Sunteți pe pagina 1din 3

Holocaust (din greacă ὁλόκαυστον (holókauston): holos, „complet” și kaustos, „ars”;

în ebraică: Hașoa ‫השואה‬, în idiș: Hurben ‫)חורבן‬, este un termen utilizat pentru a descrie uciderea a
aproximativ șase milioane de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul de exterminare
a evreilor, plănuit și executat de regimul național-socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de
colaboratorii acestuia.[1] Între victime, s-au numărat 1.5 milioane de copii⁠(d), iar totalul lor a
reprezentat circa două treimi din cei nouă milioane de evrei care trăiau anterior în Europa
continentală. O definiție mai largă a Holocaustului cuprinde și victimele care nu erau evrei, cum ar
fi romii, polonezii⁠(d), alte grupuri etnice slave, și pacienți ai Action T4⁠(d) uciși deoarece erau bolnavi
mintal sau aveau handicap fizic. O definiție și mai largă include cetățeni sovietici⁠(d), prizonieri de
război⁠(d), homosexuali⁠(d), martori ai lui Iehova, negri⁠(d), adversari politici ai naziștilor, și membri ai
altor grupuri mai mici.
Între 1941 și 1945, evreii au fost uciși sistematic într-un genocid, parte a unui eveniment mai mare
care a cuprins persecuția și uciderea altor popoare europene. Sub coordonarea SS, cu îndrumări din
partea conducerii Partidului Nazist, toate ramurile birocrației de stat a Germaniei au fost implicate în
logistica și în punerea în aplicare a acestei crime în masă. Uciderile au fost comise în toată Europa
ocupată de germani⁠(d), precum și în Germania Nazistă propriu-zisă și în teritoriile controlate de aliații
acesteia. Circa 42.500 de centre de detenție au fost utilizate la concentrarea victimelor în scopul
comiterii de încălcări flagrante ale drepturilor omului. Peste 200.000 de oameni se estimează că
au comis crime asociate Holocaustului⁠(d).
Persecuțiile au fost efectuate pe etape, culminând cu politica de exterminare denumită „Soluția
Finală a problemei evreiești⁠(d)”. În urma accederii la putere a lui Hitler, guvernul german a adoptat
legi prin care evreii erau excluși din societatea civilă, cele mai cunoscute fiind Legile Nürnberg din
1935. Începând cu anul 1933, naziștii au început să pună la punct o rețea de lagăre de concentrare.
După izbucnirea războiului în 1939, evrei germani și străini au fost înghesuiți în ghetouri. În 1941,
când Germania a început să se pregătească să cucerească noi teritorii înspre est, toate măsurile
antievreiești s-au radicalizat. Unități paramilitare specializate, denumite Einsatzgruppen, au omorât
circa două milioane de evrei în execuții în masă în mai puțin de un an. Până la jumătatea lui 1942,
victimele erau transportate constant cu trenurile de marfă în lagărele de exterminare. Majoritatea
celor care supraviețuiau călătoriei erau uciși sistematic în camere de gazare⁠(d). Aceasta a continuat
până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în Europa în aprilie–mai 1945.
Rezistența armată evreiască a fost limitată. Cea mai cunoscută excepție o constituie revolta din
ghetoul Varșovia din 1943, când mii de luptători evrei slab înarmați au rezistat patru săptămâni
împotriva Waffen-SS. Circa 20.000–30.000 de partizani evrei⁠(d) au luptat activ împotriva naziștilor și
colaboratorilor acestora în Europa de Est. Evreii francezi⁠(d) au luat parte la Rezistența Franceză,
care a dus o campanie de gherilă atât împotriva naziștilor cât și împotriva autorităților franceze de la
Vichy. Au avut loc peste o sută de insurecții armate evreiești.

Cuprins

 1Etimologie și definiții
 2Trăsături distinctive
o 2.1Statul genocidar
o 2.2Ideologia și scara genocidului
o 2.3Omorul pe scară industrială
 3Victimele și numărul morților
o 3.1Evreii
o 3.2Polonezi și slavi
o 3.3Prizonieri de război sovietici
o 3.4Romi
o 3.5Persoane cu handicap fizic și mintal
o 3.6Homosexuali
o 3.7Masonii și martorii lui Iehova
 4Originea
o 4.1Antisemitism și rasism
o 4.2Germania după Primul Război Mondial
o 4.3Viziunea lui Hitler asupra lumii
 5Ascensiunea Germaniei Naziste
o 5.1Dictatură și represiune (1933–1939)
o 5.2Legea Sterilizării, Aktion T4
o 5.3Legile de la Nürnberg și emigrarea evreilor
o 5.4Kristallnacht
o 5.5Soluțiile teritoriale și relocările
 6Al Doilea Război Mondial
o 6.1Polonia sub ocupație germană
o 6.2Alte țări ocupate
o 6.3Aliații Germaniei
o 6.4Lagărele de muncă și de concentrare (1933-1945)
o 6.5Ghetourile (1940–1945)
o 6.6Pogromuri
o 6.7Comandourile morții
o 6.8Mașinile de gazare
 7Soluția finală
o 7.1Conferința de la Wannsee
o 7.2Lagărele de exterminare
 7.2.1Camerele de gazare
o 7.3Rezistența evreiască
o 7.4Experimentele medicale
o 7.5Punctul culminant
o 7.6Evadări, publicări de știri despre lagărele de exterminare (aprilie–iunie 1944)
o 7.7Marșurile morții (1944 – 1945)
o 7.8Eliberarea
 8Vezi și
 9Note de completare
 10Referințe
 11Bibliografie
 12Legături externe

