Prima copilărie – de la naştere-3 ani (se termină dentiţia de lapte)

perioada de nou-născut – primele 28 zile de viaţă şi are câteva particularităţi:

- creştere rapidă staturo-ponderală;
- scăderea fiziologică în greutate,
- icterul fiziologic, criza genitală,
- febra de sete,
- infarctele uratice,
- albuminuria fiziologică, meconiul;
- dezvoltarea slaba scoarţei cerebrale şi deci şi a funcţiilor de relaţie cu
predominenţa centrilor subcorticali;
- importanţa imunităţii transmisă transplacentar;
- deficienţa funcţiilor de barieră a pielii şi mucoaselor;
- tendinţa infecţiilor de a îmbrăca aspect septicemic;
- patologia malformaţii congeniatle şi afecţiuni legate de actul naşterii
traumatisme infecţii
- nevoile de ocrotire şi de asistenţă medicală în această perioadă sunt
mari ceea ce impune o supraveghere atentă a nou-născutului de cătremedic şi asistenta
imediat ce acesta ajunge la domiciliu de la maternitate
perioada de sugar (28 zile – 1 an)
- creşterea staturo-ponderală rapida
- dezvoltarea treptată a funcţiilor de relaţie;
- dezvoltarea funcţiei locomotorii care lărgeşte sfera de cunoaştere a copilului;
- apariţia primului sistem de semnalizare;
- apariţia dentiţiei şi dezvoltarea funcţiei digestive care permit diversificarea
alimentaţiei;
- dezvoltarea imunităţii active proprii cu reducerea rolului imunităţii
transplacentare;
patologia dominată de boli ale aparatului respirator, digestiv, ale urechii medii. se va
continua o atentă supraveghere a copilului de către personalul
- medico-sanitar, consultaţiile de puericultură fiind deosebit de necesare.
perioada de copil mic (antepreşcolar) 1-3 ani:
- încetinirea ritmului de creştere;
- modificarea proporţiilor dintre cap, trunchi şi membre;
- completarea primei dentiţii;
- desăvârşirea funcţiei motorii;
- formarea reflexelor condiţionate – cuvântul capătă valoarea unui nou sistem de semnalizare
Copilăria a 2 a (3 – 6-7 ani – preşcolar) dentiţia de lapte complet apărută – încep să
apară primii dinţi definitivi:
- dezvoltarea complexă a S.N.C. şi implicit a gândirii, vorbirii, locomoţiei, ceea
ce duce la creşterea independenţii copilului;
- ritm de creştere mai lent;
- patologia dominată de boli contagioase, apar unele boli noi ca reumatismul
articular acut, cardiopatiile câştigate, tuberculoza osteo-articulară.
Copilăria a 3 a (6-7 ani – pubertate) la fete apare la 12 – 14 ani, la băieţi la 14 – 16 ani.
- maturizarea zonelor corticale ale creierului,
- încetinirea creşterii în prima parte a perioadei urmată de o accelerare în
perioada prepuberă;
- apar primii dinţi definitivi;
- boli contagioase rare datorită imunizării spontane (îmbolnăvire) sau provocate
(vaccinări)
Pubertatea – corespunde apariţiei menarhei la fete şi dezvoltării funcţiei sexuale
la băieţi:
- se încetineşte ritmul creşterii staturale;
- se accelerează creşterea în greutate;
- se modifică dimensiunile unor segmente – înfăţişarea este armonioasă
apropiată de cea a adultului.
2.Legile creşterii (Molcianov)

a) legea alternanţei – creşterea şi dezvoltarea nu se fac simultan în

aceleaşi proporţii în întregul organism, segmentele corpului nu cresc
toate în acelaşi timp, ci alternativ (ex: membrele superioare nu cresc în
acelaşi timp cu cele inferioare);
b) legea proporţiilor – fiecare perioadă a copilăriei are un anumit ritm de
creştere (mai accelerat în primii doi ani de viaţă, scade ulterior, se
accentuează prepubertar şi scade din nou la stabilirea maturităţii
sexuale);
c) legea creşterii inegale – creşterea şi dezvoltarea nu se fac în aceleaşi
proporţii, fiecare segment al corpului are propriul său ritm de creştere;
d) legea antagonismului morfologic şi ponderal – pe durata perioadei
de creştere acumulativă diferenţierea este redusă şi invers.
3.Creşterea ponderală la sugar şi copil

Creşterea ponderală
Greutatea medie a n.n. la termen este 3000 g, cu variaţii între 2500 – 4500g.
Copiii cu Gn cuprinsă între:
- 2500-2800 se numesc subponderali;
- peste 4500g se numesc supraponderali;
- sub 2500 g se numesc copii cu greutate mică la naştere.
După naştere, copilul scade în greutate în primele 4-5 zile cu 200-300g (7-10%)
din greutatea sa, apoi în următoarele 4-5 zile ajunge la greutatea iniţială. Aceasta se
numeşte scăderea fiziologică în greutate şi se datoreşte pierderilor necompensate prin
eliminare de urină şi meconiu, distrucţie de hematii şi leucocite, dar mai cu seamă
regimului de foame şi sete la care este supus n.n. în primele zile de viaţă.
Sporul în greutate este:
Lunar:
- lunile I, II, III, IV – 750g/lună =3000g;
- lunile V, VI, VII, VIII – 500g/lună=2000g;
- lunile IX, X, XI, XII – 250g/lună =1000g.
Greutatea la 1 an = 9000g.
Între 1-2 ani creşte cu aproximativ 250g/lună.
Greutatea la 2 ani = 12kg.
După vârsta de 2 ani se foloseşte formula lui Herman:

G = 2xV + 9 Kg (V = vârsta în ani)

4.Creşterea staturală la sugar şi copil
Creşterea în lungime în viaţa intrauterină se află:
- pentru primele 5 luni înmulţind nr. lunii de sarcină prin el însuşi:
L = V2
- peste 5 luni – înmulţind nr. lunii de sarcină cu 5:
L=V x5
Creierul creşte mult mai rapid în perioada fetală atingând la naştere 25% din
volumul creierului adult, în timp ce greutatea corpului atinge numai 5% din greutatea
adultului.
T la n.n. = 50 cm cu variaţii între 47-55 cm. Creşterea în lungime este expresia
creşterii scheletului. În timp ce greutatea poate fi modificată de cea mai mică tulburare
digestivă, creşterea în lungime este mult mai greu influenţată. De aceea se spune că
sugarul are vârsta taliei şi nu a greutăţii sale.
T = distanţa de la vertex la plante;
După naştere sugarul creşte în talie:
- luna I – 4 cm;
- luna II, III – 3 cm/lună;  1 an T = 70-72 cm
- luna IV – 2 cm;
- Luna V – XII – 1 cm/lună
Sau:
0 –3 luni – 3 cm/lună;
4 – 6 luni – 2 cm/lună;
7 – 12 luni – 1 cm/lună.
Între 1-2 ani creşte cu aproximativ 1 cm/lună  la 2 ani T = 80-82 cm.
Peste 2 ani T se calculează cu ajutorul formulei lui Geldrich:

T = 5xV + 80 (V=vârsta în ani)

Creşterea în înălţime are în general un caracter ondulant. Se pare că există o

alternare regulată a perioadelor de “plenitudine” şi “înălţare”:
- 1-4 ani – prima plenitudine;
- 5-7 ani – prima înălţare;
- 8-10 ani – a doua plenitudine;
- 11-15 ani – a doua înălţare.
Creşterea în lungime se opreşte la fete între 20-22 ani şi la băieţi între 23-25 ani.
De fapt între 19-20 ani la băieţi şi 17-18 ani la fete adaosul anual măsoară numai câţiva
mm.

-
5.Aspectul clinic al nou născutului la termen
Greutatea la naştere 2 800-4 500 g cu o medie de 3 000 g.
Lungimea la naştere 48-55 cm,
circumferinţa craniană 34,5-35 cm.
Capul este mare şi reprezintă ¼ din talie. Faţa mică, sprâncenele împart faţa în
două părţi egale. Fontanela A (bregmatică) este deschisă şi măsoară ¾ cm,
fontanela P(lambdoidă), închisă la naştere, poate fi şi deschisă –6-8 mm şi se
închide la 6-8 săpt
Sutura sagitală uneori este dehiscentă – craniu moale congenital.
Nasul este scurt, concav, nările privesc înainte. Pavilioanele urechilor sunt normal
situate şi conformate. Bosele şi cefalhematomul sunt frecvente.
Gâtul este scurt.
Toracele este aproape cilindric.
Abdomenul mare, depăşeşte rebordul costal, peretele abdominal are tonus
muscular scăzut. Ombilicul se află sub linia care împarte corpul în două jumătăţi egale.
Membrele inferioare sunt scurte – condilii interni sunt mai puţin dezvoltaţi, de
unde rezultă o încurbare în axul longitudinal al membrelor inferioare, curbură care nu
trebuie confundată cu cea rahitică.
Organele genitale externe prezintă un aspect morfologic caracteristic gestaţiei la
termen. La băieţi, pielea scrotului prezintă pliuri transversale, iar testicolele sunt coborâte
în scrot sau se palpează pe canalele inghino-scrotale. Fimoza este frecventă şi este
considerată fiziologică. La fete, vulva este închisă, labiile mari acoperă pe cele mici şi
clitorisul.
Tegumentele
Pielea nn este incomplet dezvoltată anatomic şi funcţional. La naştere, stratul cornos este
subţire, cu slabă legătură între celule, ceea ce determină o permeabilitate cutanată mare.
Dermul are o structură conjunctivo-elastică slab dezvoltată, papilele dermice se află la
începutul dezvoltării, reţeaua vasculară capilară are ochiuri rare, capilarele sunt scurte şi
largi. Epidermul este subţire şi permite vizualizarea vascularităţii dermului care, în lipsa
pigmenţilor, dau culoarea roz a pielii.
Pielea este acoperită cu o pătură grăsoasă, gălbuie – vernix caseosa – mai ales în
regiunea dorsală, piept, gât şi la pliurile de flexie. Vernix caseosa este secretată de
glandele sebacee în ultimile luni de gestaţie şi conţine glicogen, acizi graşi, colesterol şi
celule descuamate din stratul cornos. Aceasta protejează pielea fătului împotriva
maceraţiei de către lichidul amniotic, are rol protector împotriva frigului, rol de aport
alimentar, acţiune bactericidă şi antihemolitică. Nou născutul nu se îmbăiază la naştere
pentru a nu se înlutura efectul protector al acesteia; vernix caseosa dispare spontan în
câteva zile după naştere, lăsând pielea cu o descuamaţie furfuracee, în special pe
abdomen, gât şi membre, care are caracter fiziologic. Dacă o îndepărtăm apare
hipotrombrinemie accentuată a 3-a zi după naştere.
Pielea are o culoare roşie intensă: eritemul nou născutului; numai palmele şi
plantele rămân albăstrui. Eritemul nou născutului se datoreşte abundenţei de vase
capilare largi şi scurte, imperfecţiunii funcţiei vasomotorii, subţirimii epidermului din
care lipseşte pătura cornoasă şi pigmentul melanic.
 Lanugo este un păr fin cu aspect mătăsos de puf, care se detaşează spontan. El
acoperă pielea fătului, persistând după naştere pe umeri, spate, frunte, rădăcina
membrelor.
Pe tegumentele nou născutului se mai pot întâlni nevi materni şi pete mongole.
Nevii materni sunt pete de culoare roşie, rău delimitate, pe pleoapa superioară, rădăcina
nasului, regiunea occipitală. Se datoresc unor dilataţii capilare tranzitorii; dispar la
vitropresiune. După câteva luni dispar, lasând uneori pete brune. Pata mongolă este o
pată albastră-violacee, variabilă ca mărime, localizată mai ales în regiunea sacro-lombară
– nu are semnificaţie deosebită.
Glandele sudoripare – puţin dezvoltate; secreţia sudorală începe după luna a 2-a
de viaţă, iar pH-ul pielii este neutru.
Glandele sebacee – bine dezvoltate la naştere – pe tegumentele nasului şi la
nivelul obrajilor se observă nişte puncte alb-gălbui, numite “miliaria sebacee” sau
“milium facial”. Milium facial reprezintă chisturi intradermice şi intraepidermice produse
prin retenţia de sebum. Hormonii transmişi transplacentar induc hiperplazia temporară a
glandelor sebacee în primele zile de viaţă.
Puterea de reacţie a tegumentelor este scăzută, ceea ce duce la un răspuns negativ
la reacţiile biologice cutanate efectuate în perioada neonatală.
Eritemul alergic al nou născutului apare cu o frecvenţă variabilă. Este localizat
pe faţă, spate, fese, extremităţi – respectă plantele şi palmele. Poate fi însoţit şi de alte
manifestări alergice: coriză, edem palpebral. Apare sub forma unei erupţii de tip polimorf
– scarlatiniform, rubeoliform sau maculo-papulos – la 24-48 ore după naştere, dispare la
2-4 zile fără urme. Microscopic – infiltraţii de eozinofile. Culturile sunt negative.
Apare datorită unei sensibilizări la proteinele materne trecute prin placentă sau
unui antigen trecut prin mucoasa intestinală faţă de care copilul are un anticorp format.
Se recomandă o igienă riguroasă, nu se administrează nici un tratament.
Unghiile prezintă striaţiuni longitudinale, întrec pulpa degetelor la mâini, iar la
picioare abia o ating.
Cordonul ombilical format dintr-o venă şi două artere cuprinse într-un ţesut
conjunctiv – mucus denumit gelatina lui Wharton, acoperit de un ectoderm stratificat şi
de amnios. După secţionarea cordonului, arterele ombilicale se retractă, iar vena rămâne
încă deschisă. Oprirea circulaţiei în vasele ombilicale odată cu stabilirea circulaţiei
pulmonare este urmată de trombozarea şi transformarea lor în cordoane fibroase.
Cordonul ombilical trece prin faza de mumificare, formarea şanţului de eliminare şi apoi
căderea sa între a-6-a şi a-10-a zi. Plaga ombilicală se epidermizează treptat de la
periferie spre centru.
Cicatrizarea se termină către a-3-a săptămână. Datorită retracţiei vaselor,
cicatricea ombilicală se înfundă.

