © 9
|

|

9 © 9
|
© |
©
sfinþii tãi, în împãrãþia ta,un- cu întreaga fãpturã, |
9
© | 9
© © de,împreunã
|
sfinþii tãi, în împãrãþia ta,unde,împreunã cu întreaga fãpturã,

9 |
|
9
sfinþii
sfinþii tãi,
tãi, în
în împãrãþia
împãrãþia ta,un-
ta,unde,împreunã cu
cu întreaga
întreaga fãpturã,
fãpturã,

9 9
sfinþii tãi, în împãrãþia ta,un-
sfinþii tãi, în împãrãþia ta,unde,împreunã cu întreaga de,împreunã cu întreaga
|
fãpturã,
fãpturã,

9 9
9

9

de stricãciunea pãcatului ºi a morþii, 9 9

9 de stricãciunea pãcatului ºi a morþii, 9
eliberatã sã te preamãrim
9

9
eliberatã sã te preamãrim

eliberatã
eliberatã
eliberatã de
de stricãciunea
stricãciunea pãcatului
pãcatului ºi
ºi a
a morþii,
morþii, sã
sã te
te preamãrim
preamãrim
eliberatã de
de stricãciunea
stricãciunea pãcatului
pãcatului ºi
ºi aa morþii,
morþii, sã
sã te
te preamãrim
preamãrim
eliberatã de stricãciunea pãcatului ºi a morþii, sã te preamãrim
eliberatã de stricãciunea pãcatului ºi a morþii, sã te preamãrim
| Îşi împreunează mâinile.

9
9

9
9 ©© ©© ©©
9

9 ©
|
©© ©©
|

9 9 ©
|

prin lu-mii
|
prin Cristos, Domnul nostru, prin care tu dãruieºti lu-mii tot
9 9 © © ©D DD
prin Cristos,
Cristos, Domnul nostru, prin care tu dãruieºti tot
Cristos, Domnul Domnul nostru, nostru, prin care
care tu tu dãruieºti
dãruieºti lu-mii tot

© © ©
|
prin prin lu-mii tot
©© ©©Cristos, ©©|| Domnul nostru, prin care tu dãruieºti lu-mii NN NN DD DD
prin Cristos, Domnul nostru, prin care tu dãruieºti lu-mii tot

©bi --- ne © © NN NN D D
prin tot

bi -- le. D
D © © ©
bi ne le.
- ne -- le.

DD ia© patena N N
bi ne le.
D
Preotul
D
bi - ne
9
9
- le.
cu ostia şi potirul© © şi,©
© ridicându-le
© © ©© || ©© 9
©© ©© pe amândouă, 9 cântă:

D D

©
© 9 © © ©
© ©
© © © © © 9

D bi
CP

©
- ne
9 - le.
© © © © © © © | CC © 9

D D Prin Prin
9
Cristos, cu Cristos
©
ºi în Cris - tos, | þi
9
-e, Dumnezeule,
DD DDD Prin © Cristos, cu Cristos © în© Cris© ©
ºi © ©în Cris - tos, ©þi -e, Dumnezeule,
Prin Cristos, cu Cristos ºi în Cris - tos, þi -e, Dumnezeule,
Prin Cristos, cu
cu Cristos ºi
ºi în -- tos, þi
þi -e, Dumnezeule,
|
Cristos, Cristos Cris tos, -e, Dumnezeule,
9
9 9
9 ©
© © © © © © © 9

ºi© ©©în© Cris ©© -©©tos,©© þi -e,©©Dumnezeule,
||9
|
D
D D 9

9 9
9 © © 9

© © © © © © 9
Prin Cristos, cu Cristos

DD 9 Tatã
atotputernic, 9
atotputernic, în unire
©
cu Du - hul Sfânt, | toatã
DD DDD Tatã ©
atotputernic, în unire cu © ©Du - hul Sfânt, toatã
Du© -- hul © © 9
Tatã
Tatã atotputernic, în unire cu Du - hul Sfânt, toatã
Tatã atotputernic, în
în unire cu Du Sfânt, toatã
|
|
unire cu hul Sfânt, toatã
©
©

©
© © © ©
© ©© în©© unire
©© ©© cu© ©©Du ©©- hul©© Sfânt, ©© ©©toatã©© ©©
D © © ©
|
D ©

©© © ºi© ©© mã © ©
©© ©- rea, ©© în ©
©© ve© - cii©© ve© - ci©© - ©©lor.©
|
D ©
|

© ©
|
Tatã atotputernic,

D Dcin © © © © ©
|
cin - stea - ri toþi
©
DD DDDcin - stea © © ºi© © mã - ri© - rea, © ri ©-- rea,
© în ©
© ve - cii© ve© - ci© - ©lor.© lor. | |
- stea ºi mã - ri - rea, în toþi ve - cii ve - ci - lor.
© toþi
cin -- stea
stea ºi mã -- ri rea, în în toþi
toþi ve -- cii
cii ve ve -- ci
ci -- lor.

|
cin ºi mã ve

D D

©© - stea ©© ©© ºi mã - ri - rea, în toþi ve - cii ve - ci - lor.
D

cin
©© - min. ©© ©©

#.
D#.
D
#. A
sau:
DD ACP ©9 © CC
A - min.
© - min.
A
A -- min.

#.
#. min.
D
D D © 9 ©
© © ©
©© ©© ©© || ©© 9© © 9
9

D D ©© - min.

9 © |

D

#. A
© 9 © © © © © 9

D D Prin Prin
9
Cristos, cu Cristos
©
ºi în Cris-tos, | þi -e,
9
Dumnezeule,
DD DDD Prin © Cristos, cu Cristos © © © ©þi -e, Dumnezeule,
Prin Cristos, cu Cristos ºi în Cris-tos, þi -e, Dumnezeule,
Prin Cristos, cu
cu Cristos
Cristos ºi în Cris-tos, þi
þi -e, Dumnezeule,
|
Cristos, ºi în Cris-tos, -e, Dumnezeule,
9
9 9
9 ©
©
ºi în Cris-tos,
©
© © ©© ||Dumnezeule,
9
9 ©© ©©

D 9 9 © ©
|
D9

©© hul ©© Sfânt, ©© ||9 ©© - stea
©©
|
D 9 ©
|

9
|
Prin Cristos, cu Cristos ºi în Cris-tos, þi -e,

DD 9
|
atotputernic, 9 ©
Tatã atotputernic, în unire cu Du- toatã cin
DD DDD Tatã© atotputernic, © © 9
© Sfânt, toatã cin - stea © ©
Tatã
Tatã atotputernic, în unire cu Du- hul Sfânt, toatã cin -- stea
Tatã atotputernic, în
în unire
unire cu Du- hul
hul Sfânt, toatã
toatã cin - stea
|
|
cu Du- Sfânt, cin stea
© ©© ©© © în©© unire ©© ©©cu ©Du-©© hul©© Sfânt, ©©|| toatã cin - stea
în unire cu Du- hul

©
|
D D ©

© © © ©
|
©© - ©ri - rea ©© ©în toþi ©© ve© - cii ©© ve© - ci- ©© ©©lor.©

|
D ©ºi© mã

|
Tatã atotputernic,

D D ºiºiºi mã © © ©
|
mã -- ©ri ©
Poporul DD ºi©aclamă: © - ri - rea © ©în toþi © ve - cii © ve© - ci- © ©lor.©
mã - ri - rea în toþi ve - cii ve - cilor.
ri -- rea
rea în în toþi
toþi ve -- cii
cii ve ve -- ci-
cilor.

|
ve lor.
D
D D ©© mã
mã
©
©© -©ri - rea în toþi ve - cii ve - cilor.

D D
©

D

ºi
©
© ©
© © ||

#.
D#.
D#. AAA© --- min.
#. A - min.
© ©
A - min.

#. min.
min.
#. A - min.
MISTERUL CREDINŢEI 1547

Misterul credinþei - 0
Misterul credinţei
MELODIA 1
¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡¡ ¡¡Í ¡¡ ¡¡
LÍ¡ |Í¡ L Í¡ ¡Í¡ AÑ¡¡ ||N N AÍ¡¡¡ A¡¡Í¡ ¡¡Í ¡Í¡ Í¡ ¡ Í¡
Í¡ ¡L
Ñ¡ ||N N
Mis- te - rul cre - din- þei! sau: Mis - te - rul cre - din - þei!
¡ ¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡¡
A¡¡Í A¡Í¡ ¡Í¡ Ñ¡ N L
¡ ¡
¡ Í¡ L
Í¡ L Í¡ L
Í¡ Ñ¡ N ¡L
Í¡ ¡L Í¡ ¡L
Í¡ ¡L Ñ¡ N
Í¡
Moar - tea ta, Doam -ne, o ves - tim ºi-n - vi - e - rea ta
¡¡L
Í ¡¡L
Í ¡¡L
Í ¡¡L
Í ¡¡ ¡ ¡ ¡
¡ ¡¡ ¡¡ Y ¡¡ ¡¡Ñ¡ Y
¡ ¡ ¡ ¡

Ñ¡ N ¡Í¡ ¡Í¡ Í¡ Í¡ Í¡ N N Ñ¡ N N
o mãr - tu - ri - sim. Doam -ne, moar -tea ta o ves - tim
¡¡ ¡¡ ¡¡credinþei
©¢¢ ©¢¢ ©¢¢ ©¢¢¢Misterul
Y ¡¡ ¡¡ ¡¡- 0©¢ ¡¡ ¡¡
¢ ¢ ¢ N N
Í
¡ Í
¡ Í
¡ Í
¡ Y
N N Ñ
¡ Í
¡ ¢ Y
¢ N N Ñ¡ Ñ¡ N
Y
ºi-n- vi - e - rea ta o mãr- tu - ri - sim, pâ - nã când vei ve - ni.
MELODIA 2
¡ ¡¡ ¡¡Í¡ ¡¡
¡L ¡
Í¡ ¡L Í¡ ¡L
¡
Í¡ L Í¡ N Í¡ N N

¡ ¡ ¡ ¡ ¡¡ ¡¡L ¡¡ ¡¡ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡
Mis - te -rul cre - din - þei!
¡L Í¡ N ¡L
Í¡ ¡L

Í¡ ¡L Í¡ Í¡ N Ñ¡ N L
Í¡ L Í¡ ¡L Í¡ ¡L
Í¡ ¡L Í¡ N ¡Í¡ ¡L ¡L
Í¡ Í¡ N
¡¡ ¡¡ ¡ ¡ ¡ ¡
Ori de câ - te ori mân-cãm din a- ceas- tã pâi - ne ºi
¡¡ ¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡L
Í L
Í¡ L
Í¡ ¡L
Í¡ ¡L ¡L
Í ¡L
Í¡ N
Í
¡ ¡
Í
L
¡ Í
L
¡ N L
Í
¡

L
Í
¡ Í
¡ N L
Í
¡ ¡ N Í
¡ ¡
bem din a - cest po -tir, moar-tea ta, Doam-ne, o ves -
¡¡Ñ¡ ¡¡L ¡¡ ¡ ¡
Í¡ LÍ¡ ¡L ¡ ¡ ¡ ¡¡ ¡¡
Í¡ ¡L
Í¡ N ¡L ¡ Í¡ N Í¡ Í¡
Í¡ ¡L

N Í¡ ¡L
Í¡ ¡L
tim, pâ - nã când vei ve - ni în sla -vã.
Misterul credinþei - 0
MELODIA 3
¡ ¡¡L
Í ¡¡ ¡¡ ¡
¡ ¡ ¡ Í¡ Í¡ ¡Ñ¡ ||N N
¡LÍ¡ | ¡Í¡ ¡L
Í¡

Mis - te - rul cre - din - þei!
¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡¡ ¡ ¡¡ ¡¡Í ¡ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡ ¡
L Í¡ L
Í¡ L Í¡ L Í¡ ¡Í¡ ¡Í ¡ ¡Í¡ ¡L
Í¡ L

Í¡ ¡L
Í¡ ¡L Í¡ ¡L
Í¡ ¡L ¡L
Í¡ Í¡
|
Moar- tea ta o ves - tim, Doam -ne ºi în - vi - e - rea ta
¡ ¡ ¡¡ ¡¡L ¡¡ ,© ,©¢ ¡¡ ¡ ¡ ¡
¡ ¡
Í¡ L
Í¡ Í
¡ Í¡ ¢¢¢ ¢¢ Í¡ ¡Í¡ ¡Í¡ ¡Ñ
L Í¡ L

|
¡
o mãr - tu - ri - sim, pâ -nã când vei ve -ni.
RITUALUL ÎMPÃRTÃªANIEI
Ritul Împărtăşaniei
RITUALUL
RITUALUL ÎMPÃRTÃªANIEI
ÎMPÃRTÃªANIEI
După ce aşază potirul şi patena pe corporal, preotul, cu mâinile împreunate, cântă:

DD © 9 9 ©
© © © || © © © ©© ©©

© © © © © ©
D¤.

9 © - ru© -lui | © © © © ©
|
¤.
©

În - demnaþi de porunca Mântui -to © ºi po -vã - þu-iþi
¤. În
În-- demnaþi
¤. demnaþi de
de porunca
porunca Mântui
Mântui -to
-to -- ru
ru -lui
-lui ºiºi po
po -vã
-vã -- þu
þu -iþi
-iþi
¤. În
În-- demnaþi
demnaþi de
de porunca
porunca Mântui
Mântui -to
-to -- ru
ru -lui
-lui ºi
ºi po
po -vã
-vã -- þu
þu -iþi
-iþi
DD 9
9 ©© ©© ©© ©© ©© ||| ©© ©© ©© ©© ©©

D
© © - ze© - ias© - cã,
9 învãþãtura sa dum-ne | © © © © ©

de de
© în -- drãz - nim aa
de învãþãtura
învãþãtura sa
de sa dum-ne
dum-ne -- ze
ze -- ias
ias -- cã,
cã, în
în - drãz
drãz -- nim
nim a
de învãþãtura
învãþãtura sa
sa dum-ne
dum-ne -- ze
ze -- ias
ias -- cã,
cã, în
în -- drãz
drãz -- nim
nim aa
DD ©© ©© ©© ||

D

© © ©

spu - ne:
Îşi deschide
spu -braţele,
ne: apoi, împreună cu poporul, continuă:
spu
spu -- ne:
ne:
spu - ne:
DD © ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© © || ©© © ©© ©© ©©©

©© © © © © © © © © ©© || © ©© © © ©©
|
D

|
©
|

#. - cã --
|
|
#.Ta -- tãl nostru, ca -- re eºti în ce -ruri: sfin -- þeas se

#.Ta
Ta - tãl
#. tãl nos-
nostru,
tru, ca
ca - re
re eºti
eºti în
în ce
ce -ruri:
-ruri: sfin
sfin - þeas
þeas -- cã
cã - se
se
#.Ta
Ta -- tãl
tãl nos-
nostru,
tru, ca
ca -- re
re eºti
eºti în
în ce
ce -ruri:
-ruri: sfin
sfin -- þeas
þeas -- cã
cã -- se
se
DD © ©© ©© ©© ©© ©© ©© | ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© |

D ©© © © © © © © © © © © © © © ©

nu nu -- me - le tãu; vi -- ee îm - pã -- rã - þi -- aa ©
ta;
nu - me
me -- le
nu le tãu;
tãu; vi
-- vi - e îm
me îm -- pã
pã - rã
rã -- þi
þi - a ta;
ta;
nu me -- le
le tãu;
tãu; vi
vi -- ee îm
îm -- pã
pã -- rã
rã -- þi
þi -- aa ta;
ta;
DD ©© ©© ©© ©© ©© ©© © || ©© © ©© ©© ©© © © ©© ©©

D

© © © © © © ©© || © ©© © © © ©© ©© © ©

fafafa -cã
-cã - se vo - ia ta, pre-cum în cer aa -- ºa ºiºiºi
-cã -- se
fa se vo
vo -- ia
ia ta,
ta, pre-cum
pre-cum în
în cer
cer a - ºa
ºa
fa -cã
-cã -- se
se vo
vo -- ia
ia ta,
ta, pre-cum
pre-cum în
în cer
cer aa -- ºa
ºa ºi
ºi
DD ©
DD © © © © © © ©© © © © | © © © © ©©

D © ©© ©© ©© ©© ©© © ©© ©© © || ©© © ©© ©© ©
a18. Anexa - Cantari la Sfanta Liturghie (1329-1562)b:MISSALE

| ROMANUM 13.12.2008
©
11:15 Pagina 1549
©

#. © © - cã - ©
se ©
|
Ta - tãl nostru, ca - re eºti în ce -ruri: sfin - þeas

#.Ta - tãl nostru, ca - re eºti în ce -ruri: sfin - þeas - cã - se
#.Ta - tãl nostru, ca - re eºti în ce -ruri: sfin - þeas - cã - se
DD © © © © © © © © ©© © © © © © © ©©

D ©nu ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© © ©© ©© ©© ©© ©© ©©

nu ©

- me - le
- me - leRITUL
vi - e îm - pã - rã - þi - a
ÎMPĂRTĂŞANIEI
tãu;
tãu;
©
vi - e îm - pã - rã - þi - a 1549
ta;
ta;
nu - me - le tãu; vi - e îm - pã - rã - þi - a ta;
DD © © © © © © © | © © © © © © © © ©

D ©© ©© © ©© © © © || © © © ©© © © © © ©©

©

fafa -cã - se © - ia© ta,© pre-cum
vo © © în© cer © ©a - ©ºa © ºi
-cã - se vo - ia ta, pre-cum în cer a - ºa ºi
fa -cã - se vo - ia ta, pre-cum în cer a - ºa ºi
DD © © © ©

D ©© ©© ©© ©© |

pe pe
pã-mânt.
pã-mânt.

pe pã-mânt.
DD © © © © © © © © ©© © © © ©

©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© © ©© ©© ©© ©©
|
D ©

|
© nea noas - trã cea de toa - te zi - le - le dã-ne-o

Pâi-
|
D Pâi- nea noas - trã cea de toa©- te zi - le - le dã-ne-o

Pâi- nea noas - trã cea de toa - te zi - le - le dã-ne-o
D ©© ©© ©© ©© | ©© ©© ©© ©© © ©© ©© ©© ©© ©© ©©

©
©
||

no-uã ºi ne - tã no-uã gre - ºe -- li

- le noas-tre,
no-uã as-tãzi;
no-uã as-tãzi; ºi ne iar
ºi ne iar -- tã
tã no-uã gre
gre -- ºe
ºe - li
li -- le
le noas-tre,
noas-tre,
DD © © © ©© © ©© © © © © ©© © © © ©|

© © © ©
© © © © © © © ©
pre
pre - cum ºi noi ier - tãm gre - ºi -- þi - lor noº - tri;
pre -- cum
cum ºi
ºi noi
noi ier
ier -- tãm
tãm gre
gre -- ºi
ºi - þi
þi -- lor
lor noº
noº-- tri;
tri;
DD © © ©© © © © © © © © © || © ©

ºi©© nu© ne© du - ce© pe© noi

© © © © © © © ©
ºi nu ne du - ce pe noi în în is
is -- pi
ºi nu ne du - ce pe noi în is - pipi -- tã,
tã, ci
ci ne
ne - tã, ci ne
DD © © © © ©© © © © ||

© © © ©

mân © © ©
- tu - ieº - te de Cel Rãu.
mân
mân -- tu
tu -- ieº
ieº -- te de Cel
te de Cel Rãu.
Rãu.
DD © 9 ©© ©© ©© || ©© 9

¤. În - demnaþi de porunca Mântui -to - ru - lui ºi 9
© 9

¤. povãþuiþi de
¤. În
În -- demnaþi
demnaþi de
de porunca
porunca Mântui
Mântui -to
-to -- ru
ru -- lui ºi povãþuiþi
lui ºi povãþuiþi de
de
DD 9 ©© ©© ©© ©© © || © © ©© ©© ©© ©©
9

învãþãtura sa dum-ne - ze - ias - cã, © în-
© drãz-nim
©
învãþãtura sa dum-ne - ze - ias - cã, în- drãz-nim aa spu
spu --ne:
ne:
învãþãtura sa dum-ne - ze - ias - cã, în- drãz-nim a spu -ne:
DD © © ©© © © © © © © || 9

© © © ©
#. Ta© - tãl nos-tru, ca - re eºti
© © © © 9 ©

#. în ce - ruri: sfinþeascã-se
#. Ta
Ta -- tãl nostru,
tãl nos- ca -- re
tru, ca eºti în
re eºti ce -- ruri:
în ce ruri: sfinþeascã-se
sfinþeascã-se
DD © © © © © © © © © © © || 9 ©© ©

© © © ©
© © © © © © © © © © 9
© ©
nu -me - le tãu; vi - e îm-pã -rã - þi - a ta;
nu facã-se vo - ia
nu -me
-me -- le tãu; vi
le tãu; vi -- ee îm-pã
îm-pã -rã
-rã -- þi
þi -- aa ta;
ta; facã-se vo -- ia
facã-se vo ia
DD ©© © 9 © © © © ©

DD ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©©


D pre © - cum© © ºi© noi © © ier© - tãm © gre © - ©ºi ©- þi© - lor © ©
© - tri;

pre noº
pre -- cum
cum ºi ºi noi noi ier ier -- tãm
tãm gre gre -- ºi ºi -- þi þi -- lor
lor noº
noº-- tri;
tri;
D
D © ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ||| ©© ©©
pre - cum ºi noi ier - tãm gre - ºi - þi - lor noº- tri;

D ºi© nu© ne© du© - ce© LITURGIA
1550 © © © is© - pi
EUHARISTICĂ © © © © ©

ºiºi© nu nu ne ne du du -- ce
ce pe
pe
pe noi
noi
noi în
în
în is is -- pipi -- tã,
- tã, | ci
tã, ci
ne
ci ne
ne

DD ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© II ©©
ºi nu ne du - ce pe noi în is - pi - tã, ci ne

D
După ce © aşază© ©
potirul
© Cel © Rãu.
şi©patena pe©corporal, ©
preotul, cu mâinile împreunate, cântă:

mân
mân
- tu
mân -- tu
- ieº
tu -- ieº
- te
ieº -- te
te de
de
de Cel Cel Rãu. Rãu.
DD ©© 9
mân - tu - ieº - te de Cel Rãu.
© © © |© 9
9
D¤. În© - demnaþi © © © |
| © 9
povãþuiþi

¤. 9 de porunca Mântui -to © - ru© ©
- lui | ºi© 9 de
¤. În - demnaþi de porunca Mântui -to - ru - lui ºi povãþuiþi de
În - demnaþi de porunca Mântui -to - ru - lui ºi povãþuiþi de
DD 9
¤. În - demnaþi de porunca Mântui -to - ru - lui ºi povãþuiþi de
© © © © ©| © © © © © ©||
9

D învãþãtura © © - ze© - ias © - cã,© ||
© © © a©© spu © -ne: ©

9

învãþãtura ©
sa dum-ne ©
© - ze - ias © - cã,© |
©
în-
©
drãz-nim ©
© a spu -ne: ©

Îşi deschide braţele,saapoi, împreună cu-poporul,
ias - cã,continuă:
sa dum-ne în-
învãþãtura sa dum-ne - ze - ias - cã, în- drãz-nim a spu -ne: drãz-nim
DD ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© © ||| 9
învãþãtura dum-ne - ze în- drãz-nim a spu -ne:
9

D#. Ta© - tãl© nos- © tru,
© © © © © © © | sfinþeascã-se
9

#. © sfinþeascã-se
|
ca - re eºti în ce - ruri:
#. TaTa -- tãl
tãl nos-
nostru,
tru, caca -- rere eºti
eºti în în ce ce -- ruri:
ruri: sfinþeascã-se
D
#. Ta - tãl nostru, ca - re eºti în ce - ruri: sfinþeascã-se
D ©© ©© ©© © ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© © ||| 9
9 © ©
©

D nu© -me © © © |vi© - e© îm-pã © © © © © © © 9 ©
© ©

nu -me - le tãu;- le
©
tãu;
vi - e îm-pã
-rã
-rã
-
-
þi
þi
-
-
a
a
ta;
ta; © | facã-se
facã-se
vo
vo
-
-
ia
ia
nu -me - le tãu; vi - e îm-pã -rã - þi - a ta; facã-se vo - ia
D
D ©© ©© 9 © © © © ©
nu -me - le tãu; vi - e îm-pã -rã - þi - a ta;

facã-se vo - ia

D ©ta; © 9 9 © © © © © |
|

ta; precum în cer a© - ºa © ©
ºi pe © ©
pã- ©
mânt.

D
precum
precum în în cer
cer aa -- ºa ºa ºi ºi pepe pã- pã-mânt.
©© ©© ©© ©©© ©© ©© ©© ©© ©© ©©
ta; mânt.
D
D 9

9
ta; precum în cer a - ºa ºi pe pã-mânt.

9 ©© toa©© -te©© zi© - le©© - le, ©© dã©© - ne-o ©© no©© - uã©©
D Pâinea

9

|
noastrã cea de
Pâinea noastrã cea de toa -te zi - le
Pâinea noastrã cea de toa -te zi - le - le, dã - ne-o no - uã - le, dã - ne-o no - uã
Pâinea noastrã cea de toa -te zi - le - le, dã - ne-o no - uã
DD © 9 © © © © ©© ©© 9

D 9 © © © 9
|
D © © |

9 © © © © © © 9
|
© ©

© ©
ºi ne iartã nouã gre- ºe - li - le noas-tre, precum
9 © © © © 9
|
© ©

as-tãzi; ©
|
© ºi
as-tãzi; ºi ne iartã nouã gre- ºe - li - le noas-tre, precum ºi
as-tãzi;
as-tãzi; ºi
ºi ne
ne iartã
iartã nouã
nouã gre
gre-- ºe
ºe -- li
li -- le
le noas-tre,
noas-tre, precum
precum ºi
DD 9
ºi

D 9 ©© ©© ©© ©© ©© © | ©© ©© ©© ©©© ©© ©© ©©

D 9

9 iertãm gre © ©
© -ºi© - þi- ©
©© lor© noº- © ©
©© ºi© nu©© ne© du-ce
©© tri; © ©
© ©
©
©©

noi noi iertãm gre -ºi -- þi- lor noº- © ºiºi nu
tri; ne du-ce
pe
pe

noi
noi
noi
noi iertãm gre -ºi - þi- lor noº- tri; ºi nu ne du-ce pe noi
iertãm gre -ºi þi- lor noº- tri; nu ne du-ce pe
DD © © © || © © © © © © © © ||
noi

D
D © ©© ©© ©© || ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©©

©

©în isis© -- pi

în ©tã,© cici©© ne
©pi -- tã, © © - tu-
mân © ieº© - te© de© Cel© Rãu. ©

în ne mân - tu- ieº - te de Cel Rãu.
în is is -- pi
pi -- tã,
tã, ci ci ne ne mân
mân-- tu-
tu- ieº
ieº -- te
te dede Cel
Cel Rãu.
DD © 9
Rãu.

D © 9 ©
© ©
© ©
©
|| © 9
© 9

D © 9

© 9 ©
© ©
© ©
© | ©
© 9
9

¤. ¤. În - demnaþi de porunca Mântui-to -
¤.În - demnaþi de porunca Mântui-to - ru - lui ºi povãþuiþi de
În - demnaþi de porunca Mântui-to -
ru
ru
-
-
lui
lui
| ºi
ºi
povãþuiþi
povãþuiþi
de
de
D © |
DDD ©© © 9
© © © © ©© © 9
|
|
9

© © © © © © 9
©© ©© 9
D as-tãzi;
©© - ºe©© - li©© - le©© noas-tre,
©© 9precum
|

9 © 9
|

|
© ºi ne iartã nouã gre

as-tãzi; ºi ne iartã nouã gre-- ºe - li -- le noas-tre, precum
ºi
ºi
DDD 9
as-tãzi;
as-tãzi; ºi
ºi ne
ne iartã
iartã nouã
nouã gre
gre- ºe
ºe -- li
li - le
le noas-tre,
noas-tre, precum
precum ºi
© © © © © © © © © ©© © © ©
ºi

9 © © ©
©©RITUL ©© tri; © ©
©© ne©© du-ce © © © ©©

D 9

9 ©© -ºi©© - þi- ©
©
© lor noº- © tri;© ©
©
©© ºi nu© ne du-ce pe noi
ÎMPĂRTĂŞANIEI © ©
© ©
©
1551
©

noi iertãm gre -ºi - þi-
noi iertãm gre lor noº- ºi nu pe
noi
D
noi
noi iertãm
iertãm gre gre -ºi-ºi -- þi-
þi- lor
lor noº-
noº- tri;tri; ºi ºi nunu ne ne du-cedu-ce pe pe noi
DD ©© ©© ©© © || © ©© ©© III © © © © © ©
noi
© © © © © ©

is©© - potirul
D ce©© aşază

Dupăîn
©© - tã,©©şi|patena
| ©© ne©©pemân©© - tu-
corporal,
©© preotul,
©© - te©©cu mâinile ©© cântă:
©© Cel©©împreunate,

în is
pi
-- pi ©
-- tã,
ci
ci© ne mân -- tu-
ieº
ieº -- te
de
de Cel
Rãu.
Rãu.

D
în is pi tã, ci ne mân tu- ieº te de Cel Rãu.
DD ©© 9 © © ©|© 9
în is - pi - tã, ci ne mân- tu- ieº - te de Cel Rãu.
9 © © © © 9

©© - 9 ©© - ru©© - lui©© || ºi©© 9povãþuiþi
D¤.
|

În 9
demnaþi de porunca Mântui-to
9
de
¤.
¤.În
În -- demnaþi
demnaþi de
de porunca
porunca Mântui-to
Mântui-to -- ru
ru -- lui
lui ºi
ºi povãþuiþi
povãþuiþi de
DDD 9 © © © ©© © | © © © © © ©
de
||
9

D 9 © ©
©© - ne©©© - ze- ©
©© ©© || în-
©© ias-cã, | ©
©© drãz- ©
©© nim ©
©© a©© spu- ©© ne: ©©

9

învãþãtura
învãþãtura sa dum © © ©

Îşi deschide braţele,sa apoi, împreună cu poporul,
ias-cã,continuă:
învãþãtura sa
sa dum
dum -
- ne
ne -
- ze-
ze- ias-cã,
ias-cã, în-
în- drãz-
drãz- nim
nim a
a spu-
spune:
ne:
DDD © ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©©© ©© || 9 © © ©©©

învãþãtura dum - ne - ze- în- drãz- nim a spune:

|
|

D © © © © © © 9
9 ©© nu©© -me-le
©©©©
|
©

© © © © © © © © © 9
||sfinþeascã-se © ©
|
©© - tãl© nos-tru,ca-re eºti

#. © în ce - ruri: sfinþeascã-se nu© -me-le
|
#. Ta - tãl nos-tru,ca-re eºti în ce - ruri:
#. Ta
Ta - tãl nos-tru,ca-re eºti în ce - ruri: sfinþeascã-se nu -me-le
DDD ©©© ©© ©© || ©© ©©© ©© ©©© ©© ©© ©©© ©© ©© || © ©© ©© ©©© ©© ©©

©
#. Ta - tãl nos-tru,ca-re eºti în ce - ruri: sfinþeascã-se nu-me-le

|
|

©© ©© || ©©vi ©- e© îm-pã© ©© -rã©© - þi© - a©© ta; ©© || fa- ©© se©© vo- ©© ta,©©
D ©tãu;
|

©© cã- ©
|

|
tãu;
tãu; vi
vi -
- e
e îm-pã
îm-pã -rã
-rã -
- þi
þi -
- a
a ta;
ta;
©
fa-
fa- cã-
cã- se
se vo-
vo-
ia
ia
ia ta,
ta,
D © © ©© ©© ©© © © ©
tãu; vi - e îm-pã -rã - þi - a ta; fa- cã- se voia ta,
DD 9

9 © © © © © © © © |

9 ©© ºa©© © ºi© pe © ©© pã©© - mânt.
D 9

precum în cer a- ©©

D în© cer© a- ºa ºi pe pã - mânt.
precum în cer a- ºa ºi pe pã - mânt.
D © © © 9 © © © ©© ©© |||
precum în cer a- ºa ºi pe pã - mânt.
D ©

© © © © 9 © © © ©
|
precum
D ©
© © ©
© noas©- trã©© cea 9 ©© ne-o
©© no- © ©© as- ©
© tãzi;©© |
|
©© - nea

9 de toate zilele, dã- ©© uã
|

Pâi
|
Pâi - nea noas - trã cea de toate zilele, dã- ne-o no- uã as-tãzi;
Pâi
Pâi -- nea
nea noas
noas -- trã
trã cea
cea de
de toate
toate zilele,
zilele, dã-
dã- ne-o
ne-o no-
no- uã
uã as-
as-tãzi;
tãzi;
DD © 9 ©© ©© ©© ©© ©© ©© ||| 9

D
D ©
© ©
© 9

9 © © © © © © 9
9

9

©ne iartã
ºiºi©© ne
nouã © © ©
gre-ºe-li - ©
le ©
noas © |
-tre, 9
precum ºi noi

iertãm
iartã nouã gre-ºe-li - le noas -tre, precum ºi noi iertãm
ºi ne iartã nouã gre-ºe-li - le noas -tre, precum ºi noi iertãm
ºi ne iartã nouã gre-ºe-li - le noas -tre, precum ºi noi iertãm
DD © © © © ©© ©© © © © © © ©© ©© ©© © © © © © ©© ©© |||

D
D ©©© ©©© ©© ©©© ©© ©© ©©© ©© ©©©|©© ©© ©© ©© ©© ©©© ©©© ©©© ©© ©©© ©©

©© |

©

gre-ºi-þi - lor noº -© tri; ©
ºi ©
nu ne du - ce pe noi ©
în is-
gre-ºi-þi - lor noº - tri; ºi nu ne du - ce pe noi în ispi-tã,

pi-tã,
gre-ºi-þi
gre-ºi-þi -- lor
lor noº
noº -- tri;
tri; ºi
ºi nu
nu ne
ne du
du -- ce
ce pe
pe noi
noi în
în is-
ispi-tã,
pi-tã,
DD 9 ©© ©© ©© ©© © ||N N

D
D 9

9 © © © © © N N

9

cici ne ©
mântuieº- ©
te ©
de ©
Cel ©
©
Rãu.N
N N
N

ne mântuieº- te de Cel Rãu.
ci ne mântuieº- te de Cel Rãu.
DD © 9 ©© ©© ©© ||| ©©

D
D ©
© 9

9 © © © ©©
©
Mân- 9

¤. tuieºte-ne, te rugãm, Doamne, de toate © - le© - le,
re © |

ºi
¤. Mân- tuieºte-ne, te rugãm, Doamne, de toate re - le - le, ºi
¤.
¤. Mân-
Mân- tuieºte-ne,
tuieºte-ne, te
te rugãm,
rugãm, Doamne,
Doamne, de
de toate
toate re
re -- le
le -- le,
le, ºi
ºi
DD 9 © © © 9
ºi
ºi ne
ne iartã
iartã nouã
nouã gre-ºe-li
gre-ºe-li --- le
le noas
noas -tre,
-tre, precum
precum ºi
ºi noi
noi iertãm
iertãm
ºi
ºi ne
ne iartã
iartã nouã
nouã gre-ºe-li
gre-ºe-li - lele noas13.12.2008
noas -tre, 11:15 ºiPagina
-tre, precum
precum ºi noi 1552
noi iertãm
iertãm
DD © © © © ©© ©© © © © © © ©© ©© ©© © © © © © ©© ©© |||

D ©
© ©
© ©

© ©
© © © ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© © © © ©
© ©
© ©
© ©
© ©
© © ©

gre-ºi-þi - lor noº - tri; ºi nu ne du - ce pe noi în is-
pi-tã,
gre-ºi-þi - lor noº - tri; ºi nu ne du - ce pe noi în ispi-tã,
gre-ºi-þi
gre-ºi-þi -- lor
lor noº
noº -- tri;
tri; ºi
ºi nu
nu ne
ne du
du -- ce
ce pe
pe noi
noi în
în is-
ispi-tã,
pi-tã,
DD 9
1552 ©© ©© LITURGIA
©© ©© EUHARISTICĂ

D 9 ©© NNN NNN
9

© © © © ©

Preotul ci
continuă singur, cu braţele
te de deschise, cântând:
ci
ci ne
ne mântuieº-
mântuieº- te
te de
ne mântuieº- de Cel
Cel Rãu.
Rãu.Cel Rãu.
DD © 9 ©© ©© ©© ||| ©©

D © 9
9

© © © © ©

¤.¤. Mân-
Mân- tuieºte-ne,
tuieºte-ne, te
te rugãm,
rugãm, Doamne,
Doamne, de
de toate
toate re
re -- le
le -- le,

le, ºi
ºi
¤.
¤. Mân-
Mân- tuieºte-ne,
tuieºte-ne, te
te rugãm,
rugãm, Doamne,
Doamne, de
de toate
toate re
re -- le
le -- le,
le, ºi
ºi
DD 9 ©© ©© ©© ©© ©© ©© | ©© 9

D 9
9

© © © © © © © 9 9

binevoieºte a da pacea în zi - le - le noas - tre, pen - tru
ca,
binevoieºte a da pacea în zi - le - le noas - tre, pen - tru ca,
binevoieºte
binevoieºte aa da
da pacea
pacea în
în zi
zi -- le
le -- le
le noas
noas -- tre,
tre, pen
pen -- tru
tru ca,
ca,
DD 9 9 9

D 9 9 9
|
|
9

9 9
|
| |

ajutaþi
|
de milostivirea ta, sã fim pururea liberi de pãcat ºi

ajutaþi de milostivirea ta, sã fim pururea liberi de pãcat ºi
ajutaþi
ajutaþi de
de milostivirea
milostivirea ta,
ta, sã
sã fim
fim pururea
pururea liberi
liberi de
de pãcat
pãcat ºi
ºi
DD 9 ©© ©© ||| ©© ©© ©©© 9 ©© ©© ©© ©

D 9 9 ©
|
|
9

© © 9 © © ©
|
© © ©
|

feriþi
|
de orice tulbu-ra-re aº -tep-tând speranþa fe -ri- ci-tã

feriþi de orice tulbu-ra-re aº -tep-tând speranþa fe -ri- ci-tã
feriþi
feriþi de
de orice
orice tulbu-ra-re
tulbu-ra-re aº
aº -tep-tând
-tep-tând speranþa
speranþa fe
fe -ri-
-ri- ci-tã
ci-tã
DD 9 ©© ©© ©© ©© ©© © ||

D 9
9

© © © © © ©

ºiºi venirea Mântuitorului nos - tru I - sus Cris- ©
tos.
ºi venirea
venirea Mântuitorului
Mântuitorului nos
nos -- tru
tru II -- sus
sus Cris-
Cris- tos.
tos.
ºi venirea Mântuitorului nos - tru I - sus Cris- tos.
Poporul încheie rugăciunea cu aclamaţia:
DD © © © 9
© © © © © © | © © © ©
© © © ©
©
D#. Cãci©© ©©a ©© ta9

9este împãrãþia, ºi©© pu©© - te© ©- rea,
© ©© || ºi©© mã-
©© ©©ri -© ©©
rea
D
#.
#. Cãci
Cãci aa ta ta este
este împãrãþia,
împãrãþia, ºi
ºi pu
pu -- te
te -- rea,
rea, ºi ºi mã-
mã- riri -- rea
D © © ||N N
rea

D
în©© veci. ©© NN NN

Apoi, în
preotul,
veci.cu braţele deschise, cântă:
D
în veci.
D © 9
9
D¤. Doam ©© - ne

9
9 Isuse Cristoase,care le-ai zis apostolilor tãi:|„Pace 9
9
D
¤. Doam - ne Isuse Cristoase, care le-ai zis apostolilor tãi: „Pace
D9 9 © © |© 9
¤. Doam- ne Isuse Cristoase,care le-ai zis apostolilor tãi: „Pace

|
D 9 9 © ©© | nu ©© 99
9

9 mea o dau vo- © uã”, privi la pãcatele
|
|

|
vã las vouã, pacea
D
vã las vouã, pacea mea o dau vo- uã”, nu privi la pãcatele
D9 9 9
vã las vouã, pacea mea o dau vo-uã”, nu privi la pãcatele

D 9
9

9
9la credinþa Bisericii tale, 9 9

noastre, ci ºi binevoieºte a-i dãrui
D
noastre, ci la credinþa Bisericii tale, ºi binevoieºte a-i dãrui
D9 © © © © 9

D 9
9 ºi unirea, dupã voin-þa

pacea © ©
© ©© ta.
© Ca 9
©© - re9vieþuieºti ºi
DD ©Cãci

© aN N © ta
© 9 este împãrãþia, ºi© pu - te
© © ©- rea,
© © | ºi© mã-
© ©ri -©
©

D#.în©Cãci ©veci.
în veci.
© aN N ta este împãrãþia, ºi pu - te© ©- rea,
#.
a18. Anexa - Cantari la Sfanta Liturghie (1329-1562)b:MISSALE ROMANUM 13.12.2008 11:15 Pagina 1553 rea
D © © 9 © © © © | ºi© mã-
© ©ri -© rea
©
D#.©Cãci© aN N 9 ta este împãrãþia, ºi pu - te - rea, ºi mã- ri 9

©
în ©veci.
9
9

DD¤.în© Doam © - ne Isuse Cristoase,care le-ai zis apostolilor tãi: „Pace
-

¤. Doam ©© N-N ne 9 Isuse Cristoase,care le-ai zis apostolilor tãi: „Pace 9
rea

veci.
DD¤.în
9 ©
©© N N 9 9 RITUL ÎMPĂRTĂŞANIEI
© © © 9 9
1553
veci. - ne Isuse Cristoase,care le-ai|zis apostolilor tãi: „Pace

D în
|
Doam
D 9
9 © © zisnu
| 9
© apostolilor
|
D 9
vãDoam
©

veci.
las vouã,
9 9
paceaCristoase,
mea o dau
© © nu
vo-le-ai
uã”,
9
© privi la pãcatele
privi la pãcatele
9

D¤.vãDoam |
¤. - ne|
Isuse care tãi: „Pace
D 9 pacea 9
las vouã, pacea mea o dau vo-uã”,
9 ©

D¤.9Doam-9 9 9 © uã”,9
© © 9
| |
|
vã las -
vouã, ne|
Isuse Cristoase,
mea o dau vo- care le-ai zis
nuapostolilor tãi: „Pace
privi la pãcatele
DD 9

9 mea o dau vo- © uã”, 9 privi la pãcatele
9

9 9 © 9 ©
ne Isuse Cristoase, care le-ai zis apostolilor tãi: „Pace
| nu
|

D noastre,
vã las vouã, pacea
D 99 la9 ©©tale, 9
ci la credinþa Bisericii tale, ºi binevoieºte a-i dãrui

9 © © © ©9 ©
9
|ºi binevoieºte
|

D vã9las vouã, pacea mea o dau
vã las
noastre, vouã, ci pacea mea
credinþa Bisericii o dau vo- uã”, nu privi la pãcatele
a-i dãrui

DD noastre,
9 9
©
la credinþa Bisericii tale, 9 © © | © 9
9

© © 9
© - re vieþuieºti ºi
vo- uã”, nu privi la pãcatele
D pacea ºi unirea, dupã voin-þa© ta. Ca
pacea ºi unirea, dupã voin-þa ta. Ca - re vieþuieºti ºi

ci ºi binevoieºte a-i dãrui
D 9

9 ºi 9 © © © © © © © © © ©
Poporul ©9©răspunde:
9© vieþuieºti ºi

D noastre,
noastre,
pacea ci la
unirea, credinþa
dupã Bisericii
voin-þa tale,
ta. Ca ºi binevoieºte
- re a-i dãrui
DD 9 9

9 ºi unirea, © © © © © © © © © © 9©

© © © ©
|| © ©||
ci la credinþa Bisericii tale, ºi binevoieºte a-i dãrui
© - cii ve-ci-lor. © © #. A© - min. ©
domneºti în ve - cii ve-ci-lor. #. A - min.

