In 1946 Churchill lanseaza ideea indrazneata de „Statele Unite ale

Europei”, o idee bazata pe motivatia de a reconstrui familia europeana si de a-i

asigura o structura care sa-i permita sa traiasca si sa se dezvolte in pace, securitate
si libertate. Pentru Europa pericolul sovietic era in crestere. Statele europene se
aflau intr-o dezordine social-politica, inclusiv o dezordine economica in care
Marea Britanie avea un nivel de trai egal cu cel al estului Germaniei.
Germania si Italia, invinse si izolate, reluau practica democratiei, in timp ce
Belgia, Olanda si Luxemburg se grupeaza intr-o asociatie de liber schimb din
dorinta de a se mentine in competitie cu marii lor vecini

Pe 16 Aprilie 1948 este semnata Conventia instituind Organizatia

Europeana de Cooperare Economica. Saisprezece state sunt parti ale acestei
conventii, printre care si zonele occidentale de ocupatie din Germania si teritoriul
Triestului. Ulterior, Republica Federala Germana va fi admisa, alaturi de Spania, in
OECE, in 1955. Cooperarea insa nu vizeaza numai domeniul economic, ci se
discuta si aportul militar. Se vorbeste despre pericolul german nascut din posibila
sa reinarmare.
Se incheie un Tratat al Uniunii Occidentale, la Bruxelles, pe 17 martie
1948. Acest tratat comporta un angajament de asistenta automata contra oricarei
agresiuni, chiar daca Germania este expres vizata. Insa aceasta organizatie care
rezulta din Tratatul de la Bruxelles o evoca pe cea a Tratatului Atlanticului de
nord, semnat la Washington pe 4 aprilie 1949 de catre cele cinci state membre ale
tratatului de la Bruxelles[4]. Din pacate, de planul Marshall, prin intermediul
OECE, beneficiaza numai vestul Europei, restul fiind lasat sub protectia Moscovei.
Dintre cele 12.817 milioane de dolari, Germania va beneficia de 10,8%
 In 1950 Robert Schumann lanseaza planul prin care Franta si Germania urmau
sa puna sub administratie comuna industria carbunelui si otelului din cele doua tari,
plan care fusese aprobat de Consiliul de ministri francez. Republica Federala a
Germaniei era interesata sa-si ocupe un loc in Europa de Vest, iar oferta franceza
reprezenta o astfel de oportunitate. Intr-un final, negocierile sunt finalizate prin
Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951, tratat care instituie Comunitatea
Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO). Aceasta prima comunitate
europeana a reprezentat un prim pas spre reconcilierea franco-germana, cu toate ca
initial Marea Britanie respinge aceasta oferta de cooperare

Dupa esecul Comunitatii Europene de Aparare, in care se punea pentru prima

oara problema unei contributii a Germaniei la apararea occidentala, Conferintele de
la Londra (28 Septembrie – 3 octombrie 1954 ) si de la Paris (20 – 22 Octombrie
1954), acordurile semnate la Paris pe 23 Octombrie 1954 pun capat regimului de
ocupatie in Germania Federala, modifica tratatul de la Bruxelles prin crearea unei
Uniuni a Europei Occidentale, conceputa ca un releu intre statele europene si
Alianta Atlantica si consacra aderarea Germaniei Federale si a Italiei la noua
organizatie
Germania este o republică parlamentară federală cu un șef de guvern (cancelarul)
și un șef de stat (președintele), ale cărui puteri principale sunt în principal de
reprezentare. Țara este formată din 16 state. Fiecare dintre ele are propria
constituție și este în mare parte autonom ca organizare internă. 3 dintre acestea
sunt orașe-stat: Bremen, Berlin și Hamburg.