Ţesutul celular subcutanat

Paniculul adipos – dezvoltat pe faţă, puţin pe membre şi deloc pe abdomen –

conţine acid palmitic şi stearic, grăsimi care îi conferă o consistenţă mare.
Nou născutul prezintă grăsimi brune care sunt localizate interscapular, în jurul
muşchilor cefei, în axile, mediastin, în jurul rinichilor, glandelor suprarenale şi
pancreasului. Ele au rol în reglarea termogenezei.
 Sistemul osos

Osificarea scheletului este proporţională cu durata gestaţiei şi greutatea de la

naştere.
Osificarea cutiei craniene se face prin puncte de calcifiere care apar în matricea
membranoasă. La naştere, cutia craniană este incomplet osificată, rămânând zone
neosificate numite fontanele. Fontanela anterioară sau bregmatică, delimitată de osul
frontal şi parietale, are formă rombică cu dimensiunea diagonalelor de 3cm/4cm.
Fontanela posterioară sau lambdoidă este delimitată de oasele parietale şi occipital, are o
formă triunghiulară cu dimensiunile de 6-8mm.
Coloana vertebrală este aproape rectilinie la naştere.
Toracele prezintă coastele orizontale, diametrul antero-posterior fiind mai mare
decât cel transversal. Perimetrele toracice: superior, mijlociu şi inferior sunt egale şi
măsoară la naştere 32-34cm. Astfel, cutia toracică are formă cilindrică.
Membrele superioare şi inferioare au lungime egală.

Sistemul muscular

Nou născutul prezintă o hipertonie musculară cu predominenţa flexiei. Hipertonia

este consecinţa incompletei dezvoltări a centrilor corticali şi a căilor nervoase.
Musculatura cefei rămâne hipotonă şi nu permite susţinerea capului.

Pielea sugarului sănătos alimentat la sân este alb-roz, catifelată, la cel alimentat
artificial, mai palidă.
Începe îngroşarea păturii cornoase a epidermului şi apariţia pigmentului în
celulele bazale, se dezvoltă celulele cromatoformatoare, creşte rezistenţa la infecţii şi
agenţi fizico-chimici. După prima lună de viaţăaciditatea pielii sugarului atinge pH-ul
4,25 – al adultului.
Dermul se maturizează, papilele dermice se înmulţesc, capilarele se alungesc
luând forma acelor de păr ca la adult.
Glandele sebacee bine dezvoltate de la naştere au uneori un exces de secreţie
determinând apariţia de cruste lactee la nivelul pielii capului care sunt de fapt o seboree a
regiunii.
Glandele sudoripare încep să se dezvolte, la 2-3 luni au o secreţie însemnată.
Tegumentele sugarului sunt elastice, pliul cutanat revine imediat la forma iniţială,
în stările de deshidratare pliul revine lent sau este persistent.
Suprafaţa cutanată a sugarului este mare în raport cu greutatea sa corporală şi
descreşte cu vârsta.
Suprafaţa cutanată se calculează după formula Lassabliere:

S.cut=T2x0,92

Suprafaţa cutanată specifică reprezintă raportul dintre suprafaţa cutanată şi

greutatea corporală:
 S.cut(în cm2)/G(kg)

- la n.n. suprafaţa cutanată specifică = 660 cm2/kg corp;

- la 1 an suprafaţa cutanată specifică = 420 cm2/kg corp;
- la adult suprafaţa cutanată specifică = 220 cm2/kg corp.
Deci sugarul are o suprafaţă cutanată specifică de 2 ori mai mare ca a adultului
deci şi pierderile de căldură care se fac mai ales prin suprafaţa cutanată vor fi de 2 ori mai
mari.
Paniculul adipos subcutanat este bine reprezentat la nou născut mai ales la faţă,
continuă să se dezvolte pe membrele superioare, mb. inferioare, torace şi abia la 6
săptămâni şi pe abdomen. În stările de subnutriţie dispariţia lui se face în ordinea inversă
apariţiei sale: abdomen, torace, mb. inf, mb. sup., şi în ultimă instanţă pe faţă (bula lui
Bichat).
Aprecierea clinică a stării de nutriţie a sugarului se face prin măsurarea grosimii
pliului cutanat toracic 1-1,5 cm şi abdominal 1,5-2 cm, prin prezenţa pliurilor
adductorilor pe faţa internă a coapsei şi prin prezenţa turgorului. Turgorul este o
proprietate a tuturor ţesuturilor elastice vii şi îl apreciem după rezistenţa pe care o
percepem la presiune prinzând între index şi police ţesuturile de pe faţa externă a coapsei.
Turgorul este dat de gradul de turgescenţă a tegumentelor, de dezvoltarea paniculului
adipos, de gradul de imbibiţie coloidală a celulelor musculare şi de starea fibrelor
elastice.
 6. Scăderea fiziologică în greutate

În primele 3-4 zile n.n. scade în greutate cu 6-10% (150-200),

după 8-10 zile revine la greutatea de la naştere.
Cauza:
- regimul de foame şi sete din primele zile după naştere când secreţia lactată a
mamei este insuficientă. Se produce o ardere a ţesuturilor de rezervă şi chiar a unor
ţesuturi proprii. Coeficientul respirator de 1 din prima zi de viaţă indică arderi de glucide,
el scade apoi la 0,68 ca rezultat al unei subnutriţii cu arderi de grăsimi.
- se pierde apă prin respiraţie.
- se distrug leucocitele în exces.
- evacuarea de meconiu şi urină este necompensată prin aportul de lichide.
Copiii cu Gn mai mare au o scdere fiziologică în greutate mai mare şi o revenire
mai lentă. Fetiţele scad mai puţin decât băieţii.
Scăderea fiziologică în greutate este determinată de pierderile de lichide prin
urină, meconiu, perspiraţie insensibilă, care nu sunt compensate de aportul alimentar
insuficient din primele zile.
Nou născutul este supus unui regim de foame şi sete în primele zile după naştere
când secreţia lactată a mamei este insuficientă. Aportul alimentar redus determină o
ardere a ţesuturilor de rezervă şi chiar a unor ţesuturi proprii. Coeficientul respirator de 1
din prima zi de viaţă indică arderi de glucide, el scade apoi la 0,68 ca rezultat al unei
subnutriţii cu arderi de grăsimi.
Glandele sudoripare sunt nematurate funcţional, dar au loc pierderi mari de apă
prin piele prin evaporare facilitate de permeabilitatea şi suprafaţa cutanată mare.
Scăderea este proporţională cu greutatea de la naştere, astfel copiii cu greutate la
naştere mai mare au o scădere fiziologică mai mare şi o revenire mai lentă. Fetiţele scad
mai puţin decât băieţii.
7. Icterul fiziologic
apare la 70-80% din nou născuţi între a 2-a şi a
4-a zi de viaţă. Bilirubinemia trebuie să atingă 40 mg/l pentru a apare icterul
şi nu trebuie să treacă de 120 mg/l pentru a-l putea numi fiziologic.
Icterul evoluează fără hepatosplenomegalie, cu urini şi scaune normal
colorate, somnolenţă, hipotonie musculară, dar care nu perturbă suptul.
Icterul atinge maximum de intensitate în ziua 4-5 după care începe să
dispară în următoarele 2 săptămâni, dar uneori poate dura 3-4 săptămâni.
Icterul apare datorită unor cauze extrahepatice şi a unor cauze hepatice.
Cauze extrahepatice:
- în viaţa intrauterină bilirubinemia fiziologică fetală are drept cale de
eliminare placenta, iar naşterea duce la întreruperea bruscă a acestei căi;
- criza eritrocitară cu distrugere masivă de eritrocite duce la formarea
în exces de bilirubină extrahepatică cu creşterea bilirubinemiei;
- permeabilitatea capilarelor face icterul mai evident la piele.
Cauze hepatice:
- deficienţa unei enzime hepatice (uridindifosfatglucuroniltransferaza
- UDPGT) care catalizează conjugarea acidului glucuronic cu
bilirubina.
- deficienţa de acid glucuronic.
Factori favorizanţi: - eliminarea tardivă de meconiu creşte bilirubinemia;
- alimentaţia precoce scade bilirubinemia iar cea tardivă o creşte;
- pensarea tardivă a cordonului după încetarea bătăilor sale creşte
volumul sanguin, creşte poliglobulia, creşte hemoliza crescând
bilirubinemia;
- Gn sub 3kg şi peste 4,5 kg este însoţită de un icter mai intens.
Obişnuit, icterul fiziologic nu necesită nici un tratament. Excepţie fac
unii nou - născuţi prematur la care, pentru prevenirea icterului nuclear, se
efectuează fototerapie.
8.Febra tranzitorie

Apare uneori în 3-4 zi, poate atinge 39-40 C şi durează între 12-48 ore. Apare
datorită deshidratării în urma aportului insuficient de lichide ca şi a pierderii acestora din
primele zile de viaţă. Dispare după hidratare.

