Studiu de caz – O poveste cu Fred și Will

1. Ce-l motivează pe Fred?

Neavând studii superioare pe fondul situației materiale modeste, Fred este
salariatul care caută să-și însușească cunoștințe minime pentru postul pe care
îl are, asigurându-și în acest fel un venit care să-i permită să ducă o viață
obișnuită. Încă de la început, e subliniat faptul că alege să urmeze cursurile
serale ale universității din zonă în special dacă obține o mărire de salariu,
fiind în mod cert un om care este, la început, motivat strict de câștigul
financiar.
După ce își găsește un loc de muncă stabil, la care se adaugă satisfacția
deținerii unei moșteniri, funcționarul devine în mod vădit dezinteresat de
munca pe care o face, străduindu-se să petreacă cât mai mult timp posibil în
afara biroului și îndemnându-i pe ceilalți să-i urmeze exemplul negativ. Pare
să fie atras de activitățile relaxante desfășurate cu prietenii, fără să existe
însă vreun echilibru între viața personală și cea profesională.
În acest punct, Fred nu se mai încadrează în categoria oamenilor care
urmăresc sporirea venitului, el ajungând deja să câștige o sumă
mulțumitoare, astfel că o posibilă creștere a salariului nu este eficientă în
ceea ce privește procesul de motivare a angajatului. Îmbogățirea postului cu
activități interesante, care să-l țină departe de munca de rutină pe care deja o
desfășoară, nu reprezintă o soluție decât pe termen scurt: funcționarul nu
pare să fie interesat în a percepe munca ca pe un cumul de activități care să-i
facă plăcere și să-i aducă satisfacții, ci mai degrabă își vede slujba ca fiind
pentru el o sursă sigură de venit.
Fred Mengel este tipul amgajatului căruia i se potrivește Teoria X, teoria
negativistă, cea care pleacă de la ideea că omului nu-i place să muncească și
nu poate fi motivat altfel decât prin constrângere. Având în vedere că Fred,
așa cum el însuși declară, are convingerea că nimeni nu-i poate lua locul de
muncă, datorat faptului că nu primește evaluări proaste, singura modalitate
de motivare în cazul său rămâne supravegherea atentă din partea șefilor, în
ciuda faptului că cei din urmă sunt nevoiți să depună un efort suplimentar în
acest sens.
2. Ce-l motivează pe Will?
Will Michaels este angajatul care-și dedică o bună parte din timpul său
muncii, dorindu-și satisfacția pe plan profesional și neglijând aproape în
totalitate momentele de relaxare din afara atelierului auto – dovada stând
refuzul său de a pleca când programul se încheie.
În mod evident, nu câștigul material îl motivează. Insistă să-și ajute clienții
chiar și după ce și-a îndeplinit sarcinile de lucru în ziua respectivă și, atunci
când se vorbește de plata serviciilor, cere mereu o sumă mai mică decât ar fi
normal. Will preia, mai mult decât atât, câteva dintre sarcinile colegilor, spre
nemulțumirea lor, deși nu este răsplătit în niciun fel pentru munca
suplimentară.
Pasiunea sa pentru mașini, plăcerea de a munci și aprecierile primite din
partea clienților par să fie aspectele care îl încurajează și îl motivează, fiind
un angajat care reușește, în ciuda volumului de muncă mai mare, să impună
un standard ridicat al calității serviciilor.

3. În calitate de manager, aţi încerca să schimbaţi comportamentul lui

Will? Dacă da, în ce mod? Ce cadru teoretic v-ar orienta în acest
efort?
Având în vedere că Will este un angajat entuziast, benefic ar fi atât pentru el,
cât și pentru colegii săi să se ocupe doar de sarcini anevoioase, dificile, care
să-i stârnească interesul și care, în același timp, să-l oblige să rămână
concentrat pe propriile îndatoriri.
De asemenea, este nevoie de o împărțire clară a acestor atribuții în rândul
tuturor angajaților, astfel încât fiecare dintre ei să știe în mod exact ce are de
făcut, în ritmul propriu, fără să mai fie nevoie de intervenția altor colegi
pentru a duce la bun sfârșit activitatea respectivă.