JOCUL DE MIŞCARE-O NECESITATE ÎN GRĂDINIŢĂ

În dezvoltarea personalităţii , la copiii mici, toate activităţile spontane capătă caracter de joc.
Pentru ei, el este un scop în sine , care le face plăcere, îi bucură. Jocul este în acelaşi timp un mijloc
prin care copilul învaţă să se afirme şi să cunoască lumea înconjurătoare. Prin joc copilul îşi dezvoltă
funcţiile latente, ajunge la un mod superior de comportare şi astfel creşte, se depăşeşte, evoluează.
Jocul are o putere imensă în viaţa copiilor de vârstă preşcolară. Jucându-se, copiii muncesc, învaţă, se
dezvoltă cognitiv, socioafectiv şi psihofizic, îşi exersează limbajul interacţionând cu cei din jur.
Jocul şi joaca sunt instrumente necesare cunoaşterii şi dezvoltării armonioase a celor mici. Cu
cât copiii încearcă mai multe jocuri, cu atât mai mult li se dezvoltă capacităţile fizice şi psihice . Din
cele mai vechi timpuri , înainte de a exista păpuşile, roboţii, animalele de pluş, copiilor le-a plăcut şi au
simţit nevoia să se joace . Pentru a se juca ei au nevoie de jucării cu o utilitate anume( o lopăţică pentru
nisip, maşinuţe pentru curse, etc). Ei pot exersa- şi acest lucru este bine venit - jocul simbolic, adică
jocul în care un obiect poate reprezenta un altul( un băţ poate fi un căluţ, doua frunze pot fi mâncarea
pentru ursuleţ). Şi părinţii au datoria de a se implica în jocul copiilor şi de a le stimula imaginaţia şi
creativitatea.
O altă consecinţă importantă a jocului este dezvoltarea limbajului copiilor. Prin joc copilul
socializează, deci se integrează în colectivitatea de copii. Urmărind jocul copilului, putem descoperi
stadiul dezvoltării limbajului, deoarece, în cadrul jocului , copilul trebuie să interacţioneze şi să atribuie
funcţii diferitelor obiecte.
Tot prin joc copilul îşi dezvoltă latura afectivă, fiind capabil să identifice emoţii şi să le trăiască.
Cu trecerea timpului, cel mic va fi pregătit să interacţioneze în grup, să participe la jocul social, în
cadrul căruia fiecare trebuie să-şi aştepte rândul. Atât părinţii cât şi educatorii trebuie să acorde
importanţa cuvenită acestei etape esenţiale din viaţa lor .
Eu în cadrul acestui referat o să mă opresc asupra jocurilor de mişcare.Acestea sunt foarte
îndrăgite de preşcolari, satisfăcând în cel mai mare grad nevoia lor de mişcare. Privite prin prisma
elementului „mişcare”, jocurile de mişcare:
- solicită organismul copiilor, întărindu-le rezistenţa fizică şi sănătatea;
- alungă efectele sedentarismului;
- consolidează deprinderile motrice.
Dar ele nu presupun doar executarea unor simple exerciţii, ci şi roluri şi reguli. Din punctul acesta de
vedere:
- dezvolta cooperarea, curajul, stapanirea de sine, perseverenta, o comportare disciplinata; - stimuleaza
competitia, cultiva fair-play-ul;
- creeaza buna dispozitie.
Variatele procedee de organizare şi de desfăşurare a activităţilor de educaţie fizică oferă
posibilităţi multiple de cultivare a trăsăturilor voinţă şi caracter. Educaţia fizică are un rol important în
pregătirea pentru muncă dezvoltând calităţii cum sunt:agilitatea, precizia mişcărilor, perseverenţa. De
asemenea prin dansurile populare, exerciţiile ritmice, activităţile organizate în are liber , li se educă
copiilor simţul ritmului, dragostea pentru frumos.
Atât activităţile de educaţie fizică, cât şi jocurile şi exerciţiile de mişcare pe care le desfăşurăm
constituie pentru copiii preşcolari o adevărată bucurie, ei le execută cu plăcere şi în mod atât de firesc,
încât nu sesizează durata orei şi efortului pe care îl depun. Ţinând seama de aceste aspecte am căutat să
desfăşurăm şi unele jocuri de mişcare în care să se întreacă, de exemplu: Ştafeta cu obstacole, Cursa
automobiliştilor, Mingea prin tunel, Culegătorii de flori şi de fructe, jocuri bogate în elemente
educative care contribuie la formarea şi la dezvoltarea deprinderilor motrice , calităţi necesare copiilor
în şcoală, intenţia colectivului grădiniţei noastre fiind să-I pregătim cât mai temeinic pentru şcoală,
astfel încât copiii să nu întâmpine în clasa întâi nici un fel de greutate.

