Facultatea ,,Economie Generală și Drept”

Referat
La disciplina:

,, COMPETITIVITATEA NAŢIONALĂ ÎN CONDIŢIILE GLOBALIZĂRII”

Tema:

,, Noi viziuni privind competitivitatea și

soluțiile de remediere a efectelor indezirabile
ale crizelor economice “

A elaborat:

Coordonator:

Chişinau 2019
1
 Cuprins

Introducere………………………………………………………........................................ 3

Capitolul I. CONCEPTUL DE CRIZĂ ECONOMICĂ

1.1 Noțiuni generale și caracteristici a crizei economice........................................ 4
1.2Cauzele crizei economice................................................................................... 4

Capitolul II. VIZIUNI PRIVIND COMPETITITVITATEA ŞI

SOLUŢIONAREA CRIZELOR ECONOMICE
2.1Noi viziuni privind competitivitatea și soluțiile de remediere a efectelor
indezirabile ale crizelor economice........................................................................... 6
2.2Măsuri de atenuare a efectelor crizei economice................................................. 7

Concluzii……………………………………………………………….................................. 14
Bibliografie............................................................................................................................. 15

2
 Introducere
În ultimele două decenii s-au amplificat controversele teoretice referitoare la crize cu accent
deosebit pe crizele de sisteme şi de structură, precum și pe criza relaţiilor economice internaţionale
dintre ţările inegal dezvoltate.
Regularitatea crizelor se datorează evoluţiei şi dezvoltării. Fiecare ciclu cuprinde o perioadă de
prosperitate, o mişcare de criză şi un timp de lichidare. „Cele trei perioade se succed întotdeauna în
aceeaşi ordine, cu toate că au manifestări diferite, în fiecare epocă. Cu cât creşterea bogăţiei este mai
rapidă, cu atât mai mare este amplitudinea mişcărilor, oscilaţia fiind întotdeauna în acelaşi sens.
Lucrarea evidențiază necesitatea promovării unei noi viziuni asupra competitivității ca urmare a
adâncirii efectelor și complexității naturii crizelor manifestate pe plan mondial (economice,
ecologice, demografice, valorice etc.).
De asemenea, sunt prezentate unele soluții de redresare economică, politici anticriză, iar strategiile
și politicile dedicate cercetării-dezvoltării-inovării sunt considerate a fi prioritare, în contextul actual
al societății bazate pe cunoaștere.

Obiectivul principal al lucrării este de a evidenția necesitatea promovării unei noi viziuni asupra
competitivității ca urmare a adâncirii efectelor și complexității naturii crizelor manifestate pe plan
mondial (economice, ecologice, demografice, valorice etc.). Gândirea economică acordă o atenţie
crescută problemelor legate de crizele economice, precum şi elaborării unor teorii care să dea
răspunsuri satisfăcătoare cu privire la cauzele acestora și, în special, cu privire la posibilele soluții
care se pot prefigura pentru ieșirea din criză. Utilizând ca metodă de cercetare observaţia ştiinţifică
şi studiul de caz comparativ, lucrarea de față își propune realizarea unei recenzii teoretice critice a
teoriilor privind cauzele crizelor economice în decursul timpului, precum și identificarea și
analizarea unor politici anticriză.