D domneºti
pacea dupã voin-þa ta. Ca - re vieþuieºti ºi
D 9© © ©în© ©ve© -©cii© ©ve-ci-lor. ©©©©© #.© ©A© ©- min. 9©© © © ©

în ve

9

D pacea
pacea
domneºti ºi unirea, dupã
© ©©
voin-þa ta. Ca
©
©
- re vieþuieºti ºi

D9 ©

Preotul,
©
întinzându-şi © ©
şi ve
© ©
împreunându-şi
© © ©
mâinile,
© ©
#.seAadresează © © © ©
poporului, cântând:
D

¤.
©
Pa
©
-ceaºi
©
unirea,
Dom-
© © © ©
dupã
nu-
©
lui
© ©©
voin-þa
© nu- lui sã fi - e pu - ru- rea
sã
©
fi
©- e
©
ta.
©
pu
©
Ca
-
©
ru- -
©
re
© cu© voi!
rea
©©
vieþuieºti
cu voi! ºi

D¤.domneºti
domneºti în - cii ve-ci-lor. - min.
D¤.9Pa © © © nu- © lui ©N sã©© fi©©- e© pu ©© cu© voi!

Pa-cea Dom-

©

D domneºti ©©
-cea © ©
în
Dom- ve -
©cii
©N
ve-ci-lor. #.
© ©
A -
- ru-©
min. rea © ©||
©

DD¤. Pa © © © © N N sã© fi© - e© pu ©
#.
©

©©
© cu du - hul
ªi cu

-cea du
© ©
în
Dom- -
© ve -
© ©
cii
© tãu. N N
hul tãu.
nu- ©
ve-ci-lor.
lui #. A -
- ru-©
min.
©
rea cu © ©
voi!
©

Poporul
D răspunde: © © © © © © © © ©©
D#. ªi©© cu ©© du©©© -©©hul ©tãu.
#. ªi

¤.
©

Pa
©
D¤. Pa© -cea© Dom-
-cea Dom-
© ©
nu-
©© N
lui
N
sã
©
fi - e pu - ru- rea cu voi!

D#. ªi© cu© du© - hul
© © © ©© |
| ©
D

© © © © ©
nu-
N
lui
N
sã fi - e pu - ru- rea cu voi!

D#.¤.ªiDãcu- rudu- i--þi©hul-vãtãu. © - cea!
¤. Dã - ru - i- þi -vã pa - cea!

tãu.
©
D -©ru ©-©i- þi©©-vã© ©pa© N-N cea!
pa
©

©

©

©
¤. Dã
Apoi,
D ¤.dacă se consideră oportun, diaconul sau preotul adaugă:
#. ªi
Dã©

cu
©
- ru du - ©i--þihul
© © ©©
-vã tãu.
pa - cea!

D¤. Dã© - ru© -©i- þi© -vã© pa© - cea!
© ||
¤. Dã - ru - i- þi -vã pa - cea!
Ritul încheierii
RITUALUL ÎNCHEIERII
RITUALUL
ÎNCHEIERII
I
Preotul, deschizându-şi braţele, salută poporul, cântând:

D RITUALUL ÎNCHEIERII
D © ©© ©© © ©© ©© © ©|
|
|N N
|
D
D ©

© © © ©
fi© - ©e cu © ©
© ©
©||N N

¤. Dom
© © ©
© -nul sã fi© - e cu © voi!

-nul sã
© N
© NN
voi!
N

Poporul răspunde:
¤. Dom
D © © © © © ||N N
¤. Dom -nul sã fi - e cu voi!
D
¤. Dom -nul sã fi - e cu voi!

DD ©© © © © © ©© © © |
©| © ©||N N

D ©

© ©
© © ©
© © © © ©
© ©
|N
| N © ©||N N

#.
#.
¤. © cu du - hul

ªi
Dom
cu
-nul
du
sã © tãu.N N
- hul
fi -
tãu.
e N
cu N voi!
Preotul
#. binecuvântează poporul,tãu.cântând:
ªi
D
¤.
#. Dom
ªi -nul
cu du sã - fi
hul - etãu. cu voi!
D © 9 © © | © ©
ªi cu du - hul

D
DDSã© ©vã

9 © © © ||N N © || © | © ©

#.Sã©© ªi©vã
9
© © ©
© tãu.N N ©
©© ©© | ©© ©©
9 binecuvânteze

binecuvânteze
cu du - hul
atotputernicul
atotputernicul
Dum
Dum
ne
ne
-
-
zeu,
zeu,
| Ta
Ta
-
-
tãl,
tãl,
DD © © © © © atotputernicul
#. ªi binecuvânteze
cu du - hul tãu.
| |
Sã
Sã vãvã binecuvânteze atotputernicul Dum
Dum ne
ne -- zeu,
zeu, Ta
Ta -- tãl,
© © © NN
tãl,

© © | © ©
|
DD ©© 9 ©

© © © © © ©| |

N N
|
9© © ©
|
D ©©
Sãºi© vã © ©
© binecuvânteze
© D ºi© Sfân- ©© tul ©
© Duh. © | |
© ©© NN NN © | ©
|

|
ºi Fi -ul, D ºi Sfân- tul Duh.
Fi -ul, atotputernicul Dum ne - zeu, Ta - tãl,
Poporul
D ©răspunde:
Sã
ºi vã binecuvânteze atotputernicul Dum ne - zeu, Ta - tãl,
©||N N © © © © ©||
ºi Fi
Fi -ul, D ºi
D ºi Sfân-
Sfân- tul Duh.
D ©
-ul, tul Duh.
D © ©

© ©©|| N N

|
D#.D © A© ©- min.

© |N
| N © © © © ©| |

© © © N N
|
© © NN

ºi Fi -ul,
#.ºi AFi--ul,
min.
D N N ºi Sfân- tul Duh.
D 9 © © ||N N
#. D ºi Sfân- tul Duh.
#. A - min.
A -
D
min.

D 9 ©||
© © ||N N ©© © ||N N II

D

D 9
9 © ©

©sãN N fie cu© voi! ©
© ||

Preotul,
¤.
#.
deschizându-şi
Domnul
A
¤. Domnul
- min.
fiebraţele,
N
salută
N
N N poporul, cântând:
- min.sã cu voi!
DD 99 © ©© ||N N
#.
¤. A
Domnul sã fie cu voi!
¤. Domnul sã fie cu voi!

D 9

© © |
| © ||
N N

DD 9 9

9 ©
© ©© |
|N N © ||

¤.

#. ªi
#. Domnul
cu duhul tãu.
sã fietãu. cu NN NN N N
© voi!

Poporul răspunde:
ªi cu duhul
D9 9 © © ©| ©
¤.
#. Domnul sã fietãu. cu voi!
©
#. ªi
ªi cu
cu duhul
D ©
duhul tãu.

D 9

© |
| N N © © © ©
| © ©©
D 9 9
©
D 9 ªi cu duhul tãu. N N © |
| © ©
© || ©
© ©© - zeu, ©

#.
Sã vã binecuvânteze atotputenicul
Sã vã binecuvânteze atotputenicul Dum- ne
Dum- ne - zeu, Ta -

tãl,
Ta - tãl,
#.Sã ªi cu duhul tãu. atotputenicul Dum- ne - zeu, Ta - tãl,
Sã vã
vã binecuvânteze
DD 9 © © ©| ©
binecuvânteze atotputenicul Dum- ne - zeu, Ta - tãl,
©
9 © © ©| © ©

Sã vã binecuvânteze atotputenicul Dum- ne - zeu, Ta - tãl,
#. A - min. 13.12.2008 11:15 Pagina 1555
D 9 © © ||N N

RITUL ÎNCHEIERII 1555

D 9 © © |
|

NN
Preotul binecuvântează poporul, cântând:
D9 © © ©| ©
©
DD ©© ©© ©© ©© ©© ©© ©© |
|N N
|
||
ºi Fi - ul, D ºi Du - hul Sfânt.N N
Poporul răspunde:
ºi Fi - ul, D ºi Du - hul Sfânt.
DD ©© ©© |
|N N
|
|

#. A - min. N N
DD © © © © © ©© ©© |
D © ©A -© min.© ©
|N N

#.

D ºi© ©Fi© © © ©
D ºi© Du © ©
© - hul © © |
|
||
N
© ©© ||N NN

D
© © © © |N
| N

© © © ©
- ul, Sfânt.
¤.D ºi©Dom © - -ul,
©nulD ºisã© Du
LADu
©fi --ehul© cuSfânt.
LITURGHIILE
© ||N NN N
PONTIFICALE

ºi Fi - ul, D ºi - hul Sfânt.
voi!
DDD ºi Fi©©- ul, D©© ºi| |N N Du - hul Sfânt.

Fi
I
¤. Dom - nul sã fi - e cu voi!

#.D © A©îşi© -pune ©mitra|
|N©N © ||N N

Celebrantul
#.D
|
| şi,
N©N tãu. deschizându-şi
© ||N N braţele, cântă:

© A©cu© - min. ©© - hul
min.
D

|
|

#. A - min. N N
#. ªi du
D
#.
© A - ©©min.©© © ©© ©© © © ||N N ||

#.D
ªi cu du - hul tãu.
D ©

D 9 - nul © © © N N © © ||N N

D ©

9 © © fi - e© ©cu voi!|
© © © | N N © |
|

© NN
¤. Dom sã

D
Toţi¤.răspund:
© © © © © © © © ||

¤.D Sã fie numele Domnului binecuvân N N -tat.
¤. Dom - nul
Sã fie numele sã fi -
Domnului e cu voi!
binecuvân -tat.
© © © ||
D
D © ©- nul© sã© fi -©e||N N cu voi!

¤.
©

© © © © N N © ||
Dom
D
D ©© cu© du© - hul
© © || © © N N

#.
©

#.D De© a© -cum
ªi
© © ºi pâ©-| ©
tãu.
N N © ©
nã în veac.N N © ||

#. ªi cu
©
du - hul
©
tãu.
|
N N
Celebrantul
D De cântă:
9 © © ||N N

#.DD 9
#. a -cum ºi pâ - nã în veac.
9

D
©
©© -tat. © |
|
©© ||N N ©||N N

D 9
9

© N N
© |-|lui. ||
© NN

¤.D Ajutorul
¤. Sã fie numele Domnului binecuvân
¤.
¤.
9

Sã fie numele Domnului
nostru este în numele Dom-nu binecuvân
© ©
-tat.-N lui.
-tat.
N
D ©
© fie© numele
Sã fie numele
© ©
nostruDomnului
© © binecuvân © ||
© © ||N N -tat.
binecuvân

ToţiDDrăspund:
¤. Ajutorul este în numele Dom-nu

¤. Sã
D ©

9
©© ©a -cum
© © ©
Domnului
© ©
-©nã © în veac.© ©N |
N |
N N

D

©

#.D Ca-
#. De
9 © ºi© pâ © © © © © © © ||
©N |
N |
NN

#.
©

#.
De
©
a
re -cum
©
a fãcut ºi
©
cerul ©
pâ -ºi pã - mân©-tul.
nã
©
în
©
veac.
||N N
D 9
De a -cum ºi pâ - nã în veac.
© © ©||N N

#.DD De
#. Ca- re a fãcut cerul ºi pã - mân -tul.
9 9 nostru este în numele Dom-nu

D ©9

a -cum ºi pâ - nã în veac.
© © ©||
© - lui.||N N © © ©
|
D 9

©9 vã binecuvânteze atotputernicul © ©
© © N N © Ta ©
© - tãl,

¤.D Sã D
¤. Ajutorul
|
© Dum - ne| |

¤. © ©
neN -N zeu, Ta - tãl,
D
¤. Ajutorul nostru este în numele Dom-nu - lui. - zeu,
D
¤. Sã
9
© 9 nostru este în© numele
Ajutorul nostru este în
©
© © Dom-nu
numele Dom-nu
© | |
Dum--lui.

¤.D Ajutorul N N
vã binecuvânteze atotputernicul
© re a fãcut cerul ºi© pã© - mân -tul.N N

#.D Ca- © | | - lui.

9
© re a fãcut cerul ºi© pã© - mân -tul.N N

#.D Ca- © © | |
#. Ca- 9
© re a fãcut cerul ºi© pã© - mân -tul. © © | |
D © © © © © ||N N

DD © © © © © ||N N

#.D 9
© © ||N N

¤. 9

Sã fie numele Domnului binecuvân © -tat. © ||N N
1556 D 9 RITUL ÎNCHEIERII
©|| © ||N N
D
¤. Sã fie numele Domnului binecuvân -tat.

© © ©
© fie numele Domnului

¤.D Sã © © binecuvân
© © N N -tat.

Celebrantul
©a -cum
© cântă:

#. De © ºi© pâ© - nã© în© veac. © ||N N
D
D
#.
© © © © © © © ©© ||N N © ©||
De a -cum ºi pâ - nã în veac.

9

#.D De a -cum ºi pâ - nã în veac. NN

¤. 9

Ajutorul nostru este în numele Dom-nu © © - lui. ©||N N
Toţi¤.
D răspund:
D 9 © ©||© ©||N N
Ajutorul nostru este în numele Dom-nu - lui.

© 9

¤.D Ajutorul © © © N N

#. ©
Ca- 9

re a © pã© - mân © -tul.
nostru este în numele Dom-nu - lui.
fãcut cerul ºi ©||N N
D
D
#.
© 99 © © © ©||N N © © © | © ©
Ca- re a fãcut cerul ºi pã - mân -tul.

©
Celebrantul, dacă a folosit-o, primeşte cârja episcopală şi cântă, făcând de trei ori semnul

D
crucii
¤. asupra
© 9 vãpoporului: © - ne © - zeu,
© Ta ©D
© - tãl,

|
#. Ca- re a fãcut cerul ºi pã - mân -tul.
Sã binecuvânteze atotputernicul Dum
D
© 9 © © © | © ©
¤. Sã vã binecuvânteze atotputernicul Dum - ne - zeu, Ta - tãl, D

¤. Sã vã binecuvânteze atotputernicul Dum - ne - zeu, Ta - tãl, D
DD © ©© © © © © © ©||N N

|
ºi© Fi -ul,
© D ºi© Du
© ©||N N
© D Sfânt.
© - hul
Toţi răspund:
ºi Fi -ul, D ºi Du - hul D Sfânt.
D © © © © ||
D

¤.
D ©
N N © © © © ©||N N

ºi© A©Fi©- -ul, © |
|
© D N N ºi© Du

min. © ©||N N
© D Sfânt.
© - hul
¤.ºi AFi- -ul,
min.
DD 9 © © ||N N II
D ºi Du - hul D Sfânt.

©9 © N N

¤.D © |
| © © ||

¤. A©Domnul © © |
|
- min. N N N N
Celebrantul îşi pune mitra şi, deschizându-şi braţele, cântă:
sã fie cu voi!
¤. ADomnul
¤. - min. sã fie cu voi!
D 9
D 9 © © © ||©N N ||

D 9 © © N N

#. ªi cu duhul
¤. Domnul
©
tãu.
sã fie
||
©N N ||N N
cu voi!
Toţi răspund:
DD 99 © © © © ©||N N

D 9 © © ||N N © © © © ©||

9

¤. © © || N N

#. ªi cu duhul tãu. N N
Sã fie numele Domnului bi - ne - cu- vân - tat.
¤.
#. Sãªi fie
cu numele Domnului bi - ne - cu- vân - tat.
DD 9 © © |©|N N © © ©
duhul tãu.
9

©||N N

¤.D De
9 © © ©
|
| © © © ©||

¤. Sã fie N N
numele Domnului bi - ne - cu- vân - tat.N N
acum ºi pâ -nã-n veac.
¤. De acum ºi pâDomnului
-nã-n veac.
D 99 © © © ||N N
¤. Sã fie numele bi - ne - cu- vân - tat.
D

© © ||N N

¤.
D 9 © © © © |
|
© ||N N Dom-nu-lui.N N

¤. De
Ajutorul
acumnostru este înveac.
ºi pâ -nã-n numele
D © ©© |

¤. © - min. |N N ©
|
|
©NN
¤. © ©
D N N ºi Du - hul D Sfânt.
D
A 13.12.2008 11:15 Pagina 1557

© - min.
© NN

¤.
ºi AFi- -ul,
min.
© |
|
D A
9 © © ||N N

¤.D ©9 © © |
| © © |
|

¤. N N
A - min.
D 9 © © |
|NN

¤.D 9 © voi! N N

¤.
¤. ADomnul
- min. sã fie cu
©
RITUL
|
|N N ÎNCHEIERII 1557
D
D 9
9 ©
sã fie©cu
© ||©N N ||

#.
¤. Domnul
© © ||
voi!
N N

D 9
Celebrantul cântă: © © || NN

#.D 9 © NN
ªi cu duhul tãu.
¤. Domnul

#.
sã fie
ªi cu duhul tãu. N N
ªi cu duhul
© ||
cu voi!
tãu.

D 9 © © © © ©||N N

#.D 9 9 © © || © © © © ©||

¤.D Sã N N
ªi cu duhul tãu.
9 © © © © ©||NN

ToţiDrăspund:
9 © © © © - tat.N N
fie numele Domnului bi - ne - cu- vân - tat.

¤.D Sã
#. Sã
¤.
fie numele Domnului bi - ne - cu- vân - tat.N N
ªi fie
cu numele
duhul tãu. Domnului bi - ne - cu- vân
©||
9 ©
fie numele Domnului© bi |©|N N - ne© - cu-

¤.D Sã9 © © | | © © ©||

¤.D De N N
vân - tat.
9 fie © veac. N N
||N N - ne - cu- vân - tat.
© bi

¤.D De9 acum ºi pâ -nã-n © veac.
acum ºi pâ -nã-n
¤. De acum ºi pâ -nã-n veac.N N

¤. Sã numele Domnului
© | |
Celebrantul
D 9 cântă: © © © ||N N

¤.D De9 acum ºi pâ -nã-n © veac. © | | © © © ||

¤.D 9 N N © ||NN

¤.¤.
D 9
Ajutorul nostru este în numele Dom-nu-lui.
© © © NN

¤. Ajutorul nostru este în numele Dom-nu-lui.N N
De acumnostru
Ajutorul ºi pâ -nã-neste înveac. numele Dom-nu-lui.
© © ||
D 9 ©
nostru este în numele© Dom-nu-lui. |©|N N

ToţiDrăspund:
9 © © | | © © ||

#.D 9 N N
¤. Ajutorul
© © | |NN

#.¤.
D 9 © tul. NN
Care a fãcut cerul ºi pãmân- tul.
#.D 9Care a fãcut cerul ºi pãmân- tul.© N N

Ajutorul
Care a fãcut nostru este
cerul ºi în numele
pãmân-
© | |
Dom-nu-lui.

© © © © ©

#.D 99 © © ©| | © © ©
|
© ©D

N N
Care a fãcut cerul ºi pãmân- tul.
|
D 9
Celebrantul, dacă a folosit-o, primeşte cârja episcopală şi cântă, © © făcând
© ©
de trei© ©
| ori semnul

D 9 © © ©
¤. Sã vã binecuvânteze atotputernicul Dum- ne -zeu, Ta -tãl,
crucii asupra poporului: © © ©

¤. Sã vã binecuvânteze atotputernicul Dum- ne -zeu, Ta -tãl,D
#. Care a fãcut cerul ºi pãmân- tul.
¤. Sã vã binecuvânteze atotputernicul Dum- ne -zeu, | Ta -tãl, D
D 9 © © © © © ©

|
¤. Sã vã binecuvânteze atotputernicul Dum- ne -zeu, Ta -tãl, D
¤. Sã vã binecuvânteze atotputernicul Dum- ne -zeu, Ta -tãl, D
DD © ©© ©© ©© ©© ©©
© ||N N
|
©
© ||
ºi Fi -ul, D ºi Du -hul D Sfânt.N N
Toţi răspund:
ºi Fi -ul, D ºi Du -hul D Sfânt.
DD ©© ©© ||N N

||

#. A - min. N N
#. A - min.
DD 9
© © © ©© ©© © © ©||N N
|
9
© - geþi © © © ©||
© în pa - ce! N N
|
Liturghia s-a sfârºit! Mer

Liturghia s-a sfârºit! Mer - geþi în pa - ce!
DD © © © ©© ©© ©© © ©© ||N N

© - þu- © © ||
© mim lui Dum -ne - zeu.N N

#. Mul
#. Mul - þu- mim lui Dum -ne - zeu.
DD 9 9 © © © © D© © © ©

| | |
| | |
DD © ©© ©© ©© ©© ©©
© ||N N
||
1558 ©

ºi Fi -ul, D ºi Du -hul RITUL © NN
ÎNCHEIERII
D Sfânt.
ºi Fi -ul, D ºi Du -hul D Sfânt.
DDD ©© ©©©©© ©©© ©© |

|
|
©©N N ©© LA ©©DEMITEREA
©
| © © ©
© |
|
|
|
POPORULUI
NN NN

D ©
#.ºi© A
Diaconul,
©

Fisau
©însuşi
© ©
N N Du -hul
D ºipreotul,
©
cu mâinile
©
© |
|
|
| N N
împreunate,

adresându-se poporului, cântă:

#.ºi A
--ul,
min.
Fi--ul,
min. D ºi Du -hul D Sfânt.
D Sfânt. N N
ºi
ºi FiFi -ul, D ºi
ºi Du Du -hul D Sfânt.
D © © © © ©||N N
-ul, D -hul D
DD 9©©© ©©© |
Sfânt.
| © © ©
|

#.D 9 © © |s-a | |
|N N
NN NN sfârºit! Mer © - geþi © © © ©
© în pa - ce! N N © ©||

A - min. | |
|

#. Liturghia
N N
Poporul
#. Arăspunde:
A - min. s-a sfârºit! Mer - geþi în pa - ce!
Liturghia
#. A - min.
D 9 © © © © © ©© ©© ©© |©©|N N ©© © © ©||
- min.
D

©© ©© ©©|| NN NN
|
D 9

D © © © © © © ©© ©
|
|
© ©
© ||
|
#. 9 © - þu-

© s-a ©© --ne ©
în N N pa© -© ce!
©© - zeu.
© ©||NN NN
|
9

|
Mul
Liturghia mim lui Dum
sfârºit! Mer geþi
Liturghia s-a sfârºit! Mer - geþi în pa - ce!
#. Liturghia
Mul - þu- s-a
mim lui Dum
sfârºit! Mer ---ne
Mer geþi- zeu.
geþi în
în pa
pa --| ce!
D 9
Liturghia s-a sfârºit! ce!
D

D © © © ©© ©©9 ©© © © ©© ||©N N © © D© © © ©
| |

D © ©

D 9Mul ©
© Duminica
©
© ©
©Învierii.
© Octava© |
©
©
9 © -ne© în©- zeu.Paştelui
|
©
|
|N N © © ©
© -D©le - ©lu - ia,
©© - þu-
#. Liturghia©© s-a
© ©pa
|
|
| | |

sfârºit! Mergeþi N
N N
N - ce, A
Diaconul, sau însuşi preotul, cu mâinile
Dumîmpreunate,
în paadresându-se
- ce, A -poporului,
le - lu - cântă:
mim lui Dum
#. Mul - þu- mim lui Dum -ne - zeu.
Liturghia s-a sfârºit! Mergeþi ia,
#.
#. Mul -- þu-
þu- mim lui Dum -ne
-ne -- zeu.
DD © 9© © © © © D© © ©9 © ©||N N © © © © © © ©
Mul mim lui zeu.

© © D© ©© ©©© ©©©
| | |
DD © 9 © ©
© ©9 © || © © © © D©
| | |
9
9 ©

© D© © 9
9 © N N ©
© © © ©
© D©
le - ©lu - ia,
| | |

ALiturghia -D©
| | |
- le - s-a sfârºit!
lu - Mergeþi
ia. în pa - ce, A
Liturghia s-a sfârºit! Mergeþi în pa - ce, A - le - lu - ia,
ALiturghia
- le - s-a
s-a sfârºit!
lu - Mergeþi
ia. în pa
pa --| ce, A
A -- le
le -- lu
lu -- ia,
DDD ©© ©©9©©© ©©© ©© ©© D© ©© ©©© ©© ©©|
Liturghia sfârºit! Mergeþi în ce, ia,
©| © © D© © © ©
|

D © 9 © © D© © © © |
| ©|
| N N © A© -D©le - ©lu ©- ia,
NN NN - zeu, ©
© © © © © © © ©- ©©ne
| |
| |

#. ©

#.AA -- leleMulþumim
Mulþumim
- © D©
D©
lui ©
lu -
Dum
ia. N N

Poporul
A --răspunde:
- lu Dum
lui - ia.
- ne - zeu, A - le - lu - ia,
D ©
A le
le -- lu
lu -- ia.
DD © ©9 © © © D© © ©© © © |©|N N © ©
ia.
© © D© © ©© ©©
| |
#.D A© - ©99
© -© © lui
©
-©© ©ia.- ©ne
©
|©©|N N - zeu, ©
©© A©© -D© © © ©©
| |

9 D©lu ©Dum le - ©©lu ©- ia,
D©
| |

#. - ne - zeu, A - le - lu - ia, D©
| |
le
Mulþumim
A - Mulþumim
le - luilu Dum- ia.
#. Mulþumim
Mulþumim lui Dum -- ne
lui Dum ne -- zeu, zeu, A A -- le
le -- lu
lu -- ia,
DDD 9 ©© ©© © © D© © © © ©© ||N N© © © © © ||N N
#. ia,
9©

© ©
© © © © © © © © © | | © © © ©

D © © ©
A© - ©©le ©fruntea

Plecaþi-vã © D©
-© ©© D©
© © | |
©© -© ©ia.bi©©-||neN N ©
N N - cu - vân - ta -re! N N ||

A - le
Plecaþi-vã fruntea- D©lu
lu - ia. N N
pentru
pentru bi - ne - cu - vân - ta -re!

A
A -- le -- lu
lu -- ia.
DD 9 ©© © ©© ©© ©© ©© ||
le ia.
D 9

9 © ©© ©© ©© ©© ©© | NN NN
|

D 9

© © |
|
|
|N N

Plecaþi-vã fruntea pentru bi - ne - cu - vân - ta -re! N N
Plecaþi-vã fruntea pentru bi - ne - cu - vân - ta -re!
Plecaþi-vã
Plecaþi-vã fruntea
fruntea pentru
pentru bi
bi -- ne
ne -- cu
cu -- vân
vân -- ta
ta -re!
-re!
D © © © © © © D© © © © ©||N N

A - le - lu - ia.
D 9 © © © D© © © ©
© ÎNCHEIERII
1559
| |
RITUL
#. Mulþumim lui Dum - ne - zeu, A - le - lu - ia,

LA BINECUVÂNTĂRILE SOLEMNE
D © © © © © © D© © ©Tonul
||N N
© ©simplu
Diaconul sau, în lipsa lui, preotul însuşi, cântă:
A - le - lu - ia.
D9 © © © © © © ||
NN
Plecaþi-vã fruntea pentru bi - ne - cu - vân - ta -re!
Apoi, preotul, întinzându-şi mâinile asupra poporului, cântă:
Tonul triplei binecuvântări
DD 9
9 9
9 ©© ( © ) ©© |||

©
|
D 9

9 © ( © ) ©© ||
|
D 9 9 ©
|

|
©
(
( )
)

În
|
În acest ton, acolo unde este necesar, astfel cântã fle ( - ) xa
În acest
În acest ton,
acest ton, acolo
ton, acolo unde
acolo unde este
unde este necesar,
este necesar, astfel
necesar, astfel cântã
astfel cântã fle
cântã fle --- xa
fle xa
xa
DD 9 ©© ©© ©© ©© ©© || 9 ©© ©© ( © ) ©
În acest ton, acolo unde este necesar, astfel cântã fle - xa
D 9

9 © © © © 9
|| 9 © © ((( ©© ))) ©©
NN NN

D 9

© © © © © 9
© --- aaa --- þiþiþi --- aaa | ºiºiºi astfel © ©
se în- che( ©- ) ie. ©NN NN

ºiºiºiºi astfel cântã me - di
Dupăºifiecare
astfeldintre
cântãcelemetrei- binecuvântări,
di - a - þi - a poporul răspunde:
astfel
astfel cântã
cântã me
me -
- di
di
astfel cântã me - di - a - þi - a ºi astfel se în- che - ie. astfel
astfel se
se în-
în- che
che -
- ie.
ie.
DD ©© ©© ||N N
ºi astfel se în- che - ie.

D ©

© |
|
N
|
| N

D ©

© N
|
| N

#.
#.
#.
#. A
A
A
-
-
min.
min.
A -- min.
min.
N N
Binecuvântarea:
DD 9 || © 9
#. A - min.
D 9

9 © 9
9

D 9

|
| ©
© 9

ªiªiªi binecuvântarea
ªi binecuvântarea
binecuvântarea
binecuvântarea lui
lui
lui
Dumnezeu,
Dumnezeu,
lui Dumnezeu,
Dumnezeu, cel
cel
cel
Atotputernic,
Atotputernic,
cel Atotputernic,
| a
a
Tatãlui,
Tatãlui,
Atotputernic, aa Tatãlui,
Tatãlui,

DD 9 9
ªi binecuvântarea lui Dumnezeu, cel Atotputernic, a Tatãlui,
9

9
|
D 9

9
|
D 9 9
|

|

ºiºiºi aaa Fiului,
|
ºi a Fiului, ºi a Sfântului Duh, sã coboare asupra voastrã ºi
Fiului, ºi a Sfântului Duh, sã coboare asupra voastrã ºi
Fiului, ºi
ºi a
a Sfântului
Sfântului Duh,
Duh, sã
sã coboare
coboare asupra
asupra voastrã
voastrã ºi
ºi
DD 9 ©© © ||N N
D 9

9 © ©© | |

D 9

© © |
|N
|
N
| N
N

sã sã
sã
rãmânã
rãmânã
sã rãmânã
pururea
pururea
rãmânã pururea
pururea cu
cu
cu
voi.
voi.
cu voi.
N N
Poporul răspunde:
voi.
D ©© ©© ||N N
sã rãmânã pururea cu voi.
D

D © © | ||N N

D ©

© |
| |N N

#. #.
#.
#. A
A
A
-
-
min.
min.
A -- min.
min.
N N
DD 9
#. A - min.

D 9 ©© D© ©© ©© ©© ©© | ||
NN NN
|

D 9

9 ©
© D©
D© ©
© © © ©
© |
||
|N N

Plecaþi-vã
Plecaþi-vã
Plecaþi-vã
fruntea
fruntea
fruntea
pentru
pentru
pentru
bi
bi
bi
-
-
-D©
ne
ne
ne
-
-
-
Plecaþi-vã fruntea pentru bi - ne - cu-vân- ta -re.
©
cu-vân-
cu-vân-
cu-vân-
©
ta
ta
ta
-re.
-re.
-re. N N
DD © 9

D © 9 9
9 ©© ( ©© )) ©©|||

9 9 © ( ) |
Dªi9binecuvântarea lui Dumnezeu,9cel Atotputernic, a Tatãlui,

13.12.2008 11:15 Pagina 1560
DD 9 9

|
9 © ||N N sã coboare asupra voastrã

ºi a Fiului, ºi a Sfântului© Duh,
ºi
1560 sã rãmânã pururea cuRITUL voi. ÎNCHEIERII
D9 © © ||N N

D © © ||N N cu voi.
Tonul solemn

sã rãmânã pururea
Diaconul sau, în lipsa lui, preotul însuşi, cântă:
D © © ||N N
#. A - min.

D#.9A - min.
© D© © © © © ||N N
D preotul, întinzându-şi mâinile asupra
Apoi, 9

© ©cântă:© © ||N N
© D©poporului,
D 9 binecuvântări
©triplei
TonulPlecaþi-vã 9 ta -re. © ( © ) ©|

fruntea pentru bi - ne - cu-vân-
D© 9
În acest ton, acolo unde este necesar,| astfel cântã fle - xa
9 © ( © ) ©|

În acest ton, acolo unde este necesar, astfel cântã fle - xa
DD © 9
© © © © ( © )© 9 © © © © ©||N N
|
D © 9

©© - di©© - ©©©a - þi©© (( -©© )) a©© 9 ©© în©©© -che-©© ©© ©©|
| |
|NN NN
|
D © 9

9 © © © © © 9
9 © | |
|
©

( - ) a ºi astfel se în -che- © © © NN
|
ºi astfel cântã me | ºi astfel se ie.
Dupăºi
ºifiecare dintre cele trei binecuvântări, poporul răspunde:
( )
astfel cântã me -- di -- aa -- þi ie.
D ©
astfel
© ©|
|
cântã me di þi - a ºi astfel se în -che- ie.

D NN
ºi
ºi astfel
astfel cântã
cântã me
me -- didi -- aa -- þi
þi -- aa ºi ºi astfel
astfel se se în în -che-
-che- ie.
ie.
DD ©©A - ©©min.©| ©|
|
©A - ©min.©||

#. |NNN NNN

#.
Binecuvântarea:
D
#. A - min.
© 9 © © © © © |
#. A
A -- min.

D
#. min.
D ©

D © 9
9 ©© - tot
©© - pu©© -ter ©© - nic,
©
© ||

ªiªi© 9

ªi binecuvântarea lui Dumnezeu cel A
binecuvântarea lui Dumnezeu cel A - tot - pu -ter - nic,
© © © © © ||
D cel © A
D © 9 © 9
binecuvântarea lui Dumnezeu cel A -- tot - pu -ter - nic,

ªi
ªi binecuvântarea
binecuvântarea lui lui Dumnezeu
Dumnezeu cel A - tot
tot -- pu
pu -ter -ter -- nic,
nic,
DD a©© Tatãlui

9
9 ©
©© ©©© sã9 9 coboare

9 9
|
aa Tatãlui ©

ºi a Fiului ºi a Sfântului Duh,
ºi a Fiului ºi a Sfântului Duh, sã coboare
D ||N N
Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfântului Duh, sã coboare
D9
© © © © ©coboare
aa Tatãlui
Tatãlui ºi ºi aa Fiului
Fiului ºi ºi aa Sfântului
Sfântului Duh, Duh, sã sã coboare
DD 9

9 ©© rea ©© cu©©© voi. ©© ©© | ||
|NN NN

9

asupra
asupra vostrã ºi sã rãmânã puru-
vostrã ºi sã rãmânã puru-
© ©
rea cu
©
voi.
© || N N

D
Poporul răspunde:
vostrã|
© |
asupra vostrã ºi sã rãmânã pururea cu voi.
D ©
© NN
asupra
asupra vostrã ºi
ºi sã sã rãmânã
rãmânã puru- puru- rea rea cu cu voi.
voi.
DD A©© - min.

©
©© ©© | ||
|NN NN

#.
#.
A
©
-
©
min.
|| N N

D
#. A - min.
© 9 9
#. A
A -- min.

