Nanomedicina –între mit şi realitate

Diaconescu Andrei Marian Seria B Grupa11

“Dacă folosim orice experienţă ca să ne sporim cunoştinţele pentru a le folosi spre binele omenirii, aceasta va
produce o schimbare în noi şi în lumea noastră; cunoaşterea este putere”
-Francis Bacon-
1.Introducere
La ora actuală, sistemele de sănătate, în special cele din ţările dezvoltate, se confruntă cu o serie de afecţiuni
cronice extrem de costisitoare şi împovărătoare. Astfel, afecţiuni precum: cancerul, diabetul, bolile neurologice
degenerative (Alzheimer si Parkinson), afecţiunile cardiovasculare, bolile mintale (între care depresia este liderul)
sau maladiile inflamatorii şi infecţioase reprezintă probleme majore atât pentru pacient, cât şi pentru societate .
Luând în considerare gravitatea acestor afecţiuni din punct de vedere medical, morbiditatea specifică prin boli
cronice şi povara bolii pentru sistemele sanitare şi societate în general, se impune necesitatea găsirii unor soluţii
noi, revoluţionare, care să aducă o rezolvare cat mai eficientă acestor probleme de sănătate.
În sensul îndeplinirii acestor deziderate, descoperirile ştiintifice actuale în domeniul biologiei şi fiziologiei
corpului uman, a inţelegerii mecanismelor fiziopatologice la nivel molecular, precum şi creşterea capacităţii de
intervenţie în stadiul presimptomatic al bolii sunt de o deosebită importanţă.
Pe masură ce ritmul de progres a noilor tehnologii din domeniul medical este din ce în ce mai alert, beneficiile
scontate nu întârzie să apară, iar domeniul nanotehnologiilor reprezintă unul dintre segmentele cu cele mai mari
asteptări. În prezent, nanomedicina este considerată nu numai o posibilă şi promiţătoare cale spre o diagnosticare
de certitudine, precoce şi un tratament eficace, dar şi o cale probabilă de prevenţie a acestor tipuri de boli.
2. Nanomedicina
Nanomedicina, este o ramură a nanotehnologiei, şi este definită ca “monitorizarea,repararea, construcţia şi
controlul sistemelor biologice umane la nivel molecular, folosind nanodispozitive de inginerie şi
nanostructuri”(Robert Freitas, 1999).
Previziunea dezvoltării unei noi ştiinţe, nanotehnologia, îi aparţine laureatului Premiului Nobel, Richard
Feynman. În discursul său devenit istoric din 1959 avansa posibilitatea construirii unor obiecte/maşini foarte mici
capabile să efectueze operaţii la nivel celular. Ideea i-a venit după o discuţie cu un vechi prieten bolnav cardiac ce
se referea la un posibil tratament chirurgical prin introducerea “chirurgului” în fluxul sanguin astfel încât să poată
inspecta în voie starea inimii şi să intervină acolo unde ar fi fost ceva de reparat… Se năştea astfel nanorobotica şi
nanotehnologia şi aplicaţiile lor în medicină.
Şi astăzi ne întrebăm: suntem oare pregătiţi pentru o asemenea “revoluţie nano”?
2.1 Percepţia publică a nanomedicinei
Au existat diferite controverse provocate de unele biotehnologii, cum ar fi clonarea, ce a indicat faptul că
pentru orice tehnologie în curs de dezvoltare există o percepţie beneficiu-risc ce a informat în mod corect publicul
 care este esenţial pentru acceptarea noii tehnologii şi continuarea dezvoltării acesteia.
Optimist, nanomedicina va ajuta în găsirea unor noi soluţii pentru cele mai multe boli şi va permite extinderea
capacităţilor umane. De aceea, în prezent, cercetările ştiinţifice sunt susţinute de către public şi cu fonduri
guvernamentale pentru nano-medicina. Unele studii au evidenţiat atitudinile publice optimiste şi entuziaste despre
nano-medicina în Italia (Bottini, 2011) si SUA (Burri şi Bellucci, 2008).
Pe de altă parte, întelegerea noastră a nano-materialelor şi a nano-medicinei este incompletă. Există
potenţial de sănătate, de mediu şi riscuri sociale care trebuie evaluate în mod serios şi bine.
În acest sens, oamenii din ţările europene, cum ar fi Elveţia (Burri şi Belluci, 2008) şi Marea Britanie (Rogers-
Hayden si Pidgeon, 2006), arăta o atitudine mai pragmatică sau o abordare echilibrată faţă de nanomedicina.
Aceştia nu sunt nici reticenţi faţă de nanomedicina, nici extrem de entuziaşti, faţă de potenţialele riscuri cu care se
confruntă nano-medicina. Aceştia sustin continuarea cercetării în domeniu, subliniind importanţa de a obtine
informaţii cu privire la potenţialele riscuri.
