Scurta cronica a Annei Magdalena Bach Traducere, prefata si note de GEORGE SBARCEADescrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei BACH, ANNA MAGDALENA Scurta cronicd a Annei Magdalena Bach / Anna Magdalena Bach; trad. de George SbArcea. - Ed. a 2-a - Bucuresti: Humanitas, 2007 ISBN 978-973-50-1266-3 I. Sbarcea, George (trad.) 78(498) Bach,}.S. 929 BachJ.S. Traducerea a fost facuta dupa versiunea din limba germana: Die kleine chronik der Anna Magdalena Bach Leipzig, 1930 © HUMANITAS, 2007, pentru prezenta versiune romaneasca EDITURA HUMANITAS Piata Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, Romania tel. 021/317 1819, fax 021/317 18 24 www.humanitas.ro Comenzi CARTE PRIN POSTA: tel. 021/311 23 30, fax 021/313 50 35, C.P.C.E. - CP 14, Bucuresti e-mail: cpp@humanitas.ro wwwiibrariilehumanitas.roPREFATA Nu se stie precis cine este autoarea Scurtei cronici a Annei Magdalena Bach. Se stie doar ca este o scriere apocrifa si cd, absorbita in durerea ei, viduva canto- rului din Leipzig nici n-ar fi fost capabila sa-si ia ci- titorii de mand cu atata siguranta si sa-i ducd la tinta, intocmai ca un scriitor experimentat, cu singura con- ditie de a i se acorda incredere. Scurta cronicd nu are nimic din glasul sovaitor, din respiratia scurta si intre- taiata a scriitorilor ocazionali care incearcd sd recon- stituie cu tehnica mozaicarilor pe omul viu, cu existenta lui de fiecare zi, cu bucuriile si suferintele lui nestiu- te. Dimpotriva, mijloacele simple ale naratiunii si echi- librul constructiei ei acorda intregii biografii caracterul unei reusite depline in cadrul genului. Ea deschide o fereastra larga asupra umanitatii complexe a lui Johann Sebastian Bach, patrunzand dincolo de experientele personale ale artistului cu scopul de a descoperi 0 sin- teza inedita a lui, adeseori prin redarea unor episoade colorate liric si, aparent, lipsite de alta semnificatie decat aceea a pitorescului biografic, dar cu un talc profund in interpretarea psihologica. Poate ca editorii, cici au fost doi — unul de limba engleza, la Londra, indicand ca autoare pe Esther Meynell, altul de limba german, la Leipzig, fara in- dicarea vreunui autor sau traducdtor — au voit, pare-se, sa-i invite pe cititori sa-si puna intrebarea: ce-ar fi fost dac4 scurta cronica ar fi aparut in timpul ct traia 5vaduva lui Bach? Fara indoiala, primul lor gand este ca ea ar fi constituit un important eveniment de cul- turd al acelui secol al XVIII-lea, care a dat nastere Scri- sorilor persane de Montesquieu, Célatoriilor lui Gulliver de Swift, Contractului social de Rousseau, Suferintelor tandrului Werther de Goethe si volumelor Enciclopediei. Dar ea ar fi contribuit in primul rand la iscarea cu cel putin o suta de ani mai devreme a cultului universal pentru opera compozitorului ale carui lucrari dormeau, cufundate in uitare, pe rafturile bibliotecilor princia- re sau in arhiva consistoriilor luterane, declansand, prin rasunetul ce |-ar fi putut trezi in constiinta con- temporanilor, un puternic curent in favoarea celui mai mare dintre muzicienii daruiti omenirii de Germania. Publicarea acestei biografii, al carei lung monolog este o necurmata relatare de fapte de viata, debitate fara fantezia unei Seherezade, dar cu gustul sigur al unui estet, a starnit o valva destul de mare chiar in secolul nostru. Criticii contemporani, dezarmati de au- tenticitatea principalelor date biografice, au fost siliti sa confirme ca lucrarea urmareste de aproape eveni- mentele omologate ale vietii lui Bach si, in acelasi timp, are darul sa captiveze si sA emotioneze. Pentru a face sesizabile dimensiunile genialului muzician, autoarea