9.Criza genitală
- tumefierea glandelor mamare cât o nucă. La presiune se elimină o secreţie colostrală;
stoarcerea favorizează infecţia.
- scurgere vaginală albicioasă, uneori cu striuri sanguinolente;
- hidrocel uni sau bilateral, edem al penisului, al scrotului sau al regiunii pubiene;
- milium faciale.
Criza genitală se datorează hormonilor materni rămaşi în circulaţie din timpul
vieţii fetale.
1) Criza genitală (hormonală) apare la 3-6 zile după naştere la
ambele sexe şi durează 2 săptămâni.
Clinic, se manifestă prin tumefierea glandelor mamare la
ambele sexe. La presiune se elimină o secreţie asemănătoare
colostrului; stoarcerea favorizează infecţia. La fetiţe, vulva şi vaginul
sunt edemaţiate, cu mucoasa congestionată, poate apare o scurgere
vaginală albicioasă, uneori cu striuri sanguinolente. La băieţi, criza
se manifestă prin tumefierea testiculelor, hidrocel uni sau bilateral,
edem al penisului.
Milium facial este considerat ca o manifestare a crizei genitale.
Criza genitală se datorează hormonilor materni pătrunşi în
circulaţia nou născutului în cursul contracţiilor uterului la naştere.
Aceşti hormoni induc tranzitor activitatea gonadelor nou născutului.
10.Scaunul nou-născutului

Meconiul – scaunul din primele 2-3 zile.

Meconiul este denumirea scaunului nou născutului în primele 2-3 zile. Acesta
este în cantitate de 100-200g, are culoare verde închis şi consistenţă vâscoasă.
Meconiul este format din elemente biliare (colesterol, grăsimi, săruri
minerale, pigmenţi biliari), elemente amniotice (lanugo, celule cutanate
pavimentoase, celule plate), elemente ale tractusului digestiv (celule de
descuamaţie intestinală, suc gastric, intestinal, pancreatic, cu fermenţii lor).
Meconiul este urmat de un scaun de tranziţie, brun, cu lapte coagulat.
Scaunele tipice de lapte apar la 2-3 zile şi sunt în număr de 4-6 în 24 ore.
 12. Îngrijirile nou născutului
Primele îngrijiri încep în sala de naştere şi se derulează într-o anumită
succesiune.
- Sala de naştere trebuie să îndeplinească condiţiile unei săli aseptice,
cu temperatura de 24 - 26ºC.
- Nou născutul este primit în câmpuri sau scutece sterile pe masă cu
căldură radiantă.
- Aspirarea secreţiilor nazofaringiene imediat după expulzie, pentru
uşurarea respiraţiei, cu o sondă de aspiraţie sau cu para de cauciuc, în modul
cel mai blând, pentru a evita lezarea mucoaselor.
- Evaluarea stării de sănătate a nou născutului prin efectuarea scorului
Apgar.
- Aplicarea unei cleme pe cordonul ombilical la 3 cm de inserţia sa,
după încetarea pulsaţiilor (legarea tardivă mai aduce 50-60 ml sânge).
Bontul
se atinge cu iod şi se pansează steril cu comprese înmuiate în alcool 70.
După căderea cordonului, plaga se pansează zilnic până la completa
epidermizare.
- Profilaxia oftalmiei gonococice cu soluţie de nitrat de Ag 1%, câte o
picătură în fiecare fund de sac conjunctival; se mai poate utiliza unguent
oftalmic cu eritromicină sau tetraciclină.
- Profilaxia bolii hemoragice se face la toţi n.n. cu 1 mg vitamina K1
administrată intramuscular pe faţa antero - externă a coapsei.
- Vaccinarea antihepatitică B prin administrarea unei doze de 0,5 ml,
intramuscular pe faţa antero - externă a coapsei.
- Nou născutul va fi apoi cântărit, măsurat (talie, perimetrul cranian şi
toracic), se vor controla malformaţiile vizibile.
- Nou născutul va fi dus în secţia de nou născuţi, unde va fi examinat
din nou de medicul neonatolog în vederea încadrării lui corecte şi pentru
depistarea unei eventuale patologii.
- Screening-ul neonatal pentru depistarea unei patologii genetice,
metabolice, hematologice şi endocrine (se prelevă o picătură de sânge prin
puncţionarea călcâiului).
- Spălarea nou născutului imediat după naştere nu se indică pentru a nu
îndepărta vernix caseosa.
- Prima baie generală se face după cicatrizarea plăgii ombilicale, iar
până atunci se face toaleta parţială.
- Se recomandă extinderea sistemului rooming-in în maternitate (mama
trebuie să stea în aceeaşi încăpere cu nou născutul) pentru a se realiza
legătura
afectivă şi pentru însuşirea unor deprinderi corecte de îngrijire şi alimentaţie.
Imunizările se continuă în maternitate prin administrarea vaccinului
BCG după vârsta de 4 zile (se vor vaccina toţi nou născuţii cu greutate mai
mare de 2500g, fără semne de infecţii acute febrile sau afecţiuni
dermatologice).
Se iniţiază profilaxia rahitismului prin administrarea vitaminei D din a
7-a zi de viaţă, doza recomandată fiind în medie de 500 U.I. zilnic pe cale
orală.
Ideală pentru nou născut este alimentaţia naturală; în cazuri speciale se
va recomanda alimentaţia mixtă sau artificială.

11.Elementele şi aprecierea scorului Apgar

 Se evaluează starea clinică a nou născutului în baza scorului Apgar la un minut de
la naştere. Scorul Apgar prevede urmărirea bătăilor cordului, a respiraţiei, a tonusului
muscular, excitabilităţii reflexe la iritaţia cu sonda Nelaton a mucoasei nazo-faringiene şi
a culorii tegumentelor, parametri care se notează cu 0 – 1 – 2. Semnele se cercetează şi
după 5 minute; dacă la 5 minute scorul Apgar este sub 8 se repetă la 10, 15 sau 20
minute.

Tabelul 9. Scorul Apgar

Semn clinic 0 1 2
Frecvenţa cardiacă absentă sub 100/min peste 100/min
Respiraţia absentă rară, neregulată bună, ţipăt
Tonusul muscular flasc uşoară flexie a mişcări active
membrelor
Culoarea tegumentelor albastră sau extremităţi albastre, complet roz
palidă trunchi roz
Reflexul de iritabilitate absent grimasă ţipăt, tuse,
strănut

Scorul Apgar cuprins între 8 – 10 indică o stare clinică bună.; scorul de 7 corespunde apneei
tranzitorii, scorul între 6 şi 1 variază în raport cu gradul hipoxiei, iar scorul 0 indică un nou născut mort.

13 Cavitatea bucală a sugarului

 Cavitatea bucală este mică, limba mare, depăşeşte arcadele dentare şi vine în
contact cu mucoasa jugală până la apariţia dinţilor, când se retrage înăuntrul arcadelor
dentare. Ea este adaptată suptului având rol de pompă aspiratoare, iar limba de piston.
Alte particularităţi adaptate pentru actul suptului sunt:
- plica lui Robin-Magitot, un pliu al mucoasei bucale de 1 mm grosime la
nivelul viitorilor incisivi şi canini superiori care are ţesut erectil în
submucoasă, şi contribuie la apucarea şi comprimarea mamelonului;
- Pliurile transversale ale mucoasei palatine care fixează mamelonul în timpul
suptului;
- Bula lui Pichat, de mărimea unei cireşe, formată din acid palmitic şi stearic,
prin consistenţa ei mărită nu permite deprimarea părţilor moi ale obrajilor în
timpul suptului, facilitând realizarea presiunii negative în cavitatea bucală;
- Buzele prezintă pe partea internă a mucoasei o serie de şanţuri radiare, iar
între ele mucoasa este mai ridicată, are în submucoasă ţesut erectil formând
nişte pernuţe care uşurează fixarea buzelor în jurul mamelonului.
Cantitatea de salivă este în medie 50-100 ml/zi, ea conţine amilază, lipază,
lizozim şi Ig A secretorii. Sinteza de Ig As şi lizozimul conferă sugarului proprietăţi de
apărare antiinfecţioasă.
Amilaza salivară se găseşte într-o cantitate comparabilă cu a adultuluila vârsta de
6-12 luni. Ea transformă amidonul în dextrină şi maltoză. În condiţiile deficitului
fiziologic al amilazei pancreatice la sugarul mic, amilaza salivară asigură hidroliza
amidonului din decoctul sau mucilagiul de orez.
Lipaza linguală intervine în digestia lipidelor laptelui, în stimularea lipazelor
laptelui şi a pancreasului în perioada de sugar.
Suptul este un act reflex cu centrul în bulb, cu calea senzitivă reprezentată de
ramura senzitivă a trigemenului şi calea motorie prin ramura motorie a
trigemenului, hipoglosului şi facialului.
Suptul apare la atingerea buzelor sau a mucoasei bucale.
Gura are rol de pompă aspiratoare, iar limba de piston.
Actul suptului cuprinde:
1. o primă fază de aplicare a buzelor pe mamelon, ca urmare a reflexului
punctelor cardinale, declanşat la atingerea obrazului copilului de sânul mamei;
2. comprimarea mamelonului şi revărsarea laptelui prin realizarea unei presiuni
negative în cavitatea bucală, urmată de deglutiţie, cu propulsia laptelui spre
esofag.
14 Dentiţia temporară (de lapte)
Dentiţia – Mugurii dentari atât pentru dentiţia de lapte cât şi pentru cea definitivă apar în
viaţa intrauterină în acelaşi timp, calcifierea coroanei incisivilor temporari începe la 18
săptămâni de viaţă intrauterină în timp ce calcifierea coroanei incisivilor definitivi se face
după naştere.
Dentiţia temporară. Erupţia dentară se face prin creşterea rădăcinii. Apariţia
dinţilor temporari începe la 6-8 luni cu incisivii mediani inferiori, apoi din 2 în 2 luni câte
o pereche:
- 8-10 luni – incisivii mediani superiori;
- 10-12 luni – incisivii laterali superiori;
- 12-14 luni – incisivii laterali inferiori;
- 16-20 luni – primii premolari superior şi inferiori;
- 18-22 luni – caninii;
- 24-30 luni – a doua pereche de premolari superiori şi inferiori.
Total – 20 de dinţi temporari.
Erupţia dentară este un fenomen fiziologic, care poate fi însoţit de sialoree,
tumefierea mucoasei gingivale, tulburări de tranzit intestinal, uşoară indispoziţie şi
insomnie.
Erupţia poate fi întârziată când primii dinţi apar după 1 an. Cauza poate fi:
rahitismul, distrofia, mixedemul, boala Down.
Apariţia de dinţi congenitali (se naşte cu dinţi) duce la dificultăţi de supt, dar
scoaterea lor lipseşte copilul de dinţi până la 7 ani.