3
 Capitolul I. CONCEPTUL DE CRIZĂ ECONOMICĂ

1.1 Noțiuni generale și caracteristici a crizei economice

Criza economică este o perioadă de declin economic, ea poate avea mai multe cauze, astfel ea
apare în perioada crizei lumii capitaliste datorate supraproducției, care între anii 1929-1933,
caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale. Dar aceste crize au apărut
și în țările socialiste, cauza principală este probabil polarizarea la un grup restrâns a celor care
posedă bani, restul populației mai ales a celor din lumea treia fiind sărace, reducându-se astfel piața
de desfacere a produselor. Fazele crizei economice se manifestă printr-o perioadă de stagnare, de
recesiune însoțită de inflație, cauzate de o conjunctură complexă.
Termenul criză economică poate fi aplicat unei game largi de situații în care unele produse
financiare își pierd brusc o parte semnificativă din valoarea nominală. în secolele XIX și XX, multe
crize economice au fost asociate cu "fuga la bancă". De asemenea, multe perioade de recesiune au
coincis cu aceste panici. Alte situații care sunt în mod normal numite crize economice includ
prăbușiri la bursa și spargerea unor bule economice, crize în cadrul pieței de schimb
valutar.[1][2] Rezultatul crizelor economice este o pierdere de bani (bogăție pe hârtie), dar nu neapărat
și în schimbări ale economiei reale.
În viziunea Băncii Naționale a Republicii Moldova, criza economică reprezintă punctul de cotitură
dintre recesiune și expansiune economică în cadrul unui ciclu economic și care semnifică reluarea
creșterii economice, de obicei ca urmare a politicilor de expansiune, adică de reducere a ratei
dobânzii și de ridicare a restricțiilor din calea creditării, ceea ce favorizează procesul investițional
și/sau ca urmare a îmbunătățirii climatului economic internațional.[3]
Multi economiști au produs teorii despre cum se dezvoltă crizele economice și cum ar putea fi
prevenite. Nu există un consens, dar crizele economice continuă să apară din când în când.

1.2 Cauzele crizelor economice

O teorie cu privire la cauzele crizelor consideră că momentul de declanşare a acesteia este atunci
când un mod tehnic de producţie îşi epuizează capacitatea de a produce progres. Printr-un proces de
„distrugere creatoare” (Schumpeter, 1939), vechile structuri vor fi înlocuite cu altele, se va înregistra
un spor de eficacitate şi progres, inovaţia constituind atât calea de depăşire a fazei descendente a
ciclului, cât şi baza acestuia. Trecând la teoriile monetariste, Friedrich August von Hayek susţine că
declanşarea crizelor este cauzată de excesul de bani pe piaţă: fie datorită emisiunilor excesive
impuse de stat în legătură cu practica deficitelor bugetare, fie ca urmare a sporirii nejustificate a
banilor scripturali de către băncile comerciale.
O altă cauză poate fi expansiunea creditelor. Explozia artificială nu înseamnă neapărat şi
prosperitate, afacerile profitabile sunt o iluzie, deoarece oamenii induşi în eroare acumulează mari
investiţii şi consumă câştiguri aparente. Iar criza este procesul necesar de reajustare structurală a
activităţii productive la configuraţia reală a pieţelor, la oferta de bunuri de capital. Mises (2006)
consideră că acesta este primul pas al întoarcerii la normalitate, începutul însănătoşirii şi
4
fundamentul prosperităţii reale întemeiate pe producţie efectivă de bunuri şi pe nisipurile mişcătoare
ale expansiunii creditelor. Literatura de specialitate oferă și alte motive declanșatoare de crize:
liberalizarea capitalului, ce antrenează inițial un aflux de capital speculativ pe termen scurt, care
conduce la un exces de lichidități, la un exces de distribuției a creditului, iar în a doua etapă, de
retragere bruscă a capitalului internațional, se declanșează o criză de lichidități, o criză bancară, o
criză de solvabilitate.
Unii economişti au apreciat că principalele cauze se pot regăsi în :

 umflarea nejustificată a stocurilor unor companii (cum a fost cazul companiilor „dot.com”, care
au însemnat pierderea a miliarde de dolari de către investitorii particulari sau de către instituţii
financiare care investiseră banii în stocurile unor astfel de companii;
 crearea unor enorme fraude financiare de ordinul a sutelor de miliarde de dolari;
 tot felul de afaceri oneroase ale unor bănci sau ale unor societăţi de asigurări care se ridicau la
nivelul unor adevărate sume fabuloase de ordinul a sutelor de miliarde de dolari şi
 depistarea unor fapte antisociale, cu urmări directe asupra scăderii puternice a bursei de stocuri, şi
încă multe alte aspecte din domeniul financiar.

Recent, se consideră că principala cauză a crizelor economice este supracapitalizare, fiind mai reală
decât supraproducţia. Problema supracapitalizării este discutabilă, în special în condiţiile specifice
economiei capitaliste avansate şi ale unei producţii moderne.

Pe lângă efectele negative, au fost identificate şi unele aspecte pozitive ale crizelor economice, ce
pregătesc reluarea activităţii la un nivel superior:

 piaţa se debarasează de creditele nesigure;

 scade numărul operaţiunilor bursiere la termen;
 se lichidează întreprinderile vechi şi nerentabile şi apar altele noi, mai eficiente;
 dispar toate elementele care au generat dezechilibru şi
 se creează condiţiile unui echilibru nou, superior, între cerere şi ofertă.

