UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATE DE FINANȚE, BĂNCI ȘI CONTABILITATE

MASTER: MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL
DISCIPLINA: AUDIT INTERN

1. Atribuțiile principale ale Comitetului pentru Audit Public Intern (C.A.P.I.) pentru realizarea
obiectivelor prestabilite sunt următoarele: (o variantă este falsă)
a) elaborează și fundamentează planurile anuale de audit public intern al instituțiilor;
b) dezbate planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern;
c) dezbate și avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern și îl prezintă guvernului;
d) dezbate și emite o opinie asupra actului normativ elaborat de Unitatea Centrală de Armonizare pentru
Auditul Public Intern (UCAAPI) în domeniul auditului public intern;
e) avizează numirea și revocarea directorului general al UCAAPI.

2. Funcția de audit intern, cu ocazia evaluării controlului intern, stabilește: (o variantă este falsă)
a) dacă controlul intern există și funcționează;
b) dacă controlul intern a depășit toate riscurile;
c) dacă este bine organizată Adunarea Generală a Acționarilor (A.G.A.);
d) dacă lipsesc controalele în anumite activități;
e) dacă există controale redundante.

3. Pregătirea misiunii de audit presupune următoarele proceduri: (o variantă este falsă)

a) inițierea auditului;
b) colectarea și prelucrarea informațiilor;
c) proceduri și probe privind misiunile de revizuire;
d) analiza riscurilor;
e) ședința de deschidere.

4. Planul anual de audit intern va cuprinde următoarele elemente obligatorii: (o variantă este falsă)
a) scopul actiunii de auditare;
b) obiectivele acțiunii de auditare;
c) durata acțiunii de auditare;
d) perioada supusă auditării;
e) informarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.).

5. Compartimentul de audit intern: (o variantă este corectă)

a) nu este constituit în subordinea directă a conducerii entităţii publice;
b) trebuie să fie implicat în elaborarea procedurilor de control intern şi în desfăşurarea activităţilor supuse
auditării;
c) auditează, cel puţin o dată la 3 ani, toate activităţile entităţii;
d) efectuează acţiuni de control şi de inspecţie;
e) poate decide asupra oportunităţilor contractării de servicii de expertiză sau consultanţă externă pentru
abordarea problematicii auditate.

6. Auditorii interni au o serie de responsabilități în privința detectării fraudelor, astfel: (o variantă este
falsă)
a) să dețină cunoștințe suficiente privind frauda pentru a putea să identifice elementele constitutive ale
acesteia și tehnicile utilizate pentru investigare;
b) să cunoască tipurile de fraudă care s-ar putea produce în activitățile pe care le auditeză;
c) în situația în care sunt identificate puncte slabe ale controlului intern trebuie să aibă în vedere faptul că
prezența mai multor indicii de fraudă, în același loc sau moment, crește probabilitatea ca o fraudă să fi fost comisă;
d) nu au responsabilitatea să informeze organele de cercetare penală la descoperirea unei fraude;
e) să evalueze indicii de fraudă, respectiv suficiența prezumțiilor de fraudă, pentru a recomanda investigații
suplimentare.

7. Carta auditului intern nu: (o variantă este corectă)

a) este documentul prin care se comunică obiectivele, drepturile şi obligaţiile pe care le au auditorii pe
parcursul derulării misiunilor de audit intern;
b) se transmite entităţii auditate odată cu notificarea privind declanşarea misiunii de audit intern;
c) prezintă principiile care stau la baza relaţiei auditor - auditat;
d) abordează cerinţele de perfecţionare profesională ale auditorilor interni;
e) conţine metodologia de derulare a misiunilor de audit intern.
 8. Carta auditului intern trebuie să facă referire în mod obligatoriu la următoarele aspecte: (o variantă
este falsă)
a) responsabilitatea;
b) independența;
c) rolul și scopul;
d) funcția;
e) evaluarea activității unor departamente din cadrul instituțiilor.

9. În sectorul public, auditul intern, din punct de vedere structural, este organizat: (o variantă este
falsă)
a) de Comitetul pentru Audit Public Intern (C.A.P.I.);
b) de Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (U.C.A.A.P.I.);
c) pe centre administrativ teritoriale;
d) pe compartimente specifice;
e) de compartimente de audit public intern din entitățile publice.

10. Funcţia de audit intern nu oferă: (o variantă este corectă)

a) consiliere managerului;
b) ajutor salariaţilor, fără a-i judeca;
c) independenţă şi obiectivitate totală auditorilor;
d) certificarea situaţiilor financiare anuale;
e) asigurare rezonabilă cu privire la funcţionarea sistemului de control intern managerial.