a stdruit mereu asupra preocupari- lor lui de creatie, asupra travaliului migalos de cizelare neincetata de catre el a fiecdrei lucrari mai importante, care i-au angajat intreaga energie, ca si cum un téaram de vis ar fi scapat legilor de gravitatie fizica si socia- 1a si s-ar fi desfacut, in plin soare, intre zidurile acope- rite de igrasie ale stravechilor burguri germane pe care Bach le-a intinerit prin prezenta lui. Cu toata obser- vatia obiectiva a faptelor, ochiul autoarei nu s-a pu- tut obisnui ins4 cu nemarginita splendoare si maretie a lui Bach. Cu atat mai mult este meritul ei de a fi in- cercat, totusi, s4 vada ceea ce multora dintre asculta- 6torii muzicii lui pare sa le scape in intregime: pe omul viu, in care clocotesc sevele vietii, atributele tempe- ramentale ale artistului avand siguranta neclintita a propriei sale valori si care lupta, spera, aspira cdtre per- fectiune si sufera, pe langa putinele satisfactii ce i-au fost harazite, multe infrangeri dureroase. Anna Magdalena care povesteste sau, mai precis, in numele careia ne sunt povestite toate acestea, nu s-a multumit s4 admire doar scdpararile diamantine ale izvorului de muzica tasnit din sufletul lui Johann Sebastian Bach, ci a voit sd stie de unde vine suvoiul si ce se ascunde in adancul lui. Acesta este, pare-se, unul din meritele principale ale crtii. Cu sentimen- tul de curiozitate al scriitorilor de profesie, narand sim- plu faptele si alegand bine momentele de viata intima evocate, ea a penetrat in aliajul misterios de geniu si trud& din care era plamadit Bach. fl simtim zbatan- du-se sub teroarea unor mérunti despoti locali, silit sd ceard si si accepte protectia principilor germani spre a se elibera intr-o oarecare masura de servitutile ce-i incdtuseaza personalitatea. Creand intr-un climat os- til artei, el a raspuns adesea nedreptatii prin aceeasi nedreptate — detaliu ce ni-l apropie pe compozitor mai mult decat 0 poate face descrierea, oricat de ama- nuntita, a imprejurarilor in care s-a nascut de pilda Arta fugii sau Clavecinul bine temperat, chiar daca peste acestea adie boarea eternitatii. Intuim in astfel de frag- mente acea personalitate secreta, mai adanca decat aparentele, care, desi se manifesta in viata de toate zi- lele la fel cu aceea a oamenilor obisnuiti, ascunde ge- niul creator, pe artistul nemuritor, arareori, revelat pe deplin de biografi. Oricine a scris Scurta cronicd, este sigur ca a gasit calea cea mai potrivita pentru a-l descoperi pe omul Bach in oceanul de muzica pe care a compus-o, pen- tru a intelege dificultatile luptei pe care el a dat-o cu 7lumea lui contemporand ca sa-si poata turna ideile si simtirea intr-o opera de arta nepieritoare, asociata cu eternitatea si absolutul, pentru a ghici nostalgia lui ne- curmata de intoarcere intr-o sclipitoare nefiinta. Anna Magdalena marturiseste in mai multe randuri c4 Bach a manifestat o inspiratie deosebita de cate ori l-a preocupat gandul mortii, care l-a obsedat in per- manenta. in acele momente, contrapunctul lui sugerea- z& prapastii de proportii cosmice, poate haurile c&scate fara fund ale spatiilor interplanetare. Daca ideea sfar- sitului a fost o sursa de creatie pentru aceasta ,,cea mai cereascd muzica a lumii”, cum se pare sa-i fi spus Mozart, faptul se explicd nu numai prin adanca lui re- ligiozitate, ci si prin dispretul si invidia, refulate sub pojghita subtire a conventiilor si intereselor de socie- tate, in mediul cdrora s-au desfasurat principalele momente ale vietii compozitorului, fara un rasunet de- osebit in constiinta vremii. Desi temele biblice dictea- za subiectul si schema mai larg4 a multora dintre lucrarile