Productivitatea sectorului agricol

românesc – o abordare structurală

Din perspectiva unei bănci centrale, nivelul de eficiență a activității agricole prezintă
interes datorită influenței pe care o poate avea asupra ratei inflației, eventuale câștiguri
de productivitate putând antrena reducerea prețurilor de producție, iar mai departe a
celor de consum. Pentru România relevanța acestui subiect este cu atât mai ridicată cu cât
bunurile alimentare dețin cea mai înaltă pondere în coșul armonizat de consum din rândul
statelor UE (aproximativ o treime). În același timp, volatilitatea amplă care caracterizează
acest sector de activitate, imprimată de condițiile climaterice, se resimte puternic la nivelul
creșterii economice, chiar dacă agricultura contribuie relativ modest la formarea PIB
(cu circa 4 la sută în cazul României).

În acest context, prezenta analiză urmărește să evalueze performanța agriculturii

românești din punct de vedere al productivității totale a factorilor de producție, fiind
totodată evidențiate principalele trăsături structurale care limitează potențialul de creștere
a eficienței la nivelul întregului sector.

Productivitatea totală a factorilor de producție din sectorul agricol. Aspecte teoretice

Productivitatea totală a factorilor de producție (TFP) sintetizează eficiența pe care o

are un agent economic în utilizarea input-urilor procesului productiv pentru a obține
produsele finale. O abordare des întâlnită pentru estimarea TFP presupune că eventualele
câștiguri de eficiență pot fi identificate ca fiind acea parte a creșterii producției care nu
poate fi asociată unei intensificări a resurselor utilizate. În aceste condiții, evoluția TFP se
datorează nu doar unui avans tehnologic pur, ci și unui cumul de factori stimulativi pentru
nivelul producției, cum ar fi creșterea capacităților manageriale, apariția economiilor de
scară sau îmbunătățirea calității resurselor naturale (precum cea a solului), situație în care
productivitatea agregată este impulsionată de alocarea mai eficientă a resurselor deja
existente la nivelul fermei. Dincolo de acești factori de natură economică, productivitatea
este evident afectată și de condițiile climaterice, efect ce trebuie însă eliminat, dat fiind
caracterul său temporar17 (Fuglie, 2015).

TFP în agricultură – formula de calcul

În acest articol, pentru estimarea TFP a fost utilizată abordarea Comisiei Europene (2016),
care presupune că avansul TFP poate fi aproximat utilizând indicele Fisher, acesta fiind
în esență o medie geometrică a indicilor TFP calculați utilizând sistemul de ponderare
Laspeyres (ce presupune ponderi fixe, aferente unei perioade de bază, notată cu t0),
respectiv Paasche (cu ponderi variabile în timp). Prin urmare, TFP poate fi estimat astfel:

17
În această lucrare, variațiile temporare ale TFP au fost eliminate utilizând filtrul Hodrick-Prescott cu un factor de netezire de
λ = 6,25, în linie cu recomandările din literatura de specialitate.

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI 11

Buletin lunar ▪ August 2018

unde L și P se referă la indicii Laspeyres, respectiv Paasche utilizați. Os,t reprezintă

producția (output-ul) din bunul s în perioada t, mulțimea produselor fiind notată cu S,
iar reprezintă contribuția bunului s la producția întregului sector. Ij,t este input-ul
din factorul de producție j, iar este costul asociat acestuia (pondere în costul total).
Din punct de vedere teoretic, mulțimea costurilor poate fi interpretată drept un set de
elasticități ale output-ului în raport cu fiecare factor de producție, dată fiind ipoteza
randamentelor de scară constante.

Producția totală a sectorului agricol a fost calculată pornind de la veniturile generate de

cele patru activități majore, respectiv producția vegetală, animală, servicii și activități
secundare (cum ar fi procesarea laptelui), în concordanță cu Conturile Economice din
Agricultură. În cazul input-urilor, metodologia de calcul a TFP presupune extinderea
mulțimii factorilor clasici de producție (muncă și capital) prin introducerea suprafeței
agricole utilizate și a consumului de bunuri intermediare. Includerea celui din urmă în
funcția de producție este relevantă cu precădere în contextul importanței calității
input-urilor intermediare (reprezentate, printre altele, de îngrășăminte, pesticide,
semințe etc.) pentru avansul producției, mai ales dacă extinderea suprafețelor utilizate
este mai dificil de realizat.