D
#. min.
DDªi©© 9

9 9
9

ªiªi pe ©
9
pe voi toþi cei de faþã, sã
voi toþi cei de faþã,
9
sã

D © © © ||N N
pe voi toþi cei de faþã, sã vã binecuvânteze atotputernicul
©

D © © © © © © © © ©atotputernicul
ªi
ªi pe pe voi
voi toþi
toþi cei de
de faþã,
faþã, sãsã vã binecuvânteze
binecuvânteze atotputernicul
cei | vã
D Dum © - ne© - zeu © | Ta © - tãl© ºi© Fi©© - ul© ºi© Du- © hul © Sfânt. © © ||
DD © 9 ©© ©© 9

D 9
©© 9
© 9

© 9

aa Tatãlui
Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfântului Duh, sã coboare
ºi a Fiului ºi a Sfântului Duh, sã coboare
a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfântului Duh, sã coboare
DD 9 ©© ©© ©© ©© ©© |
|

D 9
|
|NN NN
© © ||N N

9

asupra vostrã ºi sã rãmânã
asupra vostrã ºi sã rãmânã
© rea
RITUL ÎNCHEIERII
puru- © © voi.
cu
pururea cu voi.
1561
asupra vostrã ºi sã rãmânã pururea cu voi.
DD © © © ||N N
D ©© ©© ©© |
|

N
|
| N sau:

N N

#.
Binecuvântarea:
A - min.
#. A - min.
#. A - min.
DD © 9 9

D © 9

9

|
9
ªiªi© pe

voi toþi cei de faþã, 9
sã vã binecuvânteze
atotputernicul
pe voi toþi cei de faþã, sã vã binecuvânteze atotputernicul
ªi pe voi toþi cei de faþã, sã vã binecuvânteze atotputernicul
DD © © © || © © © ©© © © © © © © ||N N
©© ©© © | © ©© ©© © ©© ©© © ©© ©© © |

D

|
|
| NN NN

Dum © ©
Ta - tãl ºi Fi - ul ºi ©
Du- hul ©
Dum - ne - zeu Ta - tãl ºi Fi - ul ºi Du- hul Sfânt.
- ne - zeu Sfânt.
Poporul
Dum răspunde:
- ne - zeu Ta - tãl ºi Fi - ul ºi Du- hul Sfânt.
DD © © ©||N N
D ©© ©© ©©|
|

N
|
| N

#. A - min.
#. A - min.N N
#. A - min.
a19. Anexa - Ritualuri si alte rituri (1563-1574):MISSALE ROMANUM 13.12.2008 17:15 Pagina 1563
Ritualul sfinirii apei

ANEXA II
şi al stropirii
cu ap sfinit
1. În ziua de duminică, mai ales în Timpul Pascal, şi atunci când e posibil, se poate face
binecuvântarea şi stropirea cu apă sfinţită în amintirea Botezului la toate Liturghiile, chiar
şi la cele anticipate sâmbătă seara, în toate bisericile şi capelele.
Dacă ritul are loc în cadrul Liturghiei, el înlocuieşte actul penitenţial de la începutul
Liturghiei. Forma cântată a ritualului, pag. 1335.
2. După salutul iniţial, preotul, stând în picioare în locul de unde prezidează, întors către
popor şi având în faţă vasul cu apa ce va fi sfinţită, invită poporul la rugăciune, adre-
sându-i aceste cuvinte sau altele asemănătoare:
V. Fraţilor preaiubiţi,
să-l rugăm cu umilinţă pe Domnul Dumnezeul nostru
să binecuvânteze această apă,
pe care el a creat-o şi cu care vom fi stropiţi
în amintirea Botezului nostru.
Domnul să ne ajute
să-i rămânem credincioşi Duhului Sfânt
pe care l-am primit în dar.
Apoi, după o scurtă pauză, continuă cu mâinile împreunate:
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
tu ai creat apa, ca să fie izvor de viaţă şi de curăţire,
şi ai orânduit ca, prin ea, să fie purificate şi sufletele
şi să primească darul vieţii veşnice.
Te rugăm, Doamne,
binecuvântează această apă
cu care voim să fim întăriţi astăzi,
în ziua închinată ţie.
Reînnoieşte în noi
izvorul viu al harului tău.
Prin ea, să fim apăraţi de orice rău sufletesc şi trupesc,
ca să ne putem apropia de tine cu inimi curate
şi să ne învrednicim de mântuirea veşnică.
Prin Cristos, Domnul nostru.
R. Amin.
1566 RITUALUL SFINŢIRII APEI ŞI AL STROPIRII CU APĂ SFINŢITĂ
sau:
V. Doamne, Dumnezeule atotputernic,
izvorul şi începutul întregii vieţi a sufletului şi a trupului,
te rugăm să binecuvântezi această apă
pe care o folosim cu încredere
spre a implora de la tine iertarea păcatelor noastre
şi a dobândi ocrotirea harului tău
împotriva tuturor bolilor şi a uneltirilor diavolului.
Dăruieşte-ne, Doamne, harul,
ca, prin îndurarea ta,
să ne bucurăm pururi de apele vii şi purtătoare spre mântuire,
ca, astfel, să ne putem apropia de tine cu inimă curată
şi să fim apăraţi de orice primejdie a trupului şi a sufletului.
R. Amin.
sau, în Timpul Pascal:
V. Doamne, Dumnezeule atotputernic,
te rugăm, ascultă cu bunăvoinţă rugăciunile poporului tău,
care îşi aminteşte acum
de lucrarea minunată prin care ne-ai creat
şi de lucrarea şi mai minunată prin care ne-ai răscumpărat.
Tu ai creat apa,
ca să dea rod ogoarelor,
să învioreze şi să spele trupurile noastre.
Tu ai făcut din ea slujitoarea îndurării tale:
prin ea, ai eliberat poporul tău din robie
şi i-ai potolit setea în pustiu;
prin chipul ei, profeţii au vestit noul legământ
pe care aveai să-l închei cu oamenii;
în sfârşit, prin apa sfinţită de Cristos în Iordan,
tu ai reînnoit în baia naşterii celei noi, firea noastră decăzută.
Te rugăm, aşadar, Doamne,

binecuvântează această apă,
ca ea să ne amintească de Botezul primit,
şi dăruieşte-ne harul să împărtăşim bucuria fraţilor noştri,
care au fost botezaţi în sărbătoarea Învierii.
R. Amin.
3. În locurile unde se păstrează obiceiul de a se amesteca sare în apă, la binecuvântare,
preotul binecuvântează sarea, spunând:
V. Dumnezeule atotputernic,
la porunca ta, profetul Eliseu a aruncat sare în apele nesănătoase
şi ele au devenit ape binefăcătoare.
Cu adâncă umilinţă, te rugăm:
binecuvântează această sare, pe care tu ai creat-o,
şi porunceşte ca, oriunde se va stropi cu apa
în care s-a pus sarea binecuvântată,
să fie alungată toată uneltirea Celui Rău,
iar prezenţa Duhului tău Sfânt să ne ocrotească neîncetat.
R. Amin.
Apoi, adaugă sarea în apă, fără a spune nimic.
4. Apoi, preotul stropeşte cu apă sfinţită, pe sine şi pe slujitori, apoi clerul şi poporul,
dacă e cazul, străbătând biserica.
Între timp, se cântă una dintre cântările următoare, sau alta potrivită.
ÎN AFARA TIMPULUI PASCAL
Ant. 1 Stropeşte-mă, Doamne, cu isop şi voi fi curat;

spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada. Ps 50,9
Ant. 2 Voi revărsa asupra voastră apă curată

şi veţi fi curăţaţi de toată prihana voastră.
Şi vă voi da o inimă nouă, spune Domnul. Ez 36,25-26
1568 RITUALUL SFINŢIRII APEI ŞI AL STROPIRII CU APĂ SFINŢITĂ
Imn
Binecuvântat să fie Dumnezeu
şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos,
care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranţă vie
prin învierea lui Isus Cristos din morţi,
pentru o moştenire nepieritoare, păstrată pentru noi în ceruri,
pentru mântuirea care este gata să fie manifestată
în timpul de pe urmă. Cf. 1Pt 1,3-5
ÎN TIMPUL PASCAL
Ant. 1 Am văzut apă izvorând din partea dreaptă a templului, aleluia;

şi toţi aceia la care a ajuns această apă s-au mântuit
şi vor zice: Aleluia, aleluia! Cf. Ez 47,1-2.9
Ant. 2 În ziua învierii mele, spune Domnul, aleluia,

voi aduna popoarele şi voi uni împărăţiile
şi voi revărsa asupra voastră apă curată, aleluia! Cf. Sof 3,8; Ez 36,25
Ant. 3 Izvoare şi tot ce mişcă în ape,

preamăriţi-l pe Dumnezeu, aleluia! Cf. Dan 3,77.79
Ant. 4 Voi, ce sunteţi neam ales, preoţie împărătească, popor sfânt,

vestiţi faptele măreţe ale aceluia care v-a chemat din întuneric
la minunata sa lumină, aleluia! 1Pt 2,9
Ant. 5 Din coasta ta, Cristoase, izvorăşte apa ce spală prihana lumii
şi reînnoieşte viaţa, aleluia!
5. Terminând stropirea, preotul, întorcându-se spre popor, spune cu mâinile împreunate:
V. Dumnezeu atotputernicul
să ne cureţe de păcate
şi, ajutându-ne să celebrăm cu credinţă sfânta Liturghie,
să ne învrednicească a lua parte la masa împărăţiei sale.
R. Amin.
6. Apoi, când este prescris, se cântă sau se recită imnul Mărire în cer lui Dumnezeu.
Alte rituri şi ritualuri

ANEXA III
pentru sfânta Liturghie

RITUL DELEGĂRII UNUI SLUJITOR

PENTRU A DISTRIBUI
SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE
1. Episcopul diecezan are facultatea de a permite unui preot ce îşi exercită funcţiile sacre
să poată delega un credincios potrivit, care, în cazuri de adevărată necesitate, să distribuie
împreună cu el sfânta Împărtăşanie.
2. Credinciosul care, în aceste cazuri, este delegat să distribuie sfânta Împărtăşanie pri-
meşte mandatul după ritul ce urmează.
3. După ce preotul celebrant s-a împărtăşit în modul obişnuit, ministrul extraordinar
se apropie de altar şi, stând în faţa celebrantului, este binecuvântat de acesta cu urmă-
toarele cuvinte:
V. Să te binecuvânteze Domnul,
ca să poţi împărţi acum trupul lui Cristos fraţilor tăi.
Şi acela răspunde:
R. Amin.
4. Dacă ministrul extraordinar urmează să primească el însuşi preasfânta Euharistie,
preotul îl împărtăşeşte şi, apoi, ia pixida sau vasul cu ostiile sau potirul şi i-l înmânează
şi, împreună cu el, merge să le distribuie credincioşilor Împărtăşania.
RITUALUL BINECUVÂNTĂRII
UNUI POTIR ŞI A UNEI PATENE
CE SE FOLOSESC
LA SFÂNTA LITURGHIE
1. Potirul şi patena, cu care vinul şi pâinea sunt oferite, consacrate şi împărtăşite, fiind
destinate scopului unic şi permanent de a celebra Euharistia, devin „vase sfinte”.
2. Voinţa ca aceste vase să fie destinate doar pentru celebrarea Euharistiei se arată în
faţa comunităţii credincioşilor printr-o binecuvântare specială, care este bine să se facă
în cadrul Liturghiei.
3. Orice preot poate binecuvânta potirul şi patena, cu condiţia să fie făcute conform
normelor indicate mai sus, la Normele generale ale Liturghierului roman, nr. 327-332.
4. Dacă se binecuvântează doar potirul sau doar patena, textele să fie adaptate după
cuviinţă.
5. După lectura cuvântului lui Dumnezeu, se ţine omilia, în care preotul explică atât
lecturile biblice, cât şi sensul binecuvântării potirului şi a patenei, ce se folosesc la cele-
brarea Cinei Domnului.
6. După terminarea Rugăciunii credincioşilor, slujitorul sau delegatul comunităţii oferă
potirul şi patena şi le aşază pe altar. Apoi, preotul se apropie de altar, în timp ce se cântă
această antifonă sau un alt cântec mai potrivit:
Ant. Voi lua potirul mântuirii
şi voi invoca numele Domnului.
7. După terminarea cântării, preotul spune:
V. Să ne rugăm.
Şi toţi se roagă un anumit timp în tăcere. Apoi, preotul continuă:
Pe altarul tău, Doamne Dumnezeule,
punem cu bucurie acest potir şi această patenă,
pentru a celebra jertfa noului legământ:
trupul şi sângele Fiului tău,
care sunt oferite şi împărtăşite cu ele,
să facă sfinte aceste vase.
RITUALUL BINECUVÂNTĂRII UNUI POTIR ŞI A UNEI PATENE 1573
Te rugăm, Doamne, dă-ne harul,

ca noi, celebrând jertfa nepătată,
să fim întăriţi pe pământ de tainele tale
şi să fim umpluţi de Duhul tău,
până când ne vom bucura de ospăţul tău
în împărăţia cerurilor, alături de sfinţii tăi.
Ţie să-ţi fie mărire şi cinste în veci.
Toţi răspund:
R. Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci.
8. După aceea, ministrul aşază corporalul pe altar. Câţiva credincioşi aduc pâinea, vinul
şi apa pentru celebrarea jertfei Domnului. Preotul pune darurile pe patena şi în potirul
binecuvântate mai devreme şi le oferă în modul obişnuit. Între timp, se poate cânta această
antifonă, împreună cu Psalmul 115:
Ant. Voi lua potirul mântuirii

şi îţi voi aduce jertfă de laudă (T.P. aleluia).
PSALMUL 115
10
Eu mi-am păstrat credinţa chiar şi atunci când spuneam: *
„Sunt foarte nefericit”.
11
Am spus în tulburarea mea: *
„Tot omul este mincinos”. R.
12
Ce-i voi da în schimb Domnului *
pentru tot binele pe care mi l-a făcut?
13
Voi lua potirul mântuirii *
şi voi invoca numele Domnului. R.
14
Voi împlini făgăduinţele făcute Domnului *
de faţă cu tot poporul său.
15
Lucru de preţ este în faţa Domnului *
moartea credincioşilor săi. R.
Ascultă-mă, Doamne, căci sunt slujitorul tău, †
eu, slujitorul tău, şi fiul slujitoarei tale; *
16
tu ai sfărâmat lanţurile mele.

1574 ALTE RITURI ŞI RITUALURI PENTRU SFÂNTA LITURGHIE
17
Îţi voi aduce jertfă de laudă *
şi voi invoca numele Domnului. R.
18
Voi împlini făgăduinţele făcute Domnului *
de faţă cu tot poporul său,
19
în curţile casei Domnului, *
în mijlocul tău, Ierusalime! R.
Sau alt cântec potrivit.
9. După ce a spus rugăciunea În duhul smereniei, preotul, dacă este cazul, incenzează
darurile şi altarul.
10. Având în vedere circumstanţele celebrării, credincioşii, dacă se crede de cuviinţă,
se împărtăşesc cu sângele lui Cristos din potirul binecuvântat mai devreme.
a20. Anexa - Rug. credinciosilor (1575-1668):MISSALE ROMANUM 13.12.2008 17:17 Pagina 1575
Exemple de rugciuni
ANEXA IV
ale credincioşilor
TIMPUL ADVENTULUI
1.
F
Aşteptarea cu bucurie a venirii Domnului
raţilor preaiubiţi,
însufleţiţi de credinţă, aşteptăm cu bucurie
venirea Domnului nostru Isus Cristos, mântuitorul mult dorit.
Să implorăm cu încredere harul său
pentru noi şi pentru lumea întreagă.
Doamne Isuse Cristoase,
– învredniceşte-ne ca, prin rugăciune şi pocăinţă, să întâmpinăm cu
pace şi bucurie naşterea ta preasfântă.
R. Te rugăm, ascultă-ne!
– revarsă harul tău asupra Sfântului nostru Părinte, papa N., asupra
episcopului nostru, N., şi asupra tuturor păstorilor Bisericii tale, ca
ei să ne călăuzească spre mântuirea adusă de tine. R.
– dăruieşte-le conducătorilor de popoare dorinţe de pace şi ajută-i să
le ducă la îndeplinire. R.
– încălzeşte cu bucuria venirii tale inimile celor bolnavi, sărmani şi
părăsiţi, şi îndreaptă spre ei iubirea şi grija credincioşilor tăi. R.
– dăruieşte-ne harul ca aşteptarea venirii tale în slavă să fie pentru noi
izvor de fapte bune şi imbold spre sfinţire. R.
– primeşte sufletele răposaţilor noştri în strălucirea luminii tale. R.
e rugăm, Doamne, vino cu bunătate
în ajutorul poporului care te cheamă
T şi înflăcărează-i râvna de a se pregăti
să întâmpine venirea ta.
Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.
R. Amin.
1578 EXEMPLE DE RUGĂCIUNI ALE CREDINCIOŞILOR
2.
Domnul vine ca să ne scoată
F
din întunericul păcatului
să ne rugăm Domnului nostru Isus Cristos,
care vine între noi ca să ne scoată din întunericul păcatului
şi să ne dăruiască lumina adevărului şi harul iubirii.
Doamne Isuse Cristoase, care ne chemi pe toţi la împărăţia ta,
– sfinţeşte necontenit sfânta Biserică, pentru ca ea să răspândească
pe tot pământul lumina învăţăturii tale!
– dăruieşte-le tuturor oamenilor harul convertirii, pentru ca, eliberaţi
de păcat şi de dorinţe pământeşti, să caute împărăţia ta şi dreptatea
ei. R.
– fă ca toate popoarele să înţeleagă că numai tu le poţi aduce pacea
şi dreptatea adevărată. R.
– vindecă-i pe cei bolnavi, dă-le hrană celor înfometaţi, eliberează-i
pe cei asupriţi şi îndepărtează primejdiile ce ne ameninţă. R.
– dă-ne harul ca, după exemplul preacuratei Fecioare Maria, să primim
cu suflet deschis cuvântul tău şi să-l împlinim, în aşa fel încât viaţa
noastră să fie mărturie a iubirii tale faţă de toţi oamenii. R.
– învredniceşte-ne să te primim cu credinţă şi cu iubire când vii la noi
în sfintele taine, şi astfel, să aşteptăm cu încredere venirea ta glori-
oasă. R.
– cheamă-i pe răposaţi să se bucure de lumina şi iubirea ta. R.
oamne Isuse Cristoase,
lumina prezenţei tale să împrăştie întunericul nostru
D şi să ne facă vrednici de a primi darurile tale.
R. Amin.
TIMPUL ADVENTULUI 1579
3.
Aşteptarea venirii în slavă
F
a Mântuitorului
aşteptând venirea în slavă a Mântuitorului nostru,
să-i cerem astăzi harul credinţei
Doamne Isuse Cristoase, Împăratul măririi, Domnul păcii,
– binevoieşte a răspândi împărăţia ta pe tot pământul.
– binevoieşte a le da credincioşilor tăi harul să înţeleagă tot mai profund
valoarea marelui dar al credinţei şi să-ţi aducă necontenit mulţumire
pentru el. R.
– binevoieşte a le da convingere neclintită celor şovăielnici în credinţă
şi lumina harului tău celor care nu te cunosc. R.
– binevoieşte a le da nădejdea fericirii cereşti celor mâhniţi şi celor
greu încercaţi. R.
– binevoieşte a ne întări speranţa că, primindu-te cu iubire în prea-
sfânta Euharistie, te vom putea întâmpina cu bucurie când vei veni
în glorie. R.
– veseleşte sufletele celor răposaţi cu vederea slavei tale. R.
care, întrupându-te din Fecioară,
D te-ai făcut asemenea nouă,
la venirea ta glorioasă,
fă-ne, te rugăm, asemenea chipului măririi tale.
R. Amin.
4.
Venirea Fiului în lume
F
este semnul iubirii lui Dumnezeu
să ne rugăm cu încredere lui Dumnezeu Tatăl,
care atât de mult a iubit lumea,
încât l-a trimis pe însuşi Fiul său, ca să o mântuiască.
Părinte ceresc,
– dăruieşte-i Bisericii harul să întâmpine cu bucurie sărbătoarea Naş-
terii Fiului tău.
– călăuzeşte-i pe toţi creştinii spre unirea în credinţă, pentru ca Bise-
rica ta să se arate tot mai limpede, ca semn şi sacrament al unităţii
întregului neam omenesc. R.
– fă ca vestea cea bună a venirii Fiului tău să ajungă la toate popoa-
rele. R.
– dăruieşte-le tuturor oamenilor harul să trăiască în iubire adevărată
faţă de tine şi faţă de semenii lor. R.
– învaţă-ne să-ţi aducem preamărire şi mulţumire, asemenea preacu-
ratei Fecioare Maria, pentru darul nepreţuit al mântuirii. R.
– cheamă-i pe cei răposaţi să se bucure de strălucirea feţei tale. R.
umnezeule atotputernic şi veşnic,
tu ne porunceşti să pregătim calea Fiului tău;
D nu îngădui să fim împiedicaţi de slăbiciunea noastră,
ci dăruieşte-ne înţelepciune şi putere
pentru a-l întâmpina cum se cuvine.
R. Amin.
TIMPUL CRĂCIUNULUI
1.
Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu
I
s-a făcut om la plinirea timpului
ubiţi fraţi în Cristos,

să ne rugăm Cuvântului veşnic al lui Dumnezeu,
care, la împlinirea timpului, s-a făcut om.
Isuse Cristoase, născut din Tatăl înaintea veacurilor, tu, care eşti
strălucirea măririi lui şi chipul fiinţei sale şi care ţii lumea întreagă
prin cuvântul puterii tale,
– dăruieşte-le tuturor oamenilor viaţa ta dumnezeiască.
R. Te rugăm, ascultă-ne.
Isuse Cristoase, Dumnezeu adevărat şi om adevărat, venit în lume
pentru mântuirea neamului omenesc,
– atrage la tine toate popoarele prin dovezile iubirii tale, pentru ca,
prin tine, să-l cinstească pe Tatăl veşnic. R.
Isuse, Dumnezeu puternic, Împărat a toate, care ai binevoit să te
naşti în peşteră şi să fii înfăşat în scutece,
– dăruieşte-le celor părăsiţi şi greu încercaţi bucuria pe care tu ai
adus-o în lume. R.
Isuse Cristoase, născut din Fecioara Maria, Prunc minunat, Domnul
păcii,
– călăuzeşte lumea întreagă spre pacea adevărată. R.
Isuse, care te naşti în sufletele noastre prin cuvântul tău şi prin prea-
sfânta Euharistie,
– dă-ne harul să te primim cu iubire şi să te dăruim şi fraţilor noştri. R.
Isuse Cristoase, spre care se îndreaptă aşteptarea Universului,
– primeşte-i pe cei răposaţi să se bucure pe deplin de roadele venirii
tale în lume. R.

în întruparea Fiului tău,
D tu ne-ai descoperit iubirea ta părintească.
Primeşte rugăciunile credincioşilor,
prin mijlocirea Aceleia căreia i-ai dăruit harul neasemuit
de a fi Maica preacurată a Dumnezeului făcut om.
R. Amin.
TIMPUL CRĂCIUNULUI 1583
2.
F
Păstorii l-au găsit pe Isus în iesle
să ne rugăm Domnului şi Mântuitorului lumii,
pe care păstorii l-au găsit înfăşat în scutece şi culcat în iesle,
în peştera din Betleem.
Isuse, Prunc dumnezeiesc, noi te rugăm:
– dăruieşte-le credincioşilor tăi harul dezlipirii de cele trecătoare!
– călăuzeşte inima şi mintea conducătorilor de popoare, ca să caute
dreptatea şi să lucreze pentru pacea şi libertatea tuturor. R.
– fii alături de cei părăsiţi şi mângâie-i cu prezenţa ta. R.
– atrage inimile celor nepăsători, cu farmecul iubirii tale. R.
– învaţă-ne să te primim şi în persoana fraţilor noştri sărmani şi orop-
siţi. R.
– îndură-te de cei răposaţi, mai ales de aceia la care nu se mai gândeşte
nimeni, şi primeşte-i în bucuria ta veşnică. R.
umnezeule veşnic, Părinte milostiv,
care, în iubirea ta nemăsurată,
D l-ai trimis pe Fiul tău să îmbrace trupul slăbiciunii noastre,
vino în ajutorul nostru şi ascultă-ne rugăciunea.
R. Amin.
3.
Cristos s-a născut între noi
F
ca să aducă pacea
în această noapte sfântă
(în această zi sfântă / în acest timp sfânt),
să-l invocăm cu încredere pe Fiul lui Dumnezeu,
care s-a născut om între noi, oamenii,
ca să aducă pe pământ pacea şi dragostea sa dumnezeiască.
Doamne Isuse Cristoase, Mântuitorul lumii,
– binevoieşte a-i da pace şi unire Bisericii tale sfinte.
– binevoieşte a-i împăca pe toţi oamenii cu Tatăl ceresc, prin naşterea
ta sfântă. R.
– binevoieşte a spori lumina credinţei şi a aprinde focul iubirii în sufle-
tele noastre. R.
– binevoieşte a le dărui tuturor copiilor ocrotirea şi dragostea de care
au nevoie, ca să poată creşte în înţelepciune şi în har. R.
– binevoieşte a-i mângâia pe cei mâhniţi, a-i vindeca pe cei bolnavi,
a-i elibera pe cei închişi şi a-i întoarce pe cei rătăciţi la calea adevă-
rului şi a binelui. R.
– binevoieşte a le dărui răposaţilor noştri bucuria sfintei tale naşteri. R.
umnezeule, Părinte atotputernic, dă-ne, te rugăm, harul
ca îndurarea şi pacea să locuiască între noi
D în adevăr şi în iubire,
prin venirea în lume a Fiului tău unul-născut,
Domnul nostru Isus Cristos,
căruia să-i fie cinste şi mărire în toţi vecii vecilor.
R. Amin.
4.
F
Sfânta Familie
în sărbătoarea Sfintei Familii,
să-l rugăm pe Domnul să ocrotească pururea familia noastră.
Dumnezeule, Părinte ceresc, noi te rugăm:
– dăruieşte-le fiilor Bisericii tale iubire frăţească faţă de toţi oamenii.
– fă să domnească înţelegerea şi respectul între oameni şi între po-
poare, pentru ca pacea lui Cristos să fie biruitoare în toate inimile. R.
– dă-le părinţilor înţelepciune şi iubire, ca să-şi poată creşte copiii după
voinţa ta. R.
– dăruieşte mângâierea iubirii tale celor străini şi pribegi şi celor care
suferă din cauza dezbinărilor din familie. R.
– fă ca toţi copiii care vin pe lume să fie aşteptaţi şi primiţi cu bucurie
şi generozitate. R.
– luminează viaţa familiilor din parohia noastră cu exemplul sfintei
Familii din Nazaret. R.
– primeşte-i în fericirea veşnică pe răposaţii familiilor noastre. R.
umnezeule atotputernic,
ascultă cu bunătate rugăciunile familiei tale.
D Ocroteşte-o şi întăreşte-o cu harul tău
şi, pentru că se încrede în călăuzirea ta,
izbăveşte-o de orice rău şi revarsă asupra ei tot binele.
R. Amin.
5.
Solemnitatea sfintei Fecioare Maria,
F
Născătoare de Dumnezeu
prin preacurata Fecioară Maria, a venit în lume mântuirea.
S-o preamărim pe Născătoarea de Dumnezeu
şi să înălţăm rugăciunea noastră către Fiul ei.
Doamne Isuse Cristoase, Fiul Fecioarei Maria,
– dăruieşte-le unire tuturor celor care cred în tine şi dă-le harul să fie
adevăraţi fii ai Mamei cereşti.
– dă-i Bisericii harul să contemple tot mai profund sfinţenia Maicii
tale şi să-i imite iubirea cu tot mai multă fidelitate. R.
– prin mijlocirea Maicii tale preacurate, dăruieşte-le conducătorilor
de popoare gânduri bune pentru Biserica ta. R.
– dăruieşte-le tuturor copiilor şi tinerilor harul de a o cunoaşte şi iubi
pe Maica ta. R.
– dăruieşte-le tuturor celor aflaţi în primejdii şi încercări harul să simtă
ocrotirea de mamă a sfintei Fecioare. R.
– luminează inimile noastre cu exemplul Mariei, ca să învăţăm de la
ea să te primim şi să te dăruim fraţilor noştri. R.
– prin rugăciunile Maicii tale, cheamă-i pe toţi fraţii noştri răposaţi să
se bucure de vederea feţei tale. R.
umnezeule atotputernic, ascultă cu bunătate
rugăciunea pe care Biserica ta o înalţă
D prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu
şi dăruieşte-le tuturor oamenilor îndurarea şi pacea ta.
R. Amin.
6.
Epifania Domnului:
Tatăl l-a arătat lumii pe Cristos,
F
ca mântuitor
pe care Tatăl l-a arătat lumii întregi ca Mântuitor.
Doamne Isuse Cristoase, care te-ai arătat în trup,
– binevoieşte a sfinţi poporul tău prin trăirea evangheliei.
Doamne Isuse Cristoase, care ai fost uns de Duhul Sfânt,
– eliberează-ne de orice rătăcire. R.
Doamne Isuse Cristoase, contemplat de îngeri,
– dă-ne harul să gustăm încă de pe pământ bucuria împărăţiei tale. R.
Doamne Isuse Cristoase, care ai fost vestit neamurilor,
– deschide inimile tuturor, ca să primească mântuirea ta. R.
Doamne Isuse Cristoase, primit în lume,
– întăreşte credinţa Bisericii tale. R.
Doamne Isuse Cristoase, care te-ai înălţat în mărire,
– aprinde în sufletele noastre dorul după cele veşnice. R.
primeşte-ne rugăciunile pe care, cu încredere,
D le înălţăm pentru toţi oamenii
şi dă-ne harul să umblăm în adevărul tău ca fii ai luminii.
R. Amin.
7.
Epifania Domnului:
F
Manifestarea lui Cristos tuturor popoarelor
care s-a arătat neamurilor, ca Fiul lui Dumnezeu.
Doamne Isuse Cristoase, în care Tatăl îşi află toată desfătarea,
– ajută sfânta Biserică să fie pentru toţi oamenii semn al iubirii tale şi
stea călăuzitoare spre mântuire.
– ocroteşte-i pe Sfântul nostru Părinte, papa N., pe episcopul nostru, N.,
şi pe toţi păstorii noştri sufleteşti şi binecuvântează munca lor. R.
– luminează-i pe conducătorii de popoare, pentru ca supuşii lor să poată
înainta în pace pe calea ta. R.
– dă-le tuturor celor care încă nu te cunosc harul să te caute şi, găsin-
du-te, să te adore ca Dumnezeu adevărat. R.
– uşurează suferinţele celor săraci, părăsiţi şi bolnavi şi dăruieşte-le
mângâierea iubirii tale. R.
– dăruieşte-le tuturor celor care cred în tine harul să fie călăuziţi de
lumina învăţăturii tale, pe calea sfinţeniei. R.
– dezvăluie-le fraţilor noştri răposaţi bogăţia mântuirii tale. R.
umnezeule, Părinte ceresc,
noi am cunoscut mărirea Fiului tău preaiubit
D şi vrem să trăim în lumina adevărului şi a iubirii sale;
păstrează-ne fideli în împlinirea poruncilor tale
şi dăruieşte-ne ceea ce-ţi cerem,
prin Cristos, Domnul nostru.
R. Amin.
8.
F
Botezul Domnului
Domnul nostru Isus Cristos
a fost arătat de Tatăl, ca Fiul său iubit
şi a fost consacrat de Duhul Sfânt, în faţa poporului, ca Mesia.
Să-l rugăm să ne cureţe de păcate
şi să ne călăuzească spre contemplarea veşnică a Sfintei Treimi.
Doamne Isuse Cristoase, întru care Tatăl îşi află toată desfătarea,
– dă-le tuturor celor botezaţi harul de a trăi ca adevăraţi creştini, cău-
tând şi împlinind pururi voinţa lui Dumnezeu.
– dăruieşte-le tuturor creştinilor unire în credinţă şi stinge orice dezbi-
nare între aceia care au fost botezaţi în numele tău. R.
– atrage-i pe toţi cei aflaţi în afara Bisericii la pocăinţă şi la primirea
Botezului dătător de viaţă dumnezeiască. R.
– dăruieşte-le tuturor păstorilor sfintei Biserici harul ca, prin cuvânt
şi viaţă sfântă, să te arate lumii ca Domn şi Mântuitor. R.
– mântuieşte-i prin botezul dorinţei pe toţi aceia care nu ajung să te
cunoască în această viaţă. R.
– dăruieşte-le credincioşilor răposaţi harul să se bucure pe deplin de
roadele Botezului primit. R.
care l-ai dăruit lumii pe Fiul tău unul-născut,
D ascultă rugăciunea poporului pe care el ţi l-a dobândit
şi dă-ne tuturor lumină şi putere pe calea mântuirii.
R. Amin.
TIMPUL POSTULUI MARE

1.
F
Miercurea Cenuşii
acum, în prima zi a Postului Mare,
ascultând chemarea Mântuitorului
şi urmând îndemnul sfintei Biserici,
să cerem de la Dumnezeu atotputernicul harurile trebuincioase
pentru a începe şi a continua cu sârguinţă
lucrarea de reînnoire a vieţii noastre.
Doamne, Părinte ceresc, care cercetezi adâncul sufletelor noastre,
– ajută-i pe toţi credincioşii tăi să înţeleagă răutatea păcatului şi să se
întoarcă la tine din toată inima.
– luminează inimile noastre, ca să vedem şi să cinstim în toţi oamenii
chipul lui Dumnezeu. R.
– întăreşte în sufletele noastre spiritul de pocăinţă şi rugăciune. R.
– dăruieşte-le tuturor creştinilor harul de a asculta şi a împlini cu cre-
dinţă cuvântul tău mântuitor. R.
– ajută-i pe credincioşii parohiei noastre să urmeze chemarea ta la o
viaţă de rugăciune şi de fapte bune. R.
– dăruieşte-le lumina şi odihna veşnică tuturor celor răposaţi. R.
care, prin suferinţele şi moartea ta, ne-ai adus mântuirea,
D ajută-ne să folosim timpul sfânt al Postului Mare,
spre a îndepărta din inimile noastre
toată amăgirea şi răutatea păcatului,
şi astfel, să ne putem bucura de viaţa nouă adusă de tine
şi să te lăudăm împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în toţi vecii vecilor.
R. Amin.
TIMPUL POSTULUI MARE 1591
2.
Cristos vrea ca toţi oamenii
F
să se întoarcă şi să aibă viaţă
să ne rugăm lui Isus Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu,
care voieşte ca toţi oamenii să se întoarcă şi să aibă viaţă.
Doamne Isuse Cristoase, calea, adevărul şi viaţa,
– sfinţeşte Biserica ta în aceste zile de har şi pregăteşte-o pentru a
sărbători cum se cuvine sfintele Paşti.
– atrage inimile noastre, prin harul tău, la rugăciune şi pocăinţă. R.
– dăruieşte-le tuturor credincioşilor, care s-au îndepărtat de tine harul
întoarcerii pe calea binelui printr-o spovadă bună. R.
– călăuzeşte-i la credinţă pe toţi cei care au început să cunoască învă-
ţătura ta. R.
– aprinde în noi iubire adevărată faţă de prieteni şi duşmani. R.
– dăruieşte-le celor ce au murit cu speranţa învierii harul să se împărtă-
şească de viaţa ta dumnezeiască în glorie. R.
ărinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu,
nu privi la păcatele noastre,
P ci la jertfa de ispăşire a Fiului tău;
ai milă de noi şi ne iartă.
R. Amin.
3.
Cristos s-a dat pe sine
F
ca răscumpărare pentru oameni
care s-a dat pe sine însuşi
ca răscumpărare pentru noi, oamenii.
Isuse, Mântuitorul lumii,
– ajută Biserica ta ca, în acest timp de har, să se hrănească mai îmbel-
şugat din tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu, şi astfel, să
poată gusta din plin bucuria sfintelor Paşti.
– înzestrează-i cu duhul iubirii şi al dreptăţii pe cei care ne conduc. R.
– stinge orice vrăjmăşie dintre oameni şi dă-le o inimă sensibilă şi
dezinteresată. R.
– dă-ne harul să înţelegem sensul şi valoarea pocăinţei şi să o îmbră-
ţişăm cu bucurie. R.
– ajută-i pe cei bolnavi să-şi poarte crucea cu răbdare. R.
– dăruieşte-le fraţilor noştri răposaţi plinătatea roadelor mântuirii. R.
eşnice Dumnezeule,
tu nu părăseşti pe nimeni dintre cei care te imploră;
V dă-ne curaj pe calea pocăinţei
şi ascultă-ne rugăciunile.
R. Amin.
4.
F
Postul, timp de rugăciune şi de fapte bune
Dumnezeu, izvorul oricărui bine,
ne îndeamnă în acest timp de post
la o rugăciune mai intensă şi la mai multe fapte bune.
Să-l rugăm să primească cererile noastre
şi să le împlinească, în bunătatea sa.
Părinte iubitor de oameni, care voieşti ca toţi să se mântuiască,
– luminează-i pe păstorii Bisericii tale, cărora le-ai încredinţat misiunea
de a-i chema pe fraţii lor la pocăinţă, şi dă-le harul ca ei cei dintâi să
dea pildă de reînnoire spirituală.
– celor care, în societate, au misiunea de a împărţi dreptatea, de a asigura
ordinea şi buna înţelegere şi de a promova binele comun, dăruieşte-le
conştiinţă integră, înţelepciune, respect şi caritate faţă de concetă-
ţenii lor. R.
– trezeşte în sufletul tuturor creştinilor grijă şi generozitate faţă de cei
sărmani, bolnavi şi părăsiţi. R.
– sporeşte în noi credinţa, speranţa şi iubirea, ca, eliberaţi prin puterea
ta de orice ispită şi păcat, să trăim ca fii ai luminii. R.
– întăreşte armonia şi unitatea în familiile noastre, prin practicarea
rugăciunii în comun, a iubirii şi a iertării. R.
– deschide-le răposaţilor noştri porţile împărăţiei tale cereşti. R.
umnezeule,
care, prin Cristos, le-ai arătat oamenilor lumina ta,
D priveşte la sărăcia noastră şi la întunericul ce ne ameninţă
şi, în bunătatea ta, ajută-ne şi ne mântuieşte.
R. Amin.
5.
Suferinţele şi moartea lui Cristos,
F
eliberare de păcate
care ne-a eliberat de orice păcat
prin suferinţele şi moartea sa.
– călăuzeşte poporul tău pe calea pocăinţei.
– fă ca toţi cei botezaţi să fie una în credinţă. R.
– salvează-i pe cei păcătoşi şi înmoaie inimile împietrite. R.
– dezvăluie-le celor necredincioşi tainele pline de farmec ale vieţii creş-
tine. R.
– uşurează durerile celor bolnavi şi necazurile celor săraci. R.
– fă ca parohia noastră să-şi reînnoiască viaţa creştină. R.
umnezeule milostiv,
tu priveşti cu îndurare
D la toţi cei care se întorc la tine şi te caută.
Fă-ne şi pe noi părtaşi de îndurarea ta.
R. Amin.
6.
Participarea oamenilor
F
la misiunea mântuitoare a lui Cristos
care ne-a răscumpărat prin pătimirea şi moartea sa pe cruce,
să ne asocieze şi pe noi la misiunea sa mântuitoare.
Doamne Isuse Cristoase, Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta
păcatele lumii,
– luminează-i cu razele misterului pascal pe toţi membrii Bisericii tale.
– dăruieşte-le celor care suferă sau trudesc în munci istovitoare, celor
părăsiţi şi asupriţi, gândul mângâietor că, luând parte acum la păti-
mirile tale, se vor împărtăşi de bucuria învierii. R.
– celor care încă nu te cunosc, dă-le harul să te caute cu sinceritate şi,
aflându-te, să aibă parte de roadele răscumpărării tale. R.
– prin sângele tău vărsat pentru toţi oamenii, inspiră şi întăreşte în
inimile tuturor gânduri de pace şi iubire frăţească. R.
– întăreşte-i pe toţi aceia care, la chemarea ta, şi-au închinat întreaga
viaţă slujirii lui Dumnezeu şi fraţilor lor: dăruieşte-le statornicie şi
bucurie în jertfire. R.
– prin crucea şi moartea ta, condu-i pe răposaţi la slava învierii. R.
prin pătimirea şi moartea pe cruce a Fiului tău,
D întoarce la tine inimile noastre,
pentru ca rugăciunea noastră să-ţi fie bineplăcută,
şi jertfele noastre, unite cu jertfa Fiului tău şi a Mamei lui,
să fie bine primite.
R. Amin.
7.
Reînnoirea Bisericii
F
prin cuvânt şi celebrarea Euharistiei
să ne rugăm cu încredere lui Dumnezeu, Tatăl preaîndurător,
ca toţi oamenii să poată primi cuvântul lui,
şi astfel, să meargă pe calea mântuirii.
Părinte ceresc, care l-ai trimis lumii pe Fiul tău,
– dăruieşte-i Bisericii harul ca, prin meditarea cuvântului tău şi prin
celebrarea sfintei Euharistii, să se reînnoiască pururi şi să se desăvâr-
şească în sfinţenie.
– trimite cuvântul tău la toţi fraţii noştri, ca ei să te poată cunoaşte şi
iubi cu adevărat. R.
– celor care caută adevărul, dăruieşte-le bucuria întâlnirii cu tine. R.
– luminează familiile noastre şi sporeşte în ele dragostea şi armonia
prin citirea şi trăirea cuvântului Evangheliei tale. R.
– dăruieşte-le tuturor celor care participă la această sfântă Liturghie
harul ca, fiind conştienţi că fac parte din poporul preoţesc al lui Cristos,
să facă din viaţa lor o jertfă de laudă adusă pentru slava lui Dumnezeu
şi pentru mântuirea lumii. R.
– primeşte-i pe răposaţii noştri în bucuria veşnică. R.
scultă, Dumnezeule, cu bunătate,
rugăciunea Bisericii tale;
A să nu fie niciodată lipsiţi de ajutorul tău
aceia cărora le dăruieşti bucuria să participe la misterele tale.
R. Amin.
8.
F
Angajarea poporului în reînnoirea spirituală
raţilor preaiubiţi, ştiind că avem nevoie