Dentiţia definitivă este formată din 32 dinţi. La vârsta de 6-7 ani erup primii molari,
la 7-8 ani erup incisivii mediani, la 8-9 ani erup incisivii laterali, la 9-10 ani
erup premolarii, la 10-11 ani caninii, la 10-12 ani ultimii 5 premolari, la 12-
14 ani erupe a doua pereche de molari şi până la 18 ani erupe ultima
pereche de molari (măselele de minte).
Dezvoltarea normală a dentiţiei este condiţionată de aportul adecvat de proteine,
vitamină D, calciu, fosfor, fluor, funcţionalitatea tiroidiană şi igiena bucală. Aportul
excesiv de dulciuri favorizează apariţia cariilor.
15 Dezvoltarea psihomotorie a sugarului

Dezvoltarea psihomotorie a sugarului se împarte în trei perioade:

1. Perioada de la naştere până la trei luni are caracteristic intrarea în funcţie a
diverşilor analizori;
2. Perioada de la 3 la 6-7 luni are caracteristic elaborarea mişcărilor coordonate
complexe (apucare, întoarcere, târâre) posibile prin mielinizarea căilor
motorii;
3. Perioada de la 6-7 luni la 12 luni are caracteristic perfecţionarea motricităţii şi
apariţia celui de al doilea sistem de semnalizare.

16.Balanţa hidrică şi repartiţia apei în organismul sugarului

 NECESITĂŢI HIDROMINERALE
Cea mai imperioasă nevoie a organismului o constituie prezenţa apei şi această
necesitate este cu atât mai mare cu cât organismul este mai tânăr. Nou născutul are nevoie
de 180-200 ml/kg/zi, sugarul de 150ml/kg/zi, după vârsta de 1 an nevoile scad la
100ml/kg/zi, iar adultul necesită numai 35-50 ml/kg/zi. Nevoia de lichide creşte odată cu
temperatura mediului ambiant şi în caz de pierderi rapide prin vărsături şi diaree.
În mod obişnuit în balanţa hidrică este un echilibru între aportul şi eliminarea
lichidelor.
Aportul constă din:
- ingestia de lichide;
- apa din constituţia alimentelor;
- apa de combustie (prin metabolizarea principiilor alimentare maximale, în
cursul reacţiilor de oxido-reducere, se eliberează 1ml apă pentru 1 gram
lipide, 0,5ml apă pentru 1 gram de glucide şi 0,5 ml apă pentru 1 gram
proteine).
Pierderile se efectuează prin:
- urină;
- materii fecale (5-6% în mod normal);
- transpiraţie;
- perspiraţie cutanată (variază cu temperatura, umiditatea, curenţii de aer,
suprafaţa cutanată);
- respiraţie.
Balanţa hidrică a sugarului reprezintă o jumătate din valoarea lichidelor
extracelulare, faţă de 1/7 la adult; deci sugarul îşi schimbă toată apa extracelulară în 2
zile, în timp ce adultul în 7 zile.
Deshidratările se produc pe seama apei extracelulare. Deshidratarea peste 10%
determină tulburări metabolice severe.
La nou născut şi sugar apa totală reprezintă 75% din greutatea corporală, repartiţia
fiind 40% extracelular şi 35% intracelular, în timp ce la adult apa totală reprezintă 60%
din greutatea corporală cu o repartiţie de 20% extracelular şi 40% intracelular.
17.Profilaxia rahitismului în ţara noastră
cuprinde două etape:
- profilaxia prenatală - prin administrarea la femeia gravidă în ultimul
trimestru de sarcină, zilnic a câte 1000-2000 de UI de vit. D per os şi
admistrare de calciu 1-2 g/zi, doar 10 zile, în fiecare lună.
Când nu se poate administra zilnic vit. D, se recomandă 4 000-5 000
UI/săpt., per os.
Numai în cazul în care nu se poate folosi nici una dintre cele 2 tipuri de
administrări se recurge la administrarea unui stoss de 200 000 UI per os la
începutul lunii a VII-a de sarcină.
Este contraindicată administrarea parenterală (poate determina stenoză
aortică la făt).
- profilaxia postnatală - fracţionată (fiziologică, modernă) constă din
administrarea zilnică de vit. D per os în cantitate de 400-800 UI/zi, în medie
500 UI, începând de la vârsta de 7-10 zile de viaţă până la 18-24 luni.
După vârsta de 24 luni (2 ani) vitamina D se va administra în
perioadele neînsorite ale anului (din septembrie până la sfârşitul lunii
aprilie),
zilnic 500 UI sau la interval de 7-10 zile 4 000-5 000 UI, per os, din soluţia
uleioasă (Vit.A+D2).
Numai administrarea fracţionată de vitamină D este fiziologică
deoarece:
 se asigură o absorbţie bună, mai ales dacă se administrează în timpul
unei mese;
 nu este solicitat sistemul de transport şi nici cel de activare a vit. D;
 organele ţintă nu sunt supuse salturilor de adaptare;
 nu există pericolul intoxicaţiei.
Doze mai mari de vit. D (2 000 UI/zi) sunt recomandate copiilor cu
greutate mică la naştere/prematurilor, copiilor cu piele pigmentată, celor
aflaţi
în tratament anticonvulsivant sau corticoizi de lungă durată.
Se consideră că nu este necesară administrarea de calciu în profilaxia
rahitismului dacă alimentaţia copilului conţine minimum 500 ml lapte pe zi.
Suplimentarea cu calciu a raţiei alimentare se impune doar la gravide în
ultimul trimestru de sarcină, la prematuri şi la copiii care primesc sub 500 ml
lapte/zi, doza recomandată fiind 50mg/kg/zi calciu elemental.

18.Definiţia şi gradele prematurităţii

Definiţie: Prematurul este nou născutul cu:
 VG mai mică de 37 săptămâni,
 Gn mai mică de 2500g,
 Tn mai mică de 47cm.
Prematurul are greutatea corespunzătoare vârstei gestaţionale.
Gradele de prematuritate
Conform noii Clasificări Internaţionale a Bolilor (ICD) prematurii se
împart în:
Nou născut Vârsta gestaţională Greutatea la naştere
Prematur VG < 37 săpt.
Gn = 2499g – 1500g
Prematur mic VG < 32 săpt.
Gn =1499g – 1000g
Prematur foarte mic VG < 28 săpt.
Gn < 1 000g

19 Etiologia prematurităţii
Cauzele cunoscute ca generatoare de naşteri premature se pot împărţi
în: cauze materne, fetale, socio-economice şi cu etiologie neprecizată.
Cauze materne:
- vârsta mamei sub 14 ani şi peste 35 ani;
- talia mică a mamei (<1,50m) şi greutatea mică a mamei (sub 45 kg);
- cauze obstetricale:
- uterine: uter infantil, malformaţii uterine, tumori,
endometrită cronică, fibromatoză uterină, incompetenţă
cervicoistmică;
- placentare: hemoragii retroplacentare, dezlipiri precoce de
placentă, placenta praevia;
- ruptura prematură a membranelor, avorturi repetate, bazin
strâmt, multiparitate, oligo/polihidramnios;
- boli acute: gripă, pneumonie, hepatită;
- boli cronice: diabet, izoimunizare feto – maternă, afecţiuni ale tiroidei,
boli renale sau cardiace, sifilis, tuberculoză;
- sindom vasculo-renal;
- intoxicaţii cronice: tabagism, alcoolism, droguri;
- autointoxicaţii: toxemia gravidică;
- istoric de infertilitate;
- sarcini survenite la un interval prea scurt de timp;
- dezechilibre hormonale;
Cauze fetale:
- sarcină gemelară;
- boli cromosomiale ale fătului;
- malformaţii fetale;
- eritroblastoza;.
- întârziere în creşterea intrauterină (Intrauterin Growth Retardation –
IUGR);
- infecţii cronice fetale (TORCH).
Cauze sociale:
- status socio-economic scăzut;
- nivel redus de educaţie;
- alimentaţia deficitară;
- traumatisme fizice şi/sau psihice;
- efort excesiv;
- nerespectarea regulilor de igienă.
Cauze necunoscute ~ 30% din naşterile premature.
20 Tabloul clinic al prematurului

Prematurul prezintă nişte caractere clinice specifice astfel încât, în

situaţiile în care nu se cunoaşte durata gestaţiei, acestea pot fi suficiente
pentru diagnostic.
Capul este mare, suturile sunt dehiscente şi fontanelele larg deschise,
părul rar.
Faţa este mică, triunghiulară, cu aspect senil, gura mare, bărbia ascuţită,
gâtul subţire.
Pavilioanele urechilor sunt jos implantate, lipite de cap, cu o slabă
dezvoltare a cartilajelor.
Toracele este îngust, coastele sunt orizontale, slab mineralizat.
Abdomenul este voluminos şi lăţit pe flancuri, datorită volumului mare
al ficatului şi a hipotoniei musculare. Prezintă frecvent dehiscenţa drepţilor
abdominali, hernii ombilicale şi inghinale.
Membrele sunt scurte şi subţiri . Tegumentele sunt subţiri, de
culoare roşie la naştere şi devin palide
după o săptămână. Lanugo este abundent pe faţă, membre şi partea
posterioară a trunchiului, iar vernix caseosa este în cantitate redusă sau
lipseşte. Descuamaţia fiziologică este prelungită, lamelară sau furfuracee.
Suprafaţa cutanată este mare în raport cu volumul corpului, de aceea pielea
atârnă în pliuri.
Unghiile sunt moi, slab dezvoltate, lipsite de striaţiuni longitudinale şi
nu ating vârful degetelor.
Ţesutul celular subcutanat este mult diminuat, bula lui Bichat
slab
dezvoltată.
Sistemul muscular este redus şi hipoton, fără relief, turgorul este
flasc.
Sistemul osos este slab mineralizat.
Organele genitale externe sunt slab dezvoltate.
La 80% din prematurii de sex masculin testiculii nu sunt prezenţi în
scrot (la majoritatea vor coborî în cursul primului an de viaţă), iar scrotul
este
mic, fără pliuri şi nepigmentat.
La fetiţe vulva este larg deschisă, cu labiile mari slab dezvoltate, care
nu acoperă labiile mici şi clitorisul.

Criza genitală lipseşte la marii prematuri sau apare tardiv.

21.Deficienta funcţiei respiratorii

Arborele traheobronşic este îngust, iar elasticitatea plămânilor este
scăzută. Mineralizarea slabă a coastelor, hipotonia musculaturii şi poziţia
înaltă a diafragmului limitează excursia plămânilor şi favorizează apariţia
tirajului.
Surfactantul tapetează alveolele pulmonare şi are rol în menţinerea
tensiunii de suprafaţă a acestora.
La prematur, deficitul calitativ şi cantitativ de surfactant menţine
crescută tensiunea superficială la nivelul alveolei şi favorizează colabarea
acesteia. În expir, alveolele se colabează complet, iar o nouă respiraţie
destinde alveolele de la început.
Cu cât gestaţia este mai scurtă, deficitul de surfactant va fi mai mare şi
dificultăţile respiratorii mai pronunţate.
Circulaţia sanguină este deficitară cu perfuzie alveolară lentă.
Rezistenţa mare în circulaţia pulmonară determină trecerea parţială a
sângelui prin canalul arterial şi orificiul Botal, adică o întoarcere în parte la
circulaţia
fetală.
Aceste particularităţi determină hipoxie, care la rândul ei determină
vasoconstricţie pulmonară ce accentuează hipoxia.
Hipoxia produce leziuni ale epiteliului alveolar, cu edem, transudat,
fibrină intraalveolar şi cu formarea de membrane hialine. Sistemul
fibrinolitic este deficitar, există deficienţa plasminogenului şi a plasminei,
ceea ce explică lipsa de resorbţie a membranelor formate (boala
membranelor hialine).
La deficienţa funcţiei respiratorii contribuie şi deficienţa centrului
respirator care se compune din trei părţi:
- apneustic – în partea superioară a bulbului;
- pneumotaxic – în protuberanţă;
- gasping – în partea inferioară a bulbului.
Centrul apneustic dă contracţia tonică a muşchilor respiratori
determinând inspirul. Acţiunea sa este întreruptă discontinuă de centrul
pneumotaxic, ceea ce favorizează expirul.
În hipoxie centrul apneustic încetează să funcţioneze, iar în respiraţie
intervine automatismul centrului gasping. Acesta determină o respiraţie
rudimentară, primitivă, agonică, cu inspir brusc şi sacadat, cu mişcări
spasmodice ale gurii şi mandibulei, urmate de lungi pauze respiratorii, care
pot preceda oprirea definitivă a respiraţiei.
Imperfecţiunea centrilor respiratori superiori şi automatismul celor
inferiori ar fi cauza crizelor de apnee ale prematurului.
22.Apneea prematurului este definită ca încetarea respiraţiei pentru o
perioadă de aproximativ 20 secunde, care se însoţeşte de bradicardie (sub 80
bătăi/minut) şi cianoză.
Există trei tipuri de apnee: centrală, obstructivă şi mixtă.
- apneea centrală: încetarea mişcărilor respiratorii şi a fluxului aerian
nazal, favorizate de oboseala diafragmatică şi alterarea
neurotransmisiei;
- apneea obstructivă: încetarea fluxului aerian nazal, cu menţinerea
mişcărilor respiratorii, secundare obstrucţiei căilor respiratorii;
- apneea mixtă (cea mai frecventă): combinaţie între apneea centrală
şi cea obstructivă.
Consecinţa acestor deficienţe respiratorii este detresa respiratorie
tradusă clinic prin tahipnee (până la 100 - 120resp/min), sindrom funcţional
respirator (geamăt expirator, tiraj intercostal, bătăi ale aripilor nasului,
bombare toracică, balans toraco-abdominal), cianoză. Pentru reducerea
severităţii acesteia se administreză corticosteroizi intramuscular
(betametazonă) la toate gravidele cu iminenţă de naştere prematură.
23.Deficienţa funcţiei de nutriţie
Reflexul de supt este absent la o VG mai mică de 32 - 33 săptămâni, iar
reflexul de deglutiţie lipseşte la majoritatea copiilor cu Gn mai mică de
2000g
din cauza imaturităţii sistemului nervos. Unii dintre aceşti copii necesită
administrarea alimentaţiei prin gavaj.
Secreţia salivară este redusă, mucoasa bucală permeabilă şi uscată, ceea
ce favorizează apariţia stomatitei. Amilaza salivară este prezentă la naştere.
Capacitatea gastrică este redusă, mucoasa are puţine pliuri, glandele şi
fibrele musculare sunt slab dezvoltate, iar evacuarea este întârziată. Secreţia
de acid clorhidric este bună, labfermentul, pepsina şi lipaza gastrică sunt
prezente la naştere.
Musculatura intestinală este hipotonă, cu mişcări peristaltice lente ce
favorizează meteorismul şi constipaţia. Permeabilitatea mucoasei intestinale
este mult crescută.
24Particularităţile echilibrului hidro-electrolitic, la
prematur se
manifestă prin:
- conţinut hidric al organismului crescut (75 - 82%);
- cantitatea mare de apă se află în sectorul extracelular;
- hidrolabilitate mare din cauza mobilizării uşoare a apei
extracelulare;
- tendinţa de retenţie a Na şi formarea de edeme;
- tendinţă la hipocalcemie manifestă (rezervele de Ca sunt mai mici
datorită unei gestaţii scurte, aportul alimentar nu asigură nevolile
mari ale prematurului).
25.Deficienta cerebrala
Creierul prez circumvoluţiile şi şanţurile abia schiţate.
Distincţia între substanţa cenuşie şi cea albă este abia posibilă.
Vascularizaţia este slabă în cortex şi subcortex şi mai abundentă
periventricular şi în nucleii gri.
Dezvoltarea celulelor cerebrale este slabă. Procesul de mielinizare
aproape inexistent, doar măduva şi bulbul prezintă un început de mielinizare.
LCR este xantocromic. Albuminorahia, glicorahia şi celularitatea sunt
crescute.
Reflexele arhaice sunt abia schiţate sau lipsesc la majoritatea
26 Deficienţa funcţiei de termoreglare
Prematurul are tendinţă la hipotermie. Termoliza este accentuată
(suprafaţă cutanată mare în raport cu greutatea, paniculul adipos mult redus),
iar termogeneza este deficitară şi se realizează preponderent prin mecanisme
chimice.
Menţinerea temperaturii corporale la 36,5 - 37ºC este absolut necesară
pentru a reduce cheltuielile energetice şi nevoile alimentare. Hipotermia
generează colaps vascular, hemoragii capilare difuze, hipoglicemie şi
tulburări renale grave, sclerem (induraţie ceroasă a tegumentelor şi a
ţesutului
celular subcutanat ce este ireversibilă şi precede decesul).
Punctul de neutralitate termică la care copilul are un consum minim de
oxigen şi o termogeneză minimă este temperatura de 32C.

Combaterea deficitului de termoreglare:

- temperatura de 26C în sala de naştere;
- preluarea n.n. în câmpuri sau scutece sterile, pe masă cu căldură
radiantă.
- temperatura din saloane să fie 26-28C;
- prematurii cu Gn < 1800g vor fi puşi în incubatoare.
Reglarea temperaturii incubatorului se va face în funcţie de greutatea
prematurului: la Gn = 1.000g temperatura = 34C (pentru fiecare 250g în
plus
se scade temperatura cu 1°C; pentru fiecare 250 g în minus se creşte
temperatura
cu 1C)
 27 .Evoluţia şi prognosticul prematurului
Evoluţia şi prognosticul prematurului depind de gradul prematurităţii,
hipoxia la naştere, cauza care a determinat naşterea prematură, îngrijirile şi
morbiditatea ulterioară.
Progresele realizate în serviciile de terapie intensivă permit prelungirea
supravieţuirii acestor nou-născuţi, dar cu riscul apariţiei unor handicapuri
majore.
Complicaţiile imediate pot fi:
 hemoragia intraventriculară,
 enterocolita ulcero-necrotică,
 boala membranelor hialine,
 colestaza hepatică,
 deficienţe nutritive,
 infecţii severe.
Complicaţiile tardive pot fi:
 Oculare (retinopatia prematurului, strabism, miopie);
 Auditive (surditate, hipoacuzie),
 Neurologice (handicapuri motorii, retard mintal, tulburări de
vorbire, de învăţare, de memorare, de atenţie, de
comportament),
 Pulmonare (bronhodisplazie pulmonară, boli cronice
pulmonare),
 Carenţiale (anemie, rahitism, malnutriţie).

28 Definitia si clasif nou nascutului IUGR

Definiţie: Nou – născutul IUGR este copilul care are Gn sub

percentilul 10 pe standardele de creştere intrauterină sau mai mică cu peste 2
DS faţă de media greutăţii corespunzătoare VG
Clasificare:
 IUGR simetric (armonic, hipoplazic): G, T, Pc egal afectate;
 IUGR asimetric (disarmonic, hipotrof): T, Pc relativ normale,
circumferinţa abdominală scăzută.

IUGR simetric: microcefalie şi elemente sugestive pentru anomalii

genetice (ex. dismorfie facială), infecţii intrauterine (icter, peteşii,
hepatosplenomegalie,
anomalii oculare etc).
IUGR asimetric: n.n. slab, lung, cu capul mare în contrast cu restul
corpului, faţa mică, triunghiulară, cu fruntea încreţită, tegumentele subţiri,
încreţite, mai largi, uneori translucide şi pliul cutanat adesea persistent.
Ţesutul celular subcutanat este diminuat, masele musculare sunt mai
reduse, prezentând hipertonie.
Comportamentul este vioi, reflexele arhaice sunt exagerate, pot
prezenta tremurături ale extremităţilor. Apetitul este în general bun.

29. Cauzele intarzierii in cresterea intrauterina

Cauzele pot fi:
 Materne
- Scăderea fluxului utero-placentar (HTA preexistentă/indusă de sarcină,
preeclampsie, DZ, boală reno-vasculară cronică, boli de colagen)
- Hipoxemia (anemii severe, boli pulmonare cronice, boli cardiace
cianogene,
hemoglobinopatii, altitudine mare)
- Malnutriţia (dieta necorespunzătoare, T şi G mamei mici, anorexia
nervoasă)
- Sarcina multiplă (nutriţie insuficientă a feţilor)
- Consumul de tutun, alcool şi droguri.
- Medicamentele (anticonvulsivante, anticoagulante etc)
 Placentare
- Tulburări ale perfuziei
- Anomalii anatomice (dezlipirea de placentă, neoplazii, infarcte, inserţia
anormală a cordonului ombilical, tromnboza vaselor ombilicale)
- Inflamaţiile (infecţii bacteriene, virale, parazitare)
 Fetale:
- Anomalii cromosomiale (trisomia 13, 18, 21, sindrom Turner etc)
- Infecţie intrauterină (TORCH, sifilis)
- Malformaţii congenitale (anencefalie, atrezii gastrointestinale, anomalii
cardio-vasculare cu excepţia tetralogiei Fallot, transpoziţiei de vase mari).

30.Complicatii in evolutia nou nascut IUGR

- Moartea intrauterină prin insuficienţă placentară, malformaţii
incompatibile
cu viaţa, infecţii severe;
- Asfixia perinatală şi sechelele acesteia: encefalopatia hipoxic-ischemică,
sindromul de aspiraţie de meconiu, sindromul de persistenţă a circulaţiei
fetale, sindromul de detresă respiratorie, insuficienţa cardiacă, insuficienţa
renală;
- Hipotermia secundară tulburărilor de termogeneză şi pierderilor excesive
de
căldură;
- Metabolice: perturbarea metabolismului glucidic (hipo/hiperglicemie),
lipidic (utilizare şi oxidare diminuată a acizilor graşi liberi şi trigliceridelor),
protidic (absorbţie redusă şi pierdere crescută a proteinelor);
- Policitemia secundară hipoxiei fetale cronice;
- Adaptare imunologică redusă şi riscul infecţios crescut.
N.n. IUGR au risc mai crescut de :
- Enterocolită ulcero-necrotică;
- Perforaţii gastro-intestinale;
- Moarte subită.

31.Nou nascutul postmatur definitie complcatie evolutie

Definiţie: Nou născutul cu VG mai mare de 42 săptămâni, indiferent de
greutatea la naştere.
Complicaţii
- Asfixia la naştere
- Sindrom de aspiraţie de meconiu
- Hipertensiune pulmonară persistentă
- Tulburări metabolice (hipoglicemie, hipocalcemie)
- Traumatisme mecanice la naştere.
Prognosticul postmaturului este rezervat. Morbiditatea este mare
în
perioada neonatală ca urmare a aspirării de lichid amniotic, meconiu sau
suferinţei grave a sistemului nervos central. Mortalitatea poate fi scăzută
printr o conduita obstetricala adecvata.

32 .Nevoi calorice de întreţinere

 DEFINIŢIE Nutriţia, echivalentă cu noţiunea de metabolism, se defineşte prin
totalitatea modificărilor suferite de o substanţă alimentară introdusă în organism, în
scopul menţinerii vieţii şi perpetuării speciei.
Particularităţile nutriţiei şi metabolismului la copil, ţin pe de o parte de intensitatea
acestor fenomene, iar pe de altă parte de predominenţa anabolismului faţă de catabolism.
De asemenea există o instabilitate a acestor fenomene în sensul că orice factor nociv
endogen sau exogen: îngrijire defectuoasă, îmbolnăviri, activităţi anormale ale unor
glande cu secreţie internă, etc., pot să tulbure cu uşurinţă metabolismul.
Nevoile nutritive ale copilului sunt mai mari decât ale adultului, deoarece în afară
de nevoile pentru menţinerea echilibrului fiziologic al organismului (nevoi de întreţinere)
copilul mai are necesităţi şi pentru creştere, metabolismul bazal mai mare la copil, în
special la cei mici cât şi consumul proporţional mai mare de energie pentru activitatea
musculară, explică valoarea ridicată a raţiei de întreţinere la copil.
Nevoile nutritive sunt de două feluri: energetice sau cantitative şi calitative.
Nevoile nutritive cantitative sunt:
A. – de întreţinere:
1. metabolism bazal: respiraţii, contracţii cardiace, secreţii, etc. Pentru a acoperi
acest metabolism sunt necesare în medie 40-75 kcal/kg/zi. La adult numai 25-
35 kcal/kg/zi. Metabolismul bazal variază cu vârsta, cu greutatea şi cu
suprafaţa cutanată, valorile cele mai ridicate fiind la 1,5-2 ani, pentru ca apoi
să descrească. La prematuri şi distrofici metabolismul bazal este mai scăzut, în
stări febrile pentru fiecare grad peste 380 C creşte cu 10%.
2. – de funcţionare:
- activitatea digestivă 10 kcal/kg/zi;
- activitatea motorie 15-25 kcal/kg/zi;
- pierderi prin excreta de alimente neutilizate complet 10 kcal/kg/zi;
- A.D.S. a alimentelor cere un aport de 5-10 kcal/kg/zi
Se apreciază că nevoile minime fiziologice energetice ar fi de 1,5 ori M.B.

33.Nevoi calorice pentru creştere

 pentru creştere – variază cu vârsta fiind cu atât mai mari cu cât copilul
este mai mic, deci cu cât creşterea este mai rapidă. Ele reprezintă 50 kcal/zi
la nou născut şi sugar până la 4 luni, 30 kcal/zi la sugarul între 4-6 luni, 11
kcal/zi între 6 luni-1 an. După vârsta de 1 an nevoile sunt de 10-15 kcal/zi.
Pentru fiecare gram de creştere în greutate sunt necesare 7 kcal.
Între 6-12 ani, din caloriile aduse de alimente,
50% sunt folosite pentru M.B.;
25% pentru activitatea fizică;
12% pentru creştere;
10% pentru excreta;
3% pentru A.D.S.
Aceste nevoi calorice sunt acoperite de către organism prin arderea
alimentelor care furnizează în medie 4 kcal pentru 1 gram de proteine, 4 kcal
pentru 1 gram de glucide şi 9 kcal pentru 1 gram lipide.
În raţia calorică trebuie să existe o anumită proporţie între caloriile furnizate
de cele trei principii alimentare maximale şi anume: lipidele 33% din totalul
caloriilor, proteinele 12-15%, iar glucidele 45%.

34.Nevoide lichide ale prematurului

- conţinut hidric al organismului crescut (75 - 82%);

- cantitatea mare de apă se află în sectorul extracelular;
- hidrolabilitate mare din cauza mobilizării uşoare a apei
extracelulare;
- tendinţa de retenţie a Na şi formarea de edeme;
- tendinţă la hipocalcemie manifestă (rezervele de Ca sunt mai mici
datorită unei gestaţii scurte, aportul alimentar nu asigură nevolile
mari ale prematurului).
200 ml/kgc/zi

35.Nevoi de fier si profilaxia anemiei carentiale la sugar si copil

Fierul (Fe) intră în compoziţia Hb, mioglobinei şi a numeroase enzime
şi catalizatori.
Rezervele de fier ale fătului sunt proporţionale cu durata gestaţiei:
- la n.n. la termen → 250mg (se epuizează la vârsta de 4-6 luni)
- la prematuri → 125 mg fier (se epuizează la vârsta de 2-3 luni).
Nevoile de fier depind de stocurile din organsim şi de forma de aport
(se absoarbe doar 5-10% din fierul ingerat).
Alimentele bogate în Fe sunt ficatul, carnea, ouăle, peştele, cerealele,
fasolea boabe, spanacul, tomatele, fructele.
Aportul dietetic recomandat:
- 0-6 luni – 6 mg/zi;
- 6 luni–10 ani – 10 mg/zi;
- adolescenţi - fete 12-24 mg/zi;
- băieţi 9-18 mg/zi
Profilaxia anemiei carenţiale feriprive cuprinde două etape:
 Tratamentul profilactic antenatal, la mamă:
- regim alimentar echilibrat al mamei (legume verzi şi fructe, ouă,
carne);
- control sistematic al hemoglobinei (Hb) din luna V-VI de sarcină;
- administrarea de preparate de fier în ultimul trimestru de sarcină.
 Tratamentul profilactic postnatal (la copil):
- ligatura tardivă a cordonului ombilical, după încetarea pulsaţiilor
acestuia (asigură transferul a 40-60 mg fier);
- alimentaţia la sân precoce şi prelungită;
- diversificarea alimentaţiei (la 4-4 1/2 luni pentru sugarii alimentaţi cu
lapte praf standard sau lapte de vacă; la 5-6 luni pentru cei alimentaţi
natural) cu supă de legume, carne, ficat, gălbenuş de ou, legume
verzi, cereale fortificate cu Fe;
- suplimentare cu Fe 1-2 mg Fe++/Kg/zi de la 6-8 săptămâni până la un
an pentru prematuri, gemeni, dismaturi, hemoragie maternă la
naştere, tulburări digestive, infecţii recurente, copii care au ritm rapid
de creştere;
- profilaxie sistematică cu Fe 10-25 mg/zi (sau 1-2 mg/Kg) pentru toţi
nou-născuţii la termen cu greutate normală, de la 6 luni (pentru
minimum 3 luni).

36 Principiile alimentatiei corecte a copilului 0-1 ani

Lichid 150 ml/kgc/zi max1000ml,poate creste la 200 ml/kg/c/zi in 3 sit
 Nn prematur
Prematur in s3 de viata
Pierderi digestive
Caloric 1 trimestru 110-120kgc/zi
2 100-110kgc/zi
3 90-100 kgc/zi
Proteine 2-2,5g/kgc/zi in alimentatia nat
3-3,5g in alim artificiala
Lipide 4-6 g/kgc/zi
Glucide 10-12 g/kgc/zi
Echilibrul alimentar P L C 1 2 4
Vitamine A 1000UI/ZI
D 400-800
C 35-50 UI
Ca 1g/zi
Fe 6-10 mg/zi
Jumatate din pr alimentare tre sa fie de orig animala 50%
Laptele uman e alimentul ideal in cant de 150-200 mlkg/c/zi
Lapte de vaca 100 mlkg/c/zi max 700ml

37.Principiile alimentatiei ale copilului cu greutate mica la nastere

Lichid S1 60ml/kgc/zi
 S2 pana la 130 ml/kgc/zi
S3 200ml kgc/zi
Proteine 2,5- 4,5 /kgc/zi
Lipide 4,5-6,5
Glucide 11-14/kgc/zi
Caloric 130 kg.c/zi
Nr de pranzuri 8-10 pranzuri
copil de 2400g 8 pranzuri /zi
2100g 10 p/zi
Sub 2000g nu au reflux de deglutitie si vor fi hraniti prin gavaj cu
sonda naso-gastrica,copilul va primi 10 gavaje pe zi

38.Proteinele laptelui matern

 Colostru-variază între 27-41 g/l şi diminuă odată cu stabilirea
fluxului laptelui.
Laptele de tranzitie scade conţinutul de proteine
Laptele uman matur are un conţinut în apă de 87%.
Proteinele totale se găsesc în cantitate de 10g/l din care 4g/l
cazeina şi 6g/l proteinele din lactoser (lactalbumine şi lactoglobuline).
Laptele uman (l.u.) este un lapte de tip albuminos în comparaţie cu laptele
de vacă (l.v.) care este bogat în cazeină.
Cazeina umană este sintetizată de glanda mamară din acizii
aminaţi din sânge şi are trei fracţiuni (alfa, beta şi kappa-cazeina), ultima
având rol în colonizarea cu Bacilus Bifidus a intestinului sugarului
alimentat natural.
Proteinele din lactoser au un rol fiziologic major:
 Alfalactalbumina conţine lactosintetaza, enzimă
implicată în sinteza lactozei, ceea ce explică nivelul ridicat al lactozei din
laptele uman;
 Lactoferina este o glicoproteină capabilă să fixeze
reversibil fierul şi participă la absorbţia acestuia din lapte la nivelul
intestinului şi stomacului. Ea joacă rol de chelator de fier sustrăgând
elementul indispensabil multiplicării unor germeni patogeni de la nivelul
intestinului şi astfel are acţiune bacteriostatică. Lactoferina reprezintă
pentru sugar un factor suplimentar de protecţie al intestinului faţă de
agenţii patogeni, alături de IgAs, lizozim şi Lactobacilus bifidus.
 Betalactoglobulina este absentă în laptele uman şi
prezentă în laptele de vacă de aceea laptele uman este un aliment
nealergizant.
 Albuminele serice (din lactoser) îndeplinesc rol de liganzi pentru
folati.tirozina,zinc

39.Glucidele laptelui matern

Colostru-secretia lactata in primele 5 zile de la nastere .
Glucidele sunt în cantitate totală de 55-60 g/l. Lactoza este în
proporţie mică (37 g/l). Oligozaharidele sunt bogat reprezentate (23g/l) şi
favorizează implantarea bacilului bifidus în intestinul nou-născutului.

Glucidele,din laptele uman matur

în cantitate de 70 g/l, sunt reprezentate de lactoză (beta
lactoză - 60 g/l, versus alfa lactoză în laptele de vacă) şi oligozaharide (10
g/l).

 Lactoza este sursă de galactoză care intră în compoziţia

cerebrozidelor creierului.
 Oligozaharidele au rol în apărarea antiinfecţioasă
nespecifică, favorizând colonizarea intestinului cu
Lactobacilus bifidus. Acesta determină acidifierea mediului
intestinal, inhibând creşterea germenilor patogeni, are rol
antianemic şi antirahitic (favorizează absorbţia de Fe, Ca,
vit. D şi lipide) şi intervine în sinteza de vit. B şi K.

40 Lipidele laptelui matern

Lipidele totale(colostru) sunt iniţial în cantitate de 30g/l, în

corelaţie cu
activitatea redusă a lipazelor intestinale ale n.n., iar nivelul lor creşte
ulterior. Acizii graşi nesaturaţi mai ales cei esenţiali sunt în cantitate mare
şi au rol în dezvoltarea sistemului nervos.
In laptele de tranzitie scade cant de lipide.
Laptele uman matur-Lipidele în cantitate de 36-40 g/l, sunt
reprezentate mai ales de
acizi graşi nesaturaţi, dintre care acidul linoleic are rolul cel mai
important.
Trigliceridele conţin un raport egal între acizii graşi nesaturaţi şi
cei saturaţi.
Acizii graşi mono şi polinesaturaţi (acid oleic, palmitoleic şi
linoleic) reprezintă peste 1/2 din totalul de acizi graşi din laptele uman şi
au rol în maturarea sistemului nervos în perioada neonatală.
Colesterolul şi lecitina sunt în cantităţi mai mari în laptele uman
decât în laptele de vacă.
Prezenţa lipazei în laptele uman facilitează hidrolizarea lipidelor şi
favorizează eliberarea de acizi graşi rapid utilizabili pentru metabolismul
energetic.

41.Mecanismul secreţiei lactate

Secreţia lactată este sub influenţa factorilor endocrini şi nervoşi:

- Factorul endocrin este constituit de hormonii estrogeni şi
hormonul lactogenic placentar.
Declanşarea şi menţinerea secreţiei lactate este sub controlul
prolactinei secretată de hipofiză. În timpul gravidităţii aceasta este
inhibată de hormonii estrogeni care au un titru foarte ridicat. După
eliminarea placentei hormonii estrogeni scad brusc în sângele lehuzei şi
prolactina acţionează liber, determinând secreţia lactată.
Hormonii estrogeni, prin intermediul hormonilor hipofizari
(factorii mamogeni 1 şi 2) determină transformările glandei mamare în
vederea lactaţiei
- Factorul nervos acţionează reflex, prin intermediul excitaţiilor
provenite de la intero şi exteroceptorii mamelonari şi areolari, declanşate
de supt sau de storsul glandei mamare; el contribuie la formarea şi
menţinerea secreţiei lactate.

42.Evolutia secretie lactate

Transformarea colostrului în lapte uman de tranziţie şi apoi în
lapte matur se asociează cu turgescenţa glandelor mamare şi uneori cu
durere, hipertermie locală şi generală, cefalee, puls accelerat, leucocitoză
cu limfocitoză şi eozinofilie. Aceste fenomene sunt încadrate în aşa
numita “furie a laptelui”.
În evoluţia sa, secreţia lactată pote fi însoţită uneori de modificări
ale stării psihice ce pot ajunge până la stări maniaco-depresive, încadrate
în aşa numita “psihoză de lactaţie”. Aceste fenomene dispar spontan în
majoritatea cazurilor. Situaţiile când se impune internarea mamelor în
spitale de psihiatrie sunt rare.
Maximum de intensitate a secreţiei lactate este între a 15-a zi şi 3
luni după naştere dar poate dura un an sau mai mult dacă este stimulată
prin supt sau stoarcerea sânului.
Compoziţia laptelui uman prezintă variaţii după etapele lactaţiei,
după timpul zilei (variaţii diurne/nocturne), de la un sân la altul şi la
acelaşi sân de-a lungul mesei. Astfel la aceeaşi masă laptele administrat
spre sfârşitul prânzului („hindmilk”) este mai bogat în lipide şi proteine
decât laptele de la începutul prânzului („foremilk”) şi este prin urmaremai
săţios şi mai hrănitor.
Administrarea numai de lapte uman după vârsta de 6 luni nu mai
este suficientă calitativ şi cantitativ pentru dezvoltarea sugarului.

43.Factorii ce influenteaza secretia

- vârsta – femeile tinere au o secreţie lactată mai abundentă decât
cele în vârstă;
- paritatea – la primipare secreţia lactată se instalează cu o
întârziere de câteva zile;
- felul naşterii – intervenţiile la naştere (cezariene, forceps,
perineorafii) prin traumatisme şi regim alimentar postoperator constituie
factori inhibitori ai secreţiei lactate;
- alimentaţia, repaosul, efortul fizic gradat şi mai ales factorul
psihic contribuie la menţinerea unei secreţii lactate satisfăcătoare;

44. Incidente si complicatii in alimentatia naturala.

Regurgitarea – apare la sfârşitul mesei, în momentul eructării şi nu
trebuie confundată cu vărsătura deoarece cantitatea de lapte eliminată este
mică, fără jet şi nu influenţează curba ponderală (copilul continuă să crească
bine în greutate). De regulă, ele nu apar în timpul somnului, sunt izolate, fără
simptome concomitente, tranzitorii şi se remit spontan în al 2-lea semestru
de viaţă.
Diareea (post)prandială se caracterizează prin emisie de scaune
semilichide, galbene, acide, în timpul suptului sau imediat după
administrarea alimentaţiei, adesea însoţite de ţipete, agitaţie. Ele pot
determina şi apariţia eritemului fesier. Curba ponderală se menţine
ascendentă, copilul creşte normal în greutate, starea generală este bună.
Aceasta este de fapt o diaree motrice, un veritabil sindrom de colon iritabil
al noului născut şi sugarului mic alimentaţi natural şi nu o gastroenterită.
Trebuie să se recomande cu insistenţă să nu se întrerupă alimentaţia naturală
– eventual se poate recomanda administrarea de calciu carbonic, 0,5 – 1g/zi,
înainte de a se administra laptele. Icterul - se descrie o formă precoce care
apare în prima săptămână de viaţă („brest-feeding early onset jaundice”) şi o
formă cu debut tardiv care începe de obicei către sfârşitul primei săptămâni
de viaţă. - Icterul cu debut precoce – se datorează aportului scăzut de lapte, inaniţia
relativă ducând la niveluri crescute ale bilirubinei. Alăptarea la sân, precoce şi frecventă
sau suplimentarea temporară a alimentaţiei cu o formulă de lapte asigură un volum
adecvat de lapte în intestin şi ajută la prevenirea accentuării icterului fiziologic. - Icterul
cu debut tardiv, a 4-a – a 7-a zi de viaţă, cu maxim în a 3-a săptămână şi persistenţă până
la 10 săptămâni, se caracterizează prin hiperbilirubinemie neconjugată (BI) şi absenţa
altor semne de boală. Valorile BI scad rapid, în câteva zile, dacă se întrerupe alimentaţia
cu lapte uman şi cresc la reluarea acesteia. Dacă nu răspunde la acest test diagnostic şi
terapeutic nu este icterul laptelui matern. Se recomandă continuarea alimentaţiei naturale,
eventual administrarea, pentru câteva zile, de fenobarbital.
Hipogalactia maternă este rareori primară, mult mai frecvent fiind
secundară, legată de starea fizică, psihică, de dieta mamei şi, cel mai adesea,
de o tehnică alimentară deficitară. Copilul nu creşte în greutate, este agitat
(înfometat), are scaune rare şi închise la culoare, apoi devine somnolent şi
prezintă semne de deshidratare.
Mastita şi abcesul sânului sunt consecinţa stazei lactate şi a
ragadelor mamare, apărute ca urmare a suptului inadecvat.

45. Obstacole in alimentatia naturala.

Din partea copilului:
- malformaţii ale cavităţii bucale (buza de iepure, gura de lup,
retrognatismul);
- infecţii (rinite, otite, pneumopatii);
- boli neurologice (hemoragii meningocerebrale, meningite,
encefalite);
- prematuritate;
- boala hemolitică a nou-născutului;
- ictere;
- vărsături.

Din partea mamei:

- furia laptelui;
- hipogalactia temporară a primiparelor;
- mameloane ombilicate;
- ragade mamelonare;
- limfangite, mastite;

46. Contraindicatii permanente in alimentatia naturala.

Cauze materne:
- maladii viscerale evolutive grave: TBC, hepatită, SIDA, malarie,
septicemii, neoplazii/tratament cu citostatice, insuficienţă cardiacă,
insuficienţă renală;
- boli neuropshice: tulburări psihice grave/psihoza de lactaţie, scleroza în
plăci, epilepsie/tratament cu anticonvulsivante;
- alte situaţii/boli: diabet zaharat, o nouă sarcină cu vârsta de peste 20
săptamâni.
Cauze legate de copil – sunt rare, unele chiar excepţionale:
- galactozemie congenitală;
- intoleranţă ereditară/primară la lactoză;
- fenilcetonurie.

47. Compozitia laptelui de vaca.

Reziduu uscat 12-14 g %
Proteine 3.5 g% ( suprasolicita rinichii)
Lipide 3.5 g% ( lipide saturate )
Glucide 4.8-5 g% ( trebuie adaugat zahar)
Saruri minerale 0.8 g%
Calorii 65-70 kcal/100 ml.

48. Alergia la proteinele laptelui de vaca.

Alergia la proteinele laptelui de vacă se caracterizează printr-o
reacţie de hipersensibilitate care poate fi generată de oricare dintre
componentele proteice ale acestuia, dar cel mai probabil de
betalactoglobulină.
Reacţia alergică poate apare imediat, la scurt timp de la ingestie şi
este mediată prin IgE sau poate fi de tip întârziat, mediată celular.
Se manifestă clinic la nivelul pielii (eczema sugarului, prima
manifestare alergică), aparatului digestiv (vărsături, diaree, colici, creştere
nesatisfăcătoare, reflux gastroesofagian, constipaţie cronică) şi aparatului
respirator (wheezing recurent). Sugestivă pentru acest diagnostic este şi
anemia carenţială feriprivă, determinată de hemoragiile digestive oculte.
Deoarece la sugar investigaţiile alergologice se realizează cu
dificultate (numeroase rezultate fals pozitive sau fals negative), cel mai
important test de diagnostic utilizat în practică este cel terapeutic. Acesta
constă în scoaterea din alimentaţie a laptelui de vacă şi a derivaţilor lui,
urmată de ameliorarea simptomatologiei.
Tratamentul medicamentos nu este necesar, fiind suficientă
înlocuirea laptelui de vacă cu o formulă de lapte hipoalergenică

49. Clasificarea formulelor de lapte.

Formulele de start :0-6 luni : NAN 1, Lactogen 1, Humana 1,
Milumil 1, Aptamil 1, Similac, Vitalact etc.
Formulele de continuare (Follow –up Formula): 6 luni-1 an : NAN
2, Lactogen 2, Humana 2, Milumil2 şi 3, Vitalact).
Formulele junior (laptele de creştere) 1-3 ani :NAN 1+,
NAN 2+, Milumil Junior, Humana Junior.
Formulele hipoalergenice/hipoantigenice (HA) :NAN HA,
Milumil HA.
Formulele pentru prematuri : PreNAN, Aptamil-Prematil,
Humana 0.
La prematurii VLBW şi ELBW se recomandă îmbogăţirea laptelui
uman cu fortifianţi (Nestle FM85, Aptamil FMS)
Formulele hipolactozate (Alfare, Althera, Milupa HN25) sunt
concepute special pentru nou - născuţii şi sugarii care prezintă intoleranţă la
lactoză .
Formulele delactozate (din soia )– Milupa SOM, Milupa
Pregomin)
sunt utilizate în intoleranţa secundară la lactoză, fiind total lipsite de lactoză.
50. Formule speciale pentru sugari – caracteristici.
- sterilizarea si scindarea moleculelor de proteine prin tratamentul termic al
laptelui de vaca.
- adaosul de apa scade concentratia de proteine si electroliti
- suplimentare cu lactoza
- adios de vitamine, saruri minerale si oligoelemnte in proportie
corespunzatoare cu nevoile sugarului.
 51. Beneficiile suplimentarii cu probiotice si prebiotice a formulelor
de lapte.

Probioticele (antonim pentru "antibiotice") sunt bacterii vii, viabile,

nedistruse în stomac (spre a ajunge ca atare în colon), nepatogene, de regulă
producătoare de acid lactic, care ajunse în colon favorizează multiplicarea
unor bacterii – lactobacili şi bifidobacterii.
Administrarea probioticelor a fost asociată cu un efect stabilizator al
barierei funcţionale intestinale şi cu un rol protector faţă de expunerea la
antigene alimentare sau din mediu, rol atribuit stimulării producerii de IgAs
şi
de mucus, precum şi atenuării răspunsurilor antiinflamatorii induse de
agenţii
patogeni.
Probioticelor li se atribuie şi o serie de efecte la "distanţă":
- prevenirea osteoporozei;
- prevenirea cancerului de colon;
- prevenirea bolilor inflamatorii intestinale;
- precum şi o serie de efecte asupra metabolismului lipidic.
Prebioticele sunt componente alimentare nedigerabile, de regulă, de
natură glucidică (oligozaharide şi dizaharide) care nu sunt digerate şi
absorbite în tubul digestiv proximal servind astfel ca substrat al fermentaţiei
colice, stimulând multiplicarea bifidobacteriilor.
Rolul prebioticelor este complex:
- modulează funcţia imunitară;
- intră în competiţia pentru receptori cu agenţii patogeni;
- stimulează selectiv şi sporesc un număr limitat de specii bacteriene
endogene benefice rezidente în colon, care produc substanţe antimicrobiene.

Efectele prebioticelor:
- multiplicarea florei fecale de tip lactobacillus şi bifidobacterii;
- ameliorarea funcţiilor intestinale;
- creşterea rezistenţei faţă de patogenii digestivi;
- modularea răspunsului imun sistemic;
- reducerea riscului de alergii;
- reducerea riscului de cancer de colon;
- reducerea colesterolului şi a lipidelor serice;
- sporirea biodisponibilităţii colonului;
- accentuarea mineralizării osoase.
52. Alimentatia copilului in varsta de 18 zile cu G=2400g.

200ml/kgc/zi => 200*2.4=480ml/zi ( 8 pranzuri)

8 pranz *60ml : - 2/3*60ml=40 ml l.u.
- 1/3*60ml= 20 ml lapte praf8%+apa fiarta+5%zahar
Sau 20 ml H1/N1/M1

53. Alimentatia unui copil de 20 zile cu G=2100g.

200ml/kgc/zi =>200*2.1= 420 ml/zi (10 pranzuri )

10 pranz*42 ml: - 2/3*42ml = 28 ml l.u.
- 1/3*42 = 14 ml lapte praf 8%+apa fiarta+zahar5%
Sau 14 ml H1/N1/M1

54. Alimentatia unui copil de 15 zile cu G=1800g.

200 ml/kgc/zi =>200*1.8= 360 ml/zi (10 gavaje)

10 gavaje*36 ml : - 2/3*36 = 24 ml l.u.
- 1/3*36 = 12 ml lapte praf 8%+apa fiarta+zahar5%
Sau 12 ml H1/N1/M1
55. Alimentatia nou nascutului normal.

- prima zi 50 ml ser glucozat 5%

- a2a zi: 7 pranzuri * 20 ml l.u. sau 20 ml l.praf8%+apa fiarta+zahar5%

- a3a zi: 7 pranzuri * 30 ml l.u. sau 30 ml l.praf8%+apa fiarta+zahar5%

- a4a zi: 7 pranzuri * 40 ml l.u. sau 40 ml l.praf8%+apa fiarta+zahar5%

:
:
- a8a zi:7 pranzuri * 80(90) ml l.u. sau80(90)ml l.praf8%+apa
fiarta+zahar5%

toata luna I la fel ca ziua 8 pt lapte uman.

Pt lapte praf: sapt II idem ziua 8
Sapt III,IV: 7 pranz * 90(100)ml l.praf10%+z.o.2%
+zahar5%
56. Posibilitati de alimentatie a unui sugar in varsta de 2 luni si 2
saptamani.

6 pranzuri*130(140)ml l.u. + 50 ml suc fructe/legume/zi

Sau
6 pranzuri*130(140)ml l.praf10%+z.o.3%+zahar 5% + 50 ml suc
fructe/legume/zi
Sau
Alimentatia mixta prin met complementara:
6 pranzuri*50 ml l.u
6 pranzuri* 80(90)ml l.praf 10%+z.o.3%+zahar 5% sau H1/N1/M1
Sau
Alimentatia mixta prin met alternative:
4 pranzuri * 130(140)ml l.u,
2 pranzuri* 130(140)ml l.praf 10%+z.o. 3%+zahar 5% sau H1/N1/M1
50 ml suc
57. Alimentatia mixta (exemplu pt sugar luna a3a):

Alimentatia mixta prin met complementara:

6 pranzuri*50 ml l.u
6 pranzuri* 80(90)ml l.praf 10%+z.o.3%+zahar 5% sau H1/N1/M1
Sau
Alimentatia mixta prin met alternative:
4 pranzuri * 130(140)ml l.u,
2 pranzuri* 130(140)ml l.praf 10%+z.o. 3%+zahar 5% sau H1/N1/M1
50 ml suc
 58. Principiile alimentatiei diversificate:

 dieta trebuie să fie echilibrată şi raţională;

 introducerea unui aliment nou se va face numai când sugarul este
sănătos;
 alegerea primului aliment de diversificare se individualizează în
funcţie de particularităţile de dezvoltare ale sugarului. La cei cu o dezvoltare
ponderală corespunzătoare se începe cu supa de legume sau piureul de
fructe. La sugarii cu deficit ponderal, aceste alimente se vor îmbogăţi mai
repede cu proteine;
 valoarea calorică a alimentului nou introdus (prânzului) trebuie
să fie mai mare decât a celui care este scos din alimentaţie;
 introducerea alimentului nou se va face progresiv – câte 20-
30g/zi la o masă de lapte, reducând cu aceeaşi cantitate laptele, până la
înlocuirea completă a prânzului de lapte cu noul aliment;
 administrarea alimentelor nou introduse se va face cu linguriţa
(nu se recomandă prelungirea administrării alimentaţiei cu biberonul);
 se recomandă introducerea unui singur aliment nou pe săptămână
– la aceeaşi masă se pot combina mai multe alimente dar numai după ce s-a
testat toleranţa fiecăruia în parte;
 la apariţia unor tulburări digestive (vărsături şi/sau diaree) se
întrerupe diversificarea şi se reia după cîteva zile de la normalizarea
tranzitului intestinal;
 preparatele de lapte recomandate sunt cele pentru vârsta a doua;
 se recomandă introducerea în dietă a polizaharidelor (amidon) cu
prioritate faţă de zahăr;
 până la vârsta de 6-7 luni nu se vor oferi copilului făinoase cu
gluten ci doar cele de orez, porumb;
 se vor evita prânzurile rare şi abundente care cresc sinteza
lipidelor din glucide (hiperlipogeneză adaptativă), cresc depunerea de lipide,
măresc biosinteza colesterolului şi trigliceridelor, determină hipertrofie
gastrică, măresc suprafaţa de absorbţie intestinală şi determină modificări
enzimatice hepatice;
 numărul de prânzuri administrate pe zi în alimentaţia
diversificată se va stabili în funcţie de vârstă, senzaţia de foame-saţietate şi
greutatea copilului;
 hidratarea între mese se face cu lichide neîndulcite (ceai, apă
fiartă şi răcită);
 alimentele noi vor fi pasate până la apariţia primilor dinţi, apoi
zdrobite;
59. Alimente folosite in diversificarea alimentatiei.

Primul aliment e supa de legume sau cereale fara gluten( pt sugar

distrofic), apoi fructe.
-dupa 5-6 luni: carne mixata(pui.vita), branza de vaci/calcica, galbenus
de ou
-dupa 6 luni: cereale cu gluten
-dupa 7 luniL iaurt simplu,ficat pasare
-dupa8 luni: smantana,mamaliga,paine alba
-dupa 10-12luni: peste, perisoare din carne fierte
60. Alimentatia la varsta de 10 luni si 1 saptamana.

LunaXI: 5 pranzuri*200ml

Ora7: 200-250 ml lapte cu cereale

Ora10: piure fructe +/- cereale/branza
Ora13: piure legume + 20g carne mixata/ficat/galbenus
Ora17: 1 iaurt+cereale
Ora21: 200-250 ml lapte cu cereale
 61. Alimentatia copilului 1-3 ani.

Nevoia de lichide la această vârstă este de 125

ml/kg/zi.
Nevoia de:
- proteine – 2,5-3 g/kg/zi;
- lipide – 4-5 g/kg/zi;
- glucide – 10-12 g/kg/zi.
Necesarul de calorii la această vârstă este de 80-100
Kcal/kg/zi.
Laptele de vacă nu va depăşi 500 ml/zi.
Se va evita supraalimentaţia cu glucide care predispune la carii dentare.
Copilul va primi 3 mese principale şi două gustări:
Masa de dimineaţă va cuprinde 250 ml lapte de vacă cu pâine cu unt,
gem / miere de albine, brânză telemea, ou, şuncă slabă.
Masa de prânz – cea mai importantă, va fi compusă din trei feluri:
- felul I – supă sau ciorbă de zarzavat sau carne, cu legume pasate;
- felul II carne tocată de pasăre, vită (în medie 50 g), sub formă de perişoare,
pârjoale, ruladă, cu sos sau garnitură de legume. Carnea de porc slabă se
recomandă după vârsta de 2 ani. Se contraindică carnea de berbec sau miel
care se digeră mult mai greu.
- felul III – desertul va fi constituit din compot, prăjitură de casă.
La sfârşitul mesei se vor oferi 100-150 ml apă.
Masa de seară va fi compusă dintr-un prim fel (budincă, salate de
legume, omletă, papanaşi) şi un al doilea fel care va conţine 250 ml lapte sau
iaurt cu pâine sau biscuiţi.

Cele două gustări – de la ora 10 şi 17 vor fi alcătuite în general din

fructe şi compoturi.
Administrarea forţată de alimente este cauza anorexiei psihogene, des
întâlnită în familiile cu copii hiperprotejaţi.
 62. Alimente interzise la copilul 1-3 ani.

alimente care pot provoca aspiraţie: nuci, alune, fructe cu sâmburi,

seminţe, floricele de porumb, cartofi prăjiţi, ţelină crudă, peşte cu oase,
bomboane;
- dulciuri: prăjituri cu cremă, cereale cu zahăr, băuturi răcoritoare cu
arome artificiale de fructe;
- alimente greu de digerat: cârnaţi, carnea de oaie, vânat sau conservată
mâncăruri prăjite/grase, condimente;
- mazărea, fasolea boabe, varza se pot introduce în alimentaţie după
vârsta de 2 ani;
- alcoolul, cafeaua, ceai negru, cola.
63. Decoctul si mucilagiul de orez, supa de morcov, branza calcica –
preparare.

Decoctul in conc de 1-2% orez si 5%zahar. 10-20g orez ales si spalat in

2-3 ape se pun la fiert intr un litru apa rece. Se fierbe orezul timp de o
ora, se completeaza pana la un litru apa care se evapora la fiert. Se
strecoara prin tifon, orezul se arunca, iar in apa in care a fiert se adauga
5%zahar(50g) si se maid a un clocot.
Mucilagiul de orez in conc de 2.3 sau 5 % orez si 5%zahar. La fel doar ca
orezul se paseaza prin sita si se suspenda in zeama in care a fiert.
Branza calcica: Intr un litru de lapte fiert se pun 6-8 tablete de Ca lactic
se fierbe pana se branzeste , se strecoara in tifon.