Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acest ghid a fost realizat în cadrul programului de instruire al crescătorilor individuali de animale în adoptarea unor
soluții de depozitare a deșeurilor provenite de la animale. Programul este componentă a Proiectului ”Controlul Integrat
al Poluării cu Nutrienți” derulat de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.
2014
Introducere
Fermele de familie dețin în România peste 92% din efectivul de bovine la nivelul anului 2014, adică
aproximativ 2,1 milioane capete. Gunoiul de grajd produs de aceste efective este în cea mai mare parte
depozitat necorespunzător, astfel încât conduce la poluarea surselor de apă și a solului. Calitatea apei se
degradează și primele efecte sunt în numărul de îmbolnăviri datorate apei cu un conținut ridicat de nitrați.
Prezentul ghid se propune a fi un mijloc prin care crescătorii de animale vor fi determinați să adopte soluții
simple de depozitare a gunoiului de grajd produs de animalele pe care le dețin în gospodăriile proprii.
Ghidul este editat în cadrul Proiectului ”Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți” derulat de Ministerul
Mediului și Schimbărilor Climatice. Obiectivul general al proiectului este de a sprijini Ministerul Mediului si
Schimbărilor Climatice în eforturile sale de implementare a acquis-ului Uniunii Europene, în domeniul
protecției calității apelor.
Proiectul a realizat investiții specifice în Zonele Vulnerabile la Poluarea cu Nitrați prin: (a) construirea de 70
de platforme comunale de depozitare a gunoiului de grajd, achiziționarea de utilaje pentru gospodărirea
gunoiului de grajd, (b) 1.128 de platforme individuale de depozitare a gunoiului de grajd, (c) în 9 comune
sisteme de apă și canalizare , (d) plantare de puieți și perdele forestiere, (e) stație pilot de producere a
biogazului. De asemenea, au fost realizate programe de instruire pentru specialiști și pentru fermieri,
precum și o amplă campanie de conștientizare.
Producţia animalieră se dezvoltă în gospodării individuale şi în mari ferme de producţie concentrate în zone
tradiţionale de creştere a animalelor. O consecinţă importantă constă în acumularea în cantităţi mari a
materialelor organice reziduale de consistenţa solidă, lichidă şi semilichidă. În mod normal aceste reziduuri,
cu valoare de îngrăşăminte organice, sunt utilizante la fertilizarea terenurilor agricole din apropiere.
Atunci când numărul animalelor este mult mai mare decât cel optim pentru suprafaţa agricolă a fermei,
cantitatea dejecţiilor depăşeşte necesarul posibil de utilizat ca îngrăşământ organic, astfel că acestea devin
deşeuri care trebuie stocate şi apoi eliminate. În acest scop este necesar să fie luate anumite măsuri
complementare direct la sursă, având caracter
tehnologic, în funcţie de raportul dintre producţia vegetală şi cea animalieră.
Este importantă valoarea ridicată de fertilizare a gunoiului de grajd şi a dejecţiilor pe unitatea de volum.
Dacă acestea sunt bogate în nutrienţi, atunci pentru producătorii agricoli devine rentabilă stocarea şi
utilizarea lor în locul îngrăşămintelor minerale, care sunt mai puţin accesibile din cauza preţurilor ridicate.
Acest îngrăşământ organic este ieftin şi la îndemâna fiecărui producător agricol şi, în plus, poate fi completat
cu îngrăşăminte chimice pentru a realiza necesarul optim de nutrienţi pentru culturile agricole.
Gunoiul sau bălegarul este un îngrăşământ organic complet, conţinând toate elementele nutritive necesare
plantei.
Câteva dintre cele mai cunoscute caracteristici ale gunoiului de grajd, cu efecte pozitive sunt redate în cele
ce urmează:
Urina este considerată de asemenea un bun fertilizant organic natural, fiind bogată îndeosebi în azot şi
potasiu. Se utilizează urina din adăposturile zootehnice,
Distribuția nutrienților la bovine
nereţinută de aşternutul folosit, colectată şi pastrată cu sau
fără fermentare în bazine acoperite, pentru a se evita
pierderile de azot. Nutrienți se regăsesc într-un nivel ridicat Gunoi grajd Urina
și în urina bovinelor, astfel că din azotul total produs de o
vită mare prin gunoiul de grajd, 50% se regăsește în urină, Potasiu 10 90
fosforul în procent de 10%, în timp ce 90% din potasiu se
Fosfor 90 10
regăsește în urină.