Astfel, criza poate fi o cale spre schimbare dacă aceasta este acceptată şi privită ca fiind un
fenomen normal care se repetă de la un ciclu economic la altul, cu intensităţi diferite de la o
perioadă la alta şi de la o ţară la alta.

5
 Capitolul II. NOI VIZIUNI PRIVIND COMPETITITVITATEA ŞI
SOLUŢIONAREA CRIZELOR ECONOMICE

2.1Noi viziuni privind competitivitatea și soluțiile de remediere a efectelor

indezirabile ale crizelor economice
Într-o lume marcată de efectele crizei economico-financiare, competitivitatea și concurența
reprezintă pilonii centrali ai susținerii economice, iar acestea depind tot mai mult de capacitatea de
stimulare și de folosire a inovării și de exploatarea întregului potențial al pieței în condițiile unei
creșteri economice sustenabile, ce presupune furnizarea de informații consumatorilor privind
achiziționarea de bunuri și servicii ecologice.
O economie naţională este competitivă, pe termen lung, dacă asigură sporirea durabilă a bunăstării
locuitorilor datorită nivelului şi dinamicii ridicate a productivităţii globale a factorilor de producţie.
Competitivitatea unei economii depinde în mod hotărâtor de mediul de afaceri, întreprinderile fiind
motorul creşterii economice .
În perioada actuală pieţele se caracterizează prin accentuarea competitivității industriale ce are ca
obiectiv general utilizarea unui ansamblu de instrumente eficiente cum ar fi :

 îmbunătăţirea şi asigurarea unui mediu concurenţial eficient;

 dezvoltarea cooperării industriale între statele membre ale Uniunii Europene;
 crearea unor produse ecologice;
 transformarea economiei şi orientarea ei spre o dezvoltare durabilă în concordanţă cu interesele
naţionale;
 dezvoltarea politicilor de promovare a produselor industriale pe pieţele externe şi bineînţeles
atragerea investiţiilor.

Dificultățile cu care se confruntă întreprinderile au fost agravate de criza economică și financiară

recentă și de efectele acesteia, cum ar fi creșterile prețurilor materiilor prime și ale resurselor.
Conform spuselor lui Antonio Tajani, vicepreședintele Comisiei Europene responsabil pentru
industrie și întreprinderi: „Facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare, la piețe și la politici
destinate antreprenoriatului este esențială pentru depășirea crizei. Acest program va ajuta la
deblocarea potențialului de creștere al întreprinderilor, punând accentul pe stimularea industriei
reale. Vom consolida competitivitatea în afaceri și vom crea noi locuri de muncă, iar, în cele din
urmă, vom amplifica potențialul de creștere al economiei.”

Dezvoltarea competitivă a întreprinderilor a fost încetinită sau chiar oprită de efectele crizei
economice. În această situație, doar companiile care reușesc să se diferențieze prin calitate, servicii
bune, inovație, imagine, cunoștințe, forță de muncă calificată, capacitatea de tratare a informațiilor
vor rezista crizei. Iar succesul unei firme este dat de modul în care aceasta reușește să îmbine într-un
mod propriu, coerent și creator toate aceste elemente creatoare de valoare adăugată. Reglementarea
economică nu este și nu poate fi privit ca un fenomen neutru: modul de reglementare exprimă
rapoartele sociale și se găsește în principal legat de cerințele reproducției sistemului social.
6
 Economistul francez Boisguilbert considera cauza crizelor ca fiind insuficiența consumului și
propunea relansarea acestuia, în special în domeniul agricol, pentru a readuce prosperitatea
economiei. Pentru acest lucru Boisguilbert a propus două remedii: o reformă fiscală și libertatea
comerțului.
Alte soluții propuse pentru remedierea efectelor crizei sunt: politici pentru reducerea numărului de
monede naționale și în același timp susținerea monedelor regionale, cum ar fi euro în Europa. Astfel,
destabilizarea fluxul financiar dintre monedele naționale este redusă, iar moneda dominantă câștigă
mai puține beneficii în detrimentul celorlalte monede naționale, mai slab organizate, astfel reducând
riscul unor crize financiare.
Pentru reducerea riscului financiar, politicile bancare ar trebui să aibă ca obiectiv controlul ratei de
îndatorare și prețul activelor .
În opinia economiștilor, există trei axe pentru o reglementare financiară eficientă după criză.

 generalizarea unei monitorizări prudențiale, care trebuie extinsă în sectoarele nonbancare (fonduri
speculative) și până la sectoarele „offshore”, pentru a evita delocalizarea activelor bancare riscante
în zonele nonreglementate;
 responsabilizarea creditorilor;
 reducerea asumării riscului.