11. Sursele pentru colectarea informațiilor, în desfășurarea unei misiuni de audit intern, sunt: (o
variantă este falsă)
a) dosarele permanente ale entității auditate;
b) dosarele misiunilor de audit anterioare;
c) ziare, reviste, etc.;
d) registrele de corespondență cu entitățile externe;
e) interviurile cu managementul.

12. Normele metodologice generale ale auditului public intern sunt structurate pe mai multe părți, și
anume: (o variantă este falsă)
a) aplicarea normelor generale de auditul public intern;
b) normele metodologice privind misiunea de audit public intern;
c) norme privind organizarea și funcționarea entității;
d) ghidul procedural;
e) carta auditului intern.

13. Tehnicile de verificare în cadrul auditului intern sunt: (o variantă este falsă)
a) comparația: confirmă identitatea unei informații după obținerea acesteia din două sau mai multe surse
diferite;
b) misiunile de compilare;
c) examinarea: urmărirea în special a detectății erorilor sau iregularităților;
d) recalcularea: refacerea calculelor matematice;
e) confirmarea: solicitarea informației din două sau mai multe surse independente (a treia parte) în scopul
validării acesteia.

14. Misiunile de asigurare sunt: (o variantă este corectă)

a) misiuni de audit de neregularitate;
b) misiuni de audit de sistem;
c) misiuni de audit al operaţiunilor;
d) misiuni de audit consilere;
e) misiuni de audit evaluare.

15. Misiunea de asigurare nu implică parcurgerea următoarei etape: (o variantă este corectă)
a) pregătirea misiunii de audit intern;
b) intervenţia la faţa locului;
c) raportarea rezultatelor misiunii;
d) urmărirea recomandărilor;
e) supervizarea misiunii.
 16. Metodologia generală de derulare a misiunilor de asigurare presupune, conform normelor legale în
vigoare, parcurgerea următoarelor etape: (o variantă este falsă)
a) pregătirea misiunii de audit public intern;
b) intervenţia la faţa locului;
c) elaborarea planului anual de audit intern;
d) raportarea activităţii de audit public intern;
e) urmărirea recomandărilor.

17. Pregătirea misiunii de consiliere implică parcurgerea unor proceduri și elaborarea următoarelor
documente: (o variantă este falsă)
a) ordinul de serviciu;
b) declarația de imparțialitate și păstrarea independenței auditorilor;
c) notificarea privind declanșarea misiunii de consiliere;
d) codul privind conduita etică a auditorului intern;
e) identificarea principalelor elemente ale contextului instituțional.

18. La declanşarea misiunilor de consiliere, şeful compartimentului de audit intern nu trebuie să aibă
în vedere ca: (o variantă este corectă)
a) misiunea să fie în conformitate cu scopul auditorului intern definit în Carta auditului intern;
b) misiunea să nu acopere operaţiunile pentru care auditul intern a fost responsabil în perioada anterioară;
c) sarcina propusă să nu aibă implicaţii care pot să afecteze independenţa sau obiectivitatea auditorilor
interni;
d) evaluarea cunoştinţelor, deprinderilor şi competenţelor auditorilor interni pentru a se asigura că aceştia vor
avea capacitatea să ducă misiunea la bun sfârşit;
e) misiunea de consiliere sa fie urmată de o misiune de asigurare.

19. Misiunea de audit de regularitate: (o variantă este corectă):

a) reprezintă activitatea independent şi obiectivă de analiză a activităţilor, proceselor, programelor,
proiectelor dintr-o entitate;
b) examinează dacă în procesul de implementare a obiectivelor şi atribuţiilor entităţii publice sunt stabilite
criterii corecte pentru evaluarea rezultatelor;
c) urmăreşte examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a
patrimoniului public, sub aspectul respectãrii ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice
care le sunt aplicate;
d) apreciază dacă rezultatele obţinute sunt în conformitate cu obiectivele entității;
e) se concentrează pe rezultatele obţinute de entitatea publică.

20. Planificarea şi realizarea misiunilor de audit de regularitate/conformitate au ca obiective: (o

variantă este falsă)
a) să ajute entitatea/structura auditată prin intermediul opiniilor şi recomandărilor;
b) să contribuie la gestionarea mai bună a riscurilor de către entitatea/structura auditată;
c) să evalueze modul în care entitatea publică utilizează fondurile publice;
d) să îmbunătăţească calitatea proceselor de management al riscului, de control şi de guvernanţă;
e) să asigure că informaţiile financiare şi contabile sunt fiabile şi corecte.