Consiliul UE

Miniștrii din statele membre se reunesc periodic în cadrul Consiliului UE pentru a

adopta norme europene și pentru a coordona politici. În funcție de domeniul de
politică abordat, diferiți reprezentanți ai guvernului german participă în mod
regulat la reuniunile Consiliului.
Președinția Consiliului UE

Consiliul UE nu are un președinte permanent, așa cum au, de exemplu,

Comisia sau Parlamentul. Lucrările sale sunt conduse de către țara care deține
președinția Consiliului, iar aceasta se schimbă o dată la 6 luni.

Pe parcursul acestor 6 luni, miniștrii din guvernul țării respective prezidează

reuniunile Consiliului și contribuie la stabilirea agendei acestora în toate domeniile
de politică. De asemenea, ei au rolul de a facilita dialogul cu celelalte instituții ale
UE.

Președinția Consiliului UE a revenit/va reveni Germaniei în perioadele:

iulie - decembrie 1958 | iulie - decembrie 1961 | iulie - decembrie 1964 | iulie -
decembrie 1967 | iulie - decembrie 1970 | ianuarie - iunie 1974 | iulie - decembrie
1978 | ianuarie - iunie 1983 | ianuarie - iunie 1988 | iulie - decembrie 1994 |
ianuarie - iunie 2007 | iulie - decembrie 2020

Comisia Europeană

În echipa comisarilor europeni, comisarul nominalizat de Germania este Günther

Oettinger. El are ca portofoliu bugetul și resursele umane.

Comisia este reprezentată în fiecare țară a UE de către un birou local, numit

„reprezentanță”.

Comitetul Economic și Social European

Germania are 24 de reprezentanți în Comitetul Economic și Social European.

Acest organism reprezintă angajatorii, lucrătorii și alte grupuri de interese și este
consultat cu privire la reglementările propuse, pentru a se obține o imagine mai
clară a posibilelor modificări ale situației sociale și ale condițiilor de lucru în țările
membre.
 Comitetul European al Regiunilor

Germania are 23 de reprezentanți în Comitetul European al Regiunilor,

adunarea UE a reprezentanților locali și regionali. Acest organism consultativ este
consultat cu privire la reglementările propuse, pentru a se garanta că legislația
europeană ține cont de punctul de vedere al fiecărei regiuni din UE.

Reprezentanța permanentă pe lângă Uniunea Europeană

Comunicarea dintre Germania și instituțiile UE se desfășoară și prin reprezentanța

permanentă din Bruxelles. Reprezentanța acționează ca o „ambasadă” a Germaniei
- principala sa sarcină este de a se asigura că interesele și politicile țării sunt luate
în calcul într-un mod cât mai eficient în UE.

Bugete și finanțare

Sumele primite/vărsate la bugetul UE

Contribuțiile financiare ale statelor membre la bugetul UE sunt repartizate în mod

echitabil, în funcție de mijloacele disponibile. Cu cât este mai dezvoltată economia
unei țări, cu atât este mai mare contribuția sa. Bugetul UE nu are obiectivul de a
redistribui bogăția, ci mai degrabă pe acela de a se concentra asupra nevoilor
tuturor europenilor, în ansamblu.

Relația financiară dintre Germania și UE (2017):

 Cheltuielile UE în Germania: 10,927 miliarde EUR

 Cheltuielile UE în Germania, ca procent din venitul național brut (VNB) al acestei

țări: 0,33 %
 Contribuția Germaniei la bugetul UE: 19,587 miliarde EUR

 Contribuția Germaniei la bugetul UE ca procent din VNB-ul său: 0,59 %

Mai multe cifre legate de bugetul, veniturile și cheltuielile UE:

Sumele cu care contribuie Germania la bugetul UE sunt direcționate către

finanțarea de programe și proiecte în toate țările UE (construcții de drumuri,
subvenționarea cercetătorilor, protecția mediului etc.).
\
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII
AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT

FACULTATEA DREPT

REFERAT

Disciplina: Drept Instituțional al UE

Tema: " Germania stat fondator a Uniuni Europene"

Prof . Cristina Bancu

Morari Tatiana

Grupa 1705
 Bibliografie
1) www.europa.eu
2) www.ro.wikipedia.org
3) www.academia.ed