2.2 Noul val
Nanomaterialele utilizate în medicina au mai multe caracteristici unice în comparaţie cu materialele
convenţionale de dimensiunea micronilor. De asemenea, nano-materialele pot fi proiectate astfel încât să prezinte
proprietăţi acordabile optice, electronice, magnetice şi biologice.
Nanotubii (Nanotubes) pot reforma diagnosticul, tratamentul și prevenția cancerului.Nanofirele (Nanowires)
sunt atât de mici încât pot fi implantate încorp permanent unde se comportă ca niște”detectivi” care monitorizează
continuu nivelurile moleculare. Ele sunt extrem de subțiri fiind de cinci ori mai mici comparativ cu talia unui
virus însă de câteva ori mai rezistent în comparație cu firul de paianjen! Cercetătorii au creat nanofire cu armătură
care cuplează la proteinele care indică prezența cancerului de prostată cu mult înaintea testelor clasice cunoscute.
Nanostructurile(Nanocantilever) sunt traverse ancorate doar la un capăt, care functionează ca senzori ideali
pentru detectarea prezenței unor molecule extrem de mici în fluidele biologice . Nanosferele(Nanoshells) sunt
sfere de siliciu acoperite cu aur cărora li s-au atașat anticorpi pe suprafața lor oferindu-le posibilitatea de a
identifica unele celule, inclusiv cele canceroase.Nanosferele au fost radiate I.R., ceea ce a determinat
supraîncălzirea particulelor de aur, ceea ce a determinat distrugerea totală a celulelor tumorale făra ca celulele
sănătoase să fie afectate .
Nanoparticulele de aur sunt folosite pentru detectare ADN și ca protein markeri în procesul oncologic, în
cancerul de sân și cel de prostată.Aceste nanoparticule pot ”vâna” simultan sute de situri canceroase. Nanoporii
(Nanopores) sunt tuburi atât de înguste încât moleculele de AND pot pasa prin ele câte o secvență odată,
permițând astfel secvenționarea cu precizie a ADN-ului.Prin trecerea secvențelor AND prin nanopori, s-a reușit
monitorizarea cu precizie a fiecării "litere“, și deci, descifrarea informației codat, inclusiv ale mutațiilor asociate
cu cancerul.Prin utilizarea nanoporilor la suprafața unei capsule farmaceutice care este doar un pic mai largă ca
structura moleculară a medicamentului s-a realizat controlul ratei difuziunii in corp a medicamentului.
Fulerenele sunt particule cristaline ale atomilor de carbon a căror arhitectură moleculară este aranjată intr-o
structură foarte asemănătoare mingii de fotbal. Această însușire este importantă în terapeutica cancerului. De
exemplu, în eliberarea particulelor ce conțin atomi radioactivi și unde fulerenele permit completa eliminare a
radiațiilor din corp în cursul radioterapiei.
2. 3. Viitorul nanomedicinei
Care va fi cel mai mare beneficiu al nanomedicinei pentru societatea umană?
Infecţiile cardiovasculare, sistemul nervos central, bolile şi cancerul au fost principalele categorii terapeutice
printre produsele nanomedicinei comerciale pînă acum. Cu toate acestea, aşa cum nano-structurile mai active, a
treia şi a patra generaţie de materiale nano-structurale vor ieşi până în anul 2020, acestea vor fi produse ale
nanomedicinei mai avansate în imagistica şi diagnostic, reconstrucţia ţesutului, biosenzori, terapie genică, şi
multe altele ce vor fi aduse pacienţilor.
Transumaniştii propun cel puţin încă două tehnici foarte controversate care ar trebui să fie aplicate fiinţelor
umane: cryonics şi mind uploading.
Cryonics este conservarea cadavrelor în azot lichid (-196° C) în speranţă că în câteva decenii tehnologia
disponibilă fa face posibilă decongelarea lor, reanimarea lor, poate reîntineriţi şi astfel ar putea să trăiască încă
mult timp. Din păcate, este o tehnică foarte costisitoare, nesigură şi nu oferă nici o dovadă ştiinţifică logică pentru
a-şi justifica costurile ridicate, motiv pentru care o putem considera un capriciu al oamenilor bogaţi.
Mind uploading este procesul prin care întregul intelect al unui creier biologic este transferat într-un
computer.Avantajele uploading-ului creierului sunt acelea că nu se mai îmbătrâneşte pentru că nu mai există
materialul biologic şi acela că există posibilitate de a face „copii de rezervă pentru a reinstala sistemul de operare”
dacă ceva nu funcţionează bine, precum şi posibilitatea de a duce o viaţă foarte economică din moment ce nu mai
are nevoie de hrană, casă, maşină etc.
3. Riscuri corelate dimensiunii nanomedicinii
O primă problemă a nanomedicinei este dată de potenţialele riscuri corelate dimensiunii nanometrice ale
materialelor folosite şi ale efectelor lor, încă necunoscute, asupra organismului uman.