21. Misiunile de audit al performanţei: (o variantă este falsă)

a) reprezintă activitatea independentã şi obiectivã de analizã a activitãţilor/proceselor/programelor/
proiectelor dintr-o entitate;
b) reprezintă activitatea concepută să aducă un plus de valoare entităților, prin evaluarea şi compararea
rezultatelor obţinute cu cele propuse sau aşteptate, în condiţii de economicitate, eficienţă şi eficacitate;
c) examinează dacă în procesul de implementare a obiectivelor şi atribuţiilor entităţii publice sunt stabilite
criterii corecte pentru evaluarea rezultatelor şi apreciază dacă rezultatele obţinute sunt în conformitate cu
obiectivele stabilite;
d) se concentrează pe rezultatele obţinute de entitatea publică;
e) se concentrează pe rezultatele obţinute de controlul intern.

22. Pentru realizarea misiunilor de audit al performanţei se au în vedere o serie de criterii la care sã se
raporteze rezultatele verificãrilor efectuate, criterii stabilite prin analiza datelor şi informaţiilor rezultate
din urmãtoarele surse: (o variantă este falsă)
a) legislaţie, politici publice, standarde naţionale sau internaţionale;
b) ghiduri şi reglementãri departamentale;
c) practici manageriale acceptate în domeniu;
d) cerinţe extracontractuale;
e) standarde pe domenii şi alţi indicatori relevanţi.
 23. Misiunea de audit de sistem: (o variantă este falsă)
a) trebuie să abordeze atât elemente specifice regularităţii activităţilor cu cadrul normativ care le
reglementează, cu standardele sau cu bunele practici în domeniile auditate, cât şi elemente ale performanţei;
b) reprezintă o evaluare în profunzime a sistemelor de conducere, cu scopul de a stabili dacă acestea
funcţionează economic, eficace şi eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru
corectarea acestora;
c) trebuie să furnizeze o asigurare privind funcţionarea entităţii publice în ansamblul său;
d) trebuie să furnizeze o asigurare privind funcţionarea controlului intern;
e) reprezintă o evaluare în profunzime a sistemelor de control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea
funcţionează economic, eficace şi eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru
corectarea acestora.

24. Criteriile abordate în cadrul derulării unei misiuni de audit de sistem sunt următoarele: (o variantă
este falsă)
a) conformitatea atât cu strategia, politicile, planurile, regulamentele şi procedurile, cât şi cu cadrul normativ
specific domeniului auditabil din care face parte entitatea auditată;
b) regularitatea operaţiilor şi etica profesionalã;
c) integritatea patrimonială şi protejarea împotriva pierderii sau deteriorării de orice natură a informaţiilor,
inclusiv integritatea evidenţelor şi documentelor justificative;
d) eficiența intrărilor de orice fel;
e) fiabilitatea, oportunitatea şi utilitatea informaţiilor financiare şi operaţionale.

25. Printre tehnicile utilizate pentru colectarea probelor de audit public intern regăsim: (o variantă este
falsă)
a) verificarea;
b) observarea fizică;
c) intervievarea;
d) examinarea documentară;
e) chestionarea.

26. Printre tehnicile utilizate pentru analiza probelor de audit regăsim: (o variantă este corectă)
a) observarea;
b) diagnosticul;
c) chestionarea;
d) eșantionarea;
e) analiza cronologică.

27. Instrumentele de audit public intern sunt următoarele: (o variantă este falsă)
a) chestionarul de luare la cunoştinţă;
b) chestionarul de control intern;
c) chestionarul de audit extern;
d) chestionarul - listă de verificare;
e) interviul.

28. În cadrul auditului intern, elaborarea ordinului de serviciu: (o variantă este falsă)
a) autorizeazã efectuarea misiunilor de audit public intern, inclusiv misiunile ad-hoc;
b) se întocmeşte de cãtre şeful compartimentului de audit public intern,
c) se întocmeşte pe baza planului anual de audit public intern;
d) reprezintã mandatul de intervenţie al echipei de auditori interni acordat de cãtre şeful compartimentului de
audit public intern;
e) se întocmeşte de cãtre manager.