Creșterea excesivă a activelor foarte riscante a băncilor a jucat un rol foarte important în criză
Un alt mod eficace de ieșire din criză îl reprezintă angajamentul ferm în favoarea educației,
cercetării și inovării combinat cu un mediu de afaceri favorabil inovării. În general, statele care
investesc mai mult în cercetare, dezvoltare și educație au făcut față mai bine tulburărilor economice
din ultimii ani, oferind totodată instrumentele propice de redresare economică.
Obiectivul de relansare a creșterii economice și de îmbunătățire a bunăstării cetățenilor presupune
adoptarea unui set combinat de politici care să influențeze ansamblul condițiilor pentru inovare și
buna funcționare a piețelor de produse. Evoluțiile din economia globală și politicile de dezvoltare
scot în evidență faptul că este nevoie de o mare capacitate de inovare pentru o adaptare rapidă la
schimbările survenite și pentru a păstra o poziție competitivă.

2.2Măsuri de atenuare a efectelor crizei economice

Creşterea economică din ultimii ani, bazată preponderent pe remitențe și consum, nu este
acceptabilă ca model de dezvoltare economică a Republicii Moldova, dar nici nu mai poate fi în
continuare asigurată, în special din motivul reducerii dramatice a remitenţelor și deprecierii valutei
naționale în anul curent.
Criza economică a demonstrat încă o dată că modelul actual de creştere economică din
Republica Moldova nu este durabil. Or, sarcina Guvernului Republicii Moldova în prezent este nu
doar de a salvgarda acele sectoare şi întreprinderi, care au fost afectate în lanţ de efectele crizei, prin

7
crearea unor condiţii propice funcţionării şi extinderii, dar şi de a promova un model de creştere
economică, bazat pe investiţii, competitivitate și promovarea exporturilor.
Astfel, măsurile din Plan reiese din factorii externi și interni sus-menționați, care afectează
economia națională, și este axat pe următoarele domenii prioritare, ce rezultă din competențele
funcționale ale Ministerului Economiei și Ministerului Finanțelor:
1) Stabilitate macroeconomică;
2) Politica fiscală și vamală;
3) Mediul de afaceri;
4) Atragerea investițiilor;
5) Politici de competitivitate;
6) Dezvoltarea IMM-lor;
7) Politica economică externă;
8) Infrastructura calităţii şi protecţia consumatorului;
9) Administrarea proprietăţii publice;
10) Securitate și eficiență energetică.
În acest context se propun acțiuni, grupate pe domenii prioritare, clasificate ca fiind
imediate și pe termen mediu. Menirea măsurilor imediate este de a stopa aprofundarea crizei
economice actuale și a atenua efectele acesteia. La rândul său, menirea măsurilor pe termen mediu
este de a readuce economia națională pe o traiectorie ascendentă, creșterea competitivității și
asigurarea unei creșteri durabile.

Setul de măsuri de măsuri propuse este următorul:

1. Stabilitate macroeconomică

Acţiuni imediate (2015):

 Inițierea negocierilor și semnarea unui nou Acord de politici economice şi financiare cu