Dacă la calcularea indicilor aferenți producției totale ponderile pentru fiecare tip de
produs sunt relativ ușor de obținut (pe baza volumului producției exprimat la prețuri
de producător), estimarea structurii de costuri necesită utilizarea unei set mai larg de
indicatori18. Astfel, în cazul factorului muncă, costul asociat a fost calculat plecând de la
remunerarea salariaților, valori care au fost apoi imputate pentru a acoperi orele lucrate
și neremunerate. Această ajustare este necesară întrucât la nivelul sectorului agricol
operează un număr important de ferme de mici dimensiuni, în care munca este prestată cu
preponderență de proprietari sau de membrii familiei, activitate neremunerată în general
prin plata unui salariu orar sau lunar. Pentru capital, costul aferent utilizării acestuia în
procesul de producție (aproximat prin intermediul consumului de capital fix) a fost ajustat
astfel încât să reflecte inclusiv costul de oportunitate al deținerii capacităților productive
(calculat utilizând rata dobânzii pe termen lung19 raportată la rata de depreciere a
capitalului).

Mai departe, costurile asociate utilizării suprafețelor agricole au fost estimate având ca
punct de plecare renta plătită de fermă (aferentă suprafețelor arendate), valoare la care
a fost adăugată arenda imputată corespunzătoare terenurilor agricole exploatate de
proprietar. În final, ponderea consumului intermediar a fost evaluată utilizând cheltuielile

18
Structura costurilor de producție a fost estimată utilizând baza de date FADN (Farm Accountancy Data Network) a Comisiei
Europene, indicatorii fiind ulterior deflatați cu ajutorul indicilor de preț din Conturile Economice din Agricultură. Obținerea structurii
folosind cea din urmă sursă de date a fost împiedicată de salturile inexplicabile din punct de vedere economic ale remunerării
salariaților, asociate mai degrabă unei rupturi structurale observate în anul 2011. O problemă similară a fost întâmpinată și în cazul
indicilor privind orele lucrate în agricultură din Conturile Economice din Agricultură, observațiile pentru anii 2016 și 2017 fiind
ajustate pe baza seriilor din conturile naționale pentru sectorul „Agricultură, silvicultură și pescuit”.
19
Rată a dobânzii calculată în concordanță cu criteriul specific de la Maastricht.

12 BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

 Productivitatea sectorului agricol românesc – o abordare structurală

totale ale fermei cu această componentă – totuși, trebuie avut în vedere că această
pondere nu surprinde existența unei părți semnificative a consumului intermediar
provenite din producția proprie (asociat în general fermelor de anvergură mai
redusă), fie că este vorba de furaje pentru animale sau de semințe păstrate pentru
culturi viitoare.

Evoluții recente ale productivității în agricultura românească

Începând cu anul 2010, sectorul agricol românesc a înregistrat acumulări consistente

de productivitate, TFP calculat potrivit abordării prezentate mai sus marcând o creștere
medie anuală de 3,1 la sută (Grafic A), superioară celei consemnate la nivelul Uniunii
Europene (circa 1 la sută). Avansul mediu al productivității agriculturii autohtone a fost
mai alert și în comparație cu cel din Ungaria și Polonia, economii asemănătoare din punct
de vedere al caracteristicilor sectorului agricol (evidențiate printre altele de ponderea
ridicată a suprafețelor agricole în cea totală și de condiții climaterice similare), ecartul de
ritm fiind de aproximativ +1,6 și respectiv +1,1 puncte procentuale. Comparația cu aceste
țări este justificată suplimentar de faptul că din aceste economii provin unii dintre cei mai
importanți competitori pentru producătorii români de bunuri alimentare, accentuând
concurența deja acerbă pe plan intern – companiile locale și-au erodat cota de piață
pe parcursul ultimilor ani, fapt ce se reflectă inclusiv la nivelul deficitului alimentar
al României, o contribuție semnificativă revenind fluxurilor comerciale cu Ungaria și
Polonia20.