29. În cadrul auditului intern, ordinul de serviciu informează persoanele interesate asupra
următoarelor aspecte: (o variantă este falsă)
a) cadrul legal privind realizarea misiunii de audit public intern;
b) scopul misiunii de audit public intern şi tipul auditului intern;
c) obiectivele generale ale misiunii de audit public intern;
d) perioada efectuării misiunii de audit public intern;
e) numele şi prenumele controlorilor interni.
 30. Şedinţa de deschidere a misiunii de audit intern: (o variantă este falsă)
a) se derulează la unitatea auditată;
b) presupune participarea auditorilor interni şi a personalului entităţii/structurii auditate;
c) are rolul de a permite realizarea de discuţii cu privire la rolul misiunii de audit public intern, obiectivele
generale şi modalitãţile de lucru în vederea realizãrii misiunii de audit public intern;
d) presupune doar participarea auditorilor interni;
e) stabilește persoanele de contact pe perioada derulării misiunii de audit public intern.

31. În cadrul misiunii de audit intern, dosarul permanent, sursă de informaţii generale cu privire la
entitatea/structura auditată cuprinde: (o variantă este falsă)
a) strategii externe;
b) reguli, regulamente şi legi aplicabile;
c) proceduri de lucru;
d) informaţii financiare;
e) rapoarte de audit public intern anterioare şi/sau externe.

32. Managementul riscurilor se referă la: (o variantă este corectă)

a) toate procesele implicate de identificarea, evaluarea, luarea de măsuri de atenuare sau anticipare a
acestora;
b) urmărirea la faţa locului a modului de organizare şi desfăşurare a muncii din diferite sectoare sau
compartimente;
c) gruparea documentelor pe categorii de operaţiuni sau pe probleme;
d) modalitatea prin care organul de control obţine informaţii din partea personalului a cărui activitate se
controlează;
e) examinarea activelor şi a altor resurse.

33. Riscul: (o variantă este corectă)

a) reprezintă cantitatea de risc pe care organizaţia este pregătită să o tolereze sau la care este dispusă să se
expună la un moment dat;
b) reprezintă expunerea cauzată de un anumit risc după ce au fost luate măsuri de tratare (atenuare) a lui,
presupunând că măsurile sunt eficace;
c) reprezintă expunerea la un anumit risc înainte să fie luată vreo măsură de tratare (atenuare) a lui;
d) reprezintă consecinţele, ca o combinaţie de probabilitate şi impact, pe care le poate resimţi o organizaţie
în raport cu obiectivele prestabilite în cazul în care riscul se materializează;
e) reprezintă posibilitatea de a se produce un eveniment care ar putea avea un impact asupra îndeplinirii
obiectivelor.

34. Riscul inerent: (o variantă este corectă)

a) reprezintă cantitatea de risc pe care organizaţia este pregătită să o tolereze sau la care este dispusă să se
expună la un moment dat;
b) reprezintă expunerea cauzată de un anumit risc după ce au fost luate măsuri de tratare (atenuare) a lui,
presupunând că măsurile sunt eficace;
c) reprezintă expunerea la un anumit risc înainte să fie luată vreo măsură de tratare (atenuare) a lui;
d) reprezintă consecinţele, ca o combinaţie de probabilitate şi impact, pe care le poate resimţi o organizaţie
în raport cu obiectivele prestabilite în cazul în care riscul se materializează;
e) reprezinta posibilitatea de a se produce un eveniment care ar putea avea un impact asupra îndeplinirii
obiectivelor.

35. Riscul rezidual: (o variantă este corectă)

a) reprezintă cantitatea de risc pe care organizaţia este pregătită să o tolereze sau la care este dispusă să se
expună la un moment dat;
b) reprezintă expunerea cauzată de un anumit risc după ce au fost luate măsuri de tratare (atenuare) a
lui, presupunând că măsurile sunt eficace;
c) reprezintă expunerea la un anumit risc înainte să fie luată vreo măsură de tratare (atenuare) a lui;
d) reprezintă consecinţele, ca o combinaţie de probabilitate şi impact, pe care le poate resimţi o organizaţie
în raport cu obiectivele prestabilite în cazul în care riscul se materializează;
e) reprezintă posibilitatea de a se produce un eveniment care ar putea avea un impact asupra îndeplinirii
obiectivelor.
 36. Toleranţa la risc: (o variantă este corectă)
a) reprezintă cantitatea de risc pe care organizaţia este pregătită să o tolereze sau la care este dispusă să se
expună la un moment dat;
b) reprezintă expunerea cauzată de un anumit risc după ce au fost luate măsuri de tratare (atenuare) a lui,
presupunând că măsurile sunt eficace;
c) reprezintă expunerea la un anumit risc înainte să fie luată vreo măsură de tratare (atenuare) a lui;
d) reprezintă consecinţele, ca o combinaţie de probabilitate şi impact, pe care le poate resimţi o organizaţie
în raport cu obiectivele prestabilite în cazul în care riscul se materializează;
e) reprezintă posibilitatea de a se produce un eveniment care ar putea avea un impact asupra îndeplinirii
obiectivelor.