Azot 50 50
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Mustul de gunoi este colectat în platformele special
amenajate pentru stocarea şi fermentarea gunoiului, prin acumulare în bazine de colectare închise.
Din azotul pe care îi consumă din furaje, bovinele folosesc 20% pentru întreținere, 20 % trece în laptele pe
care îl produce și 60% (!) trece în gunoiul de grajd / urina produsă. Din fosforul pe care îl consumă din furaje,
același procent de 60% trece în gunoiul de grajd / urina produsă, în timp ce potasiul trece în proporție de
75%.
Azotul este un element foarte mobil in sol. Se poate pierde uşor prin levigare şi volatilizare. Gunoiul de grajd
proaspăt trebuie împrăştiat pe câmp şi încorporat în sol prin arătură cât mai repede, pentru a se evita
pierderile de azot prin volatilizare; astfel rămâne în sol blocat de către particulele de argilă şi de humus,
urmând ca în timp gunoiul să se descompună transformându-se în humus. Fosforul este un element cu o
mobilitate scăzută în sol, pierderile prin levigare sunt nesemnificatIIe, îngrăşămintele au o solubilitate
înceată, necesitând mai mult timp pentru a se dizolva în soluţia solului. Potasiul este un element mobil în sol,
pierzându-se uşor din stratul arabil prin levigare. În consecinţă, trebuie aplicat ca si azotul: 25% ca fertilizare
de bază, se încorporează cu arătura, 35% odată cu pregătirea patului germinatII, 30% se aplică pe sol ca
fertilizări faziale în 1-2 reprize şi 10% se aplică foliar în 2-3 reprize.
În utilizarea gunoiului de grajd ca îngrăşământ, momentul de aplicare pe terenul agricol este deosebit de
important.
Perioadele când se aplica gunoiul de grajd variază în funcție de perioada când urmează să fie înființate
culturile, cât mai devreme posibil, în cadrul perioadei de creştere a culturilor, pentru a maximiza preluarea
nutrienţilor de culturi şi a minimiza riscul poluării. În fiecare an, cel puţin jumătate din cantitatea de gunoi
rezultată în timpul iemii, trebuie împrăştiată până la 1 iulie, iar restul până la 30 septembrie.
Nu se aplică gunoi în perioada cuprinsă între aparitia primului si ultimului înghet. Aceste date sunt stabilite
be baza analizei seriilor de date meteorologice interpolate la nivelul fiecarei comune
Dejecții
Gunoi grajd Mraniță lichide
Culturi înființate toamna 1 Feb - 31 Oct 15 Ian - 31 Oct 15 Ian - 31 Oct
Culturi înființate
primăvara 1 Ian - 30 Iunie 15 Ian - 30 Iunie 15 Ian - 30 Iunie
Pajiști, pășuni, fânețe,
lucernă 1 Feb - 31 Aug 15 Ian - 15 Nov 1 Feb - 31 Oct
Trebuie să fie evitată aplicarea lor în perioadele de extra-sezon (în afara fazelor de vegetaţie activă), care
variază în cadrul ţării, depinzând de condiţiile climatice locale, între lunile octombrie şi februarie, perioada
maximă fiind specifică pentru zonele umede şi reci, în care sezonul de vegetaţie începe mai târziu. Sunt
permise excepţii de la această regulă
generală acolo unde planul de management
stabileşte ca împrăştierea îngrăşămintelor
organice se poate realiza de-a lungul
perioadei de extra-sezon, fără riscul de
producere a poluării apelor sau unde sunt
condiţii meteorologice excepţionale;
Eficienţa gunoiului de grajd este mai mare dacă se completează prin amestec cu îngrăşăminte minerale, în
special cu cele fosfatice. Aceasta permite şi reducerea normelor de aplicare, fără ca sporul de producţie să
scadă.
Nu toate îngrăşămintele minerale se pot aplica împreună cu gunoiul de grajd. De exemplu, azotaţii de
amoniu, calciu şi sodiu, clorura de amoniu, urea, zgura lui Thomas, nu se recomandă să fie aplicate împreună
cu gunoiul de grajd. Sărurile potasice, naturale sau de sinteză, fosforitele, superfosfatul şi sulfatul de amoniu
se pot administra împreună cu gunoiul de grajd
Unele culturi, cum ar fi cerealele păioase, cartofii timpurii, sfeclă roşie, ceapă, mazărea, mărarul şi altele,
utilizează cel mai bine gunoiul în anul al doilea de la aplicare.