de pâinea cuvântului dumnezeiesc şi de pâinea euharistică
pentru a putea trăi ca fii ai lui Dumnezeu
şi în unire frăţească unii cu alţii,
să ne rugăm Tatălui din ceruri
să trezească în sufletul tuturor oamenilor
foamea după această pâine.
Dumnezeule veşnic, care atât de mult ai iubit lumea, încât l-ai dat
pe Fiul tău unul-născut, Cuvântul adevărului şi Pâinea vieţii:
– luminează-i cu harul tău pe Sfântul Părinte, papa N., pe episcopul
nostru, N., şi pe toţi păstorii Bisericii tale, ca ei să trăiască toată bo-
găţia cuvântului pe care îl predică şi a misterelor pe care le celebrează.
– alungă din sufletul celor ce deţin funcţii de răspundere în societate
orice sete de dominare şi orice interes egoist şi trezeşte-le dorinţa
de a-i sluji cu dragoste pe semenii lor. R.
– deschide inima celor bogaţi în daruri spirituale şi în bunuri materiale,
ca ei să le împartă bucuros cu cei lipsiţi. R.
– eliberează-ne de orice idolatrie: a banului, a patimilor rele, a puterii,
şi, prin rugăciune şi pocăinţă, apropie-ne tot mai mult de tine. R.
– aprinde în cei care s-au îndepărtat de casa ta dorul după căldura şi
pacea ei şi dă-le curajul întoarcerii. R.
– primeşte-i pe toţi răposaţii la ospăţul tău ceresc. R.
dă-ne o dorinţă tot mai aprinsă după cuvântul tău cel sfânt,
D ca să te putem sluji cu bucurie şi cu inimă curată.
R. Amin.
9.
F
Duminica Floriilor
Isus Cristos a fost supus voinţei Tatălui ceresc
până la moarte, până la moartea pe cruce.
Să-l rugăm să aibă milă de noi şi să ne asculte.
Doamne Isuse Cristoase, care te-ai jertfit pentru păcatele noastre,
– prin sângele tău scump, curăţă sfânta Biserică de orice prihană.
– călăuzeşte-i pe toţi credincioşii la primirea cu vrednicie a sacramen-
telor pascale. R.
– nu îngădui pierderea nici unuia dintre cei chemaţi la mântuire. R.
– dă-le tărie şi răbdare tuturor celor care te urmează pe calea grea a
crucii. R.
– fă ca rănile tale sfinte să fie izvor de mântuire şi de pace pentru toţi
oamenii. R.
– prin crucea ta sfântă, deschide cerul pentru cei răposaţi. R.
leacă-ţi privirea, preabunule Tată,
asupra familiei tale,
P pentru care Domnul nostru Isus Cristos
s-a dat fără şovăire în mâinile celor nelegiuiţi
şi a îndurat chinul crucii.
El, care vieţuieşte şi domneşte în toţi vecii vecilor.
R. Amin
10.
F
Joia Sfântă
care, la Cina cea de Taină,
a instituit misterul ce ne face părtaşi de moartea şi învierea sa.
Doamne Isuse Cristoase, pâinea vieţii,
– desăvârşeşte cu prezenţa ta euharistică unitatea Bisericii tale.
– dăruieşte-ne nouă, care primim trupul şi sângele tău, harul de a fi,
prin cuvânt şi faptă, adevăraţi vestitori ai prezenţei tale în lume. R.
– trezeşte în sufletele tuturor oamenilor foamea după hrana cerească
a cuvântului şi a Euharistiei tale. R.
– reîmprospătează în toţi preoţii harul sfintei Preoţii. R.
– cheamă şi din mijlocul nostru tineri la sfânta Preoţie. R.
– pe toţi răposaţii care, pe pământ, s-au hrănit cu trupul şi sângele tău,
primeşte-i să se bucure de vederea feţei tale. R.
umnezeule veşnic,
prin celebrarea morţii şi învierii Fiului tău,
D ne asociezi la jertfa lui
şi ne dăruieşti viaţa dumnezeiască.
Ascultă rugăciunea Bisericii adunate în jurul sfântului altar.
R. Amin.
TIMPUL PASCAL
1.
F
Noaptea de Paşti
a cărui înviere o sărbătorim în această noapte sfântă.
Pentru Biserica lui Dumnezeu, pentru păstorii şi slujitorii ei:
– Domnul să-i păzească pe întregul pământ şi, prin ei, să-şi răspân-
dească împărăţia în toată lumea.
R. Doamne, îndură-te de noi!
Cristoase, îndură-te de noi!
Doamne, îndură-te de noi!
Pentru Sfântul nostru Părinte, papa N., pentru episcopul nostru, N.,
şi pentru toţi cei botezaţi:
– Domnul să-i ţină în unire, dragoste şi pace. R.
Pentru ţara şi poporul nostru:
– Domnul să-i binecuvânteze pe cei care ne conduc şi să dea bunăstare
întregului popor. R.
Pentru toate popoarele lumii:
– Dumnezeu să le călăuzească spre tot binele sufletesc şi trupesc şi
să le dăruiască pacea adevărată. R.
Pentru cei săraci şi suferinzi:
– Dumnezeu să-i scape de orice necaz şi să le dea tărie şi speranţă în
încercările vieţii. R.
Pentru cei înstrăinaţi de sfânta Biserică:
– Dumnezeu să le dăruiască lumina adevărului şi a înţelegerii. R.
Pentru comunitatea noastră:
– Dumnezeu să înnoiască în noi toţi viaţa sa dumnezeiască. R.
TIMPUL PASCAL 1601

nemăsurată este înţelepciunea ta în toate.
D Fă ca toţi cei răscumpăraţi
să înţeleagă cât de minunat ai creat lumea
la începutul timpurilor
şi cu cât mai minunat ai răscumpărat-o la timpul cuvenit,
când Cristos, Mielul nostru de Paşti,
s-a jertfit pentru noi.
El, care vieţuieşte şi domneşte în toţi vecii vecilor.
R. Amin.
2.
Învierea lui Cristos din morţi
F
ne deschide calea spre viaţa adevărată
Dumnezeu l-a înviat din morţi pe Fiul său
pentru a ne deschide calea spre viaţa adevărată.
Aşadar, să ne rugăm lui cu încredere pentru mântuirea noastră.
Pentru Sfântul Părinte, papa N., şi pentru episcopul nostru, N.:
– Dumnezeu să le dăruiască pacea şi bucuria sa.
R. Doamne, îndură-te de noi! Cristoase, îndură-te de noi! Doamne, îndură-te de noi!
Pentru unirea creştinilor:
– Dumnezeu să înlăture de la ei orice dezbinare şi să le dăruiască dra-
goste şi pace. R.
Pentru conducătorii de state:
– Dumnezeu să le binecuvânteze osteneala pentru ordine şi dreptate. R.
Pentru popoarele lumii:
– Dumnezeu să le dăruiască unire şi să le apere de orice primejdie. R.
Pentru cei suferinzi şi lipsiţi:
– Dumnezeu să le uşureze povara şi să le dăruiască încredere. R.
Pentru cei păcătoşi:
– Dumnezeu să se îndure de ei şi să le dea harul căinţei. R.
Pentru comunitatea noastră şi pentru cei de faţă:
– Domnul să ne călăuzească pe calea sa şi să înnoiască în sufletele
noastre harul său. R.
tu împlineşti ceea ce ai promis
D şi îi primeşti drept fii ai tăi pe cei care cred în tine.
Ascultă rugăciunile pe care ţi le adresăm cu încredere.
R. Amin.
TIMPUL PASCAL 1603
3.
Cel Înviat ne călăuzeşte prin Botez,
F
la dragostea Tatălui
care ne-a chemat la sfântul Botez
pentru a ne călăuzi la dragostea Tatălui său ceresc.
Doamne Isuse Cristoase, învierea şi viaţa noastră,
– prin moartea ta, nimiceşte moartea noastră şi dă-ne viaţa cea nouă
prin sfânta înviere a ta!
– veseleşte Biserica ta sfântă cu bucuria pascală. R.
– păstrează-i în harul tău pe cei de curând botezaţi, ca şi pe cei care
s-au întors la tine prin taina Pocăinţei. R.
– fă ca viaţa noastră să fie o mărturie vie a învierii tale. R.
– dăruieşte-le răbdare şi speranţă tuturor celor care te urmează pe calea
crucii. R.
– cheamă-i pe cei răposaţi la viaţa veşnică. R.
eşnice Părinte,
priveşte cu milă spre noi,
V cei botezaţi în moartea şi învierea Fiului tău.
La a doua lui venire, fă-ne, te rugăm, părtaşi de mărirea lui.
Prin acelaşi Cristos, Domnul nostru.
R. Amin.
4.
F
Cristos, învingător al păcatului şi al morţii
care a înviat cu adevărat pentru a-i dărui lumii o viaţă nouă.
Doamne Isuse Cristoase, învingător al păcatului şi al morţii,
– dăruieşte-i Bisericii tale pacea şi bucuria sfintelor Paşti.
– dă-le tuturor popoarelor harul să cunoască vestea cea bună a învierii
tale. R.
– arată lumii că viitorul îţi aparţine. R.
– dăruieşte-le celor zbuciumaţi liniştea prin credinţa în învierea ta. R.
– ocroteşte-i pe toţi aceia pentru care suntem datori a ne ruga. R.
– fă ca cei răposaţi să învie glorios prin tine. R.
– ajută-ne să trăim realitatea învierii, prin puterea credinţei şi a sfintelor
taine. R.
tu ai făcut din toţi cei care s-au renăscut prin Botez
D un neam preoţesc şi regesc.
Dă-ne bunăvoinţă şi putere,
ca să îndeplinim poruncile tale,
şi fă ca tot poporul pe care l-ai chemat la viaţa veşnică
să fie neclintit în credinţă şi sârguincios în fapte bune.
R. Amin.
TIMPUL PASCAL 1605
5.
Viaţa izvorâtă din jertfa Fiului
F
se revarsă asupra oamenilor
uniţi cu toţii în bucuria învierii lui Cristos,
să ne rugăm Tatălui din ceruri
ca viaţa izvorâtă din jertfa Fiului său
să se reverse asupra tuturor oamenilor.
Părinte al vieţii,
– dăruieşte-i Bisericii puterea să vestească pretutindeni învierea Mirelui
ei şi să le împărtăşească tuturor oamenilor viaţa lui dumnezeiască.
– ajută toate popoarele să construiască o lume nouă, pe temelii de
dreptate şi dragoste frăţească. R.
– dă-le celor suferinzi, părăsiţi şi deznădăjduiţi harul ca, înţelegând
victoria Fiului tău asupra răului, să-şi poarte crucea cu încredere şi
seninătate. R.
– dăruieşte-ne nouă, celor care astăzi ne apropiem de sfânta Euha-
ristie, harul ca, prin puterea ei, să fim în lume martori ai învierii. R.
– redă-le celor aflaţi în păcat viaţa dumnezeiască a harului, prin sacra-
mentul Pocăinţei. R.
– fă-i părtaşi şi pe cei răposaţi de bucuria sfintelor Paşti, în împărăţia
luminii veşnice. R.
în acest timp de mare bucurie,
D dăruieşte-i Bisericii tale, ce se reînnoieşte necontenit,
harurile pe care ţi le cere în rugăciune.
R. Amin.
6.
F
Înălţarea Domnului
de vreme ce avem un Mare Preot ce a străbătut cerurile
şi este pururi viu ca să mijlocească pentru noi,
să ne apropiem cu încredere de tronul harului
şi să înălţăm, prin el, rugăciunea noastră la Dumnezeu Tatăl.
Părinte ceresc,
– dăruieşte-le păstorilor Bisericii lumină şi putere, pentru a vesti evan-
ghelia mântuirii la toată făptura.
– atrage-i pe cât mai mulţi din rândul poporului tău la o consacrare
deplină în slujirea ta şi a fraţilor lor. R.
– dă-ne tuturor harul să înţelegem că, în această viaţă, suntem călători
şi să ne îndreptăm dorinţele spre bogăţiile nepieritoare ale cerului. R.
– reînnoieşte comunitatea noastră printr-o nouă revărsare a Duhului
tău Sfânt. R.
– fă-ne să fim atenţi la suferinţele şi lipsurile semenilor noştri, astfel
încât grija noastră faţă de ei să le vorbească despre providenţa ta
iubitoare. R.
– primeşte-i pe răposaţii noştri în împărăţia cerească. R.
umnezeule veşnic,
înalţă-ne mintea spre slava
D în care Fiul tău, Mântuitorul nostru, s-a înălţat astăzi
şi dă-ne harul ca, printr-o viaţă sfântă,
să ne îndreptăm spre patria
pe care acum o contemplăm cu ochii credinţei.
R. Amin.
TIMPUL PASCAL 1607
7.
F
Coborârea Duhului Sfânt
care, înălţându-se la cer, nu ne-a lăsat orfani,
ci ni l-a trimis pe Duhul Sfânt, Domnul şi de viaţă dătătorul,
şi ni-l trimite neîncetat.
– ocroteşte, călăuzeşte şi sfinţeşte Biserica ta prin Duhul tău Sfânt,
ca lumina ei să devină far pentru toate popoarele.
– vindecă, prin revărsarea Duhului Sfânt, rănile duşmăniei dintre oameni
şi dintre popoare şi înmulţeşte numărul făcătorilor de pace. R.
– alină cu mângâierea Duhului Sfânt suferinţele celor asupriţi, ale
celor părăsiţi şi descurajaţi. R.
– reînnoieşte în toţi creştinii harul Botezului şi al Mirului. R.
– sporeşte în inimile noastre recunoştinţa pentru marele dar al Duhului
Sfânt şi dorinţa de a urma cu fidelitate toate inspiraţiile lui. R.
– pregăteşte, prin lucrarea Duhului Sfânt, inimile celor care încă nu te
cunosc, pentru ca ei să primească învăţătura Bisericii tale şi să devină
fii ai lui Dumnezeu. R.
– dăruieşte-le credincioşilor răposaţi plinătatea roadelor mântuirii. R.
oamne Dumnezeule,
tu, care eşti iubire,
D l-ai promis, prin Fiul tău, Isus Cristos,
pe Duhul Sfânt, tuturor celor care se roagă.
Fă ca puterea lui să lucreze
în noi şi în toţi oamenii.
Prin acelaşi Cristos, Domnul nostru.
R. Amin.
TIMPUL DE PESTE AN
1.
F
Pentru orice duminică
prima zi a săptămânii, în care a înviat Cristos
şi în care Duhul Sfânt s-a coborât asupra Bisericii,
a rămas din primele timpuri ale creştinismului „ziua Domnului”,
ziua în care creştinii se adunau pentru a asculta învăţătura apostolilor,
pentru a se ruga în comun şi a lua parte la „frângerea pâinii”.
Urmând această tradiţie primită de la apostoli,
după ce am ascultat cuvântul lui Dumnezeu
şi înainte de a ne apropia de masa euharistică,
să-i cerem lui Dumnezeu
cele necesare pentru viaţa noastră creştină de fiecare zi.
Dumnezeule, Creatorul universului, tu ai poruncit să sfinţim ziua ta,
– dă-ne harul să înţelegem însemnătatea sfinţirii duminicii, zi pe care,
în bunătatea ta, ne-ai rânduit-o spre odihnă şi reînnoire sufletească.
– luminează-i pe conducătorii noştri să preţuiască şi să ocrotească
dreptul la odihnă, spre binele societăţii, al familiei şi al fiecăruia în
parte. R.
– dă-ne tăria să evităm acele distracţii care slăbesc puterile şi sănă-
tatea şi care ne pun în primejdia de a păcătui. R.
– dă-le părinţilor harul să-şi îndrume copiii, prin cuvânt şi exemplu,
la sfinţirea duminicii, în primul rând, prin participarea cu credinţă
la sfânta Liturghie. R.
– ajută-ne pe noi toţi ca, amintindu-ne în fiecare duminică de Botezul
primit, să murim necontenit pentru păcat, ca să trăim viaţa nouă, pe
care ne-o împărtăşeşte Cristos. R.
– dăruieşte-le tuturor celor răposaţi odihna veşnică. R.
TIMPUL DE PESTE AN 1609
oamne Isuse,
care ai spus că eşti întotdeauna
D în mijlocul acelora ce se adună în numele tău,
noi credem că eşti cu adevărat prezent în mijlocul nostru;
te rugăm, revarsă asupra noastră binecuvântarea ta,
întăreşte-ne hotărârea de a te urma
şi de a înfăptui voia Tatălui asemenea ţie,
făcându-ne mereu datoria
şi străduindu-ne să fim în fiecare zi plăcuţi în faţa lui,
căruia să-i fie slavă şi cinste în vecii vecilor.
R. Amin.
2.
Domnul Isus Cristos vine să ne scoată
F
din întunericul păcatului
care vine între noi ca să ne scoată din întunericul păcatului
şi să ne dăruiască lumina adevărului şi harul iubirii.
Doamne Isuse Cristoase, care ne chemi pe toţi la împărăţia ta,
– sfinţeşte necontenit sfânta Biserică, pentru ca ea să răspândească
pe tot pământul lumina învăţăturii tale!
– dăruieşte tuturor oamenilor harul convertirii, pentru ca, eliberaţi de
păcat şi de dorinţe pământeşti, să caute împărăţia ta şi dreptatea ei. R.
– fă ca toate popoarele să înţeleagă că numai tu le poţi aduce pacea
şi dreptatea adevărată. R.
– vindecă-i pe cei bolnavi, dă-le hrană celor înfometaţi, eliberează-i
pe cei asupriţi şi îndepărtează primejdiile ce ne ameninţă. R.
– dă-ne harul ca, după exemplul preacuratei Fecioare Maria, să primim
cu suflet deschis cuvântul tău şi să-l împlinim, în aşa fel încât viaţa
noastră să fie mărturie a iubirii tale faţă de toţi oamenii. R.
– învredniceşte-ne să te primim cu credinţă şi iubire când vii la noi
în sfintele taine, şi astfel, să aşteptăm cu încredere venirea ta glo-
rioasă. R.
– cheamă-i pe cei răposaţi să se bucure de lumina şi de iubirea ta. R.
lumina prezenţei tale să împrăştie întunericul nostru
D şi să ne facă vrednici de a primi darurile tale.
R. Amin.
3.
F
Rugăciune pentru harul credinţei
aşteptând venirea în slavă a Mântuitorului nostru,
să-i cerem astăzi harul credinţei
Doamne Isuse Cristoase, Împăratul măririi, Domnul păcii,
– binevoieşte a răspândi împărăţia ta pe tot pământul.
– binevoieşte a da credincioşilor tăi harul să înţeleagă valoarea marelui
dar al credinţei şi să-ţi aducă necontenit mulţumire pentru el. R.
– binevoieşte a le da convingere neclintită celor şovăielnici în credinţă
şi lumina harului tău celor care nu te cunosc. R.
– binevoieşte a le da nădejdea fericirii cereşti celor mâhniţi şi celor
greu încercaţi. R.
– binevoieşte a ne întări speranţa că, primindu-te cu iubire în sfânta
Euharistie, te vom putea întâmpina cu bucurie atunci când vei veni
în glorie. R.
– veseleşte sufletele celor răposaţi cu vederea slavei tale. R.
care, întrupându-te din Fecioară,
D te-ai făcut asemenea nouă,
la venirea ta glorioasă,
fă-ne, te rugăm, asemenea chipului măririi tale.
R. Amin.
4.
F
Isus, Învăţătorul
Mântuitorul ne-a învăţat să umblăm în lumină.
Uniţi în ascultarea cuvântului dumnezeiesc
şi în oferirea jertfei sfinte,
să-i cerem harul de a înţelege şi de a trăi evanghelia sa.
Doamne Isuse Cristoase, Lumina lumii,
– dăruieşte-le fiilor Bisericii tale o dorinţă tot mai aprinsă de a te cu-
noaşte şi de a te urma.
– transformă-i pe toţi păstorii Bisericii în adevăraţi apostoli, plini de
credinţă şi de iubire. R.
– deschide minţile şi inimile celor necredincioşi, ca să primească ade-
vărul învăţăturii tale. R.
– luminează-ne să putem deosebi mereu adevărul de eroare, pentru
a ajunge la sfinţenia la care ne chemi tu. R.
– învaţă-ne ca, după exemplul preacuratei Fecioare Maria, să păstrăm
în inimă cuvintele tale, să le medităm şi să le urmăm. R.
– cheamă-i pe toţi credincioşii răposaţi să contemple strălucirea feţei
tale. R.
umnezeule preamilostiv,
căile tale sunt adevăr şi dreptate.
D Ajută-ne să urmăm învăţătura sfintei evanghelii
şi să o propovăduim prin întreaga noastră viaţă.
R. Amin.
5.
F
Isus, Taumaturgul
Domnul nostru Isus Cristos a trăit pe pământ făcând bine,
vindecând orice boală şi neputinţă.
Să-l chemăm în ajutor în toate suferinţele noastre.
Doamne Isuse Cristoase, stăpânul vieţii şi al morţii,
– apără Biserica ta sfântă de uneltirile Celui Rău.
– dăruieşte sănătate şi putere Sfântului Părinte, papa N., episcopului
nostru, N., şi tuturor păstorilor noştri sufleteşti şi binecuvântează-le
munca şi întreaga viaţă. R.
– vindecă neamul omenesc de rana duşmăniei şi a urii. R.
– dăruieşte-le tuturor celor care se îngrijesc de cei bolnavi şi neputin-
cioşi iubirea delicată a inimii tale. R.
– binecuvântează munca medicilor şi ajută-i în rezolvarea cazurilor
grave. R.
– ocroteşte-i pe cei ce călătoresc, pe cei ce îndeplinesc munci pericu-
loase şi pe toţi cei aflaţi în primejdii. R.
– călăuzeşte sufletele răposaţilor noştri la limanul fericirii veşnice. R.
tu stăpâneşti peste toate făpturile
D şi te îngrijeşti ca un tată de viaţa lor;
dăruieşte-ne harul să ne bucurăm de sănătate şi de pace
şi să ne punem toate puterile în slujba împărăţiei tale.
R. Amin.
6.
F
Isus, Fiul lui Dumnezeu
Isus Cristos, Fiul unul-născut al lui Dumnezeu,
s-a făcut om pentru a face din toţi oamenii,
fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai împărăţiei cerurilor.
Să-l adorăm şi să ne rugăm lui cu toată încrederea.
Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
– luminează-i cu Duhul tău pe toţi fiii Bisericii tale, ca să înţeleagă tot
mai deplin darul neasemuit de a-l putea numi pe Dumnezeu Tată.
– insuflă-le conducătorilor de ţări şi popoare, precum şi tuturor celor
care educă generaţia tânără, respect şi iubire faţă de toţi cei încredin-
ţaţi grijii lor. R.
– dăruieşte-ne nouă, tuturor, credinţă vie, spre a-i privi pe semenii
noştri ca pe nişte fii iubiţi ai lui Dumnezeu. R.
– învaţă-ne să te slujim în persoana fraţilor noştri săraci, bolnavi sau
părăsiţi. R.
– sporeşte-ne râvna de a ne ruga pentru cei care rătăcesc departe de
casa Tatălui. R.
– dăruieşte-le celor aflaţi în pragul morţii harul împăcării cu Tatăl. R.
ărinte ceresc,
tu ai voit să ne numim şi să fim cu adevărat fiii tăi.
P Ocroteşte-ne cu puterea ta
şi călăuzeşte-ne spre fericirea veşnică din casa ta.
R. Amin.
7.
F
Isus, bunul Păstor
Mântuitorul se îngrijeşte de poporul său
aşa cum păstorul cel bun are grijă de turmă.
Să ne îndreptăm rugăciunea spre el
şi să-i cerem toate cele de trebuinţă pentru suflet şi pentru trup.
Doamne Isuse Cristoase, bunule Păstor,
– descoperă-te tuturor oamenilor ca adevăr şi drum de mântuire.
– dăruieşte-le celor care ţi s-au consacrat, spre a sluji Bisericii şi fraţilor
lor, iubire statornică şi dezinteresată şi spirit de colaborare. R.
– inspiră-le conducătorilor de ţări şi popoare respect şi grijă faţă de
cei aflaţi sub oblăduirea lor. R.
– orânduieşte ca nimeni să nu fie lipsit de ajutor în primejdii, în neca-
zuri şi ispite. R.
– adu-i în staulul Bisericii tale pe toţi cei rătăciţi. R.
– apără-ne de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi. R.
umnezeule, Părinte preaîndurător,
care ai binevoit să ni-l dăruieşti
D pe însuşi Fiul tău unul-născut
spre a ne călăuzi la mântuire, dă-ne harul
să ascultăm glasul lui şi să-l urmăm,
ca să ajungem cu toţii în patria cerească.
R. Amin.
8.
F
Isus, Învăţătorul apostolilor
Mântuitorul a ales doisprezece apostoli dintre ucenicii săi
şi, revărsând asupra lor darul Duhului Sfânt,
i-a trimis în lume să predice evanghelia la toate popoarele.
Să-l rugăm cu stăruinţă
să facă rodnică munca urmaşilor lor în lume.
Doamne Isuse Cristoase, Învăţătorule dumnezeiesc,
– întăreşte cu puterea ta pe Sfântul Părinte, papa N., pe episcopul
nostru, N., pe toţi episcopii şi preoţii.
– dă-ne harul să primim cu suflet deschis învăţăturile şi îndemnurile
păstorilor noştri sufleteşti. R.
– trimite şi dintre noi lucrători în secerişul tău. R.
– arată tuturor popoarelor că Biserica ta este sacrament al unităţii nea-
mului omenesc. R.
– încurajează misionarii în munca lor grea şi plină de primejdii. R.
– primeşte-i în fericirea veşnică pe toţi păstorii decedaţi. R.
umnezeule preabun şi îndurător,
luminează ochii credinţei noastre,
D ca, în preoţii tăi, să te vedem pe tine însuţi
şi, primind prin ei darurile tale,
să înaintăm necontenit spre patria cerească.
R. Amin.
9.
F
Isus, Preot veşnic
Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat pentru mântuirea noastră
şi, aducându-se pe sine însuşi jertfă a noului legământ,
rămâne în veci marele preot al credinţei noastre,
unic mijlocitor între Dumnezeu şi oameni.
Să ne apropiem de el cu credinţă şi să-i înfăţişăm cererile noastre.
Doamne Isuse Cristoase, preot în veac,
– desăvârşeşte-i în sfinţenie pe toţi aceia cărora le-ai împărtăşit darul
slujirii preoţeşti şi binecuvântează munca lor.
– inspiră-le celor rătăciţi şi păcătoşi gând de convertire şi dăruieşte-le
harul şi pacea ta prin dezlegarea preoţească. R.
– alină, prin rugăciunea slujitorilor tăi, durerile celor bolnavi. R.
– primeşte munca şi rugăciunile noastre împreună cu darurile sfinte
pe care preoţii le oferă la altar. R.
– cheamă-i pe cât mai mulţi la sfânta Preoţie, ca jertfa ta să se înalţe
neîntrerupt de pe toată faţa pământului. R.
– asistă-i, prin preoţii tăi, pe toţi cei aflaţi în agonie, iar răposaţilor
dăruieşte-le odihna veşnică şi bucuriile cereşti. R.
oamne, Dumnezeule preasfânt,
tu ai voit ca preoţia lui Cristos
D să lucreze în lume prin ucenicii lui.
Ocroteşte-i pe toţi preoţii Bisericii
şi revarsă prin ei asupra lumii întregi
darurile şi binecuvântările tale.
R. Amin.
10.
F
Isus, Pâinea vieţii
care, jertfindu-se Tatălui pentru răscumpărarea noastră,
ni se dăruieşte ca hrană de viaţă veşnică.
Doamne Isuse Cristoase, Pâinea vieţii,
– deschide-i Bisericii tale drumul spre toţi locuitorii acestui pământ,
ca să le ofere hrana bogată a cuvântului dumnezeiesc şi a sfintei
Euharistii.
– luminează-ne să preţuim darul neasemuit al trupului şi sângelui tău,
mai presus de orice lucru. R.
– vindecă-ne rănile sufleteşti şi trupeşti, prin sfânta Împărtăşanie. R.
– dăruieşte-ne nouă, tuturor celor care te primim în Euharistie, con-
ştiinţa limpede că suntem datori să ne jertfim şi noi lui Dumnezeu
şi să le slujim cu generozitate fraţilor noştri, asemenea ţie. R.
– inspiră-le celor aflaţi în agonie dorinţa de a primi cu evlavie sfintele
taine. R.
– primeşte-i pe răposaţii noştri la ospăţul tău veşnic. R.
care eşti pururi în mijlocul credincioşilor
D adunaţi în numele tău,
ascultă şi împlineşte rugăciunile noastre.
R. Amin.
11.
F
Isus, Apa vie
Domnul nostru Isus Cristos a venit în lume
spre a împărtăşi tuturor oamenilor viaţa sa dumnezeiască.
Să-l rugăm cu încredere, pentru noi şi pentru fraţii noştri.
Doamne Isuse Cristoase, izvorul vieţii şi al sfinţeniei,
– dispune ca puterea dătătoare de viaţă a Bisericii tale să aducă roade
bogate în sufletele oamenilor.
– călăuzeşte toate popoarele la apa sfântului Botez. R.
– însănătoşeşte relaţiile dintre oameni şi popoare, prin revărsarea bo-
gată a Duhului tău Sfânt. R.
– luminează-i pe cercetători să-şi pună descoperirile în slujba vieţii. R.
– insuflă-le părinţilor şi educatorilor respect şi dragoste faţă de viaţa
trupească şi sufletească a copiilor. R.
– dăruieşte-le credincioşilor răposaţi viaţa cea veşnică în împărăţia
cerească. R.
umnezeule veşnic,
ascultă rugăciunile pe care tu însuţi le inspiri Bisericii tale
D şi împlineşte-le cu bunătate.
R. Amin.
12.
F
Isus, Capul Bisericii
Mântuitorul nostru a spus:
„Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele”.
Uniţi în rugăciune, să ne adresăm aceluia care lucrează totul în toţi.
Doamne Isuse Cristoase, lumina şi viaţa noastră,
– revarsă în Biserică, trupul tău mistic, bogăţia harurilor tale.
– înzestrează-i cu înţelepciunea ta pe cei care ne conduc. R.
– păstrează-i în dragostea ta pe toţi aceia pe care îi hrăneşti cu trupul
tău. R.
– vindecă mădularele rănite ale Bisericii tale. R.
– insuflă-le tuturor oamenilor grijă şi simţ de răspundere pentru viaţa
semenilor lor de aproape şi de departe. R.
– sporeşte numărul celor care se jertfesc pentru alţii şi binecuvân-
tează-le eforturile, ca acţiunile caritative să fie pe măsura uriaşelor
suferinţe ale omenirii. R.
tu ne-ai făcut mădulare ale lui Cristos
D şi ne-ai înfrăţit cu toţi oamenii.
Te rugăm, ascultă rugăciunile
pe care ţi le înălţăm pentru Biserica ta şi pentru lumea întreagă.
R. Amin.
13.
F
Isus, Eliberatorul
prin pătimirea şi moartea sa pe cruce,
Cristos a învins tot răul din lume
şi ne-a adus eliberarea din robia păcatului.
Să-l chemăm în ajutor cu toată încrederea.
Doamne Isuse Cristoase, care ai nimicit păcatul,
– întăreşte sfânta Biserică în propovăduirea morţii şi învierii tale.
– nu îngădui ca aceia pe care i-ai eliberat prin Botez să fie iarăşi stă-
pâniţi de păcat. R.
– pune în noi Duhul tău, ca să le privim pe toate aşa cum le vezi tu
însuţi. R.
– fereşte tineretul de orice rău în ceasurile de destindere. R.
– dăruieşte celor oprimaţi sau prigoniţi pacea şi libertatea interioară. R.
– eliberează-i de spaima morţii pe cei aflaţi în agonie sau în mare pri-
mejdie. R.
umnezeule atotputernic şi îndurător,
care ne-ai chemat la libertatea de fii ai tăi,
D nu îngădui ca, în slăbiciunea noastră,
să ajungem iarăşi robi ai egoismului sau ai patimilor rele,
ci întăreşte-ne în toate ispitele şi primejdiile.
R. Amin.
14.
F
Isus, Judecătorul cel drept
ştiind că la sfârşitul vieţii
va trebui să dăm cont în faţa lui Dumnezeu
de toate gândurile, cuvintele şi faptele noastre,
să-l rugăm pe Domnul nostru Isus Cristos,
căruia i s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ,
să aibă milă de noi.
Doamne Isuse Cristoase, judecătorul celor vii şi al celor morţi,
– dă-le slujitorilor Bisericii tale harul ca, prin cuvânt şi exemplu, să
lumineze conştiinţele tuturor şi să-i susţină pe calea împlinirii porun-
cilor tale.
– luminează-i pe educatori şi pe conducători să fie pildă bună pentru
cei încredinţaţi grijii lor. R.
– păstrează viu în noi gândul că, întrucât avem nevoie de iertarea ta,
suntem datori să-i iertăm şi noi întotdeauna aproapelui nostru. R.
– nu îngădui ca vreunul dintre noi să moară înainte de a se fi împăcat
cu Dumnezeu. R.
– adu-ţi aminte de ostenelile şi suferinţele pe care le-ai îndurat pentru
noi şi fii îndurător la judecată. R.
– primeşte-i în fericirea veşnică pe credincioşii răposaţi. R.
oamne, Dumnezeule atotstăpânitor,
tu i-ai dăruit omului libertatea
D de a alege binele sau răul, viaţa sau moartea.
Ai milă de noi toţi şi luminează-ne să te alegem întotdeauna pe tine,
pentru a ne putea bucura de iubirea ta în toată veşnicia.
R. Amin.
15.
F
Isus, Dumnezeu milostiv
văzând suferinţele poporului său,
s-a înfiorat de milă şi i-a venit în ajutor,
vindecând orice boală şi neputinţă sufletească şi trupească
şi dându-şi viaţa pentru a-l mântui de păcat.
Lui să ne rugăm cu toată inima.
Doamne Isuse Cristoase, Dumnezeule milostiv,
– vindecă în Biserica ta rănile oricărei dezbinări şi, prin ea, însănă-
toşeşte întreg neamul omenesc.
– luminează cu evanghelia ta întunericul necredinţei şi al îndoielii din
sufletele oamenilor. R.
– trimite Duhul iubirii peste fiii Bisericii tale, ca ei să se jertfească
pentru binele celor lipsiţi şi părăsiţi. R.
– dăruieşte-le celor mâhniţi şi descurajaţi mângâiere şi speranţă. R.
– păstrează în cei plecaţi din familie dragostea faţă de căminul lor. R.
– fereşte-ne de boli, de foamete, de calamităţi naturale şi de război. R.
– întăreşte-i pe muribunzi în clipa supremă. R.
– îndură-te de răposaţii pe care nu-i mai pomeneşte nimeni. R.
umnezeule preabun,
tu ai fost nespus de milostiv cu poporul tău
D şi i-ai iertat mereu fărădelegile.
Priveşte cu aceeaşi bunăvoinţă
spre toţi aceia pe care i-ai primit să fie fiii tăi şi ascultă-le rugăciunea.
R. Amin.
16.
F
Isus, Prietenul copiilor
Isus i-a primit cu dragoste pe copii şi i-a binecuvântat.
Cu aceeaşi iubire ne va primi şi pe noi,
dacă ne apropiem de el cu sinceritate de copil.
Isuse, prietenul copiilor,
– ajută Biserica să împartă cu bunătate de mamă darurile tale celor
mici şi adună-i pe toţi copiii în casa Tatălui tău.
– ajută-i pe copiii orfani sau părăsiţi să-şi găsească în Dumnezeu, un
Tată iubitor, şi în sfânta Fecioara Maria, o mamă şi o ocrotitoare. R.
– ajută familiile şi instituţiile de învăţământ să îi crească pe cei mici
într-un climat sănătos de iubire, sinceritate şi încredere. R.
– dăruieşte-le copiilor interes şi dragoste pentru adevăratele valori,
pricepere la învăţătură şi reuşită la examene. R.
– fereşte-i pe toţi copiii de boli, de suferinţă şi de nedreptate. R.
– învaţă-ne să fim recunoscători faţă de părinţi, faţă de educatori şi faţă
de binefăcători. R.
– revarsă asupra noastră, a tuturora, Duhul tău Sfânt, care să ne trans-
forme spre a deveni asemenea copiilor şi a ne învrednici astfel de
împărăţia cerurilor. R.
oamne Dumnezeule, Părinte veşnic,
priveşte cu bunătate spre noi, care suntem copiii tăi,
D şi dăruieşte-ne ceea ce nu putem dobândi
prin puterile noastre.
R. Amin.
17.
F
Isus, Mielul lui Dumnezeu
Isus a fost numit de Ioan Botezătorul, Mielul lui Dumnezeu,
şi pentru că avea să se ofere ca jertfă mântuitoare,
dar şi pentru blândeţea şi nevinovăţia sa.
Să-l implorăm să ne dea harurile necesare,
ca să-l putem urma cu fidelitate.
Doamne Isuse Cristoase, Mielul lui Dumnezeu,
– ajută Biserica ta să sufere cu răbdare pentru mântuirea lumii.
– dăruieşte-le oamenilor de bunăvoinţă pacea ta. R.
– dă-ne conducători cu inimă blândă şi smerită. R.
– iartă-i pe cei păcătoşi şi ajută-i să se îndrepte. R.
– ajută-i pe bolnavi să-şi poarte crucea cu răbdare. R.
– dă-ne harul să-ţi slujim cu trup şi suflet curat în toată viaţa noastră. R.
oamne, Dumnezeul nostru,
ascultă-ne rugăciunea
D pe care o înălţăm către tine cu încredere şi umilinţă
şi dăruieşte-ne mai mult decât îndrăzneşte să spere
slăbiciunea noastră.
R. Amin.
18.
F
Isus în taina Euharistiei
înălţându-se, după înviere, la Tatăl,
nu încetează să fie cu noi până la sfârşitul veacurilor,
prin sfintele sacramente şi, mai ales, prin taina Euharistiei.
Să-i cerem harul să rămânem credincioşi iubirii sale negrăite.
Isuse, Pâine cerească,
– cheamă toate popoarele la celebrarea morţii şi învierii tale, prin jertfa
sfintei Liturghii.
– sfinţeşte preoţii tăi pentru a sluji cu vrednicie la altarul de jertfă. R.
– dezvoltă în copii şi tineri simţământul de adoraţie faţă de tine. R.
– dă-le tuturor creştinilor harul să te caute mai presus de toate şi să
se unească în jurul tău. R.
– întăreşte-i pe toţi cei bolnavi şi ispitiţi. R.
– primeşte-i pe răposaţii noştri la ospăţul tău veşnic. R.
noi cinstim cu deosebită evlavie
D trupul şi sângele lui Cristos;
prin acest sacrament,
sporeşte necontenit în noi viaţa ta dumnezeiască.
R. Amin.
19.
F
Aşteptarea venirii lui Cristos
Domnul nostru Isus Cristos a venit să mântuiască lumea,
a rămas pururi cu noi în sfânta Euharistie
şi va veni în slavă, să-i judece pe cei vii şi pe cei morţi.
Să-l rugăm să ne stea mereu alături cu harul său,
ca să ştim să-l aşteptăm şi să-l primim când vine la noi.
Isuse, Dumnezeul nostru,
– dă-i sfintei Biserici harul de a fi mereu atentă pentru a discerne voinţa
ta în semnele timpului.
– luminează-i pe toţi creştinii, ca să te recunoască şi să te primească
plini de iubire în persoana fraţilor lor săraci, suferinzi şi părăsiţi. R.
– trezeşte în sufletul celor înzestraţi cu daruri deosebite, cu putere
sau cu bogăţie, conştiinţa folosirii lor în slujba semenilor lor. R.
– dăruieşte-le oamenilor de ştiinţă harul să înţeleagă că numai întâl-
nirea cu tine, Dumnezeul cel viu şi adevărat, va dărui sens deplin
cercetărilor şi vieţii lor. R.
– nu îngădui ca grijile şi interesele pământeşti să ne îndepărteze de
tine, ci dă-ne pururi o inimă trează, spre a sesiza prezenţa ta, sub
orice formă ai veni la noi. R.
– îndură-te de sufletele din purgatoriu şi împlineşte-le aşteptarea, pri-
mindu-le să se bucure pe deplin de vederea feţei tale. R.
dă-ne, te rugăm, înţelepciune,
D ca să te putem recunoaşte cu ochii credinţei aici, pe pământ,
şi astfel, să ajungem să te contemplăm faţă în faţă,
împreună cu sfinţii tăi, în ceruri.
R. Amin.
20.
F
Duhul Sfânt, Dătătorul de viaţă
Domnul nostru Isus Cristos, înălţându-se la ceruri,
nu ne-a lăsat orfani, ci ni l-a trimis pe Duhul Sfânt, Dătătorul de viaţă,
să ne fie călăuză spre patria cerească.
Să ne rugăm, aşadar, Duhului Sfânt
Duhule Sfânt, izvor de viaţă veşnică,
– dispune inimile păstorilor Bisericii şi ale credincioşilor să asculte şi
să urmeze îndemnurile tale.
– călăuzeşte-i pe toţi creştinii spre unirea deplină în credinţă. R.
– deschide-ne mintea spre a pătrunde tot mai mult misterul mântuirii
şi întăreşte-ne voinţa spre a săvârşi cele plăcute ţie. R.
– înflăcărează-ne de iubire generoasă faţă de Dumnezeu şi faţă de
toţi oamenii. R.
– luminează cu razele adevărului toate conştiinţele şi dă-le tuturor
harul unei sincere convertiri. R.
– mângâie-i pe cei părăsiţi şi deznădăjduiţi, dăruindu-le credinţă în
dumnezeiasca iubire care le priveghează viaţa. R.
ărinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu,
care l-ai trimis în lume
P pe Fiul tău unul-născut, ca să ne mântuiască,
iar apoi, spre a desăvârşi în noi lucrarea lui,
ni l-ai dăruit pe Duhul Sfânt, sfinţitorul,
învaţă-ne să fim recunoscători faţă de bunătatea ta negrăită
şi să nu încetăm niciodată a lăuda şi a invoca numele tău sfânt.
R. Amin.
21.
F
Duhul Sfânt, Mângâietorul creştinilor
nouă, care nu ştim să ne rugăm cum trebuie,
ne-a fost dăruit Duhul Sfânt ca să locuiască în noi
şi să se roage pentru noi cu suspine negrăite.
Să îndreptăm spre el glasul cererii noastre.
Duhule Sfânt, Dumnezeu creator, apărător şi sfinţitor,
– prin tine s-a săvârşit întruparea Cuvântului lui Dumnezeu: continuă
lucrarea întrupării lui în sfânta Biserică şi în fiecare creştin în parte.
– stinge toată duşmănia şi neîncrederea dintre oameni, popoare şi rase
şi transformă omenirea întreagă într-o mare familie. R.
– arată-ţi puterea în viaţa acelora care s-au dăruit slujirii lui Dumnezeu
prin practicarea sfaturilor evanghelice. R.
– eliberează-ne inimile de orice idolatrie, ca să înţelegem şi să urmăm
fiecare dintre noi chemarea pe care am primit-o de la tine în această
lume. R.
– călăuzeşte-i spre lumina lui Cristos pe toţi aceia care rătăcesc încă
în întunericul acestei lumi. R.
– readu-i la viaţa harului pe cei morţi sufleteşte şi călăuzeşte-i la feri-
cirea veşnică pe toţi cei răposaţi. R.
ascultă rugăciunea fiilor tăi
D şi rămâi pururi prezent în noi şi între noi,
luminându-ne cu Duhul tău cel Sfânt.
R. Amin.
SĂRBĂTORILE
DIN TIMPUL ANULUI LITURGIC
1.
F
Preasfânta Treime
prin sfântul Botez noi am devenit fii ai Tatălui veşnic,
fraţi ai lui Isus Cristos şi temple ale Duhului Sfânt.
Să cerem cu umilinţă îndurarea Preasfintei Treimi.
Doamne Dumnezeul nostru,
– dăruieşte Bisericii tale harul să imite unitatea şi dragostea ta veşnică.
– trimite-le celor slabi în credinţă martori ai iubirii tale. R.
– luminează cu adevărul tău toate popoarele şi eliberează-le de orice
formă de idolatrie. R.
– descoperă-le celor indiferenţi tainele pline de farmec ale vieţii creş-
tine. R.
– orânduieşte ca vestea cea bună a Evangheliei să fie răspândită prin
toate mijloacele de care dispune astăzi omenirea. R.
– cheamă sufletele celor răposaţi să contemple frumuseţea ta. R.
umnezeule Atotputernic,
nu te îndepărta de la noi,
D care, prin Botez, am devenit fiii tăi,
ci străluceşte pururi înaintea ochilor credinţei noastre,
ca, iubindu-te şi împlinind în toate voinţa ta,
să ajungem în patria slavei tale veşnice.
R. Amin.
SĂRBĂTORILE DIN TIMPUL ANULUI LITURGIC 1631
2.
F
Trupul şi sângele Domnului
raţilor, să ne rugăm Mântuitorului nostru Isus Cristos,