37. Tratarea riscului: (o variantă este corectă)

a) presupune instalarea unor activităţi sau sisteme de control care să menţină efectele riscurilor în
limitele tolerabilităţii acestora;
b) în mod eficient poate produce pagube;
c) în mod eficient poate produce o criză corporativă semnificativă;
d) nu presupune supervizarea sistemului de control intern existent şi intervenţia ulterioară în funcţie de
evoluţia riscurilor;
e) nu poate însemna şi o acceptare supravegheată.

38. Tehnicile cele mai frecvent utilizate pentru identificarea riscurilor sunt: (o variantă este falsă)
a) intervievarea responsabililor strategici și operaționali;
b) eșantionarea și efectuarea sondajelor;
c) declanșarea misiunilor de asigurare rezonabilă și limitată;
d) chestionarea nivelurilor de management;
e) organizarea grupurilor focus-grupuri de dezbatere.

39. Identificarea riscurilor nu reprezintă: (o variantă este corecta)

a) autoevaluarea zilnică a riscurilor de către persoanele implicate în realizarea activităţilor;
b) activitatea realizată in echipă prin coordonarea unor persoane specializate;
c) activitate realizata de experţi externi;
d) activitatea desfăşurată de responsabilul cu riscurile din cadrul entităţii;
e) preluarea riscurilor identificate de controlorii interni.

40. Evaluarea riscurilor nu se realizează în funcţie de următorii factori: (o variantă este corecta)
a) probabilitatea apariţiei, care poate fi: mică, medie şi mare;
b) impactul asupra organizaţiei, care poate fi: scăzut, moderat şi ridicat;
c) matricea riscurilor;
d) gradul de expunere: probabilitate – impact;
e) expertiza personalului implicat.

41. Riscurile de audit pot fi: (una din variante este falsă)
a) riscuri de organizare (lipsa unor responsabilitati precise);
b) riscuri operationale (arhivare necorespunzatoare);
c) riscuri de imagine;
d) riscuri financiare;
e) riscuri generate de schimbari legislative.

42. Implementarea managementului riscului în cadrul organizaţiilor se realizează prin: (o variantă este
falsa)
a) implicarea managementului general;
b) implicarea managementului de linie;
c) implicarea responsabilului cu gestionarea riscurilor;
d) implicarea şefului compartimentului de audit intern;
e) implicarea doar a unora dintre salariaţii organizaţiei.

43. Auditorii interni se confruntă cu următoarele categorii de riscuri: (o variantă este falsă)
a) riscuri de organizare;
b) riscuri operaţionale;
c) riscuri financiare;
d) riscuri legate de controlul intern;
e) riscuri generate de schimbãri: legislative, structurale, manageriale etc.
 44. Planul de audit se întocmește anual de compartimentul de audit intern, iar pentru selectarea
misiunilor care vor face parte din acesta, se au în vedere următoarele elemente de fundamentare: (o variantă
este falsă)
a) evaluarea riscului asociat diferitelor structuri, activități, funcții, programe/proiecte, operațiunii;
b) deficiențele constatate anterior în rapoartele de audit;
c) temele defalcate din planul anual al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditului Public Intern;
d) respectarea periodicității în auditare, cel puțin o dată la trei ani;
e) recomandările Autoritatii de Supraveghere Financiara (A.S.F).

45. Evaluarea domeniului auditabil presupune parcurgerea următorilor pași: (o variantă este falsă)
a) analiza listei oficiale a activităților;
b) analiza bugetului public național consolidat;
c) divizarea fiecărei activități în operații elementare succesive;
d) identificarea riscurilor și estimarea nivelurilor acestora;
e) elaborarea planului strategic al unității publice, pe trei-cinci ani.

46. Auditorii interni: (o variantă este corectă)

a) nu au acces la toate datele şi informaţiile utile şi probante pe care le considerã relevante pentru scopul şi
obiectivele misiunii de audit public intern;
b) au acces la toate datele şi informaţiile utile şi probante, inclusiv la cele existente în format electronic,
pe care le considerã relevante pentru scopul şi obiectivele misiunii de audit public intern;
c) nu pot solicita date, informaţii, precum şi copii ale documentelor, certificate pentru conformitate, de la
persoanele fizice aflate în legãturã cu structura auditată;
d) nu pot solicita date, informaţii, precum şi copii ale documentelor, certificate pentru conformitate, de la
persoanele juridice aflate în legãturã cu structura auditată;
e) nu au acces la toate datele şi informaţiile existente în format electronic pe care le considerã relevante
pentru scopul şi obiectivele misiunii de audit public intern.