Grafic A. Evoluția TFP – comparație regională Grafic B. TFP și productivitățile parțiale

indice, 2010=100 ale factorilor de producție – România
130 indice, 2010 =100
190
125 media UE TFP
Ungaria 170 muncă
120 Polonia capital
115 România pământ
150
consum intermediar
110
130
105
110
100
90
95
90 70
2017e
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017e
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016

e) estimare e) estimare
Notă: Seriile au fost ajustate pentru eliminarea efectelor Notă: Seriile au fost ajustate pentru eliminarea efectelor
temporare utilizând filtrul HP. temporare utilizând filtrul HP.

Sursa: Eurostat, FADN, calcule și estimări BNR Sursa: Eurostat, FADN, calcule și estimări BNR

Din perspectiva factorilor de producție (Grafic B), câștigurile în materie de TFP au contribuit
în special la avansul substanțial al productivității parțiale a muncii (măsurată prin unități de
producție atribuibile unei unități de muncă). Surse de impulsionare a utilizării mai eficiente
a acestui input includ îmbunătățirea gradului de pregătire a personalului angajat (impactul
asupra TFP este atenuat de cheltuiala mai ridicată cu forța de muncă, dată fiind legătura
20
Mai multe detalii se găsesc în Caseta 2 intitulată „Surse ale deficitului comercial cu produse alimentare” din Raportul asupra inflației,
ediția din februarie 2018.

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI 13

Buletin lunar ▪ August 2018

strânsă între salariu și nivelul de pregătire al angajatului, ceea ce conduce la creșterea

ponderii costului aferent acestui input), majorarea înzestrării cu capital sau, cel mai
probabil, o combinație a acestora. Astfel, creșterea gradului de mecanizare și
automatizare a activității agricole conduce nemijlocit la reducerea numărului total
al orelor lucrate, munca fizică fiind înlocuită cu cea asistată de utilaje, a căror operare
necesită un număr redus de persoane, având însă o calificare superioară. Acest proces
de substituție între capital și muncă poate fi observat și la nivelul sectorului agricol
românesc, unde ultimii ani au consemnat majorări ale capitalului utilizat în procesul
de producție concomitent cu reducerea orelor lucrate, un efect secundar al acestor
acumulări constând în evoluția stagnantă a productivității parțiale a acestui input
comparativ cu cea a TFP.

Cu toate acestea, România continuă să utilizeze mai intens factorul muncă în procesul
de producție în raport cu statele analizate (Grafic C). Mai mult, în anul 2016 ponderea
costului muncii în total a fost aproape dublă comparativ cu cea a capitalului, spre
deosebire de media Uniunii Europene, unde ponderile sunt inversate, dar și de Ungaria
și Polonia, în care cei doi factori au o importanță relativ egală. În consecință, utilizarea
intensă a muncii în sectorul agricol se reflectă în performanța slabă a României din
perspectiva nivelului productivității orare a muncii în comparație cu Ungaria și Polonia
(cu excepția notabilă a sectorului de cereale și plante oleaginoase, unde ne situăm pe
un palier ușor superior Poloniei), cele mai mari diferențe remarcându-se pe segmentul
legumicol, al producției cărnii de porc și de pui, precum și în cazul laptelui (Grafic D).