care, la cina cea de taină,
în noaptea în care era dat în mâinile duşmanilor,
a instituit jertfa euharistică a trupului şi sângelui său,
pentru a perpetua de-a lungul veacurilor jertfa crucii,
până la a doua sa venire,
şi pentru a rămâne cu ai săi în toate zilele, până la sfârşitul lumii.
Doamne Isuse Cristoase, prezent în sfântul Sacrament al altarului,
– arată tot mai mult în viaţa Bisericii că prezenţa ta euharistică este
semnul unităţii şi legătura de iubire dintre toţi credincioşii.
– dă-le preoţilor harul ca, oferind jertfa euharistică, victima fără pată,
să-şi ofere propria lor fiinţă în slujirea ta şi a fraţilor lor. R.
– dă-le credincioşilor harul ca, trăind unitatea de iubire cu tine şi între
ei, în jurul altarului, să fie, zi de zi, făuritori de dreptate şi pace. R.
– uneşte-i pe toţi creştinii în adorarea prezenţei tale în Euharistie. R.
– întăreşte-i pe cei ce suferă cu trupul sau cu sufletul, şi atrage-i pe toţi
la cunoaşterea adevărului prin puterea prezenţei tale. R.
– ajută-ne pe noi toţi să înţelegem că ai rămas în Euharistie ca să putem
ajunge mai uşor la tine, ca să ne fii Mântuitor, Învăţător şi Prieten
în fiecare clipă a vieţii, şi astfel, să rămânem în iubirea ta. R.
– dăruieşte-le celor aflaţi în agonie, harul de a pleca din această lume
întăriţi cu pâinea vieţii veşnice, chezăşie a învierii glorioase. R.
umnezeule, care hrăneşti necontenit Biserica
cu taina trupului şi sângelui preţios al Fiului tău,
D dă-ne, te rugăm, harul
să ne aflăm pururi bucuria în contemplarea şi primirea ei.
R. Amin.
3.
F
Preasfânta Inimă a lui Isus
în Inima preasfântă a lui Isus,
Dumnezeu ne-a descoperit bogăţia iubirii sale divine.
Să invocăm Inima preasfântă în toate împrejurările vieţii.
Inimă a lui Isus, plină de dragoste şi îndurare,
– primeşte adoraţia Bisericii tale şi ascultă rugăciunile ei pentru cei
păcătoşi.
– fereşte toate popoarele de ură şi duşmănie. R.
– insuflă-le celor tineri gânduri generoase de slujire lui Dumnezeu şi
aproapelui şi învaţă-i să fie blânzi şi smeriţi. R.
– răspândeşte în toată lumea împărăţia Inimii tale. R.
– desăvârşeşte-i în iubire pe aceia care ţi s-au consacrat în mod deo-
sebit. R.
– întăreşte-ne când suntem osteniţi şi împovăraţi. R.
umnezeule preabun şi atotputernic,
tu ai ascuns în Inima Fiului tău
D toate comorile de har pe care le-ai dăruit omenirii.
Atrage la această Inimă dumnezeiască toate inimile,
ca să se îmbogăţească din plinătatea ei
şi să răspândească în lumea întreagă razele iubirii dumnezeieşti.
R. Amin.
4.
F
Cristos, Regele universului
raţilor preaiubiţi, uniţi în rugăciune,

să-l preamărim şi să-l invocăm pe Cristos, Regele universului,
cel care este mai presus de toate şi în care există toate câte sunt.
Isuse, care eşti capul poporului tău,
– fă ca Biserica să fie în lume chipul împărăţiei tale: împărăţia dreptăţii,
a iubirii şi a păcii.
Isuse, Rege veşnic, care ai venit ca să dai mărturie despre adevăr,
– fă ca fiecare om să recunoască stăpânirea ta. R.
Isuse, răscumpărătorul nostru, rânduit de Tatăl, ca Rege al cerului
şi al pământului,
– dă-ne harul să colaborăm la biruinţa împărăţiei tale. R.
Isuse, Principele păcii,
– fă ca eforturile Bisericii pentru instaurarea păcii în lume să afle un
ecou prompt şi efectiv în toţi oamenii de bunăvoinţă. R.
Isuse, bunule Păstor, care ţi-ai dat viaţa pentru turma ta,
– rămâi mereu cu noi şi nu ne va lipsi nimic. R.
Isuse, care ai plecat să ne pregăteşti un loc în ceruri,
– primeşte-i pe răposaţii noştri în lăcaşul slavei tale. R.
oamne, Părinte ceresc,
noi te recunoaştem cu bucurie drept stăpân a toate.
D Fă-ne, te rugăm, instrumente ale păcii tale:
unde e ură, să purtăm iubirea, unde e dezbinare, să aducem unitatea,
unde e deznădejde, să purtăm speranţa,
pentru ca asupra tuturor oamenilor, fiii tăi,
să strălucească lumina Fiului tău dumnezeiesc,
căruia i-ai dat împărăţia fără de sfârşit.
Aşa te rugăm, prin acelaşi Cristos, Domnul nostru.
R. Amin.
5.
Întâmpinarea Domnului
F
(2 FEBRUARIE)
în unire cu Maica sa preasfântă,
care îl prezintă astăzi pe Fiul ei în templu,
pentru ca omenirea să-şi întâmpine Mântuitorul.
Doamne Isuse Cristoase, lumină spre luminarea neamurilor,
– ajută Biserica să vestească evanghelia în lumea întreagă.
– călăuzeşte toate popoarele la lumina şi la pacea ta şi ajută-i pe condu-
cătorii lor să fie exemplu de respectare a legii tale. R.
– dăruieşte-le celor bătrâni răbdare şi seninătate în suferinţele vieţii,
întăreşte-i pe cei bolnavi cu prezenţa ta şi întâmpină-i cu bunătate
pe muribunzi. R.
– fă ca lumina ta să strălucească în viaţa celor care ţi s-au consacrat
în mod deosebit. R.
– dăruieşte-ne tuturor atenţie faţă de inspiraţiile Duhului Sfânt şi gene-
rozitate în a le înfăptui. R.
– cheamă-ne pe toţi, la timpul cuvenit, în templul măririi tale. R.
tu ai voit ca Fiul tău,
D Răscumpărătorul aşteptat de veacuri,
să se întrupeze în sânul nepătat al preasfintei Fecioare Maria.
Dă-ne harul să-l primim cu bucurie,
ca să avem parte şi noi de viaţa dumnezeiască
pe care ne-a dăruit-o el,
care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.
R. Amin.
6.
Sfântul Iosif,
patronul Bisericii universale
(19 MARTIE)
Sfântul Iosif,
patronul muncitorilor
F
(1 MAI)
sărbătorindu-l astăzi pe sfântul Iosif,
patronul Bisericii universale (patronul muncitorilor),
îl rugăm pe Dumnezeu să ne binecuvânteze,
pentru ca, împlinindu-ne conştiincios îndatoririle stării noastre,
să contribuim la zidirea cetăţii pământeşti după voinţa lui
şi la venirea împărăţiei cerurilor.
Doamne Isuse, care ai voit să fii numit fiul tâmplarului din Nazaret,
– ocroteşte Biserica ta şi binecuvântează munca Sfântului Părinte,
papa N., a episcopului nostru, N., şi a tuturor celor care vestesc
cuvântul tău.
– dă-ne putere şi bucurie în împlinirea îndatoririlor noastre zilnice. R.
– dă-ne harul să ne îndeplinim munca în spirit de slujire a ta şi a aproa-
pelui, şi astfel, să o transformăm în rugăciune. R.
– sjută-i pe părinţi să-şi educe copiii în iubirea faţă de tine. R.
– dăruieşte-le copiilor şi tinerilor dragoste faţă de muncă. R.
– dă-ne lumină şi tărie, ca să putem împlini voinţa ta în momentele
grele. R.
– apără-i pe toţi aceia ce muncesc în condiţii grele şi primejdioase. R.
– mângâie-i cu prezenţa ta pe cei aflaţi în agonie şi primeşte-i pe cei
răposaţi să se bucure de vederea ta. R.
oamne, Părinte ceresc,

te rugăm cu umilinţă şi încredere,
D prin mijlocirea sfântului Iosif,
să reverşi cu îmbelşugare binecuvântarea ta asupra noastră,
pentru ca, după exemplul lui, să ne îndeplinim cu râvnă îndatoririle,
şi astfel, să ne bucurăm împreună cu el în familia cerească.
R. Amin.
7.
Buna-Vestire
F
(25 MARTIE)
întrupându-se în sânul Mariei,
Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul veşnic,
a venit între oameni pentru a-i mântui.
După ce şi-a arătat astfel dragostea,
putem să-i cerem cu toată încrederea
harurile necesare pentru mântuire.
Doamne Isuse Cristoase, zămislit în sânul sfintei Fecioare Maria,
– ajută-ne să medităm întruparea ta şi să fim cât mai adânc pătrunşi
de recunoştinţă faţă de tine.
– trimite apostoli să vestească până la marginile pământului bucuria
întrupării tale. R.
– întăreşte toate mamele în clipele lor grele. R.
– fă ca toţi părinţii să fie conştienţi de răspunderea pe care o au faţă
de viaţă. R.
– prin Maica ta sfântă, cea plină de har, revarsă cu îmbelşugare harul
tău în sufletele noastre, ca să fim întotdeauna dispuşi să primim cu
drag cuvântul tău şi să-l dăruim lumii. R.
– binecuvântează câmpiile noastre şi dă-le rod bogat. R.
ărinte ceresc,
tu ne iubeşti aşa de mult,
P încât ni-l dăruieşti pe Fiul tău;
îţi mulţumim pentru iubirea ta nemărginită
şi te lăudăm împreună cu preasfânta Fecioară
pe tine, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor.
R. Amin.
8.
Inima neprihănită
F
a preasfintei Fecioare Maria
preacurata Fecioară şi Mamă a lui Dumnezeu, Maria,
este vistiernica harurilor cereşti şi regina universului.
Prin mijlocirea ei, să-l chemăm în ajutor pe Fiul lui Dumnezeu.
Doamne Isuse Cristoase, născut din Fecioara Maria,
– ocroteşte sfânta Biserică prin mijlocirea Neprihănitei.
– dăruieşte bună înţelegere tuturor popoarelor. R.
– vino în ajutorul celor indiferenţi sau slabi în credinţă. R.
– descoperă-le celor căzuţi bunătatea de mamă a Reginei cerului. R.
– fă ca tineretul creştin să se lase educat de exemplul şi grija Mamei
cereşti. R.
– dispune inimile noastre să primească, asemenea Mariei, îndemnurile
Duhului Sfânt. R.
– trezeşte în poporul nostru simţământul de răspundere faţă de viaţa
copiilor care trebuie să se nască. R.
tu ai dus la desăvârşire, în preacurata Fecioară Maria,
D opera răscumpărării noastre.
Fă-ne şi pe noi părtaşi de harurile tale
şi du-ne la slava la care ai înălţat-o pe ea.
R. Amin.
9.
Sfântul Anton de Padova
F
(13 IUNIE)
raţilor, prin mijlocirea sfântului Anton de Padova,

să ne rugăm pentru Biserica lui Cristos,
ca ea să răspândească în mijlocul lumii de astăzi
parfumul virtuţilor creştine.
Doamne Isuse Cristoase, Fiul Fecioarei preacurate,
– fă ca Biserica ta sfântă să fie, prin viaţa credincioşilor ei, semnul pre-
zenţei tale în lume.
– întăreşte pe Sfântul Părinte, papa N., pe episcopul nostru, N., şi pe
toţi preoţii în predicarea cu fidelitate a evangheliei tale. R.
– arat-o tuturor pe Maria, mama ta şi a noastră, ca model de nevino-
văţie desăvârşită şi de iubire plină de generozitate. R.
– dispune inimile credincioşilor la convertire sinceră, pe drumul po-
căinţei şi al trăirii creştine. R.
– trezeşte în copii şi tineri grija pentru nevinovăţia lor şi îndepărtează-i
pe toţi aceia care vor să întunece în ei chipul şi asemănarea ta. R.
– întăreşte-ne cu puterea Duhului tău pe drumul trăirii virtuţilor şi
transformă-ne în mărturii grăitoare ale iubirii tale între oameni. R.
– împlineşte cu bunătate dorinţele tuturor acelora care aleargă la tine,
prin mijlocirea sfântului Anton. R.
ărinte ceresc, pentru statornica iubire
cu care sfântul Anton a mers pe urmele Fiului tău,
P tu i-ai dat o minunată putere de mijlocire
a milei tale pentru noi.
Te rugăm deci cu încredere să ne dai harul
de a urma exemplul sfântului Anton şi să ne ajuţi în nevoile noastre.
R. Amin.
10.
Naşterea sfântului Ioan Botezătorul
F
(24 IUNIE)
sărbătorim astăzi naşterea sfântului Ioan Botezătorul,
care i-a pregătit calea lui Isus
şi i-a îndreptat pe ucenici spre el;
să ne îndreptăm şi noi cu încredere spre Mântuitorul nostru.
Doamne Isuse Cristoase, Mielul lui Dumnezeu,
– ajută poporul tău să dea mărturie despre tine şi să-ţi pregătească o
cale dreaptă, prin trăirea credinţei, a speranţei şi a iubirii.
– dispune inimile tuturor oamenilor spre convertire şi pocăinţă. R.
– îndepărtează din societate, tot ceea ce vatămă bunele moravuri. R.
– fă ca tuturor copiilor să le fie recunoscut dreptul de a se naşte. R.
– ajută-i pe părinţi să-şi educe copiii în frica lui Dumnezeu. R.
– dă-ne harul ca toate faptele noastre să izvorască din intenţia curată
de a te sluji pe tine şi pe aproapele. R.
e rugăm, Dumnezeule atotputernic,
dă-ne harul să urmăm din toată inima
T calea cea dreaptă spre Mesia,
precum ne îndeamnă glasul Înainte-mergătorului său,
sfântul Ioan Botezătorul,
şi astfel, să ajungem să ne bucurăm de vederea feţei tale.
R. Amin.
11.
Sfinţii Petru şi Paul, apostoli
F
(29 IUNIE)
Cristos l-a făcut pe Simon pescarul, piatra de temelie a Bisericii,
iar pe Saul l-a transformat, cu harul său,
în Paul, marele apostol al neamurilor păgâne.
Împreună cu cei doi apostoli,
să ne rugăm acum lui Cristos pentru Biserica sa sfântă,
a cărei menire este de a-i duce la mântuire pe toţi oamenii.
Doamne Isuse Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu,
– ajută-l pe urmaşul lui Petru, Sfântul nostru Părinte, papa N., să-i
călăuzească pe oameni la trăirea credinţei apostolice.
– păstrează-i pe toţi episcopii în unire cu urmaşul sfântului Petru şi
binecuvântează-le activitatea. R.
– ajută-i pe cei care au funcţii de conducere să-şi îndrepte toate efor-
turile spre binele comunităţii. R.
– adu-i pe toţi oamenii la credinţa vestită de apostoli. R.
– ajută-ne pe noi înşine să ne călăuzim viaţa după învăţătura şi exem-
plul sfinţilor apostoli. R.
– dă-ne harul ca, prin trăirea adâncă a vieţii creştine, să devenim şi noi
apostoli ai lui Cristos. R.
în sărbătoarea sfinţilor apostoli Petru şi Paul,
D ne amintim că munca, jertfele şi suferinţele lor
i-au dus la o slavă şi fericire negrăită;
ajută-ne şi pe noi să lucrăm cu toată dăruirea pentru împărăţia ta,
ca să primim cununa răsplăţii pregătite celor care te iubesc.
R. Amin.
12.
Schimbarea la faţă
a Domnului nostru Isus Cristos
F
(6 AUGUST)
raţilor preaiubiţi, pentru a-i pregăti pe ucenici

să înfrunte cu tărie toate greutăţile şi suferinţele
pe care aveau să le întâmpine în urmarea lui,
Isus le-a arătat pentru câteva clipe strălucirea sa dumnezeiască;
să-l rugăm pe Fiul lui Dumnezeu să întărească în noi lumina credinţei
prin care, dincolo de vălul celor materiale,
să vedem frumuseţea sa, izvor de nespusă fericire.
Doamne Isuse Cristoase, Fiul preaiubit al Tatălui,
– fă ca în viaţa Bisericii să strălucească frumuseţea chipului tău.
– dă-ne să vedem şi să preţuim în fraţii noştri măreţia harului sfinţitor. R.
– fă ca, prin artă şi tehnică, să fie recunoscută şi preamărită înţelep-
ciunea lui Dumnezeu. R.
– luminează-i pe oamenii de ştiinţă, pentru ca, de la cunoaşterea lucru-
rilor create, să ajungă la cunoaşterea Creatorului. R.
– întăreşte-i cu speranţa răsplăţii veşnice pe cei aflaţi în suferinţă. R.
– alină-i pe muribunzi cu bucuria că, în curând, vor fi primiţi în lumina
împărăţiei tale veşnice. R.
– dă-ne şi nouă fericirea de a vedea strălucirea ta dumnezeiască. R.
tu ne-ai poruncit să ascultăm de Fiul tău preaiubit;
D întăreşte credinţa în inimile noastre,
pentru ca, lăsându-ne călăuziţi de ea,
să ajungem în strălucirea împărăţiei tale.
R. Amin.
13.
Înălţarea sfintei cruci
F
(14 SEPTEMBRIE)
sfânta cruce este dovada
dragostei nemărginite a lui Dumnezeu faţă de noi
şi a voinţei sale ca toţi oamenii să ajungă la mântuire.
Să-l rugăm pe Cristos cel înălţat pe cruce
să ne atragă spre el şi să ne vindece de rănile noastre sufleteşti.
Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
– ajută-ne să rămânem credincioşi faţă de sfânta cruce cu care am fost
pecetluiţi la Botez.
– dă-ne harul să iubim crucea ta sfântă şi să o purtăm pe a noastră cu
răbdare pe urmele tale. R.
– ajută-ne ca, prin contemplarea sfintei cruci, să ne dăm seama de
răutatea păcatelor noastre. R.
– întăreşte-ne când întâmpinăm greutăţi în înfăptuirea voinţei tale. R.
– învaţă-ne să unim suferinţele noastre cu ale tale, şi astfel, să contri-
buim şi noi la mântuirea tuturor oamenilor. R.
– umple-ne de recunoştinţă şi iubire faţă de tine, ori de câte ori facem
semnul sfintei cruci. R.
– fă-ne să participăm tot mai intens la sfânta Liturghie, care este actua-
lizarea jertfei tale de pe cruce. R.
umnezeule, Părinte îndurător,
tu ai voit ca Fiul tău să-l învingă pe diavol prin lemnul crucii;
D ajută-ne şi pe noi ca, prin puterea ei,
să învingem toate ispitele Celui Rău
şi să ne apropiem tot mai mult de tine.
R. Amin.
14.
Sfinţii Mihail, Gabriel şi Rafael,
arhangheli
F
(29 SEPTEMBRIE)
raţilor, în nemărginita sa înţelepciune,

Dumnezeu i-a creat pe sfinţii îngeri,
ca să-l preamărească neîncetat pe Creatorul lor,
iar pe noi să ne apere de Cel Rău
şi să ne călăuzească spre mântuire.
Să ne bucurăm de prezenţa lor
şi să-l lăudăm pe Dumnezeu împreună cu ei.
Dumnezeule, stăpânul Universului,
– ajută-ne să îndeplinim voinţa ta, precum îngerii din ceruri.
– întăreşte-ne ca, după exemplul sfinţilor îngeri, să luptăm cu hotărâre
împotriva Celui Rău şi, prin mijlocirea lor, dă-ne biruinţă. R.
– învaţă-ne să unim rugăciunile noastre cu laudele aduse de îngeri. R.
– trimite-ne un înger mângâietor în încercările care se abat asupra
noastră. R.
– fă-ne să mergem cu statornicie spre Ierusalimul ceresc, unde te prea-
măresc în veşnicie corurile de îngeri. R.
tu îi trimiţi pe sfinţii îngeri
D pentru a ne dezvălui planurile tale
şi pentru a ne apăra de cursele diavolului;
ajută-ne să fim atenţi la îndemnurile lor
şi să le urmăm cu fidelitate,
ca să ne putem bucura împreună cu ei în patria cerească.
R. Amin.
RUGĂCIUNI COMUNE
ÎN CINSTEA SFINŢILOR
1.
F
În sărbătorile preacuratei Fecioare Maria
încrezători în mijlocirea preafericitei Fecioare Maria,
Maica lui Dumnezeu şi Maica Bisericii,
să ne rugăm Domnului nostru Isus Cristos, Fiul ei,
cerând îndurare şi ajutor pentru întreaga omenire.
Doamne Isuse,
(8 decembrie) prin ale cărui merite, sfânta Fecioară Maria a fost ferită
de păcatul strămoşesc,
(Inima Neprihănită) care ne-ai dat-o pe Maica ta cu inima neprihănită,
plină de har şi de îndurare,
(15 august) care ai ridicat-o pe Maica ta sfântă cu trupul şi cu sufletul
la cer,
(22 august) care ai încoronat-o pe Maica ta sfântă ca regină a universului,
(8 septembrie) Fiul Fecioarei Maria, prin a cărei naştere au strălucit lumii,
zorile mântuirii,
(15 septembrie) care, înainte de a muri pe cruce, ne-ai încredinţat pe toţi,
Maicii tale îndurerate,
(7 octombrie) care ai asociat-o pe sfânta Fecioară la misterele mântuirii,
– dăruieşte-i Bisericii tale harul să admire şi să preamărească tot mai
mult în Maria ceea ce ea însăşi doreşte şi speră să ajungă.
– arată-ne nouă, credincioşilor tăi, cât de aproape este Maria de tine
şi de oameni. R.
– ajută-i pe fiii Bisericii să trăiască mereu în pace şi bună înţelegere
sub ocrotirea Reginei păcii. R.
– fă ca, prin cinstirea preasfintei Fecioare Maria, să crească în noi res-

pectul faţă de demnitatea femeii. R.
– fă ca toţi oamenii să înţeleagă din viaţa Fecioarei Maria bucuria unei
inimi curate şi generoase. R.
– învaţă-ne ca, după exemplul Maicii tale, să primim cu inimă deschisă
cuvântul tău, să-l împlinim cu generozitate în viaţa noastră şi să ne
străduim să-l dăm lumii, ca, astfel, să-ţi fim frate, soră şi mamă. R.
– binecuvântează munca şi devotamentul mamelor pentru copiii lor. R.
– veghează, prin grija Mamei cereşti, asupra tuturor copiilor plecaţi
din sânul familiei. R.
– ajută fiecare om să afle în Maria, căldura unei inimi de mamă. R.
– (8 decembrie) Eliberează-ne de lanţurile păcatului, prin biruinţa nepri-
hănitei Fecioare asupra Celui Rău. R.
– (15 august) Arată-le tuturor că gloria Mariei este icoana şi exemplul
desăvârşirii la care trebuie să ajungă poporul lui Dumnezeu. R.
– (22 august) Dăruieşte tuturor popoarelor harul să se bucure de pace
şi prosperitate, prin mijlocirea Reginei cerului. R.
– (8 septembrie) Ajută-ne ca, de ziua mamei noastre cereşti, să-i oferim
în dar iubirea unei inimi curate şi recunoscătoare. R.
– (15 septembrie) Învaţă-ne să acceptăm suferinţa şi să o oferim Tatălui
în unire cu suferinţele tale, pentru mântuirea lumii, asemenea Maicii
îndurerate, Regina martirilor. R.
– (7 octombrie) Ajută-ne ca, meditând sfântul Rozariu, să ne lăsăm tot
mai adânc pătrunşi de misterele răscumpărării. R.
umnezeule, Părinte atotputernic, voinţa ta a fost
ca, prin preasfânta Fecioară Maria,
D Fiul tău să vină la noi,
iar noi să ajungem la el şi, împreună cu el, la tine;
dă-ne, te rugăm, harul
să o cinstim şi să o imităm în aşa fel în viaţa noastră,
încât, bucurându-ne de ocrotirea ei puternică, să ajungem la mântuire.
R. Amin.
RUGĂCIUNI COMUNE ÎN CINSTEA SFINŢILOR 1647
2.
Alte rugăciuni
F
în cinstea sfintei Fecioare Maria
preacurata Fecioară şi Mamă a lui Dumnezeu, Maria,
este vistiernica harurilor cereşti şi regina universului.
Prin mijlocirea ei să-l chemăm în ajutor pe Fiul lui Dumnezeu.
Doamne Isuse Cristoase, născut din Fecioara Maria,
– ocroteşte sfânta Biserică prin mijlocirea Neprihănitei.
– dăruieşte bună înţelegere tuturor popoarelor. R.
– vino în ajutorul celor indiferenţi sau slabi în credinţă. R.
– descoperă-le celor căzuţi bunătatea de mamă a Reginei cerului. R.
– fă ca tineretul creştin să se lase educat de exemplul şi grija mamei
cereşti. R.
– dispune inimile noastre să primească, asemenea Mariei, îndemnurile
Duhului Sfânt. R.
– trezeşte în poporul nostru simţământul de răspundere faţă de viaţa
copiilor care trebuie să se nască. R.
tu ai dus la desăvârşire în preacurata Fecioară Maria
D opera răscumpărării noastre.
Fă-ne şi pe noi părtaşi de harurile tale
şi du-ne la slava la care ai înălţat-o pe ea.
R. Amin.
3.
F
În sărbătorile sfinţilor apostoli
sfântul apostol N. l-a urmat fără şovăire pe Isus Cristos
şi a întărit cu sângele său credinţa pe care a predicat-o.
În sărbătoarea lui, să ne rugăm lui Isus Cristos,
învăţătorul apostolilor.
Doamne Isuse, trimisul Tatălui ceresc,
– întăreşte împotriva Celui Rău, Biserica ta pe care ai clădit-o pe temelia
apostolilor, şi fă-o să stăruie în adevărul credinţei.
– ajută-i pe episcopi, urmaşii apostolilor, să fie martori şi vestitori ai
cuvântului tău şi să fie ascultaţi de toţi cu inimă deschisă. R.
– fă ca toţi cei botezaţi să ajungă la unitate în mărturisirea credinţei
apostolice. R.
– trimite misionari la toţi aceia care nu te cunosc şi dă-le înţelepciune
şi generozitate în vestirea învăţăturii tale. R.
– dăruieşte-ne harul de a primi cu bucurie învăţătura pe care ne-ai trans-
mis-o prin sfinţii apostoli şi fă-ne şi pe noi adevăraţi apostoli prin
cuvinte şi fapte bune. R.
– primeşte-i pe răposaţii noştri în pacea împărăţiei tale cereşti. R.
Fiul tău a zidit sfânta Biserică
D pe temelia de nezdruncinat a credinţei apostolice;
ca, prin mijlocirea sfântului apostol N.,
să rămânem statornici în rugăciune
şi în ascultarea cuvântului tău.
R. Amin.
4.
F
În comemorările sfinţilor martiri
a voit ca împărăţia lui să se răspândească
nu numai prin propovăduire,
ci şi prin sângele martirilor.
Să-l rugăm prin mijlocirea sfântului (sfintei) martir(e) N.,
† care n-a pregetat să-şi dea viaţa pentru credinţă.
sau:
(papă martir:) † care a dat un exemplu strălucit de iubire totală faţă de
tine acelora pe care i-a păstorit în numele tău.
(episcop martir:) † care i-a urmat pe apostoli atât în predicarea evangheliei,
cât şi prin jertfa vieţii sale.
(preot martir:) † care, oferindu-i lui Dumnezeu jertfa de pe altar, a unit
cu ea şi jertfa vieţii sale.
(misionar martir:) † care l-a predicat pe Isus cel răstignit nu numai prin
cuvânt, ci şi prin exemplul vieţii sale.
(fecioară martiră:) † care a pecetluit cu sângele ei fidelitatea neştirbită faţă
de tine.
Doamne Isuse, modelul şi tăria martirilor,
– fă-ne dispuşi să mărturisim credinţa în tine, cu preţul oricărei jertfe.
– nu lăsa ca respectul omenesc să ne împiedice în trăirea unei vieţi cu
adevărat creştine. R.
– dă-ne harul ca, prin faptele noastre de fiecare zi, viaţa noastră să
devină o jertfă plăcută în faţa ta. R.
– ajută-ne să înţelegem că dragostea faţă de aproapele cere înfrânare
şi jertfire de sine. R.
– dă-ne harul să primim cu generozitate suferinţa, ca participare la
jertfa ta mântuitoare, şi să o putem privi în lumina învierii. R.
– fie-ţi milă de cei aflaţi în agonie şi, după suferinţele acestei vieţi,
deschide-le porţile fericirii veşnice. R.
umnezeule,
tăria celor care se încred în tine,
D ajută-ne să îndurăm cu răbdare
toate suferinţele şi încercările,
din dragoste faţă de tine,
pentru ca, la sfârşitul vieţii,
să primim cununa biruinţei alături de sfinţii tăi.
R. Amin.
5.
F
În comemorările sfinţilor păstori
Cristos, bunul Păstor, care şi-a dat viaţa pentru oile sale,
şi-a arătat dragostea faţă de poporul său
şi prin viaţa şi munca sfântului N.
Să-l rugăm pe Domnul Isus
să ne dea păstori sufleteşti înzestraţi cu virtuţile sale.
Isuse, bunule Păstor,
– ajută-ne să ne lăsăm călăuziţi pe drumul mântuirii şi al păcii de păs-
torii noştri sufleteşti.
– dăruieşte predicării slujitorilor tăi roade bogate în inimile noastre. R.
– ajută-i pe preoţii tăi ca, prin strădania lor, să contribuie la dezvoltarea
spirituală a societăţii. R.
– fă ca împărţitorii tainelor tale să fie la înălţimea chemării lor. R.
– dăruieşte-le păstorilor noştri înţelepciune şi bunătate, ca să fie, pentru
cei răniţi de păcat, adevăraţi medici sufleteşti. R.
– (pentru un papă:) Luminează-l şi întăreşte-l pe urmaşul sfântului Petru,
prin mijlocirea sfântului papă N. R.
– (pentru un episcop:) Binecuvântează munca episcopului nostru, N., pentru
meritele sfântului N. R.
– (pentru un preot:) Inspiră-le preoţilor noştri zel apostolic, prin exemplul
grăitor al sfântului N. R.
umnezeule atotputernic şi milostiv,
păstorii sufleteşti sunt dovada
D bunătăţii şi a grijii tale deosebite faţă de noi;
ajută-ne să urmăm îndemnurile pe care ei ni le dau în numele tău,
şi astfel, să ajungem în patria cerească alături de Isus, păstorul cel bun,
care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.
R. Amin.
6.
F
În comemorările sfinţilor
conştienţi că facem parte din poporul noului legământ,
consacrat slujirii lui Dumnezeu
şi chemat să crească pururi în sfinţenie,
să înălţăm cu încredere rugăciunea noastră.
Doamne Isuse Cristoase, bucuria tuturor sfinţilor,
– fă ca sfinţenia lui Dumnezeu să strălucească tot mai mult în cuvin-
tele şi faptele tuturor acelora care alcătuiesc Biserica ta.
– revarsă harul tău asupra Sfântului nostru Părinte, papa N., asupra
episcopului nostru, N., şi asupra tuturor păstorilor sufleteşti, ca să
poată călăuzi spre sfinţenie poporul ce le-a fost încredinţat de tine. R.
– celor ce ţi s-au consacrat, dă-le harul să tindă mereu spre perfecţiunea
iubirii, şi astfel, să fie imbold spre sfinţenie pentru fraţii lor. R.
– învaţă-i pe cei apăsaţi de suferinţă să o ofere Tatălui în unire cu păti-
mirile tale, pentru mântuirea lumii. R.
– trimite puterea Duhului Sfânt, ca să ne transforme întreaga fiinţă,
precum transformă pâinea şi vinul, în trupul şi sângele tău. R.
– trezeşte-i pe cei nepăsători din lâncezeală şi primeşte-i cu milă părin-
tească pe aceia care, cu suflet căit, se întorc la tine. R.
– dă răposaţilor noştri să se bucure de contemplarea sfinţeniei tale. R.
umnezeule preasfânt,
tu doreşti ca toţi credincioşii tăi să fie sfinţi asemenea ţie;
D prin mijlocirea sfinţilor tăi, dă-ne harul
să-l urmăm necontenit pe Cristos, calea noastră,
pentru ca, astfel, să ajungem să contemplăm
negrăita frumuseţe a feţei tale.
R. Amin.
7.
F
În comemorările femeilor sfinte
în viaţa sfintei N., vedem că Dumnezeu îi înalţă pe cei smeriţi
şi le dăruieşte înţelepciune şi tărie
acelora care îşi pun toată speranţa în el.
Să ne recunoaştem în faţa lui sărăcia şi slăbiciunea,
ca el să reverse cu îmbelşugare şi asupra noastră harul său.
Doamne Isuse, izvorul sfinţeniei, bucuria şi cununa tuturor sfinţilor,
– învaţă-ne să recunoaştem şi să preţuim drepturile şi demnitatea femeii.
– dăruieşte-le tuturor femeilor o trăire adâncă a credinţei. R.
– fă-ne să privim cu respect şi recunoştinţă la spiritul de jertfă al tuturor
mamelor. R.
– dă-le tuturor soţiilor şi mamelor înţelepciune şi putere, ca să fie exem-
plu de credinţă şi de virtute în familiile lor. R.
– fii sprijinul femeilor în vârstă, al văduvelor şi al celor lipsite de apărare
şi mângâie-le în singurătatea lor. R.
– trimite-le bolnavilor, bătrânilor şi orfanilor îngrijitoare însufleţite
de dragoste maternă. R.
– binecuvântează munca femeilor ce îi îngrijesc pe cei suferinzi sau îi
educă pe cei neştiutori şi fă să aducă roade bogate. R.
– fă ca persoanele consfinţite ţie în mod deosebit să contribuie, prin
viaţa lor sfântă, la edificarea poporului lui Dumnezeu. R.
e rugăm, Părinte îndurător,
ca viaţa plină de credinţă şi iubire a sfintei N.
T să trezească în sufletele noastre
dorinţa sfântă de a ne apropia cât mai mult de tine,
iar rugăciunea ei să ne dobândească harurile necesare.
R. Amin.
PENTRU DIFERITE
OCAZII ŞI INTENŢII
1.
F
La sfântul Botez
raţilor, prin sfântul Botez,