În ideea că la vârsta preşcolară este bine să-i antrenăm pe copii în cât mai multe jocuri, am executat cu
ei jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice de bază. In acest scop am desfăşurat
jocuri de alergare târâre şi căţărare etc.
Având rezultate deosebit de bune, am desfăşurat cu copiii jocuri pentru dezvoltarea simţului de
orientare în spaţiu. În aceste jocuri copiii participă cu dorinţa de a câştiga şi astfel jocul devine
pasionant, copiii se întrec în alegerea traseelor, cu mai puţine dificultăţi pentru a găsi obiectul plasat
într-un anume loc, pentru a-i pune pe ei în situaţia să-l caute şi să-l găsească. Procedeul acesta are un
efect pozitiv pentru ale dezvolta spiritul de observaţie şi o anumită orientare în spaţiu . Dacă
educatoarea nu se străduieşte să le dezvolte copiilor aceste calităţi de la cea mai fragedă vârstă, mai
târziu cu greu se pot forma şi dezvolta.
În alegerea jocurilor de mişcare am ţinut cont de particularităţile de vârstă, obiectivele urmărite şi
spaţiu. În continuare, prezint câteva exemple de jocuri:
CE S-A SCHIMBAT?
Loc_ sala de grupă
Participanti – copiii grupei
Scop- dezvoltarea spiritului de observaţie
Desfaşurare - Trei sau patru copii se asează unul lângă altul in faţa colegilor ,aşezati in semicerc.
Conducătorul jocului invită alţi 2 copii să se uite cu atenţie la ei, să observe şi să memoreze poziţia
şi/sau ţinuta lor vestimentară. După 60 de secunde de examinare vizuală, cei 2 copii părăsesc camera,
iar cei 3-4 copii ,stabiliţi iniţial, fac schimbări în ceea ce priveşte poziţia , locul şi îmbrăcămintea lor(
îşi schimbă locurile, hainele, se descheie la nasturi, etc).
Copiii care au ieşit din încăpere sunt chemaţi înapoi şi trebuie să remarce schimbările survenite în
legătură cu copiii observaţi. Va fi câştigător cine are spirit de observaţie mai dezvoltat şi va remarca
mai repede şi mai multe schimbări.

BROASCA-N CERC
Loc – sala de grupă sau în aer liber
Participanţi- copiii grupei
Scop- dezvoltarea deprinderilor motrice
Desfăşurare- Se împart copiii in echipe de pâna la 10 membrii. Fiecare echipă formează un cerc, iar
membrii fiecărei echipe primesc câte un număr. La o comandă, toţi participanţii cu numărul 1 pornesc
în jurul cercului format de propria echipă, sărind ca broasca. În momentul în care revin la locul lor în
echipa, pornesc cei cu numărul 2 si asa mai departe.
Echipa care termină prima, câstiga.
Jocul se poate repeta prin schimbarea modului de deplasare – sărituri într-un picior, alergare în patru
labe, alergare cu spatele, etc.

IMITĂ-MĂ
Loc – în aer liber sau în sală
Participanţi – copiii grupei
Scop – dezvoltarea vitezei, a imaginaţiei şi a expresivităţii
Desfăşurare – Participanţii la joc stau aşezaţi în linie, având în faţa lor, la 2-3 metri, un copil , care
mimează, făcând tot felul de mişcări, iar ceilalţi trebuie să- l imite întocmai.
Când cel care este imitat, atinge solul cu ambele mâini, el trebuie să se întoarcă şi să fugă repede,
urmărit de ceilalţi, până la un reper stabilit. Dacă este prins înainte de a ajunge la reper, schimbă locul
cu acel copil , care va relua mima. Dacă nu, tot el va relua jocul.
 JOS, SUS
Loc – în aer liber sau în sală
Participanţi – copiii împarţiţi în echipe
Scop- dezvoltarea mobilităţii
Desfăşurare - Echipele, una lângă alta, au jucătorii aranjaţi în coloană câte unul, cu distanţa dintre
componenţii echipei de circa 1 metru. Primul jucător al fiecărei echipe transmite, la un semnal, mingea
în spate, pe deasupra capului său, iar al doilea o ia şi o rostogoleşte mai departe, printre picioarele
depărtate, celui din spatele său. În acest fel, alternativ, mingea trece pe la toată echipa. Ultimul din
echipă primind mingea, se duce cu ea în faţa echipei şi o transmite în acelaşi mod, pâna ajunge iarăşi la
ultimul jucător. Echipa ai cărei jucători revin mai repede pe locul iniţial, câştigă jocul, care poate fi
repetat de 2-3 ori.

MINGEA ÎN COŞ
Loc- În aer liber sau în sală
Participanţi- Copiii împărţiţi în echipe
Materiale – câte un coş de plastic sau o cutie pentru fiecare echipă şi câte o minge de oină, de cauciuc
sau de tenis pentru fiecare participant.
Scop – dezvoltarea îndemânării.
Desfăşurare – Copiii din fiecare echipă, având câte o minge în mână, stau pe linia de aruncare , cu faţa
la un coş aflat la distanţă convenabilă. La semnalul conducătorului de joc, primii din fiecare echipă
arunca mingea, căutând să o introduca în coş. Copiii care au aruncat mingea ocupă ultimul loc de la
echipa din care fac parte. Câştigă echipa care a introdus în coş numărul cel mai mare de mingi. Jocul
se repetă de 2-3 ori.
Jocurile de mişcare, exerciţiile de educaţie fizică, precum şi activităţile desfăşurate de noi în
grădiniţă ne- au dat posibilitatea să costatăm că după o muncă stăruitoare, copiii noştri merg Ia şcoală
cu bogate cunoştinţe de educaţie fizică, formaţi suficient pentru a răspunde sarcinilor prevăzute de
programa clasei întâi.
Copiii sunt dornici să ia parte la astfel de activităţi iar noi educatoarele, suntem datoare să
găsim mijloacele şi metodele cele mai variate, care să contribuie la creşterea eficienţei activităţii de
educaţie fizică în învăţământul preşcolar, la asigurarea dezvoltării armonioase, îmbogăţirea
potenţialului motric, călirea organismului , formarea obişnuinţei şi a plăcerii de a practica sistematic
exerciţiile fizice.

Bibliografie:

1. BARCAN-TICALIUC , 1979 “1001 de jocuri pentru copii”, Editura Sport-Turism , Bucuresti ;

2. BARTA,A-DRAGOMIR,P , “Deprinderi motrice la prescolari”, Ed.V&I Integral , Bucuresti , 1995;
3. CHIRITA,G 1980 “Educatie prin jocuri de miscare”, Editura Sport Turism , Bucuresti;