Grafic C. Structura costurilor de producție Grafic D. Productivitatea orară a muncii în 2016

pp, medie mobilă 3 ani PPS/oră, prețuri constante 2010, medie mobilă 3 ani
100 80
Ungaria Polonia
70
37 38 România media UE
80 43 44 46 46 40 45 42 60
60 61 59
50
60 5 3 6
6 6 3 3 5 6 40
12 14 20 30
40 24 25 37 6 7 22 24 31
7
20
16 14 16
20 37 38 35 10
27 25 21 29 27 26
18 18 18 0
0 1 2 3 4 5 6 7
2010
2013
2016

2010
2013
2016

2010
2013
2016

2010
2013
2016

1. cereale și 4. lapte
UE Ungaria Polonia România plante oleaginoase 5. bovine și ovine
2. legume 6. porc și pui
muncă capital pământ consum intermediar 3. fructe 7. ferma medie

Sursa: Eurostat, FADN, calcule BNR Sursa: Eurostat, FADN, calcule BNR

O posibilă explicație pentru nivelul redus al productivității muncii este dată de gradul de
capitalizare a fermelor locale, în contextul în care înzestrarea cu mașini și echipamente a
fermei medii21 din România raportată la media UE se află la o distanță considerabilă față
de Polonia și Ungaria. Privită mai în detaliu, această problemă este mai pregnantă pe
segmentul laptelui, al cărnii și al legumelor. Mai concret, în cazul producției de lapte,

21
Stocul mediu de mașini și echipamente pe fermă exprimat în prețuri constante ale anului 2010 la PPS.

14 BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

 Productivitatea sectorului agricol românesc – o abordare structurală

ferma medie din România dispune doar de 13 la sută din capitalul mediu al unei entități
similare din UE, cele două țări din regiune menționate situându-se însă semnificativ
peste media UE (Grafic E), fapt ce conduce la o aprovizionare insuficientă a companiilor
de procesare locale, fermierii români furnizând doar un sfert din necesarul acestora în
anul 2017.

Grafic E. Mașini și echipamente – stoc Grafic F. Randamentul mediu în 2017 –

% din ferma medie UE, medie mobilă 3 ani principalele culturi
300 t/hectar, medie mobilă 3 ani
România, 2013 8
250 România, 2016 Ungaria
Ungaria, 2016 7 Polonia
200 Polonia, 2016 România
6 media UE
150
5
100

50 4

0 3
1 2 3 4 5 6 7
1. cereale și 4. lapte 2
plante oleaginoase 5. bovine și ovine
2. legume 6. porc și pui 1
3. fructe 7. ferma medie
0
Notă: Stocul de capital a fost exprimat în PPS (2010). porumb grâu rapiță floarea-soarelui

Sursa: Eurostat, FADN, calcule BNR Sursa: Eurostat, calcule BNR

În ultimă instanță, aceste deficiențe în termeni de productivitate a muncii, respectiv de

capitalizare a fermelor autohtone, se oglindesc la nivelul randamentelor obținute.
De exemplu, pe segmentul cărnii de porc, greutatea medie a unei carcase22 a fost în 2017
de 84 kg, cu aproximativ 6 kg sub cea din Polonia și cu 7 kg mai mică decât în Ungaria,
fermele locale având totodată și cele mai mici efective de porci sacrificați. România rămâne
în urmă și în ceea ce privește randamentul mediu în sectorul laptelui, potrivit datelor FADN
în anul 2016 producția medie de lapte per capita fiind de aproximativ 3,3 tone, comparativ
cu 5,4 tone în Polonia, respectiv 7 tone în Ungaria.

Avansul TFP se regăsește deopotrivă și la nivelul productivității parțiale a suprafețelor

utilizate, randamentele culturilor locale plasându-se în unele cazuri (cum ar fi
floarea-soarelui și rapița) în linie cu cele două țări analizate (Grafic F). De remarcat este
faptul că aceste rezultate se obțin cu un nivel mai redus de produse de ameliorare a
culturilor – de exemplu, consumul de îngrășăminte chimice se poziționează la mai puțin
de jumătate din cel consemnat în Ungaria și Polonia. În același timp, un consum relativ
redus de substanțe chimice oferă posibilitatea producătorilor locali să se orienteze către
agricultura organică, ramură cu un potențial ridicat de creștere dat de preocupările tot
mai pregnante ale populației privind calitatea alimentelor. În această privință, agricultura
autohtonă se află însă într-un stadiu incipient de dezvoltare, numai 1,7 la sută din
suprafața totală fiind certificată sau în curs de certificare pentru acest tip de culturi în 2016,
reprezentând circa jumătate față de Ungaria și Polonia.

