8.

Rolul enzimelor in etapele digestiei (bucala, gastrica,

intestinala). Bolile metabolismului glucidic

Enzimele reprezinta cheia pentru o absorbtie buna a hranei, fiind eliberate odata ce incepem sa
mestecam. In egala masura, toate procesele noastre fizice depind de enzime. Acestea sunt
principalii catalizatori ai tuturor reactiilor chimice din organismul nostru, fara de care am inceta sa
functionam sau sa existam. Enzimele determina digestia, detoxifierea, imunitatea si toate celelalte
procese metabolice si regeneratoare. Calitatea enzimelor noastre este reflectata in propriul nivel
energetic si in vitalitatea noastra.
Enzimele, intalnite in toate organismele vii, sunt molecule de proteine care digera hrana,
descompunand-o in fragmente suficient de mici incat sa treaca in sange prin porii minusculi ai
intestinelor. Ele reprezinta „clasa muncitoare“ a organismului. Pe langa actiunea de digerare a
hranei, enzimele distrug toxinele, descompun grasimile si celuloza, si metabolizeaza amidonul si
proteinele. Oamenii de stiinta au identificat peste 2500 de enzime diferite in corpul uman.
Enzimele digestive:
- Pepsina. Este o enzimă proteolitică secretată de celulele principale ale glandelor oxintice, sub
forma inactivă de pepsinogen. Activarea se face în interiorul stomacului sub acţiunea acidului
clorhidric sau chiar a pepsinei însăşi printr-un proces autocatalitic. Acţionează optim la pH<3,5.
- Labfermentul. Prezent doar la nou-născut, favorizează transformarea cazeinogenului în
paracazeină care în prezenţa calciului se transformă în paracazeinat de calciu.
- Lipaza gastrică atacă acizii graşi cu lanţ scurt; este importantă la sugari.
- Catepsina. Este o enzimă proteolitică cu un pH de 3-5; are rol mai ales la sugari.
- Gelatinaza. Degradează gelatina de 400 ori mai intens decât pepsina.
- Alte enzime: anhidraza carbonică, liyoyimul, ureaza gastrică.

Mucusul gastric. Este secretat de celulele epiteliale superficiale şi de celulele mucoase auxiliare de
la gâtul glandelor fundice şi pilorice. Este vâscos şi alcalin şi creşte rezistenţa mucoasei faţă de acţiunea
enzimelor proteolitice.
- Factorul intrinsec (Castle). Este secretat de celulele parietale (oxintice) în paralel cu secreţia de
HCl, fiind o mucoproteină cu rol în absorbţia vitaminei B12 (factorul extrinsec Castle).
Exista trei clasificari generale ale enzimelor:
1. Enzimele metabolice, care ne directioneaza organismul Ele actioneaza pe post de catalizatori la
cresterea oaselor, refacerea tesuturilor, reglarea metabolismului, vorbire, respiratie, reproducere,
auz si contractia oricarui muschi. Aceste enzime metabolice se gasesc in mod natural in biochimia
organismului nostru. Totusi, pe masura ce imbatranim, activitatea enzimelor metabolice slabeste.
2. Enzimele digestive sunt necesare pentru digestia hranei Aceste enzime descompun proteinele,
carbohidratii si grasimile din alimente. Enzimele digestive sunt, de asemenea, responsabile cu
extragerea, asimilarea, metabolizarea si absorbtia substantelor nutritive, a vitaminelor si a
mineralelor.

3. Enzimele alimentare ajuta procesul digestiv Ele trebuie sa provina din mancarea pe care o
consumam. Toate alimentele crude, mai precis fructele, legumele, semintele, nucile, anumite
alimente superconcentrate de importanta capitala, in special germenii, sunt resursa principala
pentru enzime alimentare. Carnea si pestele crude contin de asemenea enzime, dar va interzic cu
desavarsire consumarea carnii si a pestelui crude, dintr-o serie de motive de ordin patogen si
parazitar, carora nu le pot acorda nici timpul si nici spatiul necesar in aceasta carte. Carnea sau
pestele trebuie gatite foarte bine. Deci, atunci cand vorbesc despre „alimente crude“, pentru a
atinge scopul acestei carti, ma refer doar la alimente care sa nu fie de origine animala. Cu atat mai
mult cu cat exista destule alimente vii non-animale ce abunda in enzime, astfel incat putem sa le
ignoram pe cele de provenienta animala.