În timpul administrării, trebuie evitat ca materialul administrat să ajungă în sursele de apă, în acest scop fiind
necesar să se evite fertilizarea pe porţiunile de teren late de 5 – 6 m, aflate în imediata apropiere a canalelor,
cursurilor de apă sau a altor mase de apă, să se aibă în vedere condiţiile meteorologice şi starea de umiditate
a solului.
Îngrăşămintele lichide trebuie să fie amestecate continuu în rezervor, în vederea omogenizării, atât în timpul
transportului, cât şi înaintea şi în timpul administrării.
Nu sunt permise zone neacoperite între trecerile alăturate sau pe zonele de întoarcere şi nici zone de
suprapunere, care pot fi astfel supraîncărcate cu nitraţi.
În fermele individuale, aplicarea gunoiului de grajd se realizează manual prin încărcarea gunoiului într-un
mijloc de transport, cel mai des o căruță, se transportă la terenul unde urmează să se aplice. Operațiunea
solicită mai multă muncă fizică decât aplicarea îngrășămintelor chimice, acest efort fiind unul dintre factorii
impotanți în decizia fermierilor care nu folosesc gunoiul de grajd. Totuși, fermierii care-i conștientizează
importanța și au văzut rezultatele obținute ulterior susțin că acest efort compensează producțiile obținute și
implicit reducerea costurilor cu îngrășămintele. De asemenea, un aport important este adus de
microelementele ce se regăsesc în gunoilu de grajd de care plantele au nevoie, și nu se regăsesc în
îngrășămintele chimice.
Pe astfel de terenuri există un risc crescut al pierderilor de azot prin scurgeri de suprafaţă, care depind de o
serie de factori cum sunt: panta terenului, caracteristicile solului (în special permeabilitatea pentru apă),
sistemul de cultivare, amenajările antierozionale şi în mod deosebit cantitatea de precipitaţii. Riscul este
maxim când îngrăşămintele sunt applicate superficial şi urmează o perioadă cu precipitaţii abundente.
Măsuri speciale la aplicarea îngrăşămintelor se impun pe terenurile din vecinătatea cursurilor de apă,
lacurilor, captărilor de apă potabilă, care sunt expuse riscului de poluare cu nitraţi (şi în unele situaţii cu
fosfaţi) transportaţi cu apele de drenaj şi scurgerile de suprafaţă.
Se impune păstrarea unei fâşii de protecţie faţă de aceste ape, late de minimum 5 – 6 m în cazul cursurilor
de apă, cu excepţia dejecţiilor lichide, la care banda de protecţie trebuie să fie lată de cel puţin 30 m pentru
cursuri de apă şi de 100 m pentru captări de apă potabilă. În zonele de protecţie nu se aplică şi nu se
vehiculează îngrăşăminte.
Exemplu de utilizare a lichidelor din gunoiul de grajd. Localitatea Vădăstrița, județul Olt
Intoxicațiile cu nitrați afectează în primul rând copiii sub 1 an, prin apariția ”bolii albastre” sau
methemoglobinemie, ce poate fi letală pentru sugari. Afecțiunea poate să apară și la adulți, însă cu o
manifestare mai ștearsă și uneori fără a se exterioriza prin semne. Femeile gravide pot fi afectate chiar și
asimptomatic cu nitriții din apa de fântână și pot naște copii cu malformații.
Consumul apei cu nitriți mai determină întârzieri mintale la copii, în timp ce adulți pot fi afectați de cancer la
colon și probleme de circulație.
Într-un număr de 31 de județe, Direcțiile de Sănătate Publică au raportat un număr de 328 de cazuri de
îmbolnăviri în urma intoxicațiilor cu nitrați din apă, în perioada 2010-2013. În rândul acestor județe se
remarcă cu cele mai multe îmbolnăviri județele din Moldova, unde Iașiul a avut 91 de cazuri, urmat de Vaslui
(30), Bacău (28). Îmbolnăvirile au conduse și la decese, cum au fost semnalate în județele Prahova, Botoșani
și Covasna.
Pierderea nutrițienților
Atunci când fermierul decide să nu aplice gunoiul de grajd, pe lângă efectul de poluare al apelor produs, se
pierd beneficii economice semnificative prin obținerea unor producții scăzute sau prin profituri mai mici,
când fermierul utilizează îngrășăminte chimice.