sale importante, asa cum araté Anna Mag- dalena si asa cum bine stim din titlul si continutul compozitiilor, sentimentul celor mai frumoase parti ale lor ramane cu toate acestea dragostea de viata, iubi- rea, increderea in semeni, melancolia dezamégirilor. Din pricina originii lui burgheze si a lipsei de avere, Bach a avut destule motive de dezamagire, cdci se afla mereu la cheremul unor oameni pentru care singurul atribut de pret era titlul nobiliar. Acestia n-au inte- les nimic din suferintele geniului traind in conditii ne- prielnice si impiedicandu-se de obstacole meschine, care au provocat de atatea ori esecul, pe plan social, al nazuintelor sale spre demnitate si independenta, chiar dupa ce faima ii ajunsese departe. De aceea, nu poate s4 nedumireasca pe nimeni politetea manifes- tata de el fata de cativa printi si fata de regele Prusiei, 8care s-au straduit sa-i arate atentia si protectia lor, desi bunavointa asta era interesata. Speranta unei schimbari spre bine a starilor din tara sa faramitata politic n-a putut sa incolteasca in sufle- tul lui Bach, desi el si-a dat seama de oprimarea per- sonalitatii printr-un conventionalism social sterp, lipsit de spirit civic. Raporturile dintre artisti si clasele do- minante aveau sa dobandeasca de altfel solutii si for- me noi abia mai tarziu, odata cu aparitia lui Goethe, Schiller, Kant si Fichte, a cdror nastere a coincis aproa- pe cu moartea marelui compozitor. Neavand intot- deauna aprecierea acelora pe care ii slujea, ranit in vanitatea lui de om si artist, suferind injosiri pe care nu le merita, el a gdsit un refugiu, usor de inteles pen- tru cine cunoaste mentalitatea timpului, in consolarea teologica a unei existente spirituale dupa moartea fi- zica, consolare alimentata si de clipele privilegiate ale muzicii, in care nazuintele sale spre fericire par implinite. Mai mult insa decat pe promisiunea unei supravie- tuiri metafizice, Bach a cdutat sa-si tintemeieze echili- brul moral pe activitatea de creatie, de interpretare si de educatie muzicala. El a fost un mare muncitor, sta- panit de un rar scrupul artistic, ducand existenta unei adevarate mucenicii muzicale, cu putine analogii in istoria acestei arte. Ciclul saptamAnilor a inceput pen- tru el, timp de o jumatate de veac, cu muncd si s-a im- plinit, de fiecare data, tot cu ea. Nu se cunoaste nici un alt compozitor care sa fi avut mai putine satisfac- tii profesionale si succese publice decat Bach. Orga, clavecinul si pianul inca destul de primitiv al acelei epoci, au fost, impreund cu afectiunea familiei sale, sin- gurele compensatii pentru umilintele indurate din partea patronilor lui inzestrati cu prea putine calitati umane. Refuzand sa se complaca in slujba de curtean, mai dispretuita decat aceea de diplomat sau soldat, gcu toate c& ea ii oferise un oarecare adapost de griji- le imediate ale existentei, a preferat o slujba de can- tor la Leipzig, care, in raport cu stipendiul curtilor princiare, insemna 0 situatie de provizorat si nesigu- ranta. Desi iubea natura si s-ar fi simtit fericit in to- varasia padurilor si apelor, viata i-a refuzat pana si aceasti bucurie modesta, la indemana oricui. In afa- ra de cateva scurte voiajuri, datorite nu atat calitati- lor artistice sau prestigiului rutinei muzicale, cat faimei ce-o castigase ca specialist fara egal la vremea lui in mecanismul orgilor, el a ramas tot timpul prizonierul indeletnicirilor sale de pedagog si artist instrumentist. Pasiunea cheltuita pentru desavarsirea fiecarui ama- nunt al tehnicii instrumentelor cu claviatura, prea putin apreciata de contemporanii sai, ramane si ea un document impresionant al