BOLILE METABOLISMULUI GLUCIDIC

- Diabetul zaharat este un sindrom foarte frecvent, in prezent existand aproximativ 200 de milioane
de bolnavi. Diabetul zaharat este cunoscut din antichitate, manifestarile sale fiind descrise in
Papirusul Ebers – 1500 i.e.n. In 1889 este dovedita legatura dintre DZ si pancreas. In 1921 este
descoperita insulina de catre savantul roman Nicolae Paulescu, iar in 1922 este pentru prima data
administrata la om. In 1955 incepe era medicamentelor antidiabetice orale, iar in 1963 se reuseste
sinteza insulinei. Diabetul zaharat este o boala metabolica cu evolutie cronica, datorata fie carentei
absolute sau relative de insulina eficienta, fie rezistentei la insulina, ceea ce determina in primul rand
perturbarea metabolismului glucidic, urmata de perturbarea metabolismului lipidic, protidic,
hidromineral si acido-bazic. Este cea mai frecventa boala metabolica, afectand circa 5% din
populatia generala in tarile dezvoltate (inca peste 50% din cazuri raman nediagnosticate).
Clasificare
DZ tip 1(insulino-dependent). Majoritatea cazurilor ar avea la baza un proces inflamator autoimun cu
distructia selectiva a celulelor beta Langerhans, cu prezervarea celulelor alfa secretoare de glucagon si
gama secretoare de somatostatina. Acest proces ar surveni preferential la indivizi predispusi genetic.
Factorii de mediu declansatori ar putea fi de origine virala (v. urlian, al rujeolei, al hepatitei epidemice,
Epstain-Barr, coxsackie, citomegalovirus) sau toxica (inclusiv alimentari).
DZ tip 2 (non-insulinodependent). Caracterul heredo-colateral al DZ tip 2 este demonstrabil in
numeroase cazuri, agregarea familiala explicandu-se insa atat prin factori genetici, cat si prin
transmiterea unui mod de viata riscant, caracterizat prin obiceiuri alimentare nocive si neglijarea
activitatii fizice (sedentarism): ereditatea; obiceiuri vicioase nocive (aport hipercaloric, exces de glucide
concentrate, exces dE lipide); sedentarismul; stresul; factori chimici: alimentari; alcool, coloranti,
conservanti, stabilizatori; medicamentosi: hormoni (corticoizi, contraceptive), diuretice tiazidice,
antidepresive triciclice; toxici industriali sau de uz gospodaresc (pesticide).

AFIRMAREA EXISTENTEI DIABETULUI :

1. decelare ocazionala a unei valori a glicemiei peste 200 mg\dl asociata cu poliurie, polidipsie si
pierdere in greutate inexplicabila;
2. glicemie à jeun peste 126 mg\dl, ultimul pranz fiind luat cu peste 8h inainte;
3. glicemie peste 200 mg\dl la 2h post-ingesta a 75g de glucoza.
Oricare din aceste cai este suficienta, dar diabetul se afirma doar daca este confirmat prin inca o
determinare in alta zi. Gradul de dificultate al afirmarii diagnosticului depinde de tipul diabetului si de
forma clinica a acestuia.

Tratament
Obiective terapeutice: normalizarea metabolica; prevenirea hipoglicemiei si a altor complicatii iatrogene;
asigurarea unui regim de viata cat mai apropiat de normal; asigurarea unei durate de viata cat mai
apropiata de durata normala.
Realizarea acestor obiective necesita: echilibrarea diabetului, cu normalizarea parametrilor biochimici;
mentinerea acestor parametri in limite normale sau cat mai apropiate de normal; ameliorarea sau chiar
vindecarea complicatiilor.
Tratamentul igieno-dietetic
Exercitiu fizic (alergare, gimnastica, mers pe jos sau cu bicicleta, inot etc.) are certe efecte benefice:
amelioreaza sensibilitatea la insulina, normalizand metabolismul intracelular al diabeticului; scade
colesterolul total si trigliceridele plasmatice si creste HDL colesterolul, scazand astfel riscul vascular;
scade insulinemia, ceea ce diminueaza de asemenea riscul vascular.
Dieta. Regimul alimentar constituie baza terapeutica indispensabila a tuturor formelor de DZ fiind cel mai
bun mijloc de echilibrare a bolii. Scopul dietei: asigurarea unui aport rational de principii alimentare, atat
cantitativ (aport energo-caloric) cat si calitativ (echilibrarea principiilor alimentare). Conditii: repartitia pe
pranzuri (in functie de activitatea zilnica, evitand gaurile glucidice interprandiale –de obicei, 3 pranzuri si
2 gustari); regularitatea alimentatiei (evitand variabilitatea necesarului de insulina); tipul de alimentatie
(in functie de particularitatile socio-culturale zonale).
Tratamentul medicamentos
Arsenalul medicamentos cuprinde 3 categorii de medicamente: insuline; sulfamide; biguanide