Etimologie și definiții[modificare | modificare sursă]


Cuvântul original grecesc (holókauston) este o traducere a termenului ebraic olah, care înseamnă
„ardere de tot” și care denumește vechiul ritual iudaic de sacrificiu în care (bucăți de) animale sau
plante erau arse pe altar pentru Iahve (Elohim) căruia, după Cartea Leviticului (a treia carte
a Pentateuhului), îi era plăcut mirosul acestor jertfe.[2]
Cuvântul holocaust era folosit din secolul al XVII-lea pentru a denumi moartea violentă a unui număr
mare de oameni. Spre deosebire de cuvântul masacru, de origine latină („ucidere în masă de
oameni de către alți oameni”), cuvântul holocaust se putea referi și la dezastre sau
catastrofe. Winston Churchill, de exemplu, l-a folosit înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, iar
alții îl folosesc pentru a descrie Genocidul armean din Primul Război Mondial.[3]
Din anii 1950, utilizarea sa a fost restrânsă și este folosită astăzi doar cu referire la masacrarea
evreilor de către naziști în ajunul și în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
Cuvântul biblic șoa (‫)שואה‬, cu sensul de „calamitate” a devenit termenul standard în ebraică pentru
holocaust încă din anii 1940[4], în Ierusalim într-o carte numită Sho'at Yehudei Polin (Holocaustul
evreilor din Polonia). În primăvara anului 1942, istoricul Ben Zion Dinur (Dinaburg) din Ierusalim a
folosit termenul șoa pentru a descrie exterminarea evreilor din Europa, denumind aceasta
o catastrofă care simboliza situația unică a evreilor[5][6]. Începând din anii 1950, termenul „holocaust”
se referă, de regulă, la genocidul evreilor.[4]
Termenul german oficial pentru exterminarea evreilor în perioada nazistă era Endlösung der
Judenfrage („Soluția finală a problemei evreiești”). În germană, ca și în alte limbi, printre
care engleza, termenul soluția finală este folosit ca alternativă la cel de holocaust. În România,
Conducătorul Antonescu a folosit sintagma „curățirea terenului”[7].
Utilizarea cuvântului în sens mai larg a atras obiecțiile multor organizații evreiești, în particular al
celor înființate pentru comemorarea holocaustului evreilor. Organizațiile evreiești afirmă că acest
cuvânt, în sensul său prezent, este folosit pentru a descrie exterminarea evreilor și că holocaustul
evreilor a fost o crimă de o asemenea anvergură și atât de specifică, ca punct culminant al unei lungi
istorii a antisemitismului european, încât nu ar trebui să fie subsumată într-o categorie generală cu
alte crime comise de naziști.
Și mai aprins disputată este extensia termenului pentru a descrie evenimente care nu au legătură cu
Al Doilea Război Mondial. Un astfel de exemplu este folosirea sintagmei “holocaustul spaniol”, în
lucrarea “Holocaustul Spaniol, Inchiziție și Exterminare în secolul XX” [8], de către istoricul englez
Paul Preston (care este specialistul de frunte în materie de istoria Spaniei secolului XX[9][10]), pentru
a desemna masacrele sălbatice care au avut loc în timpul războiului civil spaniol. Preston evaluează
numărul victimelor căzute în confruntările declanșate după ce militarii naționaliști rebeli s-au ridicat
contra guvernului republican democratic ales în 1936, la 200 000[11]. La această cifră, istoricul mai
adaugă încă 170 000, care sunt victimele masacrelor naționaliștilor de dreapta, plus încă 50 000
masacrați în ariile aflate sub controlul republicanilor. Se mai pot adăuga încă 114 000 de victime ale
dictaturii lui Franco[12], care a urmat războiului civil. Termenul este folosit și de armeni pentru a
descrie genocidul armenilor din Primul Război Mondial.
Termenii holocaustul ruandez și holocaustul cambodgian sunt utilizați cu referire la genocidul din
Ruanda din 1994 și, respectiv, la masacrele în masă organizate de regimul khmerilor
roșii din Cambodgia, iar holocaustul african descrie comerțul de sclavi și colonizarea Africii,
supranumite Maafa.