Ar trebui să fie recunoscut faptul că în prezent nu există suficiente date disponibile care să permită identificarea
oricărui sistem de reguli care guvernează caracteristicile toxice ale produselor nanotehnologiei. Prin urmare,
rezultă că evaluarea riscurilor va trebui să se facă de la caz la caz. Pentru evaluarea riscurilor, pentru aplicarea
nanotehnologiei şi pentru identificarea problemelor metodologice, trebuie luate în considerare atât expunerea cât
şi hazardul . Atunci când vorbim de senzorii care vor fi introduşi în organismul nostru pentru a ne monitoriza
sănătatea, trebuie să ne întrebăm dacă nu va exista o presiune psihologică foarte puternică asupra individului care
va şti că în fiecare moment nano-senzorii sau nano-vehiculele au acces la date sensibile care ar putea fi folosite şi
de alte persoane în defavoarea sa. Poate se va reuşi dezvoltarea unor nano-chipuri care vor permite controlarea
sau condiţionarea sistemului nostru nervos de la distanţă pentru evitarea actelor violente sau a impulsurilor
antisociale, dar aceeaşi tehnologie ar putea fi folosită şi în scopuri militare sau de natură abuzivă
 Dincolo de potenţialele riscuri ale acestei noi tehnologii în curs de dezvoltare, există şi posibilitatea de a depăşi
limita „medicinii necesităţii” pentru a ajunge la „medicina dorinţei” şi, implicit, şi la îmbunătăţirea organismului
uman (cu toate implicaţiile etice deja analizate anterior) cu ajutorul nanomedicinei .
4. Concluzii
Numeroasele domenii de aplicație ale nanomedicinei, în care cercetatorii obțin deja rezultate promițătoare
pentru care medicii se arată foarte interesați, reprezintă premize pentru continuarea cercetarilor privind utilitatea
și aplicabilitatea în medicină a nanotehnologiilor.
Introducerea nanorobotilor în medicină ar revoluționa lumea medicinei și ar schimba în întregime viața pe
pământ. Introducerea unui nanorobot într-un corp uman ar avea multe avantaje și anume: acesta s-ar “plimba” în
corpul uman și s-ar duce imediat la celulele unde ar exista probleme si le-ar repara imediat fără a-i da virusului
șansa de a evolua, nu ar mai fi nevoie de operații, ar exista o populație mai sănătoasă, bolile care sunt des intalnite
în ziua de azi, probabil că nu ar mai exista si aceasta tehnologie ar creste rata vieșii unei persoane.
Nanomedicina se va dezvolta exploziv in urmatorii 20 de ani si va preveni apariția bolilor cu mult timp
înainte ca acestea să devină simptomatice. Impactul va fi enorm si va duce la regandirea învățământului medical
(inițial si continuu), precum si a organizării si funcționarii instituțiilor medicale.
5. Bibliografie:
1. Bosetti, R. and Vereeck, L.,2011, Nanomedicine, ‘Future of nanomedicine: Obstacles and remedies’
2. Burri, R. V. and Bellucci, S.,2008, “Public perception of nanotechnology,” Journal of Nanoparticle
Research.
3. Freitas, R. A. ,1999, Nanomedicine, Volume I: Basic Capabilities , Austin: Landes Bioscience.
4. Kim, B., Rutka, J. T. and Chan, W. 2010, Nanomedicine, “New England Journal of Medicine”.
5 Rogers-Hayden, T. and Pidgeon, N.,2006, “Refl ecting upon the UK’s citizens juryon nanotechnologies:
Nanojury UK”, Nanotechnology Law & Business.
6. Thomas J. Webstar, 2012, Nanomedicine – “Technologies and applications”.
7. Scientific Committee on Emerging and Newly Identified Health Risks, The appropriateness of existing
methodologies to asses the potential risks associated with engineered and adventitious products of
nanotechnologies, Brussels 2006, consultat în 10 decembrie 2016, ora 16.00.
,http://ec.europa.eu/health/ph_risk/committees/04_scenihr/docs/scenihr_o_003b.pdf ,
8. Pentru aprofundare: “The President’s Council of Bioethics”, Beyond Therapy Biotechnology and the Pursuit
of Happines, Washington 2003, consultat în 10 decembrie 2016, ora 16.00.
http://www.bioethics.gov/reports/beyondtherapy/beyond_therapy_final_webcorrected.pdf
9. The Royal Society & The Royal Academy of Engineering, Nanoscience and nanotechnologies: opportunities
and uncertainties, London 2004, 56, consultat în 10 decembrie 2016, ora 16.00
http://www.cst.gov.uk/business/files/nano-report-2004-fin.pdf
10. Articol – http://en.wikipedia.org/wiki/Nanorobotics#Nanomedicine, consultat în 10 decembrie 2016, ora
16.00.