Pentru a ilustra această pierdere, este oferit următorul exemplu. Pe un hectar, un fermier decide să cultive
porumb, își propune să obțină 6 tone/ha și ajunge la concluzia că are nevoie de 130 kg de azot, 55 kg de
fosfor, și 90 kg de potasiu 1.
Opțiunea gunoi de grajd. Având în vedere că într-o tonă de gunoi de grajd se regăsesc cantitățile de azot,
fosfor și potasiu conform tabelului de mai sus, rezultă că pentru a-și acoperi acest necesar are nevoie de 18
tone de gunoi de grajd, ce trebuie completat cu 37 de kg de fosfor din îngrășăminte chimice. Cantitatea s-a
obținut conform calculelor de mai jos.
Pentru acoperirea necesarului de azot de 18 tone de gunoi de grajd, ce s-a obținut din
împărțirea cantității necesare la kg de azot existente într-o tonă de gunoi de grajd de către
bovine (7 kg).
Având în vedere că o vacă de lapte produce în jur de 11 tone de gunoi de grajd anual, iar o
junincă în jur de 8 tone, rezultă că poate fi acoperit necesarul de azot de aceste animale.
Aportul gunoiului de grajd la necesarul de fosfor este redus și din cele 18 tone de gunoi de
grajd aplicate, fosforul acoperă numai 18 kg din cele 55 kg necesare, adică doar o treime,
restul trebuind să fie aplicat din îngrășăminte chimice, putând fi aplicat superfosfat cu NPK 0-
46-0, 2 saci de 50 kg, ce ajung să coste 260 lei.
Aportul gunoiului de grajd la necesarul de potasiu este semnificativ, din cele 18 tone, se
acoperă necesarul:
Cele 18 tone dacă sunt aplicate manual, așa cum se întâmplă în cele mai dese cazuri, sunt
necesari 4 oameni timp de o zi, cost care poate ajunge la 400 lei.
Total costuri directe opțiunea gunoi de grajd: 260 + 400 = 660 lei
Din 12 saci de 50 kg de îngrășăminte complexe cu NPK 15-15-15 se vor obține 90 kg de azot, 90 kg de fosfor
și 90 kg de Potasiu. Pentru completarea necesarului de azot se mai adaugă 2 saci de azotat de amoniu.
1
Necesarul de nutrienți a fost prevăzut pentru obținerea unei producții de 6 tone / ha, unde indicele de azot din sol
este de 3, valoarea PAL în sol este 30, valoarea KAL în sol este 120.
Aplicarea se realizează mecanic si poate ajunge la 100 lei /ha, cu forța de muncă necesară inclusă.
Aplicarea gunoiului
de grajd pe teren
aduce bani
fermierului prin
creșterea producțiilor
și prin reducerea
costurilor cu
îngrășămintele
chimice
Aruncarea gunoiului
de grajd la groapa de
gunoi duce la risipirea
banilor.
Ordinul 1281 / 695 / 2014 pentru Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole,
emis de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
prevede următoarele obligații pentru fermieri:
Să dispună de capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd, fără defecte structurale care să permită
scurgeri de efluenţi/dejecţii, a căror mărime trebuie să depăşească necesarul de stocare a gunoiului de
grajd, ţinând seama de perioadele cele mai lungi de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor
organice. Depozitarea gunoiului de grajd se realizează în spaţii special amenajate (platforme şi/sau
bazine de colectare impermeabile) în conformitate cu prevederile cap. VIII din Codul de bune practici
agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, aprobat prin Ordinul
ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr.
1.182/1.270/2005, denumit în continuare Codul de bune practici agricole;
Să nu aplice îngrăşăminte organice pe terenuri acoperite de zăpadă, pe terenuri cu apă în exces sau pe
terenuri îngheţate;
Să asigure încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai
mare de 12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora şi în condiţii meteo favorabile;
Să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole
situate în vecinătatea apelor de suprafaţă sau pe terenurile agricole situate în zonele de protecţie
sanitară a captărilor de apă potabilă stabilite în condiţiile legii;
Încă din stadiul de proiectare şi construcţie a depozitelor, bazinelor şi incintelor pentru depozitarea
îngrăşămintelor organice se va acorda cea mai mare atenţie prevenirii şi protecţiei apelor şi mediului
împotriva poluării, prin următoarele măsuri:
Depozitele de stocare trebuie să fie astfel construite, încât să se evita orice risc a unei astfel de poluări. Cu
excepţia unor cazuri speciale, depozitele trebuie să aibă o capacitate care să asigure stocarea pentru o
perioadă de minim 4 luni (17-18 săptămâni).