22
Greutatea medie a unei carcase de porc a fost determinată prin raportarea întregii cantități de carne de porc obținute în abatoare
la numărul de efective sacrificate, potrivit datelor Eurostat.

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI 15

Buletin lunar ▪ August 2018

Implicațiile dimensiunii fermelor asupra productivității

Dintre numeroasele elemente care pot oferi o explicație cu privire la nivelul scăzut al
productivității medii a fermelor autohtone o atenție sporită trebuie acordată gradului
ridicat de fragmentare a exploatațiilor agricole.

În sectorul agricol românesc operează aproximativ 3,4 milioane de ferme, peste 85 la sută
dintre acestea având un autoconsum ce depășește 50 la sută din producția anuală (definite
drept ferme de subzistență și semisubzistență). Îngrijorător este faptul că, deși nu dispune
de cea mai mare suprafață agricolă utilizată, România se plasează pe prima poziție din
Uniunea Europeană, la distanță considerabilă față de celelalte economii, atât la numărul
de ferme, ocupanta celei de-a doua poziții (Polonia) având doar 1,4 milioane de ferme,
cât și la importanța exploatațiilor pentru care autoconsumul este dominant, Ungaria, pe
locul secund, având o pondere de 60 la sută. Mai mult, dacă la nivelul acestor țări relevanța
fermelor de subzistență și semisubzistență a scăzut continuu în ultimii 10 ani, sectorul
agricol local nu a consemnat progrese importante, alimentând majorarea suplimentară a
decalajului în ceea ce privește suprafața medie utilizată de o fermă sau numărul de unități
vită mare (livestock units) pentru o fermă zootehnică (Grafic G).

Grafic G. Indicatori privind poziția structurală Grafic H. Distribuția fermelor în funcție

a fermelor de nivelul producției în 2016
140 14 0,2
2010 2013 2016 peste 500 0,4
120 12 0,05

[100, 500)
100 10

[50, 100)
producție, mii euro

80 8

60 6 [25, 50)
40 4 20,9
[8, 25)
20 2
[2, 8)
0 0
HU PL RO HU PL RO HU PL RO
sub 2
Ponderea fermelor Suprafața medie Unități vită mare pe
orientate utilizată de fermă fermă zootehnică 0 2 4 6 8 10 | 20 30 40 50 60 70
cu precădere spre în ha (sc. dr.) (sc. dr.) % din total
autocosum (%) Polonia Ungaria România

Sursa: FSS, calcule BNR Sursa: FSS, calcule BNR

Dominanța exploatațiilor de mici dimensiuni se reflectă în asimetria mai pronunțată a

distribuției fermelor în funcție de nivelul producției anuale, comparativ cu țările analizate
(Grafic H). În aceste condiții, situația deseori precară a acestor ferme umbrește performanța
producătorilor de mari dimensiuni (peste 25 de mii de euro), care se plasează în linie sau
peste cea consemnată la nivelul Ungariei și Poloniei, din perspectiva productivității muncii
(Grafic I) și a înzestrării cu capital (Grafic J).

Dimensiunea redusă a fermelor afectează capacitatea acestora de a realiza investiții,

inclusiv prin utilizarea de fonduri europene, în condițiile în care pentru demararea unui
proiect printr-o asemenea schemă de finanțare investitorul are nevoie de resurse proprii,

16 BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

 Productivitatea sectorului agricol românesc – o abordare structurală

rambursările din fonduri comunitare realizându-se abia ulterior. Poziția deficitară ocupată
de țara noastră din perspectiva valorificării resurselor europene nerambursabile destinate
dezvoltării sectorului agricol este reflectată de plățile relativ modeste efectuate din
FEADR23 pe unitate de suprafață agricolă utilizată – sumele atrase în cadrul exercițiului
financiar 2007-2013 (plăți derulate până în anul 2016) au reprezentat mai puțin de 60 la
sută din cele încasate de Ungaria sau Polonia, situația îmbunătățindu-se însă în actualul
cadru multianual de finanțare.