47. Auditorii interni trebuie: (o variantă este falsă)

a) să aibă o atitudine imparţialã;
b) să nu aibă prejudecãţi;
c) să aibă prejudecăţi;
d) să evite conflictele de interese;
e) să îşi îndeplinească atribuţiile în mod obiectiv şi independent.

48. La planificarea misiunii, auditorii interni trebuie să ţină cont de: (o variantă este falsă)
a) obiectivele entităţii auditate şi mijloacele prin care controlează realizarea acestora;
b) riscurile semnificative legate de activitate, obiectivele misiunii, resursele utilizate şi sarcinile sale
operaţionale;
c) pragul de semnificație;
d) adecvarea şi eficacitatea sistemelor de management al riscurilor şi de control a activităţii în raport cu un
cadru de referinţã;
e) posibilitãţile de îmbunătăţire semnificativă a sistemelor de management al riscurilor şi de control a
activităţii.

49. Planul de audit recomandă un model de audit al riscului, care se bazează pe următorii factori de
risc, și anume: (o variantă este falsă)
a) constatările anterioare ale auditului;
b) recomandările Ministerului Finanțelor Publice;
c) sensibilitatea sistemului, așa cum este percepută;
d) mediul de control;
e) încrederea în managementul operațional.

50. Metodologia derulării misiunilor de audit intern presupune următoarele etape: (o variantă este
falsă)
a) pregătirea misiunii de audit;
b) intervenția la fața locului;
c) fișa de identificare a problemelor;
d) raportul de audit intern;
e) urmărirea recomandărilor.

51. În desfăşurarea activitãţii de audit intern, şeful compartimentului de audit public intern şi
auditorii interni trebuie: (o variantă este falsă)
a) să respecte regulile de conduită profesională;
 b) să posede cunoştinţele, abilităţile şi competenţele necesare pentru realizarea activităţilor lor în condiţii de
eficienţă şi eficacitate;
c) să comunice eficient, oral, pentru a expune clar şi eficace constatările, concluziile şi recomandările
misiunii;
d) să comunice eficient, în scris şi oral, pentru a expune clar şi eficace constatările, concluziile şi
recomandările misiunii;
e) să exercite activităţile de audit cu conştiinciozitate şi pricepere.

52. Chestionarele și listele de verificare sunt instrumente care cuprind intrebările pe care le
formulează auditorii interni și sunt de mai multe tipuri: (o variantă este falsă)
a) chestionarul de luare la cunoștință (C.L.C.);
b) regulamentul de organizare și funcționare (R.O.F.);
c) chestionarul de control intern (C.C.I.);
d) lista de verificare (L.V.);
e) fișa de identificare și analiză a problemei (F.I.A.P.).

53. Compartimentul de audit intern dintr-o entitate publică nu reprezintă: (o variantă este corectă)
a) o structura funcțională, în subordinea managementului general, care asigură efectiv funcția de audit
intern;
b) o structură fundamentală în cadrul entităţii care, conform planului anual de activitate, realizează misiunii
de audit intern, asigură raportarea rezultatelor activităţii, urmărirea implementării recomandărilor şi oferă consiliere
managementului;
c) o structură specială în cadrul entităţii creată în scopul efectuării de activităţii de control şi verificare;
d) o structură în cadrul entităţii cu atribuţii de evaluare internă a tuturor activităţilor desfăşurate de aceasta;
e) o structura funcţională de bază în domeniul auditului intern, care efectuează misiuni de audit intern
multisectoriale de interes naţional.

54. Compartimentul de audit public intern: (o variantă este falsă)

a) trebuie sã realizeze activitatea de audit intern prin respectarea principiilor de legalitate, economicitate,
eficienţă şi eficacitate;
b) are acces nelimitat la toate activităţile, înregistrările şi informaţiile pe care le consideră necesare pentru a-
şi îndeplini corespunzãtor funcţiile sale;
c) are dreptul de a solicita informaţii şi explicaţii care sunt necesare pentru realizarea obiectivelor sale;
d) poate solicita asistenţă de la persoane calificate din afara entităţii publice, în cazul în care nu deţine
cunoştinţele, abilităţile şi celelalte competenţe necesare pentru a-şi realiza misiunea de audit public intern.
e) nu are dreptul de a realiza misiuni de audit public intern la entitãţile publice aflate în subordonarea/în
coordonarea/sub autoritatea sa.