În utilizarea în agricultură a gunoiului de grajd, depozitarea este una dintre cele mai importante faze pentru
îmbunătăţirea şi conservarea caracteristicilor pozitive.
La construcţia depozitelor de bălegar solid se va avea în vedere ca acestea să aibă o bază impermeabilă /
beton, să fie prevăzuţi cu pereţi de sprijin şi sistem de colectoare a efluenţilor, în special a celor ce se produc
în timpul ploilor.
Platformele trebuie să aibă o capacitate suficientă de stocare, să aibă drumuri de acces şi să nu fie amplasate
pe terenuri situate în apropierea cursurilor de apă sau cu apă freatică la mică adâncime. De asemenea, ele
trebuie amplasate la o distanţă de cel puţin 30 m
faţă de locuinţe şi sursele de apă potabilă.
Considerând o înălţime de 1,2 m a stratului de dejecţii, suprafața minimă necesară pentru depozitarea
gunoiului de grajd provenit de la bovine este prezentată în tabelul de mai jos:
Fundul platformei trebuie să aibă o înclinare de cca 2 - 3 % spre una din marginile platformei, unde se
amplasează într-o săpătură un bazin de colectare a mustului de gunoi rezultat în timpul fermentării. Bazinul
de colectare trebuie astfel poziţionat încât, atunci când este plin, partea de sus a lichidului să fie la cel puţin
0,7 - 1 m sub punctul cel mai de jos al platformei.
Locaţia potrivită pentru spaţiile de depozitare trebuie să ia în considerare factori ca accesibilitatea, distanţa
faţă de grajduri şi locuinţă, pentru transportul şi gestionarea eficientă şi confortabilă a gunoiului de grajd,
resturilor organice şi compostului, cu risc şi neplăceri minime pentru fermier şi vecini.
Spaţiul de depozitare trebuie aşezat pe o suprafaţă orizontală sau cvasiorizontală, de preferinţă joasă. Când
este situat la baza unei pante, apa scursă de pe urma precipitaţiilor trebuie deviată la distanţă de zona de
stocare. Gunoiul de grajd nu trebuie depozitat în calea apei din şanţuri sau burlane.
Dacă spaţiul de depozitare este prevăzut cu acoperiş, apa scursă pe acesta trebuie direcţionată departe de
gunoiul de grajd. Scopul este de protejare a bălegarului de a deveni prea umed şi de prevenire a contaminării
oricărui flux de apă.
Dacă substratul este un sol nisipos sau orice altă suprafaţă permeabilă, solul trebuie protejat de infiltraţii
prin aplicarea unui strat gros de argilă compactă sau sol argilos. În mod ideal, locul de depozitare va avea o
bază din material impermeabil cum ar fi o placă de beton sau un pat impermeabil cum ar fi polietilena cu
densitate mare. O podea de beton sau orice alt material impermeabil durabil va reduce la minimum
infiltraţia şi va oferi o suprafaţă ideală pentru îndepărtarea sau răsturnarea cu uşurinţă a gunoiului de grajd.
Lichidele drenate din grămadă, dacă există, trebuie colectate pe cât posibil şi reintroduse în grămadă.
O bandă permanentă de vegetaţie de cel puţin 2 sau 3 metri lăţime trebuie menţinută în jurul amenajării
pentru captarea şi absorbţia lichidelor scurse din zona de depozitare.
În jurul spaţiului de depozitare se pot planta tufişuri şi arbuşti în scop decorativ, dar şi pentru a produce
umbră şi protecţie împotriva vântului (uscare excesivă).
Capacitatea necesară
Pentru o depozitare adecvată şi sigură, trebuie asigurată o capacitate suficientă. Capacitatea necesară va
depinde în principal de numărul şi speciile de animale deţinute, de tipul de bălegar produs (acesta depinde
de tipul sistemului de stabulaţie) şi de durata necesară de stocare. În general sunt necesare 6 luni pentru
legarea perioadelor când aplicarea gunoiului de grajd este interzisă.
În cele mai multe cazuri, materialul va fi compus dintr-un amestec de gunoi de grajd cu alte reziduuri
organice, cum ar fi resturi de plante sau deşeuri menajere. Numai în condiţii cu totul speciale (de exemplu
gunoi de grajd foarte uscat sau perioade de depozitare semnificativ mai mari sau mai mici) capacitatea de
stocare va fi adaptată în mod corespunzător.