Dumnezeu vine să locuiască în sufletele noastre
şi ne face părtaşi de viaţa sa.
Să ne rugăm împreună Duhului Sfânt pentru toţi cei botezaţi
şi, îndeosebi, pentru cel (cei) de faţă care au primit acum Botezul.
Duhul adevărului, care ne dai libertatea fiilor lui Dumnezeu,
– ajută Biserica să-ţi aducă mulţumire pentru darul sfintelor taine.
– adună-i laolaltă, în lumina şi iubirea ta, pe toţi cei botezaţi. R.
– celor în suferinţă aminteşte-le că au fost însemnaţi cu semnul crucii
şi, părtaşi fiind de moartea lui Cristos, vor fi părtaşi şi de învierea lui. R.
– îndură-te de cei care caută adevărul şi atrage-i cu farmecul iubirii
tale la viaţa nouă în Cristos. R.
– dă-le acestor noi membri ai Bisericii harul de a putea creşte în trăirea
credinţei prin învăţătura şi exemplul părinţilor şi naşilor lor. R.
– revarsă asupra noilor botezaţi darul tău, pentru ca, în întreaga lor
viaţă, ei să trăiască evanghelia şi să o vestească fraţilor lor. R.
– călăuzeşte-ne pe toţi spre o trăire profundă a Botezului nostru. R.
ărinte ceresc, în îndurarea ta nesfârşită,
tu ne-ai dat sfintele sacramente
P ca izvoare de viaţă dumnezeiască şi de bucurie;
să le putem transmite şi fraţilor noştri ceea ce am primit de la tine.
R. Amin.
PENTRU DIFERITE OCAZII ŞI INTENŢII 1655
2.
F
La sfântul Mir
apostolii au rămas statornici în rugăciune
în aşteptarea Duhului Sfânt care a coborât peste ei.
Tot astfel, voim să ne rugăm şi noi împreună,
pentru ca el să-şi reverse darurile sale asupra Bisericii şi lumii întregi,
dar, mai ales, asupra acelora care au primit astăzi sfântul Mir.
Dumnezeule sfânt şi atotputernic,
– revarsă mereu asupra Bisericii tale darurile îmbelşugate ale Duhului
Sfânt.
– binecuvântează-l pe episcopul nostru, N., pentru ca el să-ţi pregă-
tească un popor statornic în credinţă. R.
– fă ca harul tău să transforme trupurile noastre în locuinţă plăcută
pentru Duhul dătător de viaţă. R.
– tuturor celor miruiţi, dă-le harul de a-l mărturisi cu tărie pe Cristos
prin cuvânt şi, mai ales, prin faptă. R.
– celor ce sunt departe de tine, dăruieşte-le un spirit şi o inimă nouă. R.
– fă ca Duhul Sfânt să vină în ajutorul slăbiciunii noastre şi să mijlo-
cească pentru noi. R.
– revarsă asupra lumii întregi bucuria, pacea şi binecuvântarea ta. R.
umnezeule, Părinte ceresc, dă-ne harul
ca, prin Duhul tău Sfânt,
D să căutăm cele plăcute ţie şi să le săvârşim cu sârguinţă;
deoarece, fără tine, nu putem face nimic,
dă-ne tu putere să urmăm cu fidelitate inspiraţiile Duhului tău.
R. Amin.
3.
La Prima Sfântă Împărtăşanie
F
sau pentru copii
care a spus: „Lăsaţi copiii să vină la mine,
căci a lor este împărăţia cerurilor”.
Doamne Isuse Cristoase, pâinea vieţii,
– dăruieşte-le credinţă vie, speranţă neclintită şi iubire curată acestor
copii (care astăzi te primesc pentru prima dată în sfânta Împărtăşanie).
– prin venirea ta, fă-i buni şi blânzi, asemenea ţie. R.
– păstrează nevinovăţia în sufletele acestor copii şi îndepărtează tot
ce o ameninţă. R.
– trezeşte în părinţi şi educatori grija sfântă pentru mântuirea copiilor
şi dăruieşte-le răbdare şi pricepere în a-i ajuta pe cei mici să se apro-
pie de tine. R.
– binecuvântează-i şi răsplăteşte-i pe părinţii acestor copii şi pe toţi
aceia care s-au străduit să-i educe şi să-i îndrume spre tine. R.
– dăruieşte acestor copii dorinţa fierbinte de a te primi cât mai des şi
a te adora în sfânta Euharistie. R.
– primeşte-i pe răposaţii noştri în odihna veşnică. R.
ărinte ceresc,
de dragul Fiului tău,
P care s-a făcut copil pentru noi, oamenii,
binecuvântează-i, te rugăm, pe aceşti copii
şi pe noi toţi, care primim alături de ei pâinea vieţii,
şi fă-ne să creştem mereu în înţelepciune şi în har.
R. Amin.
4.
F
La sfânta Căsătorie sau pentru familii
Dumnezeu a binecuvântat legământul Căsătoriei
încă de la începutul lumii,
iar Isus Cristos a făcut din ea un sacrament,
izvor de har pentru viaţa veşnică.
Să ne rugăm astăzi în mod deosebit pentru aceia care se căsătoresc,
cerând, în acelaşi timp, de la Dumnezeu
unire şi bună înţelegere între toţi oamenii.
Atotputernice Dumnezeule, stăpânul vieţii şi întemeietorul familiei,
– dăruieşte-i Bisericii familii cu adevărat creştine, în care dragostea şi
armonia dintre membri să reflecte iubirea negrăită din Sfânta Treime.
– fă ca sfinţenia fiecărei familii să fie ocrotită şi sporită prin genero-
zitatea în credinţă şi jerftă a tuturor membrilor ei. R.
– păstrează între soţi iubirea şi fidelitatea conjugală şi dă-le harul de
a primi cu bucurie copiii trimişi de tine. R.
– fereşte familiile noastre de griji, necazuri şi neînţelegeri. R.
– fie-ţi milă de familiile lovite de suferinţă trupească sau sufletească
şi arată-ţi în mod deosebit prezenţa în mijlocul lor. R.
– păstrează-i în harul primit astăzi pe tinerii ce s-au unit în numele
lui Cristos şi revarsă asupra lor tot darul şi binecuvântarea ta. R.
– primeşte-i pe răposaţii noştri în marea familie a fericiţilor din cer. R.
ărinte ceresc, revarsă, te rugăm, harul tău
asupra slujitorilor tăi, N. şi N.,
P şi asupra tuturor celor care astăzi participă la bucuria lor,
pentru ca ei să caute mereu cele plăcute ţie
şi să primească de la tine ceea ce îi duce la fericirea adevărată.
R. Amin.
5.
F
Pentru papa
Domnul este Păstorul nostru.
Nu vom duce lipsă de nimic
dacă îl vom ruga să-l călăuzească pe vicarul său,
Sfântul nostru Părinte, papa N.,
şi să-şi întindă braţul ocrotitor asupra tuturor oamenilor.
Doamne Isuse Cristoase, păstorul şi capul Bisericii tale,
– întăreşte Biserica ta pe stânca lui Petru şi arat-o lumii tot mai limpede
ca semn şi sacrament al unităţii neamului omenesc.
– prin mijlocirea sfintei Fecioare Maria, dă-i lumină şi putere Sfântului
nostru Părinte, papa N., în misiunea de păstor al Bisericii, şi ocro-
teşte-l de orice rău. R.
– ajută vicarul tău să conducă barca lui Petru prin furtunile încercărilor
vieţii, cu mare încredere în tine şi cu atenţie la semnele timpului. R.
– dă tuturor oamenilor bunăvoinţă şi promptitudine în a primi îndem-
nurile Sfântului Părinte la pace şi bună înţelegere. R.
– trezeşte în toţi cei păcătoşi căinţă adevărată şi încredere în puterea
Bisericii de a ierta păcatele în numele tău. R.
– învaţă-ne să fim recunoscători faţă de Sfântul Părinte pentru grija
sa părintească faţă de noi şi să-i ascultăm învăţăturile şi îndemnurile
cu fidelitate şi iubire. R.
umnezeule atotputernic şi milostiv,
tu ne ajuţi să împlinim poruncile tale;
D te rugăm, fii alături de păstorul turmei tale iubite,
pentru ca ascultarea supuşilor şi grija păstorului
să fie darul şi lucrarea ta.
R. Amin.
6.
F
Pentru episcop
raţilor, împărtăşind aceeaşi credinţă şi iubire,

uniţi în acelaşi Duh şi în aceeaşi speranţă,
care a statornicit Biserica sa pe temelia apostolilor,
şi să-i cerem să reverse din belşug harurile sale
asupra episcopului nostru, N.,
asupra diecezei noastre şi asupra întregii Biserici.
Doamne Isuse Cristoase, episcopul şi păstorul sufletelor noastre,
– întăreşte-l pe episcopul nostru, N., cu puterea Duhului Sfânt, ca el
să propovăduiască prin cuvinte şi fapte evanghelia ta şi să-ţi pregă-
tească un popor sfânt.
– ajută-l să aducă pentru toţi cei încredinţaţi păstoririi sale jertfa de
laudă a noului legământ. R.
– dă-i harul ca să fie pentru întreaga sa turmă adevărat păstor şi părinte,
iar pentru cei din afara Bisericii, martor al iubirii tale mântuitoare. R.
– prin mijlocirea preacuratei Fecioare Maria, ocroteşte-l de orice rău
şi binecuvântează tot ce întreprinde spre binele Bisericii tale. R.
– dăruieşte-i colaboratori generoşi şi destoinici, care să-l ajute în înde-
plinirea slujirii încredinţate. R.
– sporeşte în poporul tău iubirea şi ascultarea faţă de păstorii săi rân-
duiţi de tine. R.
– dăruieşte răsplata veşnică episcopilor trecuţi la cele veşnice. R.
umnezeule milostiv, Rege veşnic,
binecuvântează munca de păstor a episcopului nostru, N.,
D ca el să-ţi fie bineplăcut
împreună cu poporul pe care-l păstoreşte.
R. Amin.
7.
F
Pentru misiuni
Dumnezeu îi cheamă pe toţi oamenii la mântuire.
Să ne rugăm lui Isus, învăţătorul adevărului şi izvorul harului,
pentru misiuni şi pentru misionari.
Doamne Isuse Cristoase, care i-ai trimis pe apostolii tăi să predice
evanghelia la toată făptura,
– binevoieşte a le arăta tuturor oamenilor că Biserica ta este ca o cetate
luminoasă, aşezată pe munte.
– binevoieşte a trimite vestitori ai evangheliei până la marginile pămân-
tului. R.
– binevoieşte a aduce toate popoarele la cunoaşterea adevărului. R.
– binevoieşte a-i întări în credinţă pe catecumeni şi a le da râvnă în
a se pregăti pentru primirea Botezului. R.
– binevoieşte a trezi în inimile tinerilor chemarea la viaţa consacrată. R.
– binevoieşte a-i ocroti, a-i mângâia şi a-i ajuta pe toţi misionarii în
munca lor grea şi plină de primejdii. R.
– binevoieşte a-i primi în lumina veşnică pe vestitorii cuvântului tău,
care au plecat din lumea aceasta. R.
ărinte ceresc,
ascultă rugăciunea smerită a Bisericii tale;
P ea este secerişul şi via Fiului tău;
îndepărtează, aşadar, de la ea orice furtună a Celui Rău
şi fă să-ţi aducă roade îmbelşugate.
R. Amin.
8.
F
Pentru unirea în credinţă
înainte de a împlini jertfa crucii,
Domnul nostru Isus Cristos s-a rugat ca toţi să fie una,
aşa cum el şi cu Tatăl una sunt.
Să-l rugăm şi noi, într-o inimă şi într-un cuget,
pentru unirea în credinţă a tuturor creştinilor.
Doamne Isuse Cristoase, Dumnezeul iubirii şi al păcii,
– binevoieşte a tămădui Biserica, trupul tău mistic, de rănile oricărei
dezbinări.
– binevoieşte a face ca toţi ucenicii tăi să fie una, astfel ca unitatea
noastră să dea mărturie adevărului şi iubirii tale. R.
– binevoieşte a ne da iubire şi înţelegere faţă de fraţii despărţiţi. R.
– binevoieşte a întări în toţi creştinii încrederea în învăţătura şi condu-
cerea Bisericii tale. R.
– binevoieşte a ne ierta toate greşelile săvârşite împotriva unităţii şi
a bunei înţelegeri dintre oameni. R.
– binevoieşte a-i primi în împărăţia cerească pe toţi aceia care au murit
cu credinţă în tine. R.
şa cum din spicele de grâu adunate de pe câmpii
şi din boabele de struguri culese de pe dealuri
A s-a făcut o singură pâine şi un singur vin,
care au fost aduse înaintea ta, Părinte ceresc,
tot astfel, te rugăm să aduni Biserica ta din toate colţurile lumii
şi să o faci una în credinţă şi iubire.
R. Amin.
9.
F
Pentru patrie şi popor
adunaţi laolaltă în comunitatea noastră de credinţă
pentru a celebra moartea şi învierea Domnului nostru Isus Cristos,
să-l rugăm să reverse roadele jertfei sale
asupra ţării noastre şi a poporului nostru.
Doamne Dumnezeule, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,
te rugăm cu adâncă umilinţă:
– binevoieşte a veghea cu grijă la destinul poporului nostru şi a-l că-
lăuzi la fericire.
– binevoieşte a-i dărui poporului nostru pacea ta şi a-l ajuta să progre-
seze pe calea voită de tine. R.
– binevoieşte a ocroti libertatea şi unitatea poporului nostru. R.
– binevoieşte a feri inimile cetăţenilor de ură, invidie şi dezbinare. R.
– binevoieşte a duce poporul nostru la unire în credinţă. R.
– binevoieşte a le dărui conducătorilor noştri înţelepciunea şi bună-
tatea ta. R.
– binevoieşte a le dărui răposaţilor noştri odihna şi fericirea veşnică. R.
oamne,
în mâna ta sunt popoarele şi conducătorii lor.
D Te rugăm, priveşte cu bunăvoinţă spre poporul nostru
şi călăuzeşte-l spre pace şi mântuire.
R. Amin.
10.
F
Pentru lume
în această implorare
pe care comunitatea noastră de credinţă o înalţă către Dumnezeu,
să ne rugăm nu numai fiecare pentru nevoile sale,
ci toţi împreună pentru toţi fraţii noştri,
pentru Biserică şi pentru lumea întreagă.
Doamne Isuse Cristoase, Mântuitorul lumii,
– dăruieşte popoarelor pace şi posibilitatea de a se dezvolta conform
voinţei tale, astfel încât fiecare să poată avea încredere în iubirea ta.
– dăruieşte Bisericii, pace şi unitate şi desăvârşeşte-o în sfinţenie, ca
lumea să vadă strălucind pe chipul ei, lumina feţei tale. R.
– binecuvântează-i pe toţi aceia care muncesc cu mâinile şi cu mintea
şi fă ca roadele muncii lor să folosească nu doar la zidirea cetăţii
pământeşti, ci şi la creşterea împărăţiei tale. R.
– păstrează familiile noastre în sănătate, fericire şi pace şi dă-le harul
să fie pentru cei tineri o şcoală de trăire a credinţei. R.
– ajută-ne să ne iubim unii pe alţii în cuvânt şi în faptă, şi astfel, să
dăm mărturie pentru evanghelie. R.
– vindecă-i pe cei bolnavi, mângâie-i pe cei mâhniţi şi întoarce-i pe cei
rătăciţi şi păcătoşi pe calea adevărului şi a binelui. R.
– primeşte-i pe fraţii noştri răposaţi în împărăţia ta veşnică. R.
ărinte ceresc,
în faţa ta aducem toate grijile noastre
P şi spre tine strigăm pentru toţi oamenii, fraţii noştri;
arată-ne că îndurarea ta ne-a şi ascultat rugăciunea.
R. Amin.
11.
F
Pentru cei tineri
raţilor, să-l lăudăm împreună pe Dumnezeu,

Stăpânul vieţii şi Tatăl nostru, al tuturor,
şi să-l rugăm, prin Fiul său Isus Cristos,
să-i binecuvânteze cu darurile sale pe tinerii din lumea întreagă,
inspirându-le, prin Duhul Sfânt,
o angajare generoasă, senină şi conştientă
în slujirea binelui, prin trăirea credinţei.
Părinte ceresc,
– luminează mintea şi inima tuturor tinerilor din lume, ca să-l recu-
noască pe Fiul tău ca unic mântuitor, calea, adevărul şi viaţa.
– dăruieşte tinerilor dragoste pentru adevăr, dreptate şi pace, ajută-i
să cunoască voinţa ta şi dă-le puterea să o împlinească. R.
– vindecă tinerii bolnavi, mângâie-i pe cei îndureraţi, întoarce-i pe cei
rătăciţi şi luminează-i pe cei ce şovăie în înţelegerea chemării lor. R.
– învaţă tinerii să-ţi ofere suferinţa cu iubire, pentru mântuirea lumii. R.
– dăruieşte înţelepciune celor ce studiază şi dă-le reuşită la examene. R.
– inspiră celor tineri respect şi ascultare faţă de părinţii, educatorii şi
conducătorii lor. R.
– ajută-i pe cei tineri să fie statornici în urmarea idealului lor, sârguin-
cioşi în împlinirea datoriei şi plini de curaj în lupta vieţii. R.
umnezeule, Tatăl nostru din ceruri, primeşte cu bunăvoinţă
rugăciunile pe care le îndreptăm către providenţa ta
D pentru tinerii din lumea întreagă.
Călăuzeşte-i cu lumina ta în căutarea adevărului
şi fereşte-i de orice piedică în drumul spre tine,
ca să poată sluji cu iubire şi bucurie ţie şi fraţilor lor.
R. Amin.
12.
F
Pentru începutul anului şcolar
să ne rugăm Tatălui veşnic
şi să-i cerem, prin Cristos, Fiul său unul-născut,
tot darul şi binecuvântarea, în Duhul Sfânt,
pentru toţi elevii şi studenţii, învăţătorii şi profesorii.
Părintele luminii,
– revarsă în inimile elevilor şi studenţilor darul înţelepciunii şi al ştiinţei.
– dăruieşte-le elevilor şi studenţilor statornicie şi spirit de jertfă în
pregătirea lor intelectuală şi morală. R.
– păstrează şi întăreşte în toţi tinerii sentimentul de recunoştinţă, res-
pect şi ascultare faţă de părinţii şi educatorii lor. R.
– luminează-i şi întăreşte-i pe toţi învăţătorii şi profesorii şi binecuvân-
tează-le munca. R.
– prin mijlocirea preacuratei Fecioare Maria, ocroteşte-i pe tineri şi pe
educatorii lor de orice rău sufletesc şi trupesc şi dăruieşte-le bucuria
încrederii în ajutorul tău. R.
– dăruieşte-le odihna veşnică elevilor şi studenţilor, învăţătorilor şi
profesorilor care au plecat din această lume. R.
ărinte atotputernic şi îndurător,
revarsă, te rugăm, darul Duhului tău Sfânt
P asupra tuturor tinerilor şi asupra celor care îi educă,
pentru ca, luminaţi şi întăriţi de el,
să caute cu stăruinţă adevărul
şi să-l înfăptuiască în viaţa lor cu bucurie.
R. Amin.
13.
F
La sfârşitul şi începutul unui nou an civil
peste câteva ore, se va sfârşi anul şi va începe un an nou.
Să-i mulţumim lui Dumnezeu,
începutul şi sfârşitul, stăpânul timpului şi al veşniciei,
şi să-l implorăm pentru Biserică şi pentru lumea întreagă.
Doamne, stăpânul vieţii şi al istoriei,
– revarsă asupra noastră roadele răscumpărării şi rămâi mereu cu noi
în sfânta Euharistie.
– călăuzeşte-ne paşii, în sănătate şi pace, ca să împlinim voinţa ta. R.
– dă-ne şi în acest an putere de muncă şi fereşte-ne de orice rău sufle-
tesc şi trupesc. R.
– prin întruparea Fiului tău, dăruieşte-i Bisericii puterea de a se reîn-
noi neîncetat. R.
– dăruieşte-le tuturor popoarelor harul să trăiască în bună înţelegere
şi să se poată dezvolta în dreptate şi pace. R.
– iartă-ne toate greşelile săvârşite în acest an şi dă-ne harul ca, în anul
ce vine, să te slujim cu mai multă generozitate. R.
– primeşte-i în fericirea fără de sfârşit pe toţi aceia pe care în acest an
i-ai chemat la tine. R.
prin mijlocirea preasfintei Fecioare Maria,
D regina cerului şi a pământului,
dă-ne, te rugăm, lumină şi putere,
pentru ca în anul care începe să ne reînnoim cu adevărat viaţa
şi să trăim mai aproape de tine.
R. Amin.
14.
Pentru vreme prielnică
F
şi recoltă îmbelşugată
Dumnezeu, din iubire negrăită,
a creat toate cele văzute şi nevăzute
şi providenţa lui veghează fără încetare asupra noastră.
Să-l rugăm cu umilinţă şi încredere
pentru vreme prielnică şi pentru roadele pământului.
Părinte ceresc, în care trăim, ne mişcăm şi suntem,
– binevoieşte a ne da nouă şi tuturor oamenilor pâinea cea de toate
zilele.
– binevoieşte a da holdelor, livezilor şi viilor rod îmbelşugat. R.
– binevoieşte a da ploaie bună şi curată şi cer senin la timpul potrivit. R.
– binevoieşte a feri ţara noastră şi lumea întreagă de vreme rea, de
furtună, grindină şi de toată stricăciunea. R.
– binevoieşte a îndepărta orice nedreptate în împărţirea roadelor pă-
mântului. R.
– binevoieşte a revărsa asupra noastră lumină şi har, ca să aducem şi
noi rod vrednic în secerişul tău. R.
– binevoieşte a-i încununa cu răsplata veşnică pe toţi aceia care au
trudit spre a face pământul să dea rod pentru ei şi pentru fraţii lor. R.
cât de minunate sunt lucrările mâinilor tale
D pe întregul pământ!
Îţi aducem laudă şi mulţumire prin Fiul tău, Isus Cristos,
care, împreună cu tine, vieţuieşte şi domneşte
acum şi în vecii vecilor.
R. Amin.
15.
F
Pentru cei răposaţi
raţilor preaiubiţi, toţi aceia care au murit în Cristos

rămân uniţi cu noi în aceeaşi iubire a lui Dumnezeu.
În rugăciunea pe care astăzi o înălţăm
pentru Biserică şi pentru întreaga lume,
voim să ne amintim în chip deosebit
de aceia care au mers înaintea noastră cu semnul credinţei.
Doamne Isuse Cristoase, speranţa tuturor celor ce mor întru tine,
– dăruieşte Bisericii tale harul de a-şi mărturisi mereu în faţa omenirii
credinţa ei în învierea ta.
– luminează-ne ca, în faptele noastre, să nu uităm de viaţa viitoare. R.
– descoperă-le tuturor popoarelor puterea cu care l-ai înviat pe Fiul
tău şi călăuzeşte-le pe calea mântuirii veşnice. R.
– dă-ne harul ca gândul morţii să fie pentru noi îndemn la fapte bune
şi la încredere în tine. R.
– răsplăteşte-i cu bucuria veşnică pe păstorii noştri sufleteşti şi pe toţi
binefăcătorii noştri, care au trecut din lumea aceasta. R.
– binevoieşte a-i primi în lăcaşurile veşnice pe toţi răposaţii noştri. R.
– primeşte la tine şi sufletele de care nimeni nu-şi mai aduce aminte. R.
– binevoieşte a-i dărui iertarea păcatelor şi odihna veşnică slujitorului
tău răposat, N., pentru care se săvârşeşte această sfântă Liturghie. R.
ărinte atotputernic şi îndurător,
pentru jertfa Fiului tău,
P pe care Biserica o aduce pe sfântul altar,
te rugăm, prin mijlocirea sfintei Fecioare Maria şi a tuturor sfinţilor,
să eliberezi sufletele celor răposaţi de orice legătură a morţii,
primindu-le în lumina fericirii veşnice.
R. Amin.
a21. Anexa - Alte rugaciuni (1669-1700):MISSALE ROMANUM 13.12.2008 17:19 Pagina 1669
ANEXA V
Rugciuni euharistice
pentru Liturghiile
cu copii
1670 RUGĂCIUNI EUHARISTICE PENTRU LITURGHIILE CU COPII
Folosirea acestor rugăciuni euharistice se limitează strict la Liturghiile care se celebrează

numai pentru copii, adică pentru cei care încă n-au ajuns la vârsta preadolescenţei, sau
la cele în care majoritatea o constituie ei.
Fiecare Rugăciune euharistică este prevăzută cu prefaţă proprie, care, datorită structurii
şi naturii speciale a fiecărei rugăciuni, nu poate fi schimbată cu alte prefeţe.
Prin natura sa, textul latin nu este destinat doar folosirii în cadrul celebrărilor liturgice,
ci, mai curând, este oferit ca text tipic sau model.
Modul de a rosti Rugăciunea euharistică I pentru Liturghiile cu copii,

atunci când este folosită la concelebrare
Având în vedere psihologia copiilor, se pare că e de preferat să se evite concelebrarea,

atunci când se celebrează Liturghia cu copii. Totuşi, când, în cazuri speciale, se concele-
brează, trebuie să se respecte următoarele:
Până la Aşadar, cu recunoştinţă în suflet, strigăm, toate sunt spuse numai de celebrantul
principal, cu braţele deschise.
Cuvintele de la Părinte preaîndurător până la zicând într-un singur glas pot fi încre-
dinţate unuia sau altuia dintre concelebranţi, care rosteşte singur această rugăciune, cu
braţele deschise şi cu glas tare.
De la Părinte sfânt, voind să-ţi aducem mulţumire până la primeşte-ne, te rugăm, împreună
cu cel le rostesc pe toate împreună concelebranţii, în felul următor:
a) Părinte sfânt, voind să-ţi aducem mulţumire până la Fiul tău preaiubit, cu mâinile
întinse spre daruri;
b) Astfel îţi vom putea oferi şi Căci el, când s-a făcut seară, cu mâinile împreunate;
c) cuvintele Domnului, dacă se crede de cuviinţă, cu mâna dreaptă îndreptată spre
pâine şi potir, privind însă spre ostie şi potir atunci când sunt ridicate, apoi încli-
nându-se profund;
d) Părinte, care ne iubeşti atât de mult, cu braţele deschise.
Rugăciunea de mijlocire: Doamne, tu care nu dai uitării pe nimeni niciodată până la
şi din nou te preamărim se poate încredinţa unuia sau altuia dintre concelebranţi,
care rosteşte singur această rugăciune, cu braţele deschise.
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ I
PENTRU LITURGHIILE CU COPII
1.
V. Domnul să fie cu voi! R. Şi cu duhul tău.
V. Sus inimile! R. Le avem la Domnul.
V. Să-i mulţumim R. Vrednic şi drept este.
Domnului Dumnezeului nostru!
V. Doamne, Părinte bun,
care ne-ai adunat laolaltă,
noi stăm înaintea ta, ca să te preamărim
şi să mărturisim tot ce admiră sufletele noastre.
Mărire ţie pentru frumuseţea care este pe tot pământul
şi pentru bucuria pe care o reverşi în inimile noastre.
Mărire ţie pentru lumina zilei
şi pentru cuvântul cu care luminezi minţile noastre.
Mărire ţie pentru pământ şi pentru oamenii ce locuiesc pe el
şi pentru viaţa pe care noi ştim că tu ne-ai dat-o.
Cu adevărat eşti bun
tu, care ne iubeşti şi faci pentru noi lucruri minunate.
De aceea, îţi cântăm cu toţii împreună:
Toţi aclamă:
Sfânt, sfânt, sfânt
e Domnul Dumnezeul oştirilor cereşti.
2. Preotul, cu braţele deschise, spune:
CP Tu, Părinte,
care te gândeşti mereu la oameni
şi nu încetezi vreodată să fii alături de ei,
ni l-ai trimis pe Fiul tău iubit,

care a venit ca să ne mântuiască,
i-a vindecat pe bolnavi, i-a iertat pe păcătoşi,
le-a arătat tuturor iubirea ta,
i-a primit şi i-a binecuvântat pe copii.
Aşadar, cu recunoştinţă în suflet, aclamăm:
Toţi aclamă:
Pline sunt cerurile şi pământul de mărirea ta.
Osana în înaltul cerului!
C1 Părinte preaîndurător,
noi nu suntem singurii care îţi aducem laudă,
deoarece poporul tău te preamăreşte pe tot pământul.
Te rugăm, aşadar,
împreună cu întreaga Biserică,
cu papa nostru N., şi episcopul nostru N.*
În ceruri, fericita Fecioară Maria,
apostolii şi toţi sfinţii te preamăresc fără încetare.
Împreună cu ei şi cu îngerii,
noi te adorăm, zicând într-un singur glas:
Toţi aclamă:
Bine este cuvântat cel care vine în numele Domnului.
CC Părinte sfânt, voind să-ţi aducem mulţumire,
ţi-am oferit pâine şi vin;
Îşi împreunează mâinile şi, ţinându-le întinse asupra darurilor, spune:
*
Aici pot fi amintite numele episcopilor coadiutor sau auxiliari, sau al unui alt episcop, aşa
cum este notat în Normele generale ale Liturghierului roman, nr. 149, pag. 51.
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ I PENTRU LITURGHIILE CU COPII 1673
fă ca ele să devină, prin puterea Duhului Sfânt,

trupul şi sângele
Îşi împreunează mâinile şi face semnul crucii asupra pâinii şi a potirului, o singură
dată pentru amândouă, spunând:
lui Isus Cristos, Fiul tău preaiubit.
Astfel, îţi vom putea oferi
ceea ce primim în dar de la tine.
5. În formulele următoare, cuvintele Domnului să fie rostite clar şi răspicat, după cum
Căci el, când s-a făcut seară,
înainte de a pătimi,
stând la masă cu apostolii săi,
a luat pâinea de pe masă
şi, mulţumindu-ţi, a binecuvântat-o,
a frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor săi, zicând:
uaþi ºi mâncaþi din aceasta toþi:
L acesta este trupul meu

care se jertfeºte pentru voi.
Preotul arată poporului ostia consacrată, apoi o aşază pe patenă şi, îngenunchind,
o adoră.
6. Apoi, continuă.
De asemenea, la sfârşitul cinei,
Preotul ia potirul şi, ţinându-l ridicat puţin deasupra altarului, continuă:
luând potirul, plin cu vin,
mulţumindu-ţi, l-a binecuvântat
şi l-a dat ucenicilor săi, zicând:
uaþi ºi beþi din acesta toþi:
L acesta este potirul sângelui meu,

al noului ºi veºnicului legãmânt,
care pentru voi ºi pentru mulþi se varsã
spre iertarea pãcatelor.
Apoi le-a spus:
Faceþi aceasta în amintirea mea.
Arată poporului potirul, apoi îl pune pe corporal şi, îngenunchind, îl adoră.
7. Apoi, cu braţele deschise, spune:
Aşadar, ceea ce Isus Cristos ne-a poruncit să facem,
noi facem acum în semn de supunere;
îţi oferim pâinea vieţii şi potirul mântuirii,
vestind moartea şi învierea lui.
Primeşte-ne, te rugăm,
împreună cu cel care binevoieşte a ne purta la tine.
Toţi aclamă:
R. Pe Cristos, care a murit pentru noi şi a înviat,
îl aşteptăm să vină în mărire.
sau:
Moartea ta o vestim, Doamne,
şi învierea ta o mărturisim,
până când vei veni.
sau:
Ori de câte ori mâncăm din această pâine şi bem din acest potir,
moartea ta, Doamne, o vestim,
până când vei veni în slavă.
sau:
Mântuitorul lumii, mântuieşte-ne:
tu, care ne-ai eliberat prin crucea şi învierea ta!
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ I PENTRU LITURGHIILE CU COPII 1675
8. Apoi, cu braţele deschise, preotul spune:

C2 Părinte, care ne iubeşti atât de mult,
îngăduie-ne să ne apropiem de masa ta
şi trimite-ni-l pe Duhul Sfânt,
pentru ca, împărtăşindu-ne cu trupul şi sângele Fiului tău,
să fim o singură inimă şi un singur suflet.
Doamne, tu, care nu dai uitării pe nimeni niciodată,
te rugăm pentru cei pe care îi iubim,
pentru părinţii, fraţii şi prietenii noştri
şi pentru cei care au trecut împăcaţi cu tine din această lume.
Adu-ţi aminte
de toţi cei care sunt încercaţi de dureri şi apăsaţi de tristeţe,
de familia ta creştină răspândită pretutindeni
şi de toţi oamenii care se află pe toată suprafaţa pământului.
Iar când vedem cele pe care tu le săvârşeşti pentru noi
prin Isus Cristos, Fiul tău,
le admirăm şi din nou te preamărim.
9. Preotul împreunează mâinile, ia patena cu ostia şi potirul şi, ridicându-le pe amândouă,
spune numai el:
CP Prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos,
CC ţie, Dumnezeule, Tată atotputernic,
în unire cu Duhul Sfânt,
toată cinstea şi mărirea
în toţi vecii vecilor.
Poporul aclamă:
R. Amin.

Modul de a rosti Rugăciunea euharistică a II-a pentru Liturghiile cu copii,


Până la ca să trăim ca nişte fii din viaţa ta, toate sunt spuse numai de celebrantul prin-
cipal, cu braţele deschise.
De la Pe tine, Dumnezeule, Tatăl nostru până la prin care să fim aduşi la tine, le rostesc
pe toate împreună toţi concelebranţii, în felul următor:
a) Pe tine, Dumnezeule, Tatăl nostru, cu mâinile întinse spre daruri;
b) Care, în ajunul pătimirii sale, cu mâinile împreunate;
c) cuvintele Domnului, dacă se crede de cuviinţă, cu mâna dreaptă îndreptată spre
pâine şi potir, privind însă spre ostie şi potir atunci când sunt ridicate, apoi încli-
nându-se profund;
d) Ne aducem, aşadar, aminte, cu braţele deschise.
Rugăciunile de mijlocire: Ascultă-ne, Doamne, Dumnezeule până la primeşte-i cu
bunătate în bucuria casei tale şi Părinte, adună-ne la tine într-o zi până la îţi vor înălţa
fără încetare cântare de laudă se pot încredinţa unuia sau altuia dintre concelebranţi,
care rostesc singuri aceste rugăciuni, cu braţele deschise.
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ A II-A

1.
V. Cu adevărat, Părinte preaiubit,
ne este dată această bucurie de a-ţi aduce mulţumiri
şi de a ne veseli împreună cu Isus Cristos în Biserica ta.
Atât de mult ne-ai iubit,
încât ai făcut pentru noi această lume mare şi frumoasă.
Toţi aclamă:
R. Mărire ţie, Doamne, care ne iubeşti pe noi, oamenii.
Preotul, cu braţele deschise, spune:
V. Atât de mult ne iubeşti,
încât ni-l dai pe Isus, Fiul tău,
ca să ne conducă la tine.
Toţi aclamă:
Preotul, cu braţele deschise, continuă:
V. Atât de mult ne iubeşti,
încât ne aduni în Cristos
şi, prin Duhul înfierii,
faci din noi fiii unei singure familii.
Toţi aclamă:

V. Pentru darul unei iubiri atât de mari,
îţi aducem mulţumiri împreună cu îngerii şi sfinţii,
care te adoră, cântându-ţi:
Toţi aclamă:
Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul Dumnezeul oştirilor cereşti.
2. Preotul, cu braţele deschise, continuă:
CP Cu adevărat binecuvântat să fie Isus, cel trimis de tine,
prietenul celor mici şi al săracilor.
El a venit ca să ne înveţe să te iubim pe tine, Tatăl nostru,
şi să ne iubim unii pe alţii.
El a venit ca să scoată din inimile oamenilor
păcatul şi răul, care distrug prietenia,
şi ura, care ne împiedică să fim fericiţi.
El l-a promis pe Duhul Sfânt care să rămână cu noi în toate zilele,
ca să trăim ca nişte fii din viaţa ta.
Toţi aclamă:
3. Îşi împreunează mâinile şi, ţinându-le întinse asupra darurilor, spune:
CC Pe tine, Dumnezeule, Tatăl nostru,
te rugăm să-l trimiţi pe Duhul tău,
pentru ca aceste daruri ale pâinii şi vinului
Îşi împreunează mâinile, apoi face semnul crucii asupra pâinii şi a potirului, o
singură dată pentru amândouă, spunând:
să devină trupul şi sângele

lui Isus Cristos, Domnul nostru.
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ A II-A PENTRU LITURGHIILE CU COPII 1679
El, în ajunul pătimirii sale,
şi-a arătat iubirea sa nemărginită,
căci, stând la cină împreună cu ucenicii săi,
a luat pâinea, a mulţumit,
a frânt-o şi le-a dat-o, zicând:

Arată ostia consacrată celor de faţă, în timp ce toţi aclamă:
R. Isus Cristos a fost jertfit pentru noi.
Aşază ostia consacrată pe patenă şi, îngenunchind, o adoră.
5. Apoi, continuă:
De asemenea,
a luat potirul plin cu vin,
Preotul ia potirul şi, ţinându-l ridicat puţin deasupra altarului, continuă:
s-a rugat ţie, mulţumindu-ţi,
şi le-a dat potirul, zicând:

Arată potirul celor de faţă, în timp ce toţi aclamă:

R. Isus Cristos a fost jertfit pentru noi.
Preotul continuă:
Apoi le-a zis:
Aşază potirul pe corporal şi, îngenunchind, îl adoră.
CP Misterul credinţei.
Toţi aclamă:
sau:
Moartea ta o vestim, Doamne,
şi învierea ta o mărturisim,
sau:
moartea ta, Doamne, o vestim,
până când vei veni în slavă.
sau:
CC Ne aducem, aşadar, aminte, Părinte preaiubit,
de moartea şi învierea lui Isus, Mântuitorul lumii,
care s-a dat pe sine în mâinile noastre,
ca să fie victimă a reconcilierii şi a păcii,
jertfa noastră, prin care să fim aduşi la tine.
Toţi aclamă:
R. Laudă şi mărire Dumnezeului nostru.
sau:
Te lăudăm, te binecuvântăm, îţi mulţumim.
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ A II-A PENTRU LITURGHIILE CU COPII 1681

C1 Ascultă-ne, Doamne Dumnezeule,
şi dăruieşte-le Duhul iubirii tale
tuturor celor care iau parte la acest ospăţ,
ca să fie în Biserică din ce în ce mai uniţi
împreună cu Papa nostru N.,
cu Episcopul nostru N.*, cu ceilalţi episcopi
şi cu toţi cei care slujesc poporului tău.
Toţi aclamă:
R. Să fie un singur trup şi un singur suflet spre mărirea ta, Doamne.
Adu-ţi aminte de cei pe care îi iubim:
de părinţii, fraţii, prietenii noştri
şi de cei pe care nu-i iubim îndeajuns.
Adu-ţi aminte şi de cei care
au plecat din această viaţă împăcaţi cu tine, (N. şi N.)
şi primeşte-i cu bunătate în bucuria casei tale.
Toţi aclamă:
C2 Părinte, adună-ne la tine într-o zi,
împreună cu fericita Fecioară Maria,
Maica lui Dumnezeu şi a noastră,
unde vom sărbători ziua fără apus în împărăţia ta;
acolo, toţi prietenii lui Isus Cristos, Domnul nostru,
îţi vor înălţa fără încetare cântare de laudă.
Dacă se crede de cuviinţă, toţi aclamă:
*

spune numai el:
Poporul aclamă:
R. Amin.
Modul de a rosti Rugăciunea euharistică a III-a pentru Liturghiile cu copii,


De la ceea ce el a făcut mai înainte, toate sunt spuse numai de celebrantul principal,
cu braţele deschise.
De la Părinte preabun, binevoieşte a sfinţi până la Fiul tău Isus Cristos, le rostesc pe
toate împreună toţi concelebranţii, în felul următor:
a) Părinte preabun până la Fiului tău, Isus Cristos, cu mâinile întinse spre daruri;
b) Căci în acea seară, cu mâinile împreunate;
c) Cuvintele Domnului, dacă se crede de cuviinţă, cu mâna dreaptă îndreptată spre
pâine şi potir, privind însă spre ostie şi potir atunci când sunt ridicate, apoi înclinându-se
profund;
d) De aceea, Părinte sfânt, La sfârşit, însă, va veni şi Părinte sfânt, care ne-ai chemat,
cu braţele deschise.
Rugăciunile de mijlocire: de la Adu-ţi aminte, Doamne, de Papa nostru până la să locuim
într-o zi împreună cu Cristos în lăcaşurile cereşti se pot încredinţa unuia sau altuia dintre
concelebranţi, care rosteşte singur această rugăciune, cu braţele deschise.
În această Rugăciune euharistică, în Timpul Pascal, se folosesc rugăciuni variabile speciale.
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ A III-A

1.

V. † Dumnezeule,
îţi aducem mulţumire, pentru că ne-ai creat,
ca să trăim pentru tine,
iubindu-ne ca fraţii unii pe alţii.
E darul tău faptul
că, privindu-ne şi vorbind unii cu alţii,
putem să împărţim între noi
toate cele bune şi toate cele potrivnice. †
În Timpul Pascal, preotul spune:
† Deoarece tu eşti Dumnezeul celor vii,
care ne-ai chemat la viaţă,
şi vrei să ne bucurăm de fericirea veşnică.
Pe Isus Cristos l-ai înviat din morţi cel dintâi dintre noi
şi i-ai dăruit o viaţă nouă.
Şi nouă ne-ai promis o viaţă fără sfârşit,
fără lipsuri, fără suferinţă.†
V. Bucurându-ne pentru aceasta,
îţi mulţumim, Părinte,
şi, împreună cu toţi cei care cred în tine,
cu sfinţii şi îngerii, te preamărim,
spunând cu bucurie:
Toţi aclamă:
Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul Dumnezeul oştirilor cereşti.
2. Preotul, cu braţele deschise, continuă:
CP Cu adevărat sfânt eşti, Doamne, şi bun faţă de noi toţi,
arătându-ţi îndurarea faţă de toţi oamenii.
Îţi mulţumim, mai întâi de toate,
pentru Fiul tău, Isus Cristos.
† El a binevoit să vină în lume,
deoarece oamenii, păcătuind, te-au părăsit pe tine
şi nu se mai iubesc între ei.
El ne-a deschis ochii şi urechile,
ca să te recunoaştem pe tine ca Tatăl nostru, al tuturor,
şi să ne iubim unii pe alţii.†
† El ne-a adus vestea unei vieţi
pe care o vom trăi veşnic lângă tine, în splendorile tale,
şi ne-a arătat calea acestei vieţi
pe care el a mers înaintea noastră
şi pe care noi trebuie să o străbatem cu paşii iubirii.†
CP Acum, însă, Cristos ne adună la aceeaşi masă,
voind ca şi noi să facem ceea ce el a făcut mai înainte.
Îşi împreunează mâinile şi, ţinându-le asupra darurilor, spune:
CC Părinte preabun,
binevoieşte a sfinţi aceste daruri ale pâinii şi vinului
cu puterea Duhului Sfânt,
Îşi împreunează mâinile, apoi face semnul crucii asupra pâinii şi a potirului, o
singură dată pentru amândouă, spunând:
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ A III-A PENTRU LITURGHIILE CU COPII 1685
pentru ca ele să devină

trupul şi sângele Fiului tău, Isus Cristos.
Căci în acea seară,
înainte de a muri pentru noi,
stând la masă pentru ultima oară cu ucenicii săi,
a luat pâinea, a mulţumit,
a frânt-o şi le-a dat-o, zicând:

Arată celor de faţă ostia consacrată, apoi o aşază pe patenă şi, îngenunchind, o
adoră.
4. Apoi, continuă:
De asemenea,
Ia potirul şi, ţinându-l ridicat puţin deasupra altarului, continuă:
luând potirul, plin cu vin,
a mulţumit şi l-a dat ucenicilor săi, zicând:

Apoi le-a zis:

Arată celor de faţă potirul, apoi îl pune pe corporal şi, îngenunchind, îl adoră.
CP Misterul credinţei.
Toţi aclamă:
sau:
Moartea ta o vestim, Doamne, şi învierea ta o mărturisim,
sau:
moartea ta, Doamne, o vestim, până când vei veni în slavă.
sau:
6. Apoi, preotul spune, cu braţele deschise:
CC De aceea, Părinte sfânt,
noi stăm acum înaintea ta,
aducându-ne aminte cu bucurie
de ceea ce Isus Cristos a înfăptuit pentru mântuirea noastră.
La această jertfă sfântă,
pe care el a încredinţat-o Bisericii sale,
noi cinstim moartea şi învierea lui.
Tată sfânt, care eşti în ceruri,
te rugăm să ne primeşti, împreună cu Fiul tău iubit.
El a murit de bunăvoie pentru noi.
Tu, însă, l-ai înviat; de aceea, aclamăm:
Toţi aclamă:
R. Pe tine, Dumnezeule, care eşti bun, te lăudăm;
ţie îţi mulţumim.
RUGĂCIUNEA EUHARISTICĂ A III-A PENTRU LITURGHIILE CU COPII 1687

El, deşi trăieşte pururi la tine,
rămâne totuşi mijlocitorul nostru.
Toţi aclamă:
La sfârşit, însă, va veni cu mărire, în împărăţia lui,
nimeni nu va mai fi apăsat de suferinţă,
nimeni nu va mai vărsa lacrimi,
nimeni nu va mai cunoaşte tristeţea,
iar păcatul şi moartea nu vor mai stăpâni.
Toţi aclamă:
Părinte sfânt, care ne-ai chemat
să luăm cu bucurie de pe această masă trupul lui Cristos,
ajută-ne, te rugăm,
ca, întăriţi cu puterea acestei hrane,
să-ţi fim din ce în ce mai plăcuţi,
iar prin dăruirea Duhului Sfânt,
să devenim un singur trup în iubire.
C1 Adu-ţi aminte, Doamne,
de Papa nostru, N.,
de episcopul nostru, N.*, şi de toţi episcopii.
† Ajută-i pe toţi ucenicii lui Cristos
să înfăptuiască pacea
şi să împartă altora darul bucuriei.†
*

† Fă ca inimile credincioşilor
să se umple de bucuriile pascale,
şi această bucurie să o ducă la toţi oamenii
care se află în întristare.†
C1 Dăruieşte-ne nouă tuturor harul,
ca, împreună cu fericita Fecioară Maria, Maica lui Dumnezeu,
cu sfântul N. şi cu toţi sfinţii,
să locuim într-o zi împreună cu Cristos în lăcaşurile cereşti
şi să fim cu el alături de tine pentru veşnicie.
spune numai el:
Poporul aclamă:
R. Amin.