FMI;
 Lansarea negocierilor cu partenerii de dezvoltare a țării pentru deblocarea fondurilor financiare
externe planificate pentru anul bugetar 2015;
 Reevaluarea cadrului macroeconomic şi a prognozei indicatorilor de bază în vederea ajustării
cadrului bugetar;
 Rectificarea bugetului de stat, reieșind din estimările resurselor financiare reale și realizarea
măsurilor de consolidare fiscală prin:
- revizuirea cheltuielilor bugetului de stat și alocarea resurselor disponibile în dependență de
prioritățile și posibilitățile bugetare;
8
 - menținerea unui nivel al deficitului bugetar sustenabil și asigurat financiar;
- mobilizarea rezervelor fiscale și o politică fiscală adecvată situației de criză;
- relansarea procesului de privatizare a obiectivelor proprietate publică.
 Suspendarea publicării invitațiilor de participare la procedurile de achiziții publice privind
achiziția de bunuri, servicii și lucrări, care nu afectează activitatea autorităților publice
contractante și care sînt finanțate din contul bugetului de stat, atît de la componenta de bază,
cît și de la componentele mijloace speciale și fonduri speciale;
 Organizarea licitației de selectare a băncilor unde vor fi transferate soldurile conturilor
trezoreriale și ale instituțiilor publice;
 Simplificarea procesului de elaborare/aprobare a actelor normative, în special cele ce
transpun Directivele UE;
 Consolidarea credibilității Guvernului prin transparentizarea și promovarea unei comunicări
permanente și eficiente cu societatea civilă pe marginea celor mai stringente probleme:
gestionarea crizei din sectorul-financiar bancar, majorarea tarifelor la resursele energetice,
deprecierea valutei naționale etc.
 Aprobarea unui Plan de asanare a sectorului bancar reieșind din cele mai bune practici
internaționale, cu indicarea exactă a opțiunilor și costurilor pentru băncile în dificultate;
 Abrogarea/revizuirea Hotărârii Guvernului nr.938 din 13.11.2014 ”Cu privire la asigurarea
stabilității macroeconomice”;
 Aprobarea Programului de susținere a păturilor social-vulnerabile a populației;

Acţiuni pe termen mediu (2016-2017):

 Asigurarea transparenței publice a sectorului bancar și financiar;

 Modificarea cadrului legal din sectoarele bancar şi nebancar (bănci, asigurări, piaţa de
capital, leasing, microfinanţare, etc.) în scopul eliminării tuturor posibilităţilor de
interacţionare a instituţiilor din aceste sectoare cu jurisdicţii ce nu implementează
standardele internaţionale de transparenţă, inclusiv companiile off-shore;
 Efectuarea auditului general al modului de organizare al sectorului public de către o
organizație specializată și independentă,. În baza acestui audit, elaborarea unui plan de
acțiuni privind optimizarea sectorului public: comasarea instituțiilor cu responsabilități
suprapuse, redimensionarea instituțiilor ineficiente și lichidarea instituțiilor inutile;
 Deservirea autorităților la autogestiune/întreprinderilor de stat/ societăților pe acțiuni cu
capital integral de stat exclusiv prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor;
 Înghețarea angajărilor în sectorul public (instituțiile finanțate de la bugetul de stat);
 Consolidarea centrelor de date departamentale și dezvoltarea platformei tehnologice
guvernamentale comune (MCloud) în conformitate cu standardele internaționale
 Diminuarea costurilor bugetare aferente procesului de prestare a serviciilor publice, prin
utilizarea Platformei tehnologice guvernamentale comune;
 Intensificarea cooperării cu partenerii de dezvoltare și negocierea proiectelor noi de
dezvoltare, în vederea diversificării asistenței financiare externe, și direcționării acesteia pe
sectoare și activități cu valoare adăugată înaltă și impact imediat, ce va contribui la
revitalizarea activităților economice productive și sporirea competitivității;
9
  Transparentizarea la maxim a tranzacțiilor comerciale în domeniile care sunt conectate la
finanțele publice sau întreprinderi de stat, care fac achiziții de bunuri, servicii şi lucrări.

2. Politica fiscală și vamală

2.1 Politica și administrare fiscală

Acţiuni pe termen mediu (2016-2017):