Grafic I. Productivitatea orară a muncii Grafic J. Înzestrarea medie cu capital a factorului

în 2016 muncă în 2016
PPS/oră, prețuri constante 2010, medie mobilă 3 ani mii PPS/UAM, prețuri constante 2010, medie mobilă 3 ani
70 140
Ungaria Ungaria
60 Polonia 120 Polonia
România România
100
50
80
40
60
30
40
20
20
10
0
[2, 8) [8, 25) [25, 50) [50, 100) [100, 500) peste 500
0
[2, 8) [8, 25) [25, 50) [50, 100) [100, 500) peste 500 producție, mii euro
producție, mii euro Notă: UAM se referă la o unitate anuală de muncă.
Sursa: Eurostat, FADN, calcule BNR Sursa: Eurostat, FADN, calcule BNR

Concluzii

În ultimii 10 ani agricultura românească a consemnat câștiguri importate de productivitate,

semnificativ superioare celor înregistrate în Ungaria și Polonia. Cu toate acestea, din
perspectiva nivelului, eficiența utilizării factorilor de producție de către fermele autohtone
se plasează pe un palier inferior comparativ cu aceste țări, situație ce poate fi în bună
măsură atribuită gradului excesiv de fragmentare a exploatațiilor agricole, care se
reflectă în dominanța fermelor mici. Acest fapt constituie un obstacol important în
calea dezvoltării agriculturii, având în vedere costurile mai ridicate cu materiile prime
(acestea variind invers proporțional cu cantitatea achiziționată), accesul mai dificil la
piețele de desfacere, posibilitățile limitate de extindere a afacerii – prin ridicarea nivelului
tehnologic, îmbunătățirea materialului genetic, ameliorarea infrastructurii post-recoltare a
produselor vegetale (depozitare-sortare-ambalare) etc. În fond, ecartul de eficiență dintre
fermele mici care operează în economiile aduse în discuție constituie factorul decisiv
al productivității joase a agriculturii românești, în condițiile în care marile exploatații
au performanțe cel puțin egale cu cele din Ungaria și Polonia. Așadar, încurajarea
demersurilor, deocamdată timide, de asociere a producătorilor locali este de natură a
contribui la recuperarea decalajului de productivitate dintre agricultura autohtonă și
celelalte economii europene.

23
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, orientat către creșterea competitivității, gestionarea durabilă a resurselor
naturale, crearea și menținerea locurilor de muncă etc.

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI 17

Buletin lunar ▪ August 2018

Notă: Analiza din acest articol utilizează indicatori furnizați de Conturile Economice din Agricultură,
calculați în linie cu metodologia Conturilor Economice Naționale (ESA 2010). Datele la nivel
de fermă au fost preluate din două baze de date furnizate de Comisia Europeană, respectiv
ancheta structurală exhaustivă realizată din trei în trei ani, denumită Farm Structural Survey
(FSS) și Sondajul Farm Accountancy Data Network (FADN). Acesta din urmă încorporează
doar fermele ce depășesc pragul anual al producției (exprimată în euro) necesar pentru
a fi considerate viabile din punct de vedere economic (în cazul României, acesta fiind de
2 mii de euro, iar pentru Ungaria și Polonia de 4 mii de euro). FADN acoperă 31 la sută din
numărul de ferme românești, 21 la sută din cele ungurești, respectiv 52 la sută pentru sectorul
agricol polonez, acestea fiind responsabile pentru 86 la sută din producția agricolă totală a
României, respectiv 93 la sută în cazul Ungariei și 94 la sută în cel al Poloniei, pentru anul 2013.

Referințe

Comisia Europeană – „Productivity in EU Agriculture – Slowly but Steadily Growing”, EU Agricultural

Markets Briefs, Nr. 10, decembrie 2016

Fuglie, K. – „Accounting for Growth in Global Agriculture”, Bio-based and Applied Economics, Vol. 4,
Nr. 3, octombrie 2015, pp. 201-234.

18 BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI