CUPRINS

1. INTRODUCERE
 Stabilirea obiectivelor
 Rolul temei abordate
 Principalele teorii ale temei și definirea conceptelor
2. OBIECTIVE DE DATE STATISTICE
3. REZULTATE
4. CONCLUZII

COLABORATORI

PICHIU ANDREEA ROXANA IVAȘCU MĂDĂLINA

GRUPA 6, ANUL 1
 INTRODUCERE

1.STABILIREA OBIECTIVELOR

Şomajul este considerat ca element negativ al dezvoltării economice care afectează în

proporţii diferite foate ţările, mai ales cele subdezvoltate şi cele în tranziţie la economia de piaţă.
Există diverse modalităţi de estimare a şomajului şi implicit diverse modalităţi de cuantificare a
lui. În termeni generali, şomajul este acea stare negativă a economiei care afectează o parte din
populaţia activă disponibilă, prin negăsirea de locuri de muncă.

Conform BIM (Biroul Internaţional al Muncii), sunt consideraţi şomeri persoanele care
cumulează următoarele condiţii:
 Au depăşit vârsta de 15 ani;
 Sunt apte de muncă;
 Nu au loc de muncă (a încetat contractul sau a fost temporar întrerupt şi sunt în căutare de
muncă remunerată);
 Sunt fără ocupaţie, apte de muncă, nu au mai lucrat sau ultimul loc de muncă nu a fost
remunerat;
 Sunt disponibile imediat pentru o muncă salariată.

2. ROLUL TEMEI ALESE

Rolul lucrării constă în analiza fenomenului de şomaj, atât în Ungaria, cât și în Polonia. Acest
fenomen a fost mereu prezent pe parcursul întregii dezvoltări a statelor, şomajul reprezentând una
dintre cele mai grave probleme, soluţionarea căreia va permite echilibrarea economiei naţionale.

3.TEORII+ DEFINIREA CONCEPTELOR DIN TEMĂ

Există o serie de teorii sociologice cu referire la factorii cauzatori ai şomajului:

a) Teoria clasică susţine ideea că şomajul există numai pentru persoanele care vor să se
angajeze, dar cu un salariu superior celui stabilit pe piaţa muncii. Ca urmare, şomajul
are cauză rigiditatea salariului real la scădere, nivelul prea ridicat al acestuia pretins de
lucrători şi presiunile sindicale asupra modului de determinare a salariului care împiedică
întreprinzătorii să ridice cererea de forţă de muncă la nivelul care ar absorbi întreaga
ofertă existentă la un moment dat. Şomajul voluntar rezultă din faptul că o parte din
şomeri acceptă voluntar să rămână în această situaţie pentru o perioadă mai scurtă sau
mai lungă de timp. Ea s-ar datora dorinţei lor de a avea mai multă informaţie despre
locurile de muncă ce se oferă. Considerând insuficiente informaţiile furnizate pe piaţa
muncii, ei preferă să examineze singuri ansamblul de oportunităţi în baza unor calcule
de tip cost / avantaj (costul = lipsa ocupării, iar avantajul = un loc de muncă mai bun).
b) Teoria lui John Maynard Keynes susţine ideea că şomajul involuntar există dacă, în
cazul unei creşteri uşoare, în raport cu salariul nominal, a preţurilor la bunurile pe care le
consumă muncitorii, cât şi cererea totală de mână de lucru dispusă să muncească la
 salariul nominal curent, cât şi cererea totală de mână de lucru la acel salariu, ar fi mai
mari decât volumul existent al ocupării. Cauza şomajului involuntar este insuficienţa
cererii de consum. Cum cererea de forţă de muncă e derivată din cererea pentru
bunurile la producerea cărora este folosită, explicaţia şomajului involuntar nu se găseşte
pe piaţa muncii, ci pe piaţa bunurilor şi serviciilor. O reducere a investiţiilor din diverse
motive (rata dobânzii ridicată, rata profitului inacceptabilă pentru întreprinzător,
conjunctură nefavorabilă) va reduce într-o etapă următoare producţia, întreprinzătorii nu
mai sunt interesaţi să ceară angajări, iar preţul de vânzare coboară. Diferenţa între
volumul ocupării anterioare şi cel existent în noile condiţii este şomaj involuntar, pentru
că aceşti lucrători ar accepta lucrul la salariul curent al pieţei, dar cererea este
insuficientă datorită scăderii investiţiilor, care numai încurajează investitorii să angajeze
salariaţi.
c) Concepţia neoclasică susţine că şomajul ar rezulta din înseşi procesele creşterii, ceea
ce îi oferă caracterul de fenomen “natural”. Şomajul ar rezulta din mobilitatea forţei de
muncă şi condiţiile de informare a pieţei muncii. Statisticile arată o diminuare a perioadei
medii de ocupare şi, respectiv, o mărire a duratei medii de şomaj datorate prelungirii
perioadei dintre două angajări.

INTRO UNGARIA

Pentru Ungaria, rata șomajului este identificată de către biroul Eurostat al Uniunii
Europene.

Cunoașterea oficială a Ungariei în termenul de “ajutor” pentru șomaj a fost pe data de 1

Ianuarie 1989, chiar înainte de transformarea sa politică, marcând colapsul unea dintre
fundamentele ideologiei socialiste. Ocuparea forței de muncă totală a fost considerată un
avantaj important al sistemului socialist, în comparație cu capitalismul.

Rata șomajului în rândul tinerilor în Ungaria a scăzut la 14,10% în februarie, de la

14,40% în luna Ianuarie 2016. Rata șomajului în Ungaria, ajungând în medie de 18,73% din
anul 1996 până în anul 2016, atinge în medie un procent de 29,40% în luna septembrie a anului
2012 și un nivel record de 10,90% în luna august a anului 2001.

INTRO PT POLONIA+ INTERPRETĂRI

Pentru Polonia, rata șomajului este identificată de către Biroul Central de Statistică din
Polinia și de biroul Eurostat al Uniunii Europene.

Rata somajului a aparut in Polonia inca de la inceputul sec al 19-lea, in timpul procesului
de industrializare, devenind un proces foarte grav in timpul Marii Depresiuni. Pe perioada reg
comunist, Polonia ocupa intreaga forta de munca, deși șomajul exista. După trecerea Poloniei la
o economie de piață, rata șomajului a crescut brusc, ajungând la peste 16% în 1993, scăzând
după aceea, însă rămânând cu mult peste nivelurile de înainte de 1993. O altă perioadă de
șomaj ridicat a avut loc la începutul anilor 2000, când rata a ajuns la 20%. După ce Polonia a
intrat in U.E, în 2004, datorită pieței locurilor de muncă, emigrarea în masă din cauza șomajului
a scăzut considerabil, până la debutul Marii Recesiuni din 2008. În ultimii ani s-a observat o
creștere a ratei șomajului de la sub 8%, până la peste 10% (Eurostat), fie de la sub 10% până la
13% (GUS). Rata șomajului a început din nou să crească la sfârșitul anului 2013. Astfel,
Guvernul polonez (GUS) raportând rata șomajului de 9.6% în luna noiembre 2015, în timp ce
Eurostat a raportat procentajul de 7.2%. Conform datelor Eurostat, începând cu anul 2008,
șomajul în Polonia a fost în mod constant sub media U.E.

OBIECTIVE DE DATE STATISTICE (evoluia ratei șomajului/ani/procente/grafice)

????????? POZE

ÎNCERCĂRILE DE A ABOLI ȘOMAJUL ÎN UNGARIA ÎN PERIOADA 1990-1996

La inceputul perioadei tranzitiei de somaj, beneficiile erau destul de generoase

deoarece se credea că aceasta va avea un proces lin și moderat, dar cu toate acestea, ipoteza
s-a dovedit a fi nerealistă atunci când șomajul a inceput să aceelereze cu timpul. Actul de
Ocupare a Fortei de Munca din martie 1991 prevedea noile conditii pentru primirea ajutoarelor
de somaj si pt determinarea nivelului de beneficii. In anul 1992, un sistem testat de asistenta pt
somaj a intrat in vigoare pt somerii a caror prestanta de somaj expiraseră. În anii următori,
numeroase modificări au fost aduse reglementărilor privind aceste tipuri de beneficii.