 Introducerea unui impozit forfetar/unic/special pentru întreprinderile micro şi mici (inclusiv

pentru deținătorii de patentă de întreprinzător) din următoarele domenii: alimentația publică
(restaurante, baruri, cantine), hoteluri, întreținerea şi repararea autovehiculelor, creșterea și
comercializarea florilor;
 Acordarea vacanţei fiscale pentru primii 2 ani pentru întreprinderile nou înregistrate din sfera
de activitate - prestări servicii şi servicii sociale, cu condiția reinvestirii veniturilor obținute
în propria dezvoltare;
 Instituirea obligaţiei privind utilizarea mașinilor de casă şi control cu memorie fiscală de
către orice persoană care prestează servicii contra cost;
 Aplicarea măsurilor de stimulare a solicitării bonului de casă:
 Restituirea unei sume de bani din contul bonurilor de casă prezentate consumatorilor;
Scutirea de la impozitul pe venit până la o anumită sumă a venitului dacă
consumatorul prezintă confirmarea cu bonuri de casă a cheltuielilor de cel puţin un
anumit procent (de exemplu 30%) din venitul impozabil.
 Revizuirea și perfecționarea metodologiei de evaluare a bunurilor imobile în vederea
impozitării;
 Acordarea facilităților fiscale pentru investitorii în dependență de numărul de locuri de
muncă create;
 Lărgirea facilităților pentru angajatori la achitarea impozitelor sociale în vederea reducerii
fenomenului achitării salariului în plic.

 Îmbunătățirea administrării fiscale prin:

a) implicarea societății în combaterea elementelor infracționale și stabilirea responsabilității
cetățenilor pentru acceptarea tranzacțiilor informale, inclusiv prin instituirea răspunderii
contravenționale a salariaților pentru acceptarea salariului în plic sau angajarea la negru;
b) implicarea activă a autorităților publice locale în lărgirea bazei impozabile, sporirea
calității deciziilor la stabilirea taxelor locale, precum și în combaterea comerțului
neautorizat;
c) crearea stimulentelor de susținere a contribuabililor disciplinați.

2.2 Politica și administrare vamală

Acţiuni pe termen mediu (2016-2017):
 Atragerea proiectelor de asistenţă externă pentru modernizarea infrastructurii şi consolidarea
capacităţilor Serviciului Vamal;
10
  Modernizarea sistemului informaţional integrat vamal „ASYCUDA World” şi integrarea de
module noi în vederea eficientizării procedurilor vamale, prin intermediul proiectelor de
asistenţă externă;
 Majorarea ponderii declaraţiilor vamale perfectate electronic, în vederea reducerii costurilor
şi timpului necesar vămuirii, inclusiv minimizării riscurilor de corupţie;
 Asigurarea unui schimb de informaţii vamale prealabile cu UE în format electronic, care va
permite implementarea mecanismelor de securizare şi facilitare a traficului transfrontalier;
 Implementarea mecanismului de plată ulterioară a drepturilor de import, fapt ce va oferi
operatorilor economici suficient timp pentru acumularea resurselor financiare necesare.
 Revizuirea anumitor facilităţi reglementate la moment de cadrul legal, întru asigurarea unui
echilibru dintre acestea şi necesitatea acumulărilor resurselor bugetare (regimul vamal de
antrepozit vamal);

3. Mediul de afaceri

Acţiuni imediate (2015):

 Instituirea postului de ”Ombudsmen parlamentar” în domeniul mediului de afaceri;

 Organizarea reuniunilor lunare cu asociațiile/organizațiile în domeniul mediului de afaceri
pentru a discuta progresele și impedimentele/problemele în activitatea acestora.

Acţiuni pe termen mediu (2016-2017):

 Simplificarea procedurilor de autorizare în comerț, inclusiv prin aplicarea mecanismului de

notificare.
 Reducerea numărului de servicii publice prestate agenţilor economici contra plată;
 Reducerea numărului actelor permisive eliberate de autorități și a numărului de activități
licențiate;
 Revizuirea listei organelor de control în sensul comasării sau lichidării celor care dublează
activitatea altora, drept consecință a elaborării analizei funcționale a acestora de către o
entitate independentă;
 Simplificarea procesului de raportare financiară şi statistică prin elaborarea şi lansarea unei
platforme unice de raportare la Inspectoratul Fiscal de Stat, Casa Naţională de Asigurări
Sociale, Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi Biroul Naţional de Statistică;
 Determinarea Consiliului Concurenței pentru eliminarea înțelegerilor de cartel, în special în
domeniile produselor petroliere și a medicamentelor, prin instrumente legislative și
administrative, precum și instaurarea unei concurențe reale între antreprenori, fapt ce va duce
la liberalizarea pieței, dar și a politicii de prețuri;
 Elaborarea proiectului de Lege cu privire la monopolurile naturale;
 Eliminarea continuă a serviciilor publice ineficiente și depășite de timp și implementarea pe
scară largă a soluțiilor TIC în serviciile publice prestate mediului de afaceri și cetățenilor;

11
  Efectuarea semestrială a sondajelor exportatorilor şi investitorilor cu privire la existenţa
barierelor în activitatea acestora.
 Încurajarea mediului de afaceri prin organizarea evenimentelor de informare și instruire
privind aplicarea directă la fonduri europene/internaționale pentru care Republica Moldova
este eligibilă.