55. Compartimentul de audit public intern trebuie să auditeze: (o variantă este falsă)
a) activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de entitatea publică din momentul constituirii
angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din finanţare
externă;
b) plăţile asumate prin angajamente bugetare şi legale, inclusiv din fonduri comunitare;
c) alocarea creditelor bugetare;
d) informațiile din mass-media care privesc entitatea auditată;
e) sistemul contabil şi fiabilitatea acestuia.

56. Compartimentul de audit intern dintr-o entitate publică nu reprezintă: (o variantă este corectă)
a) o structură funcţională, în subordinea managementului general, care asigură efectiv funcţia de audit
intern;
b) o structură fundamentală în cadrul entităţii care, conform planului anual de activitate, realizează misiunii
de audit intern, asigură raportarea rezultatelor activităţii, urmărirea implementării recomandărilor şi oferă consiliere
managementului;
c) o structură specială în cadrul entităţii creată în scopul efectuării de activităţii de control şi verificare;
d) o structură în cadrul entităţii cu atribuţii de evaluare internă a tuturor activităţilor desfăşurate de aceasta;
e) o structura funcţională de bază în domeniul auditului intern, care efectuează misiuni de audit intern
multisectoriale de interes naţional.

57. Obiectivele compartimentului de audit public intern sunt următoarele: (o variantă este falsă)
a) să efectueze controlul intern;
b) să asigure o mai bună administrare și păstrare a patrimoniului;
c) să asigure o mai bună monitorizare a conformității cu regulile și procedurile existente;
d) să asigure o evidență contabilă și un management informatic fiabile și corecte;
e) să asigure consilierea conducătorului instituției auditate.
 58. Obiectivele compartimentului de audit public intern trebuie stabilite astfel încât sã sprijine
entitatea/structura auditatã în urmãtoarele direcţii: (o variantă este falsă)
a) asigurarea bunei administrări a fondurilor publice şi păstrarea patrimoniului;
b) respectarea performanței;
c) asigurarea unor sisteme contabile şi informatice fiabile;
d) îmbunătăţirea managementului riscului, a controlului şi a guvernanţei;
e) îmbunătăţirea eficienţei şi eficacităţii operaţiilor.

59. Care din urmatoarele afirmatii cu privire la atribuţiile compartimentului de audit public intern
este falsă:
a) elaborează proiectul planului de audit;
b) raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor şi recomandărilor rezultate din activităţile sale de
audit;
c) raportează iregularităţile rezultate din activităţile sale de audit;
d) în cazul unor iregularităţi, raportează la Curtea de Conturi;
e) întocmeşte raportul anual de audit.

60. Serviciile de consiliere furnizate de compartimentul de audit public intern acoperă: (o variantă este
falsă)
a) furnizarea de consultanţă privind dezvoltarea de noi programe, sisteme şi procese şi/sau efectuarea de
schimbări semnificative în programele şi procesele existente;
b) acordarea de asistenţă privind obţinerea de informaţii suplimentare pentru cunoaşterea în profunzime a
funcţionării unui sistem, standard sau a unei prevederi normative, necesare personalului responsabil cu
implementarea acestora;
c) furnizarea de cunoştinţe teoretice referitoare la managementul financiar, gestiunea riscurilor şi controlul
intern, prin organizarea de cursuri şi seminare;
d) aspecte privind integritatea sau competența conducerii;
e) furnizarea de cunoştinţe practice referitoare la managementul financiar, gestiunea riscurilor şi controlul
intern, prin organizarea de cursuri şi seminare.

61. Chestionarul de control intern permite: (o variantă este corectă)

a) corecta determinare a rezultatelor financiare;
b) exprimarea unei opinii profesioniste asupra regularității și sincerității contabilității;
c) identificarea activitãţilor de control intern instituite de management şi aprecierea funcţionalitãţii
acestora;
d) stabilirea corectei evaluări și imputări în conturi;
e) confirmarea încrederii în situațiile financiare auditate.

62. Compartimentul de audit public intern auditează cel puţin o dată la trei ani, fără a se limita la
acestea, următoarele: (o variantă este falsă)
a) alocarea creditelor bugetare;
b) sistemele informatice;
c) sistemul contabil şi fiabilitatea acestuia;
d) rapoartele auditorilor externi;
e) vânzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unităţilor
administrativ teritoriale.