constiintei lui artistice. Toate acestea afla ecou fidel in cronica Annei Mag- dalena, in care ni se zugraveste un portret veridic al marelui muzician. Ascultam parca si noi muzica lui sine auzim cAntecul nostru intim, cdci sunetele declan- seaza in noi, prin magia greu de explicat a artei, to- rente de emotii si sentimente. Cititorul desluseste neincetat in povestire efortul spre logica, pondere si mdasura, trasdturile principale ale oricarei biografii bune, carora li se adauga stropul de aur al poeziei. Esti invitat sa atingi, impreund cu naratoarea, miezul sen- sibilitatii si al fortelor creatoare din Bach in pasaje ca acesta: ,,Am intrat odata pe neasteptate in incapere, in timp ce el scria solo-ul de alto «Ah, Golgota» din Patimile dupa Matei. Cat m-a tulburat cand am vazut fata lui, de obicei atat de calm si de un rosu atat de proaspat, cenusie si scdldata de lacrimi! El nu m-a 24- rit, astfel ca m-am furisat tiptil afara, m-am asezat pe treapta din fata usii si am plans si eu...” Numai 0 femeie care iubeste sau un autentic scrii- tor putea sa istoriseasca atat de simplu si de emotio- IOnant un fapt divers. Numai o fiinta profund sensibi- 14 la frumusetea nemuritoare a muzicii era capabila sA remarce lipsa de margini a artei lui Bach, compa- rabila cu nemarginirea universului insusi. Tonurile ei se impletesc ca niste flacdri, gamele si arpegiile sunt fluvii de foc si razbat, uneori, din armoniile ei fulge- re, voci si miresme, de parca ar vrea sa Se joace cu as- cultatorii. Anna Magdalena isi recunoaste, prin condeiul autoarei, impresia pe care a avut-o in mai multe randuri ca arta grandioasa a sotului ei ti depa- seste capacitatea de intelegere. I-a substituit insa in- totdeauna iubirea — 0 iubire amestecata cu oarecare teama, de cate ori si-a dat seama de singuratatea lui Bach, apasatoare si continua, de maretia tragicé a mu- zicii lui care sterge amintirile, fericirea, nefericirea, do- rul de lucruri si de fapturi, impingand spiritul spre gustarea bucuriilor abstracte, spre lumea fara hotare a imaginatiei. O cufundare atat de completa in creatie pune, de obicei, lumea intre paranteze. Cu toate acestea, Johann Sebastian Bach nu a pierdut niciodata din vedere cele doua tendinte fundamentale ale firilor prezente in uni- versul social al timpului lor: stima de virtute si dorin- ta de fericire. Cronica — dupa lectura c&reia cititorii ramadan cu convigerea ca viata tuturor acelora care n-au cunoscut muzica lui Bach este irosité — ii recapitu- leaza existenta la acest nivel omenesc, fara s& uite su- fletul ars de setea stelelor al unuia dintre cele mai mari genii muzicale ale lumii. GEORGE SBARCEACapitolul I Cum s-a ivit capelmaistrul Johann Sebastian Bach din vuietele orgii, asemenea Sfantului Gheorghe, cum singuratica auditoare a fugit infiorata din bisericd, si cum a devenit tandra Magdalena sotia atotputernicului Bach, pe care |-a inteles cu desivirsire, pentru ca-i era drag din tot sufletul. Am primit azi, in singuratatea mea, 0 vizité care mi-a inveselit inima. M-a c4utat Caspar Burghollt, alta data cel mai iubit dintre discipolii scumpului meu Se- bastian, imbatranit si dansul intre timp. I-a trebuit insa o oarecare staruinta ca s4 poata da de urma batranei doamne Bach in parasirea si saracia ei, de cand zile- le fericite ale familiei au fost prea curand date uitarii. Avem multe s4 ne impartasim unul altuia, batra- nul si cu mine. El vorbea de succesele sale modeste, osebi despre cel care ne parasise, lui maestru, iar mie sot. Dupa ce, in convorbirea noastra prieteneasc4, am reinviat multe amintiri minunate in anii aceia fara sea- man, Caspar a rostit cdteva cuvinte care imprumuta