Alte rugciuni
ANEXA VI
pentru sfânta Liturghie

PREGĂTIRE
PENTRU SFÂNTA LITURGHIE
Rugăciunea sfântului Ambroziu
oamne Isuse Cristoase, iubitorule de oameni,
D mă ruşinez şi mă cutremur
voind să mă apropii de masa preadulcelui tău ospăţ,
eu, păcătosul, care nu mă încred în vrednicia mea,
dar mă încred în nespusa ta bunătate şi îndurare,
căci şi inima, şi trupul îmi sunt întinate de multe fărădelegi,
cugetul şi limba nu le-am păzit cu luare-aminte.
De aceea, eu, sărmanul, strâmtorat de necazuri,
alerg la tine, o, dumnezeire preabună,
măreţie înfricoşătoare, izvorul milostivirii,
spre tine mă grăbesc, ca să mă vindeci,
sub ocrotirea ta mă adăpostesc;
şi dacă mă înspăimânt de tine ca judecător,
tânjesc să-mi fii mântuitor.
Ţie, Doamne, îţi arăt rănile mele,
ţie îţi descopăr neajunsurile mele.
Ştiu că multe şi mari îmi sunt păcatele
şi din pricina lor sunt plin de teamă,
dar sper în îndurarea ta fără de margini.
Priveşte, aşadar, la mine cu ochii îndurării tale,
Rege veşnic, Dumnezeu şi om,
răstignit pe cruce pentru oameni!
În tine mi-am pus speranţa: ascultă-mă!
Fie-ţi milă de mine, cel plin de slăbiciuni şi păcate,
tu, care eşti izvorul nesecat al milostivirii!
1692 ALTE RUGĂCIUNI PENTRU SFÂNTA LITURGHIE
Te salut, Victimă mântuitoare,

jertfită pentru mine şi pentru întreg neamul omenesc
pe lemnul crucii!
Te salut, sânge nobil şi preţios,
izvorât din rănile Domnului meu, Isus Cristos răstignit,
care speli păcatele lumii întregi!
Adu-ţi aminte, Doamne, de făptura ta,
pe care ai răscumpărat-o cu sângele tău!
Îmi pare rău că am păcătuit
şi vreau să îndrept ce am făcut.
Îndepărtează, aşadar, de la mine, Părinte preaîndurător,
toate fărădelegile şi păcatele mele,
pentru ca, având cugetul şi trupul curat,
să mă învrednicesc a gusta Sfintele sfinţilor.
Dă-mi harul
ca această hrană sfântă a trupului şi sângelui tău,
pe care eu, nevrednicul, mă pregătesc a o primi,
să-mi fie iertare de păcate,
curăţare desăvârşită de greşeli,
alungarea gândurilor rele,
renaşterea simţămintelor bune,
săvârşire mântuitoare de fapte plăcute ţie,
precum şi ocrotire puternică a trupului şi a sufletului
împotriva curselor duşmanilor mei.
Amin.
PREGĂTIRE PENTRU SFÂNTA LITURGHIE 1693
Rugăciunea sfântului Toma de Aquino
D iată, mă apropii de taina Fiului tău unul-născut,

eu, cel necurat, de Izvorul milostivirii,
eu, cel orb, de strălucirea Luminii veşnice,
eu, cel sărac şi lipsit, de Domnul cerului şi al pământului.
Implor, aşadar, belşugul dărniciei tale nemărginite,
ca să binevoieşti a-mi tămădui slăbiciunea,
a-mi spăla prihana, a-mi lumina orbirea,
a-mi îmbogăţi sărăcia, a-mi acoperi goliciunea,
ca să primesc pâinea îngerilor,
pe Regele regilor şi pe Stăpânul stăpânitorilor,
cu atâta respect şi umilinţă, cu atâta căinţă şi evlavie,
cu atâta puritate şi credinţă, cu o astfel de hotărâre şi intenţie bună,
încât să fie spre mântuirea sufletului meu.
Dă-mi, te rog, harul
să primesc nu numai sacramentul trupului şi sângelui Domnului,
ci şi lucrarea şi puterea lui.
Dumnezeule preabun, dă-mi harul
să primesc astfel trupul Fiului tău unul-născut,
pe care l-a luat din Fecioara Maria,
încât să mă învrednicesc a fi încorporat în trupul său mistic
şi a mă număra printre mădularele lui.
Te rog, Părinte preaiubitor,
ca pe Fiul tău iubit,
pe care acum vreau să-l primesc sub văl, cât sunt pe cale,
să ajung să-l contemplu cândva în veşnicie, cu faţa descoperită.
El, care, împreună cu tine, vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.
Amin.
Rugăciune către sfânta Fecioară Maria
, Maică a iubirii şi a îndurării, preasfântă Fecioară Marie,
O eu, sărmanul şi nevrednicul păcătos,

alerg la tine cu toată dragostea inimii mele
şi implor bunătatea ta
ca, după cum ai stat alături de preadulcele tău Fiu răstignit pe cruce,
la fel să binevoieşti a-mi sta alături şi mie, sărmanului păcătos,
şi tuturor preoţilor care, aici şi în întreaga Biserică, aduc jertfă astăzi,
pentru ca, ajutaţi de harul tău,
să putem aduce ofrandă vrednică şi bineplăcută
în faţa Treimii celei de o fiinţă şi nedespărţite!
Amin.
Formula de intenţie
u voiesc să celebrez sfânta Liturghie
E şi să consacru trupul şi sângele Domnului nostru Isus Cristos

după ritul sfintei Biserici Romane,
spre lauda atotputernicului Dumnezeu
şi a întregii Biserici triumfătoare,
spre folosul meu şi al întregii Biserici luptătoare,
pentru toţi cei care s-au încredinţat,
în general şi în special, rugăciunilor mele
şi spre binele sfintei Biserici Romane.
Amin.
Bucurie şi pace, îndreptarea vieţii, răgaz de pocăinţă adevărată,
harul şi mângâierea Duhului Sfânt şi statornicie în fapte bune
să ne dea nouă atotputernicul şi milostivul Dumnezeu.
Amin.
MULŢUMIRE
DUPĂ SFÂNTA LITURGHIE
Rugăciunea sfântului Toma de Aquino
ţi mulţumesc, Doamne,
Î Părinte sfânt, Dumnezeu atotputernic şi veşnic,

care pe mine, păcătosul şi nevrednicul slujitor al tău,
fără nici un merit din partea mea,
ci numai din bunăvoinţa îndurării tale,
ai binevoit să mă îndestulezi cu preţiosul trup şi sânge
al Fiului tău, Domnul nostru Isus Cristos.
Şi te rog ca această sfântă Împărtăşanie
să nu-mi fie fărădelege spre osândă,
ci mijlocire mântuitoare spre iertare.
Să-mi fie armură de credinţă şi scut de bunăvoinţă;
să-mi fie eliberare de patimi, nimicire a poftelor,
sporire a iubirii şi a răbdării, a umilinţei
şi a ascultării şi a tuturor virtuţilor.
Să-mi fie apărare puternică
de cursele tuturor vrăjmaşilor, văzuţi şi nevăzuţi,
şi liniştire desăvârşită a tuturor pornirilor rele, trupeşti şi sufleteşti.
Să-mi fie alipire puternică de tine, Dumnezeul unic şi adevărat,
şi săvârşire fericită a vieţii mele.
Şi te rog să binevoieşti a mă duce pe mine, păcătosul,
la ospăţul negrăit, unde tu, împreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt,
eşti pentru sfinţii tăi lumină adevărată, îndestulare deplină,
bucurie veşnică, desfătare şi fericire desăvârşită.
Amin.
Invocaţii
către Mântuitorul
ufletul lui Cristos, sfinţeşte-mă!
S Trupul lui Cristos, mântuieşte-mă!

Sângele lui Cristos, aprinde-mă de dragoste!
Apa coastei lui Cristos, spală-mă!
Patima lui Cristos, întăreşte-mă!
O, bunule Isus, ascultă-mă!
În rănile tale ascunde-mă!
Nu mă lăsa să mă despart de tine!
De vrăjmaşul cel rău apără-mă!
În ceasul morţii mele, cheamă-mă
şi porunceşte-mi să vin la tine,
ca să te laud cu sfinţii tăi în vecii vecilor.
Amin.
Jertfire de sine
rimeşte, Doamne,
P libertatea mea întreagă.

Primeşte-mi toată memoria, mintea şi voinţa.
Tot ce am este primit de la tine:
ţi le înapoiez în întregime,
spre a fi călăuzit de voinţa ta.
Dăruieşte-mi numai iubirea şi harul tău
şi sunt destul de bogat şi nu mai cer nimic altceva.
MULŢUMIRE DUPĂ SFÂNTA LITURGHIE 1697
Rugăciune către Isus răstignit
ată, o, bunule şi preadulce Isus,
I că mă arunc în genunchi înaintea feţei tale

şi te implor cu cea mai mare înflăcărare
să binevoieşti a întipări în inima mea
simţăminte vii de credinţă, de speranţă şi de iubire,
precum şi căinţă adevărată de păcatele mele
şi o voinţă puternică de a mă îndrepta de ele,
în timp ce, cu mare iubire şi durere,
privesc şi contemplu cele cinci răni ale tale,
având înaintea ochilor
ceea ce a spus profetul David despre tine, bunule Isus:
„Au străpuns mâinile şi picioarele mele,
au numărat toate oasele mele”. (Ps 21,17-18)
Rugăciune universală
atribuită papei Clement al XI-lea
red, Doamne, dar fă-mă să cred cu mai multă putere;
C sper, dar fă-mă să sper cu mai multă încredere;

iubesc, dar fă-mă să iubesc cu mai multă înflăcărare;
îmi plâng păcatele, dar fă să le plâng mai tare.
Te ador ca pe începutul a toate;
te doresc ca pe scopul a tot ce există;
te laud ca pe binefăcătorul veşnic;
te chem ca pe apărătorul plin de bunăvoinţă.
Călăuzeşte-mă cu înţelepciunea ta,
stăpâneşte-mă cu dreptatea ta,
mângâie-mă cu bunătatea ta,
ocroteşte-mă cu puterea ta.
Îţi ofer, Doamne, gândurile mele, ca să le îndrepţi spre tine;

cuvintele, ca să fie despre tine; faptele, ca să fie după voinţa ta;
suferinţele, ca să fie pentru tine.
Vreau tot ce vrei tu, vreau pentru că vrei tu,
vreau aşa cum vrei tu, vreau cât timp vrei tu.
Te rog, Doamne, să-mi luminezi mintea,
să-mi înflăcărezi voinţa, să-mi purifici inima,
să-mi sfinţeşti sufletul.
Să-mi plâng fărădelegile trecute,
să alung ispitele viitoare, să-mi îndrept înclinaţiile rele,
să cultiv virtuţile plăcute ţie.
Dăruieşte-mi, Dumnezeule preabun, iubire faţă de tine,
ură faţă de egoismul meu,
zel pentru aproapele, dispreţ faţă de lume.
Să mă străduiesc să-i ascult pe mai-marii mei,
să-i ajut pe cei mai mici,
prietenilor să le fiu de folos, iar pe duşmani să-i iert.
Să birui patimile prin asprimea vieţii,
zgârcenia, prin dărnicie,
mânia, prin blândeţe,
lâncezeala, prin râvnă.
Fă-mă prudent în sfaturi, statornic în primejdii,
răbdător în necazuri, umil în izbândă.
Fă-mă, Doamne, să fiu atent la rugăciune,
cumpătat la mâncare, harnic la muncă, tare în hotărâri.
Să mă îngrijesc de curăţia inimii,
de modestia înfăţişării, de exemplul bun în cuvinte,
de buna rânduială a vieţii mele.
Să veghez stăruitor la stăpânirea firii, la colaborarea cu harul,
la păzirea legii, la grija pentru mântuire.
Să învăţ de la tine cât sunt de slabe cele pământeşti,
cât sunt de măreţe cele dumnezeieşti,
cât sunt de scurte cele vremelnice,
cât de trainice sunt cele veşnice.
MULŢUMIRE DUPĂ SFÂNTA LITURGHIE 1699
Dă-mi harul să fiu pregătit în clipa morţii,

să mă tem de judecată,
să fug de iad, să dobândesc raiul.
Amin.
Rugăciune către sfânta Fecioară Maria
, Marie, Fecioară şi Maică preasfântă,
O iată, l-am primit pe Fiul tău preaiubit,

pe care l-ai zămislit în sânul tău nepătat,
l-ai născut, l-ai alăptat şi l-ai îmbrăţişat cu duioşie!
Te bucurai de vederea lui şi te umpleai de desfătare.
Iar acum, eu îl aduc înaintea ta
şi ţi-l ofer cu umilinţă şi iubire,
ca să-l strângi în braţele tale, să-l iubeşti cu inima ta,
să-l oferi Preasfintei Treimi ca pe supremul cult de adorare,
pentru cinstea şi slava ta
şi pentru nevoile mele şi ale lumii întregi.
Te rog, aşadar, Maică preaiubitoare,
dobândeşte-mi iertare de toate păcatele
şi har îmbelşugat, ca să-l slujesc din nou,
cu mai multă fidelitate,
şi, în cele din urmă,
harul statorniciei în bine până la sfârşit,
ca să-l pot lăuda împreună cu tine în toţi vecii vecilor.
Amin.
a22. Indici (1701-1729):MISSALE ROMANUM 13.12.2008 10:58 Pagina 1701
Indici
INDICE ALFABETIC
AL CELEBRĂRILOR
ADALBERT, episcop martir, 23 aprilie ......................................................................................... 760

AGATA, fecioară martiră, 5 februarie.......................................................................................... 735
AGNEZA, fecioară martiră, 21 ianuarie....................................................................................... 720
AHILE şi NEREU, martiri, 12 mai............................................................................................. 769
ALBERT CEL MARE, episcop şi învăţător al Bisericii, 15 noiembrie........................................... 908
ALFONS MARIA DE LIGUORI, episcop şi învăţător al Bisericii, 1 august ................................... 821
ALOIS DE GONZAGA, călugăr, 21 iunie .................................................................................... 787
AMBROZIU, episcop şi învăţător al Bisericii, 7 decembrie........................................................... 920
ANA şi IOACHIM, părinţii sfintei Fecioare Maria, 26 iulie .......................................................... 817
ANDREI, apostol, 30 noiembrie.................................................................................................. 916
ANDREI DUNG-LAC, preot, şi ÎNSOŢITORII, martiri, 24 noiembrie........................................ 914
ANDREI KIM TAEGŐN, preot, PAUL CHŐNG HASANG,
şi ÎNSOŢITORII, martiri, 20 septembrie ............................................................................... 865
ANGELA MERICI, fecioară, 27 ianuarie...................................................................................... 724
ANSELM, episcop şi învăţător al Bisericii, 21 aprilie .................................................................... 759
ANTON, abate, 17 ianuarie......................................................................................................... 718
ANTON DE PADOVA, preot şi învăţător al Bisericii, 13 iunie ..................................................... 786
ANTON MARIA CLARET, episcop, 24 octombrie ...................................................................... 890
ANTON MARIA ZACCARIA, preot, 5 iulie .................................................................................. 807
APOLINAR, episcop martir, 20 iulie ............................................................................................. 812
ATANASIU, episcop şi învăţător al Bisericii, 2 mai........................................................................ 767
AUGUSTIN DE CANTERBURY, episcop, 27 mai........................................................................... 776
AUGUSTIN, episcop şi învăţător al Bisericii, 28 august ................................................................ 849
AUGUSTIN ZHAO RONG, preot, şi ÎNSOŢITORII, martiri, 9 iulie ............................................. 808
BARNABA, apostol, 11 iunie ........................................................................................................ 785

BARTOLOMEU, apostol, 24 august .............................................................................................. 847
BEDA VENERABILUL, preot şi învăţător al Bisericii, 25 mai....................................................... 774
BENEDICT, abate, patron al Europei, 11 iulie............................................................................. 808
BERNARD, abate şi învăţător al Bisericii, 20 august.................................................................... 843
BERNARDIN DIN SIENA, preot, 20 mai...................................................................................... 772
BLAZIU, episcop martir, 3 februarie............................................................................................ 734
BONAVENTURA, episcop şi învăţător al Bisericii, 15 iulie ............................................................ 811
BONIFACIU, episcop martir, 5 iunie ............................................................................................. 783
BRIGITTA, călugăriţă, patroană a Europei, 23 iulie..................................................................... 814
BRUNO, preot, 6 octombrie........................................................................................................ 880
1704 INDICI
CAIETAN, preot, 7 august............................................................................................................ 828

CALIXT I, papă martir, 14 octombrie ....................................................................................... 883
CAMIL DE LELLIS, preot, 14 iulie............................................................................................... 810
CAROL BORROMEU, episcop, 4 noiembrie................................................................................. 901
CAROL LWANGA şi ÎNSOŢITORII, martiri, 3 iunie .................................................................... 782
CAZIMIR, rege, 4 martie .............................................................................................................. 743
CECILIA, fecioară martiră, 22 noiembrie.................................................................................... 912
CIPRIAN, episcop, şi CORNELIU, papă, martiri, 16 septembrie .................................................863
CIRIL, călugăr, şi METODIU, episcop, patroni ai Europei, 14 februarie..................................... 738
CIRIL DE ALEXANDRIA, episcop şi învăţător al Bisericii, 27 iunie ............................................. 796
CIRIL DE IERUSALIM, episcop şi învăţător al Bisericii, 18 martie ............................................... 746
CLARA, fecioară, 11 august.......................................................................................................... 832
CLEMENT I, papă martir, 23 noiembrie.................................................................................... 913
COLUMBAN, abate, 23 noiembrie .............................................................................................. 913
CORNELIU, papă, şi CIPRIAN, episcop, martiri, 16 septembrie................................................. 863
COSMA şi DAMIAN, martiri, 26 septembrie ............................................................................. 869
CRISTOFOR MAGALLANES, preot, şi ÎNSOŢITORII, martiri, 21 mai.......................................... 773
DAMASUS I, papă, 11 decembrie............................................................................................... 927

DAMIAN şi COSMA, martiri, 26 septembrie ............................................................................. 869
DIONISIU, episcop, şi ÎNSOŢITORII, martiri, 9 octombrie......................................................... 882
DOMINIC, preot, 8 august........................................................................................................... 829
ECATERINA DIN ALEXANDRIA, fecioară martiră, 25 noiembrie.............................................. 915

ECATERINA DIN SIENA, fecioară şi învăţătoare a Bisericii,
patroană a Europei, 29 aprilie................................................................................................ 764
EDITH STEIN (TEREZA BENEDICTA A CRUCII),
fecioară martiră, 9 august ....................................................................................................... 830
EFREM, diacon şi învăţător al Bisericii, 9 iunie............................................................................ 784
ELISABETA A PORTUGALIEI, 4 iulie.......................................................................................... 806
ELISABETA A UNGARIEI, călugăriţă, 17 noiembrie.................................................................. 910
EUSEBIU DE VERCELLI, episcop, 2 august................................................................................. 822
FABIAN, papă martir, 20 ianuarie............................................................................................... 719

FELICITAS şi PERPETUA, martire, 7 martie ............................................................................... 743
FIDEL DIN SIGMARINGEN, preot martir, 24 aprilie .................................................................. 760
FILIP NERI, preot, 26 mai........................................................................................................... 775
FILIP şi IACOB (CEL MIC), apostoli, 3 mai................................................................................. 768
FRANCISC DE PAOLA, pustnic, 2 aprilie ..................................................................................... 756
FRANCISC DE SALES, episcop şi învăţător al Bisericii, 24 ianuarie ............................................. 721
FRANCISC DIN ASSISI, 4 octombrie.......................................................................................... 879
FRANCISC XAVERIU, preot, 3 decembrie................................................................................... 918
FRANCISCA ROMANA, călugăriţă, 9 martie................................................................................ 745
INDICE ALFABETIC AL CELEBRĂRILOR 1705
GABRIEL, MIHAIL şi RAFAEL, arhangheli, 29 septembrie ....................................................... 872

GERTRUDA, fecioară, 16 noiembrie ........................................................................................... 909
GHEORGHE, martir, 23 aprilie................................................................................................... 759
GRIGORE AL VII-LEA, papă, 25 mai ........................................................................................ 774
GRIGORE CEL MARE, papă şi învăţător al Bisericii, 3 septembrie ........................................... 853
GRIGORE DIN NAZIANZ
şi VASILE CEL MARE, episcopi, învăţători ai Bisericii, 2 ianuarie.......................................... 715
HEDVIGA, călugăriţă, 16 octombrie .......................................................................................... 885

HENRIC, împărat, 13 iulie........................................................................................................... 810
HIPOLIT, preot, şi PONŢIAN, papă, martiri, 13 august ............................................................. 833
IACOB (CEL MARE), apostol, 25 iulie ......................................................................................... 816

IACOB (CEL MIC) şi FILIP, apostoli, 3 mai ................................................................................ 768
IANUARIU, episcop martir, 19 septembrie .................................................................................. 864
IERONIM EMILIANI, 8 februarie ............................................................................................... 736
IERONIM, preot şi învăţător al Bisericii, 30 septembrie.............................................................. 874
IGNAŢIU DE ANTIOHIA, episcop martir, 17 octombrie ............................................................ 886
IGNAŢIU DE LOYOLA, preot, 31 iulie......................................................................................... 820
ILARIU, episcop şi învăţător al Bisericii, 13 ianuarie .................................................................... 718
IOACHIM şi ANA, părinţii sfintei Fecioare Maria, 26 iulie .......................................................... 817
IOAN AL CRUCII, preot şi învăţător al Bisericii, 14 decembrie ................................................. 928
IOAN AL LUI DUMNEZEU, călugăr, 8 martie............................................................................. 744
IOAN, apostol şi evanghelist, 27 decembrie ................................................................................. 932
IOAN BAPTIST DE LA SALLE, preot, 7 aprilie............................................................................ 757
IOAN BOSCO, preot, 31 ianuarie ................................................................................................ 726
IOAN BOTEZĂTORUL
– Martiriul, 29 august ........................................................................................................... 851
– Naşterea, 24 iunie............................................................................................................... 790
IOAN DAMASCHINUL, preot şi învăţător al Bisericii, 4 decembrie............................................. 919
IOAN DE BRÉBEUF şi ISAAC JOGUES, preoţi,
şi ÎNSOŢITORII, martiri, 19 octombrie................................................................................. 888
IOAN DE CAPISTRAN, preot, 23 octombrie............................................................................... 890
IOAN DE KĘTY, preot, 23 decembrie........................................................................................ 930
IOAN EUDES, preot, 19 august................................................................................................... 842
IOAN FISHER, episcop, şi THOMAS MORUS, martiri, 22 iunie .................................................. 789
IOAN GURĂ DE AUR, episcop şi învăţător al Bisericii, 13 septembrie....................................... 857
IOAN I, papă martir, 18 mai ....................................................................................................... 772
IOAN LEONARDI, preot, 9 octombrie........................................................................................ 882
IOAN MARIA VIANNEY, preot, 4 august ................................................................................... 823
IOANA FRANCISCA DE CHANTAL, călugăriţă, 12 august.......................................................... 833
IOSAFAT, episcop martir, 12 noiembrie ...................................................................................... 907
1706 INDICI
IOSEFINA BAKHITA, fecioară, 8 februarie.................................................................................. 737

IOSIF
– Muncitorul, 1 mai................................................................................................................ 768
– Soţul Sfintei Fecioare Maria, 19 martie .............................................................................. 747
IOSIF DE CALASANZ, preot, 25 august ...................................................................................... 848
IRINEU, episcop martir, 28 iunie.................................................................................................. 796
ISAAC JOGUES şi IOAN DE BRÉBEUF, preoţi,
şi ÎNSOŢITORII, martiri, 19 octombrie................................................................................. 888
ISIDOR, episcop şi învăţător al Bisericii, 4 aprilie ......................................................................... 756
ISUS CRISTOS, DOMNUL NOSTRU
– Botezul Domnului................................................................................................................. 204
– Buna-Vestire, 25 martie ..................................................................................................... 752
– Epifania Domnului, 6 ianuarie sau duminica ce cade între 2 şi 8 ianuarie................. 187
– Înălţarea la cer...................................................................................................................... 447
– Înălţarea Sfintei Cruci, 14 septembrie............................................................................... 858
– Întâmpinarea Domnului, 2 februarie.................................................................................. 727
– Învierea Domnului ................................................................................................................ 353
– Joia Cinei Domnului............................................................................................................. 309
– Naşterea Domnului, 25 decembrie .................................................................................... 165
– Preasfânta Inimă, vineri după duminica a II-a de după Rusalii ................................... 527
– Preasfântul Trup şi Sânge, joi după Preasfînta Treime.................................................... 523
– Regele Universului, duminica a XXXIV-a de peste an ....................................................532
– Schimbarea la Faţă a Domnului, 6 august.......................................................................... 824
– Sfânta Familie: Isus, Maria şi Iosif ................................................................................... 175
– Sfântul Nume al lui Isus, 3 ianuarie................................................................................... 716
– Vinerea Pătimirii Domnului ................................................................................................ 324
IUDA şi SIMON, apostoli, 28 octombrie..................................................................................... 891
IUSTIN, martir, 1 iunie ................................................................................................................ 780
ÎNGERI PĂZITORI, 2 octombrie................................................................................................ 877

ÎNTEMEIETORII SOCIETĂŢII
„SLUJITORII SFINTEI FECIOARE MARIA”, 17 februarie.................................................... 740
JUAN DIEGO, 9 decembrie........................................................................................................ 926
LAURENŢIU, diacon martir, 10 august ........................................................................................ 831

LAURENŢIU DIN BRINDISI, preot şi învăţător al Bisericii, 21 iulie............................................. 812
LAURENŢIU RUIZ şi ÎNSOŢITORII, martiri, 28 septembrie...................................................... 872
LEON CEL MARE, papă şi învăţător al Bisericii, 10 noiembrie ................................................. 904
LUCA, evanghelist, 18 octombrie ................................................................................................ 887
LUCIA, fecioară martiră, 13 decembrie....................................................................................... 928
LUDOVIC, rege, 25 august ........................................................................................................... 848
LUDOVIC MARIA GRIGNION DE MONTFORT, preot, 28 aprilie ............................................. 763
MARCELIN şi PETRU, martiri, 2 iunie........................................................................................ 781

MARCU, evanghelist, 25 aprilie .................................................................................................... 761
MARGARETA A SCOŢIEI, 16 noiembrie.................................................................................... 909
MARGARETA MARIA ALACOQUE, fecioară, 16 octombrie....................................................... 885
MARIA, fecioară
– Adormirea Maicii Domnului, 15 august............................................................................. 836
– Comemorarea Sfintei Fecioare în zi de sâmbătă .................................................................... 947
– De la Fatima, 13 mai.......................................................................................................... 770
– De la Guadalupe, 12 decembrie ........................................................................................ 927
– De la Lourdes, 11 februarie............................................................................................... 738
– De pe Muntele Carmel, 16 iulie .......................................................................................... 811
– Inima Neprihănită, sâmbătă după duminica a II-a după Rusalii.................................. 778
– Îndurerată, 15 septembrie ................................................................................................. 862
– Născătoare de Dumnezeu, 1 ianuarie .................................................................................. 179
– Neprihănita Zămislire, 8 decembrie .................................................................................. 922
– Naşterea, 8 septembrie...................................................................................................... 854
– Numele Mariei, 12 septembrie .......................................................................................... 856
– Prezentarea la Templu, 21 noiembrie ................................................................................ 912
– Regina Rozariului, 7 octombrie ......................................................................................... 880
– Regină, 22 august ............................................................................................................... 845
– Sfinţirea Bazilicii „Maria cea Mare”, 5 august .................................................................. 823
– Vizita la Elisabeta, 31 mai ................................................................................................ 777
MARIA GORETTI, fecioară martiră, 6 iulie ................................................................................. 807
MARIA MAGDALENA, 22 iulie ................................................................................................... 813
MARIA MAGDALENA DE PAZZI, fecioară, 25 mai..................................................................... 775
MARTA, 29 iulie .......................................................................................................................... 818
MARTIN DE PORRES, călugăr, 3 noiembrie .............................................................................. 900
MARTIN DIN TOURS, episcop, 11 noiembrie............................................................................. 906
MARTIN I, papă martir, 13 aprilie.............................................................................................. 758
MATEI, apostol şi evanghelist, 21 septembrie.............................................................................. 866
MATIA, apostol, 14 mai ............................................................................................................... 771
MAXIMILIAN MARIA KOLBE, preot martir, 14 august.............................................................. 834
METODIU, episcop, şi CIRIL, călugăr,
patroni ai Europei, 14 februarie ............................................................................................ 738
MIHAIL, GABRIEL şi RAFAEL, arhangheli, 29 septembrie ....................................................... 872
MONICA, 27 august .................................................................................................................... 849
NEREU şi AHILE, martiri, 12 mai.............................................................................................. 769

NICOLAE, episcop, 6 decembrie ................................................................................................. 920
NORBERT, episcop, 6 iunie .......................................................................................................... 784
OSCAR, episcop, 3 februarie........................................................................................................ 735

1708 INDICI
PANCRAŢIU, martir, 12 mai ........................................................................................................ 770

PATRICIU, episcop, 17 martie ...................................................................................................... 745
PAUL, apostol
– Convertirea, 25 ianuarie...................................................................................................... 722
– Sfinţirea bazilicilor „Petru” şi „Paul”, 18 noiembrie......................................................... 910
– şi Petru, 29 iunie................................................................................................................. 798
PAUL AL CRUCII, preot, 19 octombrie....................................................................................... 889
PAUL CHŐNG HASANG şi ANDREI KIM TAEGŐN, preot,
şi ÎNSOŢITORII, martiri, 20 septembrie ............................................................................... 865
PAUL MIKI şi ÎNSOŢITORII, martiri, 6 februarie ...................................................................... 736
PAULIN DE NOLA, episcop, 22 iunie .......................................................................................... 788
PERPETUA şi FELICITAS, martire, 7 martie ............................................................................... 743
PETRU, apostol
– Catedra, 22 februarie ......................................................................................................... 741
– Sfinţirea bazilicilor „Petru” şi „Paul”, 18 noiembrie......................................................... 910
– şi Paul, 29 iunie .................................................................................................................. 798
PETRU CANISIU, preot şi învăţător al Bisericii, 21 decembrie ................................................... 930
PETRU CHANEL, preot martir, 28 aprilie ................................................................................... 762
PETRU CLAVER, preot, 9 septembrie......................................................................................... 855
PETRU CRISOLOGUL, episcop şi învăţător al Bisericii, 30 iulie.................................................... 819
PETRU DAMIAN, episcop şi învăţător al Bisericii, 21 februarie .................................................. 740
PETRU IULIAN EYMARD, preot, 2 august.................................................................................. 822
PETRU şi MARCELIN, martiri, 2 iunie........................................................................................ 781
PIUS AL V-LEA, papă, 30 aprilie ................................................................................................ 765
PIUS AL X-LEA, papă, 21 august ............................................................................................... 844
PIUS DE PIETRELCINA, preot, 23 septembrie........................................................................... 867
POLICARP, episcop martir, 23 februarie...................................................................................... 742
POMENIREA TUTUROR CREDINCIOŞILOR RĂPOSAŢI, 2 noiembrie ...................................... 897
PONŢIAN, papă, şi HIPOLIT, preot, martiri, 13 august ............................................................. 833
PREASFÂNTA TREIME, duminica de după Rusalii .................................................................. 518
PRIMII SFINŢI MARTIRI DIN ROMA, 30 iunie .......................................................................... 804
PRUNCII NEVINOVAŢI, martiri, 28 decembrie ......................................................................... 933
RAFAEL, MIHAIL şi GABRIEL, arhangheli, 29 septembrie ....................................................... 872

RAYMUND DIN PENYAFORT, preot, 7 ianuarie ......................................................................... 717
RITA DIN CASCIA, călugăriţă, 22 mai......................................................................................... 773
ROBERT BELLARMIN, episcop şi învăţător al Bisericii, 17 septembrie....................................... 864
ROMUALD, abate, 19 iunie.......................................................................................................... 787
ROZA DE LIMA, fecioară, 23 august........................................................................................... 846
SCOLASTICA, fecioară, 10 februarie............................................................................................ 737

SEBASTIAN, martir, 20 ianuarie.................................................................................................. 720
SFINŢIREA
– Bazilicii din Lateran, 9 noiembrie..................................................................................... 902
– Bazilicii „Maria cea Mare”, 5 august................................................................................. 823
– Bazilicilor „Petru” şi „Paul”, 18 noiembrie ...................................................................... 910
SHARBEL MAKHLUF, preot, 24 iulie........................................................................................... 815
SILVESTRU I, papă, 31 decembrie ............................................................................................. 935
SIMON şi IUDA, apostoli, 28 octombrie..................................................................................... 891
SIXT AL II-LEA, papă, şi ÎNSOŢITORII, martiri, 7 august ......................................................... 828
STANISLAU, episcop martir, 11 aprilie ......................................................................................... 758
ŞTEFAN AL UNGARIEI, rege, 16 august ..................................................................................... 842

ŞTEFAN, primul martir, 26 decembrie ....................................................................................... 931
TEREZA A LUI ISUS, fecioară şi învăţător al Bisericii, 15 octombrie ......................................... 884

TEREZA A PRUNCULUI ISUS, fecioară şi învăţător al Bisericii, 1 octombrie ............................. 876
TEREZA BENEDICTA A CRUCII (EDITH STEIN), fecioară martiră, 9 august........................... 830
THOMAS BECKET, episcop martir, 29 decembrie ...................................................................... 934
THOMAS MORUS şi IOAN FISHER, episcop, martiri, 22 iunie ................................................... 789
TIMOTEI şi TIT, episcopi, 26 ianuarie ........................................................................................ 723
TIT şi TIMOTEI, episcopi, 26 ianuarie ........................................................................................ 723
TOMA, apostol, 3 iulie.................................................................................................................. 805
TOMA DE AQUINO, preot şi învăţător al Bisericii, 28 ianuarie .................................................. 725
TOŢI SFINŢII, 1 noiembrie........................................................................................................ 893
TURIBIU DE MONGROVEJO, episcop, 23 martie........................................................................ 751
VASILE CEL MARE

şi GRIGORE DIN NAZIANZ, episcopi, învăţători ai Bisericii, 2 ianuarie ............................... 715
VENCESLAU, martir, 28 septembrie .......................................................................................... 871
VINCENŢIU DE PAUL, preot, 27 septembrie............................................................................. 870
VINCENŢIU, diacon martir, 22 ianuarie...................................................................................... 721
VINCENŢIU FERRER, preot, 5 aprilie ......................................................................................... 757
INDICE DE PREFEŢE
Pentru timpurile liturgice
Pentru timpul Adventului

1. Cele două veniri ale lui Cristos.............................................. 552(t). 1360(s). 1362(S)
2. Dubla aşteptare a venirii lui Cristos ..................................... 553(t). 1364(s). 1366(S)
Pentru timpul Crăciunului
1. Cristos, Lumina lumii.............................................................. 554(t). 1368(s). 1370(S)
2. Refacerea Universului prin întrupare ................................... 555(t). 1372(s). 1374(S)
3. Întruparea Cuvântului,
schimb minunat între Dumnezeu şi oameni ......................... 556(t). 1376(s). 1378(S)
4. Epifania Domnului: Cristos, Lumina popoarelor .............. 557(t). 1380(s). 1382(S)
Pentru timpul Postului Mare
1. Semnificaţia spirituală a Postului Mare ................................ 558(t). 1384(s). 1386(S)
2. Convertirea lăuntrică............................................................... 559(t). 1388(s). 1390(S)
3. Roadele înfrânării.................................................................................. 560(t). 1392(s)
4. Roadele postului.................................................................................... 561(t). 1394(s)
5. Isus biruitor în ispite (Duminica I )............................................................... 218(t)
6. Schimbarea la faţă a Domnului (Duminica a II-a ) ..................................... 229(t)
7. Femeia samariteană (Duminica III-a ) ........................................................... 240(t)
8. Orbul din naştere (Duminica IV-a )............................................................... 251(t)
9. Învierea lui Lazăr (Duminica V-a )................................................................. 262(t)
Pentru pătimirile Domnului
1. Puterea crucii............................................................................ 562(t). 1396(s). 1398(S)
2. Biruinţa lui Cristos prin suferinţele sale............................................ 563(t). 1400(s)
3. Duminica Floriilor ................................................................................. 291(S). 292(t)
4. Joia Sfântă (Liturghia crismei).............................................................. 301(S). 304(t)
Pentru Timpul Pascal
1. Misterul pascal ......................................................................... 564(t). 1402(s). 1404(S)
2. Viaţa nouă în Cristos .............................................................. 565(t). 1406(s). 1408(S)
3. Cristos este viu şi mijloceşte pentru noi.............................. 566(t). 1410(s). 1412(S)
4. Reînnoirea universului prin misterul pascal ........................ 567(t). 1414(s). 1416(S)
(t) text (s) ton simplu (S) ton solemn

INDICE DE PREFEŢE 1711
5. Cristos, preot şi jertfă ............................................................. 568(t). 1418(s). 1420(S)

6. Înălţarea Domnului:
a) Misterul Înălţării I............................................................... 569(t). 1422(s). 1424(S)
b) Misterul Înălţării II............................................................. 570(t). 1426(s). 1428(S)
7. Duminica Rusaliilor: Misterul Rusaliilor ............................................ 469(S). 471(t)
Pentru Timpul de peste an
1. Misterul pascal şi poporul lui Dumnezeu........................................ 571(t). 1430(S)
2. Misterul mântuirii................................................................................. 572(t). 1432(S)
3. Mântuirea omului prin omul Isus Cristos ........................................ 573(t). 1434(S)
4. Istoria mântuirii.................................................................................... 574(s). 1436(S)
5. Scopul creaţiei....................................................................................... 575(t). 1438(S)
6. Duhul Sfânt, chezăşia Paştelui veşnic ............................................... 576(t). 1440(S)
7. Prin ascultarea sa, Cristos ne-a adus mântuirea .............................. 577(t). 1442(S)
8. Sfânta Treime, izvorul unităţii Bisericii ............................................ 578(t). 1444(S)
Prefeţe comune
1. Reînnoirea universală în Cristos............................................ 591(t). 1471(s). 1473(S)
2. Mântuirea prin Cristos............................................................ 592(t). 1475(s). 1477(S)
3. Dumnezeu – Creatorul şi Răscumpărătorul omului.......... 593(t). 1479(s). 1481(S)
4. Cântarea de laudă este un dar al lui Dumnezeu................. 594(t). 1483(s). 1485(S)
5. Vestirea misterului lui Cristos................................................ 595(t). 1487(s). 1489(S)
6. Misterul mântuirii în Cristos (Rug. euharistică a II-a) ....... 596(t). 1491(s). 1493(S)
7. Lauda lui Dumnezeu creatorul (Rug. euharistică a IV-a)............... 527(t). 1537(S)
Pentru sărbătorile
şi misterele Domnului
Misterul Preasfintei Treimi ............................................................................ 519(S). 521(t)

Misterul Întrupării (25 martie) ...................................................................... 753(S). 754(t)
Botezul Domnului: Consacrarea şi misiunea lui Isus................................ 205(S). 207(t)
Preasfânta Inimă a lui Isus: Iubirea nemărginită a lui Cristos ................. 528(S). 530(t)
Victoria crucii glorioase (14 septembrie)..................................................... 859(S). 861(t)
Preasfânta Euharistie:
1. Sacrificiul şi sacramentul lui Cristos.................................................. 579(t). 1446(S)
2. Roadele preasfintei Euharistii ............................................................ 580(t). 1448(S)