In ceea ce priveste populatia tanara, Legea privind Ocuparea fortei de munca a adus
câteva beneficii speciale pentru cei care părăsesc școala. Aceasta metoda s-a aplicat initial
absolventilor de liceu la zi și celor cu invatamant superior care terminaseră școala în ultimii 2
ani, incluzand și o perioada de asteptare de 3 luni. Durata acestor beneficii este de 6 luni,
aceasta ridicand cu 75% salariul minim pe economie. Criteriile de descalificare în ceea ce
priveste beneficiile au fost aceleasi ca și cele pt ajutoarele de somaj și anume: căutarea unui loc
de muncă, realizarea perioadei de acomodare în materie de practică, necolaborarea cu
persoanele conducatoare și, bineinteles, refuzarea locului de munca oferit. In anul 1992, s-au
facut unele modificari minore in ceea ce priveste criteriile de eligibilitate pt beneficiile celor care
abandoneaza scoala, precum si in criteriile de descalificare. In cele din urma, in 1996,
beneficiile somerilor care au parasit scoala au disparut complet, partial datorita motivelor
financare și partial pt a pune accent pe masurile active de ocupare subventonate și la formarea
de locuri noi de munca.
ÎNCERCĂRILE DE A ABOLI ȘOMAJUL ÎN POLONIA ÎN PERIOADA 1990-1996

Politicile privind piata fortei de munca pasive absorb cheltuielile din Fondul Muncii. Din 1991,
ponderea cheltuielilor privnd beneficiile pt somaj a fost in jur de 85% din cheltuielile totale ale Fondului, in
principal, din cauza numerelor de personae intitulate drept “șomeri”. În timp ce în 1990 și 1991, 79% din
șomeri au dreptul la beneficii, în 1992 procentul scade dramatic la 52,5%, iar în 1993 ajunge la 48,3%.
Câțiva ani mai târziu, în 1996, procentajul somerilor a crescut din nou, ajungând la 53.3%.
În ceea ce privește ajutoarele pt somaj pt populatia tânără, în ianuarie 1990, s-a inregistrat un
nou val de someri. Pentru absolventii din invatamantul superior, beneficiul s-a ridicat la 200%
din salariul minim pe parcursul primelor 3luni, 150% din salariul minim pentru urmatoarele 3 luni
și 100% din salariul minim pe economie de pana la 12 luni. Pentru absolventii scolilor
profesionale, procentajul a fost de 150% în primele 3 luni și 100% din salar până la 12luni. La
inceput, cei care părăseau scoala nu se incadrau in categoria celor care primeau ajutoare, până
în septembrie 1990. Cu toate acestea, atunci cand rata somajului a inceput sa creasca,
beneficiile au inceput sa scada, abolindu-se, până la urmă, în martie 1996.
7. CONCLUZII

Cercetarea proceselor şi tendinţelor din sfera ocupării şi şomajului pune în evidenţă

următoarele concluzii:

1. Ocuparea şi şomajul reprezintă două componente de bază ale pieţei muncii care se
bucură de o mare atenţie în plan naţional, în fiecare ţară precum şi la scară
internaţională. Rezultatele acestor eforturi tot mai conjugate sunt însă extrem de diferite
de la o ţară la alta, unele reuşind mai mult, altele mai puţin, unele obţin rezultate
cantitative şi mai puţin calitative etc. în funţie de o multitudine de factori între care
conjunctura economică, posibilităţile economice şi financiare, orientarea investiţiilor şi a
resurselor de protecţie socială, tipul de piaţă al muncii, eficienţa mecanismelor folosite
în procesul de ajustare a resurselor umane etc.

2. Cercetările şi analizele efectuate duc la concluzia că ocuparea forţei de muncă scade,

iar şomajul – cealaltă componentă a peţei muncii – a cunoscut, în aceeaşi perioadă, o
tendinţă opusă, de creştere.

3. Tinerii deţin ponderea cea mai mare în cadrul şomajului. Adeseori ponderea şomerilor
tineri este rezultată prin scoaterea din şomaj şi viaţa activă a persoanelor active mai
vîrstnice (prepensionare, descurajare a căutării). Cu toate acestea, dimensiunile în
rîndul şomerilor tineri sunt efectiv mari şi tot mai ameninţătoare. Există ţări cu rate mici
ale şomajului tînăr (Germania, Austria, Danemarca). La cealaltă extremitate, cu ratele
cele mai mari de şomeri tineri se află Moldova, Romania, Slovenia, Norvegia, SUA,
Belgia. Celelalte ţări au rate cu valori mult mai mici.

8. BIBLIOGRAFIE

1. www.eurostat.eu
2. www.WorldBank.com
3. www.mfa.gov.hu
4. www.wikipedia.com
5. Șomajul- realitatea vieții sociale
6. Employment and training papers- 20, “Youth and Unemployment in Hungary and
Poland”