Indiferent de tipul de depozitare, este important să se aplice următoarele măsuri, în scopul prevenirii
pierderii materiei organice şi nutrienţilor către apa subterană, sol sau apă şi al prevenirii încetinirii sau
întreruperii procesului de compostare din cauza umidităţii excesive, a secetei sau a schimbărilor bruşte de
temperatură.
Pentru reducerea mirosului neplăcut și al numărului de insecte, trebuie luate următoarele măsuri:
adăugarea de compost maturat peste fiecare nouă încărcătură de material proaspăt într-o
proporţie de circa 1 la 4;
amestecarea diverselor tipuri de materiale (gunoi de grajd, resturi provenite din bucătărie,
iarbă, fragmente de lemn) pentru obţinerea unui raport C:N favorabil şi a unei consistenţe
solide şi totuşi uşoare;
produsele gătite sau alte materiale ce pot atrage muşte trebuie acoperite imediat cu alte
materiale pentru a împiedica muştele să depună ouă;
aerarea suficientă a grămezii pentru evitarea fermentaţiei anaerobe, de exemplu prin
aşezarea la bază a unui strat de crenguţe sau alte materiale lemnoase;
orice scurgere trebuie colectată şi introdusă la loc în grămadă sau aplicată pentru fertilizarea
terenurilor învecinate.
Depozitarea în câmp deschis a gunoiului de grajd şi a compostului trebuie evitată pe cât posibil, deoarece
sporeşte riscul de pierdere a materiei organice şi nutrienţilor prin scurgere la suprafaţă, infiltrare şi
volatilizare, diminuându-se astfel calităţile de fertilitate şi sporind riscul de poluare. Aşadar, se recomandă
imperios a nu se depozita pe termen lung gunoi de grajd şi compost în câmp deschis.
Cu toate acestea, în unele cazuri este necesară depozitarea temporară pe câmp, de exemplu din motive de
transport sau de depozitare în gospodăria proprie. În asemenea cazuri, ar trebui să se ia în considerare:
instalarea unui pat de paie sau alte materiale organice dacă gunoiul de grajd
prezintă un grad ridicat de umiditate;
să se păstreze permanent o distanţă de cel puţin 100 metri faţă de orice corp de
apă;
Cerinţe generale
Există o gamă largă de sisteme de depozitare şi compostare eficientă şi sigură a gunoiului de grajd şi a
reziduurilor menajere organice în gospodărie, de la cele elementare şi ieftine până la cele sofisticate şi mai
scumpe. Având în vedere diversitatea condiţiilor naturale şi economice şi a sistemelor de fermă existente,
este evident faptul că niciun sistem nu va fi cel ideal în toate situaţiile.
În afară de asigurarea capacităţii necesare pentru depozitarea gunoiului de grajd şi a reziduurilor organice pe
perioada când împrăştierea este interzisă, toate amenajările trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
generale:
cât posibil prin protejarea materialelor împotriva razelor directe ale soarelui;
toate sistemele trebuie să permită răsturnarea materialelor la intervale regulate
pentru înlesnirea proceselor de compostare; trebuie să existe suficient spaţiu pentru
dispunerea şi răsturnarea grămezilor de compost.
Alegerea materialelor
Spaţiile de depozitare şi compostare pot fi construite din materiale diverse, atâta timp cât sistemul
garantează îndeplinirea condiţiilor de mai sus. Posibilele materiale sunt lemnul, plasa de sârmă, betonul sau
plasticul, ori combinaţii ale acestora.
Principalele criterii de selecţie pentru fermier sunt: eficienţa, disponibilitatea, costul, durabilitatea şi
confortul de lucru oferit. În funcţie de condiţiile geografice, mijloacele financiare şi perspectivele pe termen
lung, fermierii pot prefera mai degrabă un sistem simplu şi ieftin care necesită un volum de muncă mai mare
pentru funcţionare şi întreţinere, sau să investească în materiale materiale mai scumpe dar durabile ce oferă
garanţii mai bune pentru mediu şi volum mai mic de muncă.
În cele ce urmează sunt prezentate şi discutate un număr de sisteme ce îndeplinesc condiţiile de bază şi care
sunt considerate fezabile în condiţiile economice actuale ale spaţiului rural din România. Lista nu este
exhaustivă, putând fi propuse tipuri intermediare.
La finalul ghidului sunt prezentate instrucțiunile de instalare a unei astfel de platforme, materiale necesare și
costuri estimative.
Model 1: Platformă cu baza pe folie de plastic impermeabilă, îngrăditură lemn, acoperită cu folie, bazin
pentru colectare lichide din plastic.
Descriere
Riscul de scurgere a nutrienţilor poate fi redus considerabil când grămezile sunt instalate peste o folie
impermeabilă de plastic. Manevrarea gunoiului de grajd este îmbunătăţită, dar foliile de plastic sunt fragile şi
adesea au viaţă scurtă. Foliile de calitate bună, ce oferă protecţie mai bună şi durată de viaţă mai lungă, sunt
relativ costisitoare.
Depozitarea pe folii de plastic trebuie considerată din start o soluţie temporară, sau se poate face în fermele
unde nicio altă metodă nu se justifică din motive economice şi tehnice.
foliile de plastic oferă posibilitatea realizării de rezervoare separate pentru colectarea lichidelor drenate din
masa de compost.
Condiţii specifice
Nu este recomandată crearea unei cavităţi în sol şi
acoperirea fundului şi pereţilor acesteia cu plastic,
deoarece acest lucru va cauza stagnarea apei şi
condiţii anaerobe permanente, nefavorabile
procesului de compostare.
Starea foliilor trebuie controlată de fiecare dată când
grămada este răsturnată sau îndepărtată.
Model 2: Platformă din lemn cu baza pe folie de plastic impermeabilă, acoperită, bazin pentru colectare
lichide din plastic
Descriere
Construcţia este din pereți din lemn, astfel încât peretele din faţă poate fi îndepărtat sau lăsat în jos pentru
facilitarea accesului. Spaţiile dintre scândurile pereţilor permit circulaţia aerului. Acoperișul este pe os
tructură simplă din lemn pe care se poate adăuga stuf, coceni de porumb, sau alte materiale pentru a nu
permite umiditatea excesivă din precipitații.
Baza este de forma unei lăzi de lemn acoperită cu o folie de plastic pentru a evita scurgerea nutrienţilor.
Pentru aceeaşi capacitate, compartimentele de lemn necesită o suprafaţă mai mică dacă materialele pot fi
stocate pe o înălţime mai mare. Este uşurată manevrarea, în special dacă podeaua este din beton sau alt
material dur.
Dacă zona este predispusă la furtuni, o bandă de iarbă sau altă vegetaţie deasă trebuie plantată în jurul
perimetrului pentru a reține particulele de bălegar antrenate de vânt sau spălate de ploaie.
Model 3: Platformă din lemn cu baza de beton, acoperită, bazin pentru colectare lichide din plastic
Descriere
Descriere
Acest tip de spațiu de depozitare diferă de cel anterior prin faptul că pereţii compartimentelor sunt realizaţi
dintr-o plasă de sârmă fixată pe un cadru de lemn.
Plasa de sârmă asigură o foarte bună aeraţie a masei de compost, dar este mai predispusă la pierderea de
material prin ochiurile plasei. De aceea este importantă crearea unei benzi tampon de iarbă în lungul
pereţilor exteriori.
Descriere
La construirea spațiului de compostare pot fi utilizate blocuri de BCA sau cărămizi în loc de lemn sau plasă de
sârmă, aşa cum se poate vedea în figura de mai sus. Rezultă o structură rezistentă, durabilă, ce necesită
puţină întreţinere sau deloc şi care oferă un grad sporit de protecţie a mediului şi confort de lucru. Un spaţiu
de circa 2 cm este necesar între blocuri pentru aerisire. Pentru prevenirea pierderilor de nutrienţi şi particule
de gunoi de grajd către sol şi apa subterană se va construi o podea de beton.
În găurile din blocurile de beton pot fi introduşi stâlpi de lemn sau de metal pentru întărirea structurii sau
pentru fixarea unui acoperiş.
La fel ca şi tipurile precedente, amenajarea poate fi construită în funcţie de nevoile fermierului de
dimensiune şi formă.
De asemenea, este necesară şi în acest caz acoperirea solului cu materiale imeprmeabile sau absorbante
pentru captarea lichidelor scurse din grămadă. Cele mai bune rezultate se obţin când solul este acoperit cu o
placă de beton prevăzut cu un canal şi un bazin de colectare.