1712 INDICI
Prezentarea Domnului la Templu (2 februarie) ......................................... 731(S). 733(t)

Cristos, Regele Universului ............................................................................ 533(S). 535(t)
Misterul Schimbării la faţă (6 august)........................................................... 825(S). 826(t)
Sfinţirea unei biserici:
1. Misterul templului lui Dumnezeu, care este Biserica
(Comunul sfinţirii unei biserici I)......................................................... 940(S). 942(t)
2. Misterul Bisericii, care este mireasa lui Cristos şi templul Duhului Sfânt
(Comunul sfinţirii unei biserici II)................................................................... 945(t)
Duhul Sfânt:
1. Trimiterea Duhului Sfânt de către Domnul în Biserică
(Liturghii votive la Duhul Sfânt I)................................................................. 1257(t)
2. Lucrarea Duhului Sfânt în Biserică
(Liturghii votive la Duhul Sfânt II) ............................................................... 1259(t)
Pentru sărbătorile sfinţilor
Pentru sfânta Fecioară Maria

1. Sfânta Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu.......................... 581(t). 1450(S)
2. Prin cuvintele Mariei, Biserica îi aduce laudă lui Dumnezeu........ 582(t). 1453(S)
3. Misterul Mariei şi al Bisericii (8 decembrie) ...................................... 923(S). 925(t)
4. Gloria Mariei înălţate cu trupul şi sufletul la cer (15 august) ......... 839(S). 841(t)
5. Maria, icoana şi mama Bisericii (votivă) ...................................................... 1263(t)
Gloria lui Dumnezeu străluceşte prin îngeri (29 septembrie, 2 octombrie).... 873(t). 877(t)
Misiunea Înainte-mergătorului (24 iunie, 29 august) ...................... 792(S). 794(t). 851(t)
Misiunea sfântului Iosif (19 martie, 1 mai)................................................. 748(S). 749(t)
Dubla misiune a lui Petru şi a lui Paul în Biserică (29 iunie) ................... 800(S). 802(t)
Pentru sfinţii apostoli
1. Apostolii, păstorii poporului lui Dumnezeu.................................... 583(t). 1455(S)
2. Credinţa apostolică, temelia Bisericii ................................................ 584(t). 1457(S)
Pentru sfinţi
1. Gloria sfinţilor ...................................................................................... 585(t). 1459(S)
2. Rolul sfinţilor ........................................................................................ 586(t). 1461(S)
3. Gloria maicii noastre, Ierusalimul ceresc (1 noiembrie).................. 894(S). 895(t)

INDICE DE PREFEŢE 1713
Pentru sfinţii martiri

1. Învăţătura şi exemplul dat de martiri................................................ 587(t). 1463(S)
2. Faptele minunate ale lui Dumnezeu în victoria martirilor ............ 588(t). 1465(S)
Pentru sfinţii păstori ai Bisericii
Prezenţa sfinţilor păstori în Biserică...................................................... 589(t). 1467(S)
Pentru fecioare sfinte şi călugări sfinţi
Semnificaţia vieţii consacrate lui Dumnezeu ....................................... 590(t). 1469(S)
Pentru Liturghiile rituale
La conferirea Ordinelor sacre

1. La consacrarea unui episcop: Preoţia lui Cristos şi slujirea preoţilor ............ 1057(t)
2. La hirotonirea preoţilor: Preoţia lui Cristos şi slujirea preoţilor ...... 1071(t). 1075(t)
3. La hirotonirea diaconilor: Cristos, izvorul întregii slujiri în Biserică...... 1081(t). 1085(t)
La celebrarea Căsătoriei
1. Demnitatea legământului nupţial .................................................................. 1095(t)
2. Marea taină a Căsătoriei ................................................................................. 1101(t)
3. Căsătoria, semn al iubirii lui Dumnezeu...................................................... 1106(t)
La profesiunea călugărească
Viaţa călugărească, slujirea lui Dumnezeu prin imitarea lui Cristos............ 1124(t)
La sfinţirea bisericii şi a altarului
1. Misterul templului lui Dumnezeu.................................................... 1134(S). 1136(t)
2. De la biserica pământească la Biserica lui Dumnezeu .............................. 1137(t)
La sfinţirea altarului
Altarul este însuşi Cristos...................................................................... 1142(S). 1144(t)

1714 INDICI
Pentru diferite celebrări
La Liturghia crismei
Preoţia lui Cristos şi slujirea preoţilor..................................................... 301(S). 304(t)
Rugăciuni euharistice
care pot fi folosite la liturghiile pentru diferite necesităţi
1. Biserica în drum spre unitate .......................................................................... 693(t)
2. Dumnezeu îşi călăuzeşte Biserica pe drumul mântuirii .............................. 698(t)
3. Isus, calea spre Tatăl ......................................................................................... 703(t)
4. Isus, model de iubire......................................................................................... 708(t)
Rugăciuni euharistice pentru reconciliere
1. Împăcarea cu Tatăl în Cristos ......................................................................... 681(t)
2. Darul împăcării între oameni .......................................................................... 687(t)
La aniversarea sfinţirii unei biserici
De la biserica pământească la Biserica lui Dumnezeu................................... 1137(t)
Pentru unitatea creştinilor
Unitatea trupului lui Cristos, care este Biserica .............................................. 1189(t)
Pentru răposaţi
1. Speranţa învierii în Cristos .................................................................. 597(t). 1495(s)
2. Cristos a murit pentru viaţa noastră.................................................. 598(t). 1497(s)
3. Cristos, mântuirea şi viaţa ................................................................... 599(t). 1499(s)
4. De la viaţa pământească la gloria cerească ....................................... 600(t). 1501(s)
5. Învierea noastră prin victoria lui Cristos .......................................... 601(t). 1503(s)

INDICE DE RUGĂCIUNI
ALE CREDINCIOŞILOR
Pentru timpul Adventului

1. Aşteptarea cu bucurie a venirii Domnului...................................................... 1577
2. Domnul vine ca să ne scoată din întunericul păcatului................................ 1578
3. Aşteptarea venirii în slavă a Mântuitorului..................................................... 1579
4. Venirea Fiului în lume este semnul iubirii lui Dumnezeu............................ 1580
Pentru timpul Crăciunului
1. Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu s-a făcut om la plinirea timpului .......... 1581
2. Păstorii l-au găsit pe Isus în iesle ..................................................................... 1583
3. Cristos s-a născut între noi ca să aducă pacea ............................................... 1584
4. Sfânta Familie...................................................................................................... 1585
5. Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu ................ 1586
6. Epifania Domnului
a) Tatăl l-a arătat pe Cristos lumii ca mântuitor............................................. 1587
b) Manifestarea lui Cristos tuturor popoarelor .............................................. 1588
7. Botezul Domnului .............................................................................................. 1589
Pentru timpul Postului Mare
1. La Miercurea Cenuşii ......................................................................................... 1590
2. Cristos vrea ca toţi oamenii să se întoarcă şi să aibă viaţă........................... 1591
3. Cristos s-a dat pe sine ca răscumpărare pentru oameni............................... 1592
4. Postul, timp de rugăciune şi de fapte bune .................................................... 1593
5. Suferinţele şi moartea lui Cristos, eliberare de păcate .................................. 1594
6. Participarea oamenilor la misiunea mântuitoare a lui Cristos ..................... 1595
7. Reînnoirea Bisericii prin cuvânt şi celebrarea Euharistiei ............................ 1596
8. Angajarea poporului în reînnoirea spirituală.................................................. 1597
9. În Duminica Floriilor......................................................................................... 1598
10. În Joia Sfântă..................................................................................................... 1599
Pentru Timpul Pascal
1. În noaptea de Paşti ............................................................................................. 1600
2. Învierea lui Cristos din morţi ne deschide calea spre viaţa adevărată........ 1602
3. Cel Înviat ne călăuzeşte prin Botez la dragostea Tatălui.............................. 1603
4. Cristos, învingător al păcatului şi al morţii ..................................................... 1604
1716 INDICI
5. Viaţa izvorâtă din jertfa Fiului se revarsă asupra oamenilor ....................... 1605
6. În sărbătoarea Înălţării Domnului ................................................................... 1606
7. La Rusalii.............................................................................................................. 1607
Pentru Timpul de peste an

1. Pentru orice duminică........................................................................................ 1608
2. Domnul Isus Cristos vine să ne scoată din întunericul păcatului............... 1610
3. Rugăciune pentru harul credinţei..................................................................... 1611
4. Isus, Învăţătorul .................................................................................................. 1612
5. Isus, Taumaturgul ............................................................................................... 1613
6. Isus, Fiul lui Dumnezeu .................................................................................... 1614
7. Isus, bunul Păstor ............................................................................................... 1615
8. Isus, Învăţătorul apostolilor .............................................................................. 1616
9. Isus, Preot veşnic ................................................................................................ 1617
10. Isus, Pâinea vieţii .............................................................................................. 1618
11. Isus, Apa vie ...................................................................................................... 1619
12. Isus, Capul Bisericii .......................................................................................... 1620
13. Isus, Eliberatorul .............................................................................................. 1621
14. Isus, Judecătorul cel drept............................................................................... 1622
15. Isus, Dumnezeu milostiv................................................................................. 1623
16. Isus, Prietenul copiilor ..................................................................................... 1624
17. Isus, Mielul lui Dumnezeu .............................................................................. 1625
18. Isus în taina Euharistiei ................................................................................... 1626
19. Aşteptarea venirii lui Cristos........................................................................... 1627
20. Duhul Sfânt, dătătorul de viaţă ...................................................................... 1628
21. Duhul Sfânt, mângâietorul creştinilor........................................................... 1629
Pentru sărbătorile din timpul anului liturgic
1. Preasfânta Treime ............................................................................................... 1630
2. Trupul şi Sângele Domnului............................................................................. 1631
3. Preasfânta Inimă a lui Isus................................................................................ 1632
4. Cristos, Regele Universului................................................................................ 1633
5. Întâmpinarea Domnului (2 februarie)............................................................. 1634
6. Sfântul Iosif (19 martie / (1 mai).................................................................... 1635
7. Buna-Vestire (25 martie).................................................................................... 1637
8. Inima Neprihănită a Preasfintei Fecioare Maria............................................ 1638
9. Sfântul Anton de Padova (13 iunie) ................................................................ 1639
10. Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie)........................................... 1640
11. Sfinţii Petru şi Paul, apostoli (29 iunie)......................................................... 1641
INDICE DE RUGĂCIUNI ALE CREDINCIOŞILOR 1717
12. Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Isus Cristos (6 august) ............... 1642
13. Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie) ......................................................... 1643
14. Sfinţii Mihail, Gabriel şi Rafael, arhangheli (29 septembrie)..................... 1644
Rugăciuni comune în cinstea sfinţilor
1. În sărbătorile preacuratei Fecioare Maria ....................................................... 1645
2. Alte rugăciuni în cinstea sfintei Fecioare Maria............................................. 1647
3. În sărbătorile sfinţilor apostoli ......................................................................... 1648
4. În comemorările sfinţilor martiri ..................................................................... 1649
5. În comemorările sfinţilor păstori ..................................................................... 1651
6. În comemorările sfinţilor .................................................................................. 1652
7. În comemorările femeilor sfinte ...................................................................... 1653
Pentru diferite ocazii şi intenţii
1. La sfântul Botez.................................................................................................. 1654
2. La sfântul Mir...................................................................................................... 1655
3. La prima sfântă Împărtăşanie, sau pentru copii ............................................ 1656
4. La sfânta Căsătorie, sau pentru familii ............................................................ 1657
5. Pentru papa.......................................................................................................... 1658
6. Pentru episcop .................................................................................................... 1659
7. Pentru misiuni ..................................................................................................... 1660
8. Pentru unirea în credinţă ................................................................................... 1661
9. Pentru patrie şi popor........................................................................................ 1662
10. Pentru lume ....................................................................................................... 1663
11. Pentru cei tineri................................................................................................. 1664
12. Pentru începutul anului şcolar........................................................................ 1665
13. La sfârşitul şi începutul unui nou an civil..................................................... 1666
14. Pentru vreme prielnică şi recoltă îmbelşugată ............................................. 1667
15. Pentru cei răposaţi............................................................................................ 1668
INDICE GENERAL
Aprobarea Conferinţei Episcopale Române................................................................. 5

Aprobarea Sfintei Congregaţii pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor ....... 6
Decretul Sfintei Congregaţii pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor........... 7
Despre ediţia tipică a doua a Liturghierului roman..................................................... 8
Despre ediţia tipică a treia a Liturghierului roman...................................................... 9
Constituţia apostolică Missale romanum ........................................................................ 11
Institutio generalis Missalis romani.
Principii şi norme pentru utilizarea Liturghierului roman .................................. 17
Scrisoarea apostolică Mysterii paschalis.
Norme generale privitoare la anul liturgic şi la calendarul roman general....... 93
Calendarul roman general ........................................................................................... 109
Tabelul celebrărilor mobile ale anului liturgic ...........................................................121
Propriul timpului
Timpul Adventului
Duminica I din Advent............................................................................................ 127
Feriile din săptămâna I din Advent ................................................................. 129-134
Duminica a II-a din Advent.................................................................................... 135
Feriile din săptămâna a II-a din Advent ......................................................... 137-142
Duminica a III-a din Advent .................................................................................. 143
Feriile din săptămâna a III-a din Advent ....................................................... 145-149
Duminica a IV-a din Advent................................................................................... 150
Feriile Adventului. De la 17 la 24 decembrie ................................................ 152-160
Timpul Crăciunului
Naşterea Domnului .................................................................................................. 163
– Liturghia Vigiliei .......................................................................................................... 163
– Liturghia de noapte..................................................................................................... 165
– Liturghia din zori......................................................................................................... 169
– Liturghia din timpul zilei............................................................................................ 171
Sfânta Familie: Isus, Maria şi Iosif ......................................................................... 173
Feriile din Octava Crăciunului.......................................................................... 175-177
Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu............................................................... 178
Duminica a II-a după Naşterea Domnului........................................................... 183
INDICE GENERAL 1719
Epifania Domnului................................................................................................... 185

– Liturghia din ajun........................................................................................................ 185
– Liturghia din timpul zilei............................................................................................ 187
Feriile Crăciunului. De la 2 ianuarie la Botezul Domnului ......................... 191-201
Botezul Domnului .................................................................................................... 202
Timpul Postului Mare

Miercurea Cenuşii ..................................................................................................... 209
Feriile de după Miercurea Cenuşii ................................................................... 214-217
Duminica I din Postul Mare ................................................................................... 218
Feriile din săptămâna I din Postul Mare......................................................... 220-227
Duminica a II-a din Postul Mare ........................................................................... 228
Feriile din săptămâna a II-a din Postul Mare................................................. 231-238
Duminica a III-a din Postul Mare.......................................................................... 239
Feriile din săptămâna a III-a din Postul Mare ............................................... 242-249
Duminica a IV-a din Postul Mare .......................................................................... 250
Feriile din săptămâna a IV-a din Postul Mare................................................ 253-260
Duminica a V-a din Postul Mare ............................................................................ 261
Feriile din săptămâna a V-a din Postul Mare ................................................. 264-273
Săptămâna Sfântă
Duminica Floriilor şi a Pătimirii Domnului ......................................................... 277
Feriile din Săptămâna Sfântă ............................................................................ 294-297
Joi din Săptămâna Sfântă. Liturghia crismei......................................................... 298
Sfântul Triduum pascal

Joia Sfântă a Cinei Domnului. Liturghia de seară................................................ 309
Vinerea Sfântă a Pătimirii Domnului..................................................................... 324
Sâmbăta Sfântă .......................................................................................................... 349
Timpul Pascal
Duminica Paştelui. Învierea Domnului ................................................................. 353
– Vigilia pascală din Noaptea Sfântă ..................................................................... 353
– Liturghia din timpul zilei .................................................................................... 399
Feriile din octava Paştelui.................................................................................. 403-409
Duminica a II-a a Paştelui ....................................................................................... 410
Feriile din săptămâna a II-a a Paştelui ............................................................ 412-418
Duminica a III-a a Paştelui ..................................................................................... 419
Feriile din săptămâna a III-a a Paştelui........................................................... 421-426
Duminica a IV-a a Paştelui ...................................................................................... 427
Feriile din săptămâna a IV-a a Paştelui ........................................................... 428-433
1720 INDICI
Duminica a V-a a Paştelui........................................................................................ 434

Feriile din săptămâna a V-a a Paştelui............................................................. 436-441
Duminica a VI-a a Paştelui...................................................................................... 442
Feriile din săptămâna a VI-a a Paştelui ............................................. 444-446. 453-457
Înălţarea Domnului................................................................................................... 447
– Liturghia vigiliei ................................................................................................... 447
Duminica a VII-a a Paştelui .................................................................................... 458
Feriile din săptămâna a VII-a a Paştelui ......................................................... 460-465
Duminica Rusaliilor .................................................................................................. 466
– Liturghia vigiliei ................................................................................................... 466
Timpul de peste an
Liturghii duminicale şi feriale.................................................................................. 477
– Duminica I din Timpul de peste an......................................................................... 477
– Duminica a II-a din Timpul de peste an................................................................. 478
– Duminica a III-a din Timpul de peste an ............................................................... 479
– Duminica a IV-a din Timpul de peste an................................................................ 480
– Duminica a V-a din Timpul de peste an ................................................................. 481
– Duminica a VI-a din Timpul de peste an ............................................................... 482
– Duminica a VII-a din Timpul de peste an.............................................................. 483
– Duminica a VIII-a din Timpul de peste an ............................................................ 484
– Duminica a IX-a din Timpul de peste an ............................................................... 485
– Duminica a X-a din Timpul de peste an................................................................. 486
– Duminica a XI-a din Timpul de peste an ............................................................... 487
– Duminica a XII-a din Timpul de peste an.............................................................. 488
– Duminica a XIII-a din Timpul de peste an ............................................................ 489
– Duminica a XIV-a din Timpul de peste an............................................................. 490
– Duminica a XV-a din Timpul de peste an .............................................................. 491
– Duminica a XVI-a din Timpul de peste an ............................................................ 492
– Duminica a XVII-a din Timpul de peste an........................................................... 494
– Duminica a XVIII-a din Timpul de peste an......................................................... 496
– Duminica a XIX-a din Timpul de peste an ............................................................ 497
– Duminica a XX-a din Timpul de peste an.............................................................. 498
– Duminica a XXI-a din Timpul de peste an ............................................................ 499
– Duminica a XXII-a din Timpul de peste an .......................................................... 501
– Duminica a XXIII-a din Timpul de peste an......................................................... 503
– Duminica a XXIV-a din Timpul de peste an ......................................................... 505
– Duminica a XXV-a din Timpul de peste an ........................................................... 506
– Duminica a XXVI-a din Timpul de peste an......................................................... 507
– Duminica a XXVII-a din Timpul de peste an ....................................................... 509
– Duminica a XXVIII-a din Timpul de peste an...................................................... 511
INDICE GENERAL 1721
– Duminica a XXIX-a din Timpul de peste an......................................................... 512

– Duminica a XXX-a din Timpul de peste an .......................................................... 513
– Duminica a XXXI-a din Timpul de peste an......................................................... 514
– Duminica a XXXII-a din Timpul de peste an ....................................................... 515
– Duminica a XXXIII-a din Timpul de peste an...................................................... 516
– Duminica a XXXIV-a din Timpul de peste an ...................................................... 517
Solemnităţile Domnului din Timpul de peste an ................................................ 518
– Preasfânta Treime........................................................................................................ 518
– Preasfântul Trup şi Sânge al lui Cristos................................................................... 523
– Preasfânta Inimă a lui Isus ........................................................................................ 527
– Domnul nostru Isus Cristos, Regele Universului .................................................. 532
Ritualul sfintei Liturghii
Ritualul sfintei Liturghii ........................................................................................... 537

Riturile de început .................................................................................................... 539
Liturgia cuvântului .................................................................................................... 545
Liturgia euharistică.................................................................................................... 549
– Prefeţe ........................................................................................................................... 552
– Rugăciunea euharistică I sau Canonul roman......................................................... 605
– Rugăciunea euharistică a II-a..................................................................................... 615
– Rugăciunea euharistică a III-a ................................................................................... 621
– Rugăciunea euharistică a IV-a.................................................................................... 627
Ritul împărtăşaniei .................................................................................................... 633
Ritul încheierii............................................................................................................ 637
Binecuvântări solemne şi rugăciuni asupra poporului ................................... 639

Binecuvântări solemne ............................................................................................. 641
– La celebrările timpului liturgic .................................................................................. 641
– La celebrările în cinstea sfinţilor............................................................................... 654
– Alte binecuvântări ....................................................................................................... 658
Rugăciuni asupra poporului .................................................................................... 660
– În sărbătorile sfinţilor................................................................................................. 666
Ritualul sfintei Liturghii la care participă doar un slujitor............................ 667

Riturile de început .................................................................................................... 669
Liturgia cuvântului .................................................................................................... 671
Liturgia euharistică.................................................................................................... 672
Ritul Împărtăşaniei.................................................................................................... 674
Ritul încheierii............................................................................................................ 678
1722 INDICI
Anexă. Alte rugăciuni euharistice.......................................................................... 679

Rugăciunea euharistică „pentru Reconciliere” I .................................................. 681
Rugăciunea euharistică „pentru Reconciliere” II................................................. 687
Rugăciunea euharistică „pentru diferite necesităţi” I.......................................... 693
Rugăciunea euharistică „pentru diferite necesităţi” II ........................................ 698
Rugăciunea euharistică „pentru diferite necesităţi” III....................................... 703
Rugăciunea euharistică „pentru diferite necesităţi” IV....................................... 708
Propriul sfinţilor
Ianuarie ............................................................................................................................ 715

Februarie ......................................................................................................................... 727
Martie............................................................................................................................... 743
Aprilie .............................................................................................................................. 756
Mai.................................................................................................................................... 766
Iunie ................................................................................................................................. 780
Iulie .................................................................................................................................. 805
August.............................................................................................................................. 821
Septembrie ...................................................................................................................... 853
Octombrie....................................................................................................................... 876
Noiembrie ....................................................................................................................... 893
Decembrie....................................................................................................................... 918
Comune
Comunul sfinţirii unei biserici................................................................................ 940

La aniversarea sfinţirii bisericii................................................................................ 940
– În biserica sfinţită........................................................................................................ 940
– În afara bisericii sfinţite.............................................................................................. 944
Comunul sfintei Fecioare Maria............................................................................. 947

În Timpul de peste an.............................................................................................. 947
În Timpul Adventului .............................................................................................. 956
În Timpul Crăciunului.............................................................................................. 958
În Timpul Pascal ....................................................................................................... 960
INDICE GENERAL 1723
Comunul martirilor..................................................................................................... 961

În afara Timpului Pascal .......................................................................................... 961
– Pentru mai mulţi martiri ............................................................................................ 961
– Pentru un martir.......................................................................................................... 969
În Timpul Pascal ....................................................................................................... 972
– Pentru mai mulţi martiri ............................................................................................ 972
– Pentru un martir.......................................................................................................... 975
Pentru misionarii martiri.......................................................................................... 977
– Pentru mai mulţi misionari martiri........................................................................... 977
– Pentru un misionar martir ......................................................................................... 978
Pentru o fecioară martiră......................................................................................... 979
Pentru o sfântă martiră ............................................................................................ 980
Comunul păstorilor..................................................................................................... 981

Pentru un papă sau pentru un episcop ................................................................. 981
Pentru un episcop..................................................................................................... 985
Pentru păstori ............................................................................................................ 989
– Pentru mai mulţi păstori ............................................................................................ 989
– Pentru un păstor.......................................................................................................... 990
Pentru întemeietorii de Biserici .............................................................................. 993
– Pentru un întemeietor ................................................................................................ 993
– Pentru mai mulţi întemeietori ................................................................................... 995
Pentru misionari........................................................................................................ 997
Comunul învăţătorilor Bisericii ............................................................................ 1001
Comunul fecioarelor................................................................................................. 1004

Pentru mai multe fecioare..................................................................................... 1004
Pentru o fecioară..................................................................................................... 1006
Comunul sfinţilor şi al sfintelor ............................................................................ 1011

Pentru toate categoriile de sfinţi........................................................................... 1011
– Pentru mai mulţi sfinţi.............................................................................................. 1011
– Pentru un sfânt .......................................................................................................... 1016
Pentru monahi şi călugări ...................................................................................... 1018
– Pentru un abate ......................................................................................................... 1018
– Pentru un monah ..................................................................................................... 1019
– Pentru o monahie..................................................................................................... 1020
– Pentru călugări ........................................................................................................... 1022
Pentru aceia care s-au deosebit prin opere de caritate...................................... 1025
Pentru educatori...................................................................................................... 1027
Pentru femei sfinte ................................................................................................ 1029
1724 INDICI
Liturghii rituale
La conferirea sacramentelor iniţierii creştine .................................................. 1035

Pentru alegerea sau înscrierea numelui................................................................ 1035
La efectuarea scrutiniilor ....................................................................................... 1037
– La primul scrutiniu.................................................................................................... 1037
– La al doilea scrutiniu................................................................................................. 1040
– La al treilea scrutiniu ................................................................................................ 1041
La conferirea Botezului.......................................................................................... 1042
La conferirea Mirului.............................................................................................. 1046
La conferirea Ungerii Bolnavilor.......................................................................... 1052
La administrarea Viaticului ................................................................................... 1054
La conferirea Ordinelor sacre ............................................................................... 1056
La consacrarea episcopilor .................................................................................... 1056
– La consacrarea unui episcop ................................................................................... 1056
– La consacrarea mai multor episcopi....................................................................... 1064
La hirotonirea preoţilor.......................................................................................... 1070
– La hirotonirea mai multor preoţi............................................................................ 1070
– La hirotonirea unui preot......................................................................................... 1075
La hirotonirea diaconilor ....................................................................................... 1080
– La hirotonirea mai multor diaconi ......................................................................... 1080
– La hirotonirea unui diacon ...................................................................................... 1085
La hirotonirea diaconilor şi a preoţilor în aceeaşi celebrare ........................... 1090
La celebrarea Căsătoriei......................................................................................... 1094
La binecuvântarea unui abate sau a unei abatese .............................................. 1109
La binecuvântarea unui abate................................................................................ 1109
La binecuvântarea unei abatese ............................................................................ 1114
La consacrarea fecioarelor ..................................................................................... 1118
La profesiunea călugărească ................................................................................. 1122
La prima profesiune călugărească......................................................................... 1122
La profesiunea perpetuă ........................................................................................ 1124
La reînnoirea voturilor ........................................................................................... 1131
La instituirea lectorilor şi acoliţilor ..................................................................... 1132
La sfinţirea unei biserici şi a unui altar ............................................................. 1133
La sfinţirea unei biserici ......................................................................................... 1133
La sfinţirea unui altar.............................................................................................. 1141
INDICE GENERAL 1725
Liturghii şi rugăciuni
pentru diferite necesităţi sau intenţii
Pentru sfânta Biserică.............................................................................................. 1149

Pentru Biserică......................................................................................................... 1149
Pentru un papă ........................................................................................................ 1157
Pentru un episcop................................................................................................... 1159
Pentru alegerea unui papă sau episcop................................................................ 1161
Pentru un conciliu sau sinod................................................................................. 1162
Pentru preoţi............................................................................................................ 1164
Preotul, pentru sine ................................................................................................ 1166
Pentru slujitorii Bisericii......................................................................................... 1170
Pentru chemări la Preoţie ...................................................................................... 1171
Pentru laici ............................................................................................................... 1172
La aniversarea Căsătoriei........................................................................................ 1174
Pentru familie .......................................................................................................... 1178
Pentru călugări......................................................................................................... 1179
Pentru chemări la viaţa consacrată....................................................................... 1182
Pentru a spori armonia .......................................................................................... 1184
Pentru reconciliere .................................................................................................. 1186
Pentru unitatea creştinilor...................................................................................... 1188
Pentru evanghelizarea popoarelor........................................................................ 1194
Pentru creştinii prigoniţi ........................................................................................ 1198
La întruniri spirituale sau pastorale...................................................................... 1200
În diferite împrejurări publice............................................................................... 1202
Pentru patrie sau comunitate ................................................................................ 1202
Pentru conducătorii de state ................................................................................. 1202
Pentru întrunirile conducătorilor de state........................................................... 1203
Pentru conducătorul statului sau pentru rege .................................................... 1203
La începutul anului civil ......................................................................................... 1204
Pentru sfinţirea muncii omului ............................................................................. 1205
La semănat ............................................................................................................... 1208
După strânsul recoltei ............................................................................................ 1210
Pentru dezvoltarea popoarelor.............................................................................. 1211
Pentru dreptate şi pace........................................................................................... 1213
În timp de război sau de tulburări civile ............................................................. 1215
Pentru refugiaţi şi exilaţi ........................................................................................ 1216
În timp de foamete sau pentru cei înfometaţi ................................................... 1218
În timp de cutremur ............................................................................................... 1220
1726 INDICI
Pentru a cere ploaie ................................................................................................ 1220

Pentru a cere timp frumos .................................................................................... 1221
Pentru a îndepărta furtunile .................................................................................. 1221
Pentru diferite trebuinţe.......................................................................................... 1222

Pentru iertarea păcatelor ........................................................................................ 1222
Pentru a cere darul curăţiei.................................................................................... 1224
Pentru a cere iubire................................................................................................. 1225
Pentru rude şi prieteni............................................................................................ 1226
Pentru cei care ne fac rău ...................................................................................... 1227
Pentru cei ţinuţi în captivitate ............................................................................... 1228
Pentru cei închişi..................................................................................................... 1229
Pentru bolnavi ......................................................................................................... 1230
Pentru muribunzi .................................................................................................... 1232
Pentru a cere harul unei morţi bune.................................................................... 1234
În orice nevoie......................................................................................................... 1236
Pentru a-i aduce mulţumire lui Dumnezeu......................................................... 1239
Liturghii votive
În cinstea Sfintei Treimi.............................................................................................. 1243

În cinstea milostivirii lui Dumnezeu......................................................................... 1245
În cinstea Domnului nostru Isus Cristos, marele şi veşnicul preot..................... 1247
În cinstea sfintei cruci ................................................................................................. 1248
În cinstea Preasfintei Euharistii ................................................................................. 1250
În cinstea preasfântului nume al lui Isus.................................................................. 1252
În cinstea preapreţiosului sânge al Domnului nostru Isus Cristos...................... 1253
În cinstea preasfintei Inimi a lui Isus........................................................................ 1255
În cinstea Duhului Sfânt............................................................................................. 1257
În cinstea sfintei Fecioare Maria................................................................................ 1262
În cinstea sfinţilor îngeri ............................................................................................. 1268
În cinstea sfântului Ioan Botezătorul ....................................................................... 1270
În cinstea sfântului Iosif ............................................................................................. 1272
În cinstea tuturor sfinţilor apostoli ........................................................................... 1274
În cinstea sfinţilor Petru şi Paul, apostoli ................................................................ 1275
În cinstea sfântului Petru, apostol............................................................................. 1277
În cinstea sfântului Paul, apostol............................................................................... 1279
În cinstea unui anumit sfânt apostol......................................................................... 1280
În cinstea tuturor sfinţilor .......................................................................................... 1281
INDICE GENERAL 1727
Liturghii pentru răposaţi
La înmormântări ....................................................................................................... 1285

În afara Timpului Pascal ............................................................................... 1285. 1287
În Timpul Pascal ..................................................................................................... 1289
Alte rugăciuni pentru Liturghia înmormântării ..................................................1290
La înmormântarea unui copil botezat ................................................................. 1291
La înmormântarea unui copil nebotezat ............................................................. 1293
La aniversări ............................................................................................................... 1295

În afara Timpului Pascal ............................................................................... 1295. 1297
În Timpul Pascal ..................................................................................................... 1298
Alte rugăciuni la aniversare............................................................................1299. 1300
La diferite comemorări............................................................................................ 1301

Pentru un răposat.................................................................................................... 1301
Pentru mai mulţi răposaţi sau pentru toţi........................................................... 1307
Diferite rugăciuni pentru răposaţi....................................................................... 1316

Pentru un papă ........................................................................................................ 1316
Pentru un episcop sau cardinal............................................................................. 1319
Pentru un preot ....................................................................................................... 1321
Pentru un diacon..................................................................................................... 1323
Pentru un călugăr .................................................................................................... 1324
Pentru un răposat care a lucrat în slujba evangheliei ........................................ 1324
Pentru un răposat tânăr ......................................................................................... 1325
Pentru un răposat răpus de o lungă suferinţă .................................................... 1325
Pentru un răposat răpit de o moarte neaşteptată .............................................. 1326
Pentru soţi ................................................................................................................ 1326
Pentru părinţi........................................................................................................... 1327
Pentru fraţii, prietenii şi binefăcătorii răposaţi................................................... 1328
1728 INDICI
Anexe
Diferite cântări la sfânta Liturghie ...................................................................... 1331

Semnul sfintei cruci ................................................................................................ 1333
Formule de salut...................................................................................................... 1333
Actul penitenţial ...................................................................................................... 1334
Ritualul sfinţirii apei şi al stropirii cu apă sfinţită .............................................. 1335
– Binecuvântarea sării .................................................................................................. 1340
– Doamne, ştiu că-s vinovat ....................................................................................... 1342
– Eu am văzut apa cea vie .......................................................................................... 1343
– Stropeşte-mă, Doamne ................................................................................... 1344-1346
Intonarea Gloriei..................................................................................................... 1347
Tonurile lecturilor.................................................................................................... 1349
– Lecturile din Vechiul Testament şi din Faptele Apostolilor............................... 1349
– Lecturile epistolelor şi ale cărţii Apocalipsului..................................................... 1350
– Evanghelia .................................................................................................................. 1352
Rugăciunea credincioşilor ...................................................................................... 1355
Tonurile rugăciunilor .............................................................................................. 1356
Cântări la Rugăciunea euharistică ......................................................................... 1360
– Prefeţe................................................................................................................ 1360-1504
– Rugăciunea euharistică I sau Canonul roman....................................................... 1505
– Rugăciunea euharistică a II-a................................................................................... 1521
– Rugăciunea euharistică a III-a ................................................................................. 1528
– Rugăciunea euharistică a IV-a.................................................................................. 1537
Misterul credinţei .................................................................................................... 1547
Ritul Împărtăşaniei.................................................................................................. 1548
Ritul încheierii.......................................................................................................... 1554
Ritualul sfinţirii apei şi al stropirii cu apă sfinţită .......................................... 1563
Alte rituri şi ritualuri pentru sfânta Liturghie .................................................... 1569

Ritul delegării unui slujitor pentru a distribui sfânta Împărtăşanie................. 1571
Ritualul binecuvântării unui potir şi a unei patene ............................................ 1572
Exemple de rugăciuni ale credincioşilor........................................................... 1575

Timpul Adventului.................................................................................................. 1577
Timpul Crăciunului................................................................................................. 1581
Timpul Postului Mare............................................................................................. 1590
Timpul Pascal........................................................................................................... 1600
Timpul de peste an ................................................................................................. 1608
INDICE GENERAL 1729
Sărbătorile din timpul anului liturgic ................................................................... 1630

Rugăciuni comune în cinstea sfinţilor.................................................................. 1645
Pentru diferite ocazii şi intenţii............................................................................. 1654
Rugăciuni euharistice pentru Liturghiile cu copii ......................................... 1669

Rugăciunea euharistică I pentru Liturghiile cu copii......................................... 1671
Rugăciunea euharistică a II-a pentru Liturghiile cu copii................................. 1677
Rugăciunea euharistică a III-a pentru Liturghiile cu copii ............................... 1683
Alte rugăciuni pentru sfânta Liturghie .............................................................. 1689

Pregătire pentru sfânta Liturghie.......................................................................... 1691
– Rugăciunea sfântului Ambroziu.............................................................................. 1691
– Rugăciunea sfântului Toma de Aquino ................................................................. 1693
– Rugăciune către sfânta Fecioară Maria .................................................................. 1694
– Formula de intenţie................................................................................................... 1694
Mulţumire după sfânta Liturghie.......................................................................... 1695
– Rugăciunea sfântului Toma de Aquino ................................................................. 1695
– Invocaţii către Mântuitorul...................................................................................... 1696
– Jertfire de sine............................................................................................................ 1696
– Rugăciunea către Isus răstignit................................................................................ 1697
– Rugăciune universală atribuită papei Clement al XI-lea ..................................... 1697
– Rugăciune către sfânta Fecioară Maria .................................................................. 1699
Indici............................................................................................................................. 1701
Indice alfabetic al celebrărilor ............................................................................... 1703
Indice al prefeţelor.................................................................................................. 1710
Indice de rugăciuni ale credincioşilor .................................................................. 1715
Indice general .......................................................................................................... 1718

Vol - 2 - MISSALE ROMANUM PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vol - 2 - MISSALE ROMANUM PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

a1. Institutio generalis (1-122):MISSALE ROMANUM 13.12.

2008 10:00 Pagina 1

Ediţia tipică a treia

Constituţia apostolică „Missale Romanum”

CONFERINŢA EPISCOPALĂ ROMÂNĂ

Ediţia tipică, 1970

CONFERINŢA EPISCOPALĂ ROMÂNĂ

Prot. nr. 111 / 29.11.2006

Ediţia în limba română a Liturghierului Roman a fost aprobată de Conferinţa

Concordat cum originali.

CONGREGATIO DE CULTU DIVINO

Prot. nr. 1505/04/L

Instante Excellentissimo Domino Ioanne Robu, Archiepiscopo Bucarestiensi, vices gerente

Contrariis quibuslibet minime obstantibus.

Ex aedibus Congregationis de Cultu Divino et Disciplina Sacramentorum, die 10 augusti

( ALBERTUS MALCOLM RANJITH)

(DOM. MARIUS MARINI)

SFÂNTA CONGREGAŢIE PENTRU CULTUL DIVIN

Prot. nr. 166/70

Orice dispoziţie contrară se abrogă.

BENNO Card. GUT

SFÂNTA CONGREGAŢIE PENTRU CULTUL DIVIN

Prot. nr. 1970/74

A DOUA EDIŢIE TIPICĂ

IACOBUS ROBERTUS Card. KNOX

CONGREGAŢIA PENTRU CULTUL DIVIN

Prot. nr. 143/00/L

La începutul celui de al treilea mileniu de la întruparea Domnului, s-a crezut de cuviinţă

Se abrogă orice dispoziţie contrară.

GEORGIUS A. Card. MEDINA ESTÉVEZ

FRANCISCUS PIUS TAMBURRINO

LITURGHIERUL ROMAN, promulgat în 1570 de către predecesorul nostru, sfântul Pius

CONSTITUŢIA APOSTOLICĂ „MISSALE ROMANUM” 15

PAUL AL VI-LEA, PAPĂ

Mărturia unei credinţe neschimbate

2. Natura sacrificală a Liturghiei, afirmată în mod solemn de Conciliul Tridentin, în armonie

Afirmarea tradiţiei neîntrerupte

INSTITUTIO GENERALIS MISSALIS ROMANI 21

Adaptarea la noile condiţii

INSTITUTIO GENERALIS MISSALIS ROMANI 23

19. Nu întotdeauna sunt posibile prezenţa şi participarea activă a credincioşilor, prezenţă şi

INSTITUTIO GENERALIS MISSALIS ROMANI 25

22. Are o importanţă deosebit de mare celebrarea Euharistiei în Biserica particulară.

23. Pe lângă aceasta, pentru ca celebrarea să corespundă deplin prevederilor şi spiritului

PAUL AL VI-LEA, Constituţia apostolică Missale romanum, mai sus.

STRUCTURA LITURGHIEI, ELEMETELE ŞI PĂRŢILE EI

Citirea cuvântului lui Dumnezeu şi explicarea lui

Rugăciunile şi alte părţi ce revin preotului

Alte formule folosite la celebrare

INSTITUTIO GENERALIS MISSALIS ROMANI 29

35. Aclamaţiile şi răspunsurile credincioşilor la saluturile preotului şi la rugăciuni constituie

37. În sfârşit, dintre celelalte formule:

Modul de a rosti diferitele texte

39. Apostolul îi îndeamnă pe credincioşii ce se întrunesc în aşteptarea venirii Domnului să

Gesturile şi poziţiile corpului

INSTITUTIO GENERALIS MISSALIS ROMANI 31

Salutul altarului şi al poporului adunat

Doamne, miluieşte-ne – Kyrie, eleison

Mărire în cer – Gloria in excelsis

INSTITUTIO GENERALIS MISSALIS ROMANI 33

Rugăciunea zilei (Colecta)

58. La celebrarea Liturghiei cu popor, lecturile se citesc întotdeauna la amvon (pupitru).

AAS 81 (1989) 910.

STRUCTURA LITURGHIEI, ELEMETELE ŞI PĂRŢILE EI

OFICII ŞI SERVICII Î CADRUL LITURGHIEI

ARAJAREA ŞI ÎMPODOBIREA BISERICILOR

LUCRURILE ECESARE PETRU CELEBRAREA LITURGHIEI