pe neasteptate un rost mai adanc vietii mele de sin- gurdtate si rastriste. — incearca sa scrii o scurt& cronic& despre viata bar- batului ilustru — m-a imboldit el. L-ai cunoscut doar mai bine decAt oricare altul. Cauta sA poves- testi toate cate ti-au ramas intiparite in minte despre Bdansul. De buna seama ca inima domniei tale credin- cioas4 n-a uitat prea multe. Descrie-i cuvintele, privi- rile, viata si muzica. Lumea a cam inceput sa-i nesocoteascd memoria, insa el n-a fost dat uitdrii pen- tru totdeauna. Omenirea nu-l poate amuti prea mul- ta vreme si, intr-o buna zi, are s&-ti fie recunoscdtoare pentru toate cate fi vei impart&si despre dansul. Acestea au fost cuvintele lui Caspar si, indata dupa plecarea lui, m-am grabit sa le consemnez, deoarece fie c& se vor implini cele spuse de el despre posteri- tate, fie cA nu se vor implini, voi afla — dandu-i as- cultare — o dulce consolare a singuratatii mele. L-a cunoscut de aproape pe Sebastian si i-a fost profund devotat, la fel ca toti discipolii destul de copti la minte spre a-i intelege maretia sufleteascd, deoarece, daca stau s4 ma gandesc bine, numai zburdalnicii elevi ai scolii Sfantul Toma au fost pentru el o plaga. Abia mi-a ramas ceva din toate cate i-au apartinut lui Sebastian. Obiectele de un oarecare pret au fost van- dute sau impartite intre noi, atat de multi la numéar. MA covarseste amaraciunea la gandul ca n-am putut pastra nici macar tabachera lui de aur cu incrustatii de agata, care-i fusese atat de draga. De cate ori am vazut-o in mana lui, de cate ori i-am umplut-o cu tutun! Ea a fost gasita insa prea valoroasa ca sa fie 1- sata vaduvei lui, astfel incat s-a vandut, iar banii s-au impartit intre noi. Dar chiar daca n-as avea nimic din toate cate mi-ar putea aminti de el, cerul imi este martor ca nici nu am nevoie de asa ceva, pentru ca izvorul nesecat al adu- cerilor aminte ma impiedica sa-l dau vreodata uita- rii. Desi sunt saraca si parasita, traind din milosardia orasului Lipsca, desi sunt batrana — ieri am implinit cincizeci si sapte de ani, am, asadar, cu sapte mai pu- tini decat avea el cand ne-a parasit pentru totdeauna — n-ag vrea sa renunt la sdracia mea pentru o batranete 4cat de fericita si frumoasa, daca pentru ea mi s-ar cere ca pret sa nu fi fost sotia lui. Cred de altfel, cA in toata Thuringia n-au fost de- cat doua femei fericite cu adevarat: Maria Barbara Bach!, vara si prima lui sotie, si cu mine, care i-am fost sotia a doua. Pe amandoua ne-a iubit deopotriva, insa uneori ma gandesc surazand ca pe mine m-a iubit, to- tusi, mai mult decat pe Maria Barbara, deoarece, gra- tie ursitei, i-a fost dat sa ma poata iubi timp mai indelungat. Maria Barbara i-a fost sotie numai timp de treispre- zece ani, dupa care s-a stins, sarmana, tocmai cand Se- bastian il insotea pe printul Leopold de Anhalt-Céthen intr-una din calatoriile lui. Al doilea dintre fiii sai, Emanuel, cu toate cd era pe atunci foarte mic, n-a ui- tat niciodata durerea tatalui sau cand, inapoindu-se acas, i-a gasit pe copii orfani, iar pe sotie, pe care la despartire o lasase sdnatoasa si plina de voiosie, stri- vita sub bulgarii mormantului. Biata Barbara a inchis ochii pe vecie fara sa poata primi de la el 0 ultima pri- vire sau un cuvant de bun ramas! 