4. Atragerea investițiilor

Acţiuni imediate (2015):

 Crearea Consiliului pentru promovarea proiectelor investiţionale de importanţă naţională

(conform Legii nr.182/2010 cu privire la parcurile industriale), ceea ce va permite atragerea
în economia naţională a investiţiilor strategice și implementarea proiectelor prioritare;
 Stabilirea monitorizării lunare de către Prim-ministru / Viceprim-ministru (în comun cu
Cabinetul de Miniștri) a evoluției tuturor proiectelor investiţionale de anvergură în faza de
derulare, în vederea soluționării operative a problemelor în cazul apariției acestora;
 Elaborarea Strategiei instituționale MIEPO și reorganizarea instituției, în vederea creșterii
eficienței și asigurării unei activități dinamice a acesteia.
 Amplificarea la maxim a activităților de promovare a oportunităților investiționale ale
Republicii Moldova (cu raportare lunară a rezultatelor în cadrul ședințelor de Guvern) de
către misiunile diplomatice, MIEPO, Cancelaria de stat, Ministerul Economiei etc., în
vederea atragerii companiilor internaționale să înființeze produceri industriale orientate la
export și cu utilizarea intensivă a forței de muncă;
 Atragerea urgentă de către Guvern a programelor externe de finanțare (de tip credite SOFT)
pentru finanțarea proiectelor investiționale importante pentru economia națională (similare
cu creditul polonez);
 Declararea și acordarea priorității absolute pentru proiectele de dezvoltare a infrastructurii în
regiuni în scopul sporirii atractivității investiţionale a regiunilor de dezvoltare ale ţării.

Acţiuni pe termen mediu (2016-2017):

 Aprobarea Strategiei cu privire la atragerea investițiilor pentru promovarea exportului pentru

anii 2016-2020;
 Reexaminarea cadrului normativ în scopul eliminării barierelor administrative excesive care
stau în calea investiţiilor;
 Aprobarea modificărilor în Codul Vamal privind reducerea termenului pentru verificarea
documentelor vamale și de control a mărfurilor și mijloacelor de transport;
 Introducerea responsabilității administrative pentru angajații structurilor de stat acțiunile
cărora dăunează activității agenților economici;
 Accelerarea dezvoltării noilor produse investiționale (zone/subzone economice libere,
parcuri industriale, clustere inovaționale, inițierea noilor proiecte PPP, identificarea activelor
neutilizate ale APL, identificarea obiectelor private etc.), inclusiv la solicitarea investitorilor
în cazul existenței proiectelor investiționale concrete;

12
  Lansarea unui program de anvergură de atragere a investiţiilor străine cu suportul
partenerilor de dezvoltare, care ar putea include și un concurs transparent între marile
companii internaționale de consulting în vederea atragerii potențialilor investitori majori;
 Canalizarea fondurilor naționale de finanțare a agriculturii către crearea infrastructurii post-
recoltare, inclusiv de depozitare și conectare a producătorilor naționali la infrastructura dată;
 Crearea unui Fond de dezvoltare, inclusiv în baza mijloacelor obţinute în urma privatizării
patrimoniului public şi resurselor externe pentru susţinerea implementării proiectelor de
dezvoltare a industriei şi de inovare, precum şi pentru compensarea dobânzii bancare la
creditele acordate de băncile comerciale pentru realizarea proiectelor de retehnologizare;
 Asigurarea traducerii actelor normative ce reglementează activitatea investitorilor în limba
engleză, cu plasarea ulterioară pe pagina-web a instituţiilor de resort.