În comparaţie cu alte tipuri, acest tip de amenajare oferă cea mai bună protecţie şi cel mai sporit confort de
lucru. Când compartimentele sunt suficient de mari se poate utiliza roaba pentru pentru încărcarea şi
descărcarea materialelor fără riscul afectării structurii.
Când sunt construite cu grijă, aceste structuri sunt ordonate şi mai plăcute vederii decât grămezile
neacoperite. Aspectul vizual poate fi îmbunătăţit prin plantarea de tufişuri şi arbuşti în lungul pereţilor
exteriori.
Ca şi pentru alte tipuri, se recomandă plantarea unei benzi de iarbă sau altă vegetaţie deasă în jurul structurii
pentru captarea lichidelor spălate de ploaie.
Utilizând elemente prefabricate, depozitul poate fi uşor asamblat şi instalat pe orice tip de suprafaţă. Sunt
posibile modificări ulterioare prin adăugarea de noi elemente. În cazul în care este necesară reducerea
capacității de depozitare, containerele ce nu mai sunt utilizate pot fi dezasamblate şi instalate în altă parte.
Producţia la scară largă a containerelor din materiale sintetice poate deschide piaţa pentru produsele din
plastic reciclat din România şi poate reduce problema în continuă creştere a acumulării reziduurilor din
plastic provenite de la sticle sau alte tipuri de ambalaje.
Preţul actual în Europa de Vest variază de la aproximativ 50 euro pentru 1 m3 de container până la
aproximativ 200 euro pentru unul de 3 m3, dar preţurile depind în mare măsură de cerere.
Pentru acest tip de unitate pot fi implementate mai uşor subvenţii decât pentru alte sisteme de
depozitare, acestea putând fi oferite la sursă.
Model 7: Minicontainere
Descriere
În cazul unor cantităţi mici de gunoi de grajd şi reziduuri menajere ce trebuie depozitate şi compostate, se
pot folosi containere mici, cu 4 pereţi, construite din scânduri sau garduri parazăpadă.
Argumente pro şi contra
Acest tip de container are o capacitate redusă, de 1 m3 sau mai puţin. Pentru o robusteţe suficientă sunt
necesari patru pereţi, ceea ce îngreunează mult capacitatea de manevrare a materialelor.
Numărul de containere poate fi crescut dacă este nevoie, dar ridicarea şi răsturnarea
Construcţia este rapidă şi uşoară şi se pot utiliza materiale ieftine şi disponibile pe plan local. Dar durata de
viaţă este redusă, necesitând reparaţii dese.
La fel ca în cazul altor tipuri, minicontainerele trebuie aşezate pe un strat impermeabil sau absorbant şi
împrejmuite cu o bandă de iarbă.
Notă:
Pentru simplificarea înțelegerii unor termeni, s-a utilizat denumirea ”fosfor” pentru Dioxidul de fosfor (P₂O₂),
respectiv, ”potasiu” pentru oxidul de potasiu.
Bibliografie
Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Proiectul Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți, Ghid de
Bune Practici.
Ordin 1181 / 1270 / 2005 privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentru protecția apelor
împotriva poluării cu nitrați din surse agricole
Instrucțiuni de instalare
Model 1
Platformă cu baza pe folie de plastic impermeabilă, îngrăditură lemn, acoperită cu folie, bazin pentru
colectare lichide din plastic
Dimensiuni:
Suprafața bazei: 9 mp
Capacitate de stocare: 9 mc
Instrucțiuni de instalare
Model 2
Platformă din lemn cu baza pe folie de plastic impermeabilă, acoperită, bazin pentru colectare
lichide din plastic
Dimensiuni:
Materiale Cantități
Scândura pereți 3 m *0,15 m 23 buc
Cușac 8 cm x 8 cm x 200 cm 6 buc
Folie geotextil 9 m2
Bazin colectare lichide 100 l
Scândură acoperiș 6 buc
Folie acoperis 3ml
Cuie, cleme, teava, sita
TOTAL
Instrucțiuni de instalare
Model 3
Platformă din lemn cu baza de beton, acoperită, bazin pentru colectare lichide din plastic
Dimensiuni:
Materiale Cantități
Scândura pereți 3 m *0,15 m 19 buc
Cușac 8 cm x 8 cm x 200 cm 6 buc
Ciment 7 saci
Nisip 400 kg
Bazin colectare lichide 100 l
Scândură acoperiș 6 buc
Folie acoperis 3ml
Cuie, cleme, țeavă, sită, plasa sarma
TOTAL