63. Controlul intern este realizat de: (o variantă este corectă)

a) conducerea entităţii;
b) Adunarea Generală a Acționarilor;
c) comisia de monitorizare;
d) auditorii externi;
e) fiecare angajat răspunde de propriul control intern.

64. Controlul intern are urmatoarele componente: (o variantă este falsă)

a) controlul financiar preventiv;
b) controlul ierarhic;
c) controlul de gestiune;
d) controlul administrativ;
e) controlul Curtii de Conturi.

65. Ordinea de zi a sedintei de deschidere nu va cuprinde: (o variantă este corectă)

a) prezentarea auditorilor;
 b) prezentarea obiectivelor misiunii de audit;
c) asigurarea conditiilor materiale necesare derularii misiunii;
d) intocmirea Fiselor de identificare si analiza a problemelor (F.I.A.P.-uri);
e) prezentarea scopului misiunii.

66. Care dintre următoarele caracteristici nu sunt specifice controlului intern: (o variantă este corecta)
a) relativitatea;
b) asigurarea absolută;
c) asigurarea rezonabilă;
d) universalitatea;
e) periodicitatea.

67. Cadrul de referinţă al auditului intern cuprinde: (o variantă este falsă)

a) consiliul de administraţie al instituţiei;
b) auditul intern efectuează misiuni de asigurare şi misiuni de consiliere;
c) codul deontologic;
d) standardele profesionale pentru practica auditului intern;
e) sprijinul pentru dezvoltare profesională.

68. Raportul de audit intern presupune următoarele proceduri: (o variantă este falsă)
a) stabilirea pragului de semnificaţie;
b) elaborarea proiectului de raport al auditului intern;
c) transmiterea proiectului de raport al auditului intern;
d) reuniunea de conciliere;
e) raportul final şi difuzarea acestuia.

69. Auditul intern nu face parte din: (o variantă este corectă)

a) sistemul de management al entităţii;
b) sistemul de control intern managerial;
c) sistemul de control intern, dar nu realizează activităţi de control sau de inspecţie;
d) sistemul de control intern managerial şi evaluează funcţionalitatea acestuia, evaluează Registrul riscurilor
şi consiliază managementul general;
e) conducerea entităţii.

70. Obiectivele controlului intern sunt: (o variantă este corectă)

a) recuperarea debitelor şi înregistrarea în contabilitate;
b) pregătirea profesională continuă şi recrutarea personalului;
c) crearea cadrului intern pentru respectarea legislaţiei, a standardelor şi deciziilor interne ale
managementului;
d) determinarea sumelor de recuperat de la debitori;
e) inventarierea creanţelor.

71. Obiectivele controlului intern sunt: (o variantă este corectă)

a) implementarea standardelor de control intern prin dezvoltarea unor structuri organizatorice adecvate;
b) producerea unor situaţii de evidenţă primară cu rolul de a pune la dispoziţia managementului informaţii
financiare;
c) recuperarea debitelor şi înregistrarea în contabilitate;
d) stabilirea principalelor tendinţe de pe piaţă;
e) identificarea persoanelor responsabile cu controlul financiar preventiv.

72. Controlul intern este acceptat ca fiind: (o variantă este corectă)

a) o funcţie;
b) o activitate;
c) un proces;
d) o verificare;
e) o inspecţie.

73. Controlul intern trebuie să evalueze: (o variantă este corectă)

a) activitatea preşedintelui;
b) procesul managerial;
c) deciziile acţionarilor;
d) activitatea de resurse umane;
e) programul de lucru.
 74. Mediul de control intern se referă şi la alte aspecte, precum: (o variantă este corectă)
a) structura organizatorică, viziunea şi cultura organizaţională;
b) organigrama direcţiei de management;
c) structura compartimentului de vânzări;
d) compartimentul de relaţii publice;
e) activitatea compartimentului juridic.

75. Auditorul intern, pe baza rezultatelor evaluărilor riscurilor, trebuie să evalueze adecvarea şi
eficacitatea controalelor privind guvernanţa entităţii, operaţiunile şi sistemele de informare din organizaţie.
Această evaluare trebuie să vizeze următoarele aspecte: (o variantă este corectă)
a) respectarea legilor, regulamentelor şi contractelor;
b) realizarea operaţiunilor de încasări şi plăţi;
c) informarea terţilor cu politicile de resurse umane;
d) adoptarea deciziilor de sancţionare;
e) reevaluarea stocurilor de materiale consumabile.