5. Politici de competitivitate

Acţiuni imediate (2015):

 Implementarea fără rezerve a măsurilor prevăzute în Foaia de parcurs pentru ameliorarea

competitivităţii Republicii Moldova (HG nr.4 din 14.01.2014);
 Asigurarea întreprinderilor sectorului real al economiei cu credite la rate a dobânzilor
accesibile prin elaborarea mecanismului concret de motivare a băncilor comerciale în acest
sens.

Acţiuni pe termen mediu (2016-2017):

 Susținerea activităților inovaționale, încurajarea inovațiilor și transferului de tehnologii prin

identificarea rapidă a structurii instituționale a domeniilor cercetare-dezvoltare, inovare și
transfer tehnologic și dezvoltarea cadrului legal în domeniu.

13
 Concluzii

Principalele cauze a crizelor economice studiate și evidențiate de literatura de

specialitate sunt: mecanismul economiei capitaliste sursa crizelor (Karl Marx),
progresul tehnic și inovația (Schumpeter), excesul de bani pe piața (Hayek),
expansiunea creditelor (Mises), liberalizarea capitalului (Arthus), supracapitalizarea,
realizarea de speculații fără fonduri proprii (Jaquilant) și piețele insuficient
reglementate (Stiglitz).
Actuala criză economică a fost provocată de lipsa unor reglementări, neglijarea sau
chiar încălcarea reglementărilor din sistemul financiar şi mai ales în sectorul de
credite şi care au ajuns să aibă efecte la nivel global. Iar toate acestea nu au nicio
legătură cu contradicţia dintre cererea şi oferta de bunuri, cu contradicţia dintre
valoarea şi plusvaloarea creată de muncitori şi nici cu alte contradicţii din cadrul
sistemului de producţie capitalist.
Astfel, această situație a dezvăluit necesitatea promovării unei noi viziuni asupra
competitivității și a unei noi abordări între maximizarea profiturilor pe termen scurt și
crearea de valori sustenabile pe termen îndelungat. Trebuie, de asemenea, să se țină
seama de creșterea economică durabilă și de crearea de locuri de muncă sustenabile.
O morală sănătoasă a afacerilor și a valorilor poate contribui la ieșirea din criză.
În concluzie, se doreşte din partea autorităţilor creşterea competitivităţii
întreprinderilor, creştere care este strâns legată de creşterea bunăstării mondiale atât
prin asigurarea unor locuri de muncă bine plătite, a unor produse şi servicii de calitate
şi ecologice, cât şi prin asigurarea unui mediu concurenţial corect. Printre soluţiile de
redresare economică și de remediere a efectelor crizei se găsesc și creşterea
competitivităţii întreprinderilor, ce poate fi realizată prin armonizarea şi simplificarea
raportărilor financiare.

14
 Bibliografie

I. Manuale, monografii şi lucrări didactice:

-Allen, R. (2009). Financial Crises and Recession in the Global Economy, Edward Elgar Publishing, -
Cheltenham
- Artus, P. (2006). La resolution des crises dans les pays émergents, Ecomomica, Paris
-Artus, P. (2008). La crise financière: causes, effets et réformes nécessaires, Presses Universiairea de France,
Paris Artus, P.,
-Betbeze, J.-P. (2009). De la crise des “suprimes” a la crise mondiale, La Documentation Francaise, Paris ----
Artus, P., Pastre, O. (2009). Sorties de crise: ce qu’on ne nous dit pas, Ce qui nous attend, Perrin, Paris ---
Badrus, Gh. (1988). Economiile naţionale, Editura Politică, Bucureşti
- Berca, A. (2011). Crizele economice şi ciclicitatea lor, Editura Institutul European, Iaşi, 2011 Boncouer, J.,
Thouement, H. (2004). Histoire des idees economique. De Platon a Marx, Armand Colin, Paris
-Juglar, C. (1862). ”Des Crises commerciales et leur retour periodique en France, en Angleterre, et aux Etats-
Unis”, Paris, ftp://ftp.bnf.fr/010/N0106072_PDF_1_-1DM.pd

II. Site-ografia:

https://www.academia.edu/10176761/Criza_economica
https://www.scribd.com/doc/192563995/Criza-Economica-in-Republica-Moldova
https://vox.publika.md/economie/efectele-crizei-economice-asupra-republicii-moldova-271491.html
http://www.ipe.ro/RePEc/vls/vls_pdf/vol12i4p51-59.pdf

15