1 Maria Barbara Bach (1684-1720) era fiica lui Johann Michael Bach (1648-1694) din Gehren, var primar cu Ambrosius Bach (1645-1695), din Eisenach, tatal lui Johann Sebastian Bach. Pri- ma sotie a compozitorului a fost astfel vara de gradul al doi- lea cu sotul ei. Cas&toria lor s-a incheiat la 17 octombrie 1707. ? Karl Philipp Emanuel Bach (1714-1788) a fost al cincilea co- pil nascut din casatoria lui Johann Sebastian Bach cu Maria Barbara Bach si al doilea dintre cei care au supravietuit. Po- reclit ,berlinezul” sau ,hamburghezul”, el a cultivat melodia usoara, ,galanteria” pianisticd franceza, preluand de la parin- tele siu doar modul de armonizare. {n 1740, a fost pianistul de curte al lui Frederic cel Mare, rege al Prusiei, mare amator de flaut, el insusi bun cunoscator al instrumentului. Karl Philipp Emanuel Bach a raémas la curtea Prusiei pana in 1767, fiind angajat apoi, in calitate de director muzical al bisericilor din Hamburg, ca succesor al lui Telemann. ISCand ma gandesc la felul cum am dat intaia oara ochii cu dansul, anii scursi intre timp se topesc ca si cum nici n-ar fi fost, si revad totul in fata mea limpede si deslusit. in neméarginita lui bundatate, tata ma lua adesea cu d&nsul in scurtele sale voiajuri, indeosebi cand avea prilejul de a auzi muzica, cunoscéndu-mi dragostea pentru aceasta arta sublima. fn iarna anului 1720, l-am insotit la Hamburg, pentru a vizita pe unchiul si pe mitusa lui. in biserica Sfanta Ecaterina din acel oras se afla o orga foarte valoroasa. Avea patru claviaturi si pedale; pe prietenii melomani ai tatei ii auzisem vor- bind in repetate randuri despre ea. A doua zi dupa sosirea mea la Hamburg, am ple- cat s4 fac niste cump4raturi pentru matusa. La inapo- iere, trecdnd prin fata bisericii, m-am furisat induntru ca sa vad orga. Deschizand usa, am auzit pe cineva cantand la ea. Din intunericul bisericii navalea inspre mine o muzica atat de divina, incat parea ca izvoras- te de sub degetele unui arhanghel. Am facut tiptil cati- va pasi si m-am oprit ca sd ascult. Am ridicat privirea catre orga zidita in galeria apuseand; fluierele ei gi- gantice se indltau pana in tavan, frumoasele-i sculp- turi scanteiau brune si aurii, dar pe organist nu l-am vazut nicdieri. Nu stiu cat am stat astfel in biserica pustie, ferme- cata de vraja sunetelor, cu picioarele inradacinate parca in lespezile de piatra si pierzand desavarsit orice no- tiune despre timp. Eram atat de rapita de suvoiul de muzica, incat am ramas nemiscata chiar atunci cand vazduhul fu cutre- murat de bubuiturile unor acorduri glorioase, dupa care se facu, brusc, tacere. Asteptam parca sa urme- ze un nou tunet ceresc din fluierele orgii, insa, in lo- cul lui, organistul se ivi de dupa instrument si porni spre scara ce cobora in biserica. Ma zari, in timp ce Ioa : =a Pedag eu m& mai uitam cu ochii holbati privit o clipa, deoarece ma speriasem atat de tare de aparitia lui neasteptata, incat ramasesem pironita lo- cului. Imi vine sa cred azi cA daca, dupa muzica aceea sublimé, s-ar fi ivit Sfantul Gheorghe insusi, as fi fost mai putin surprinsa decat la vederea unei fapturi in carne si oase. Am simtit c4 sunt patrunsa de un ne- grait fior si, ridicand de jos pelerina pe care o scapasem din mand, am iesit val-vartej din biserica. Tremuram din toate madularele. Ajunsa afara si simtindu-ma in si- guranta, m-a cuprins mirarea la gandul purtarii mele neghioabe, pentru ca nici chiar severa mea matusd n-ar fi gdsit nimic rau in faptul c& intrasem in bisericé s4 ascult orga. Nu stiam cine poate sa fie organistul. Cand insa, la cind, am povestit tatalui meu aventura ce-o avuse- sem, fara sa pomenesc nimic, fireste, de privirea aceea, de tremurul ce ma cuprinsese si de fuga mea din bi- serica, tata exclama: — Nu putea sa fie altul decat Johann Sebastian Bach, capelmaistrul printului de Céthen. Maine dimi- neat& c4nt& pentru domnul Reinken’ la biserica Sfanta Ecaterina. Ma duc impreund cu cativa domni sa-l as- cultém. Am s&-i spun ce mult i-a indragit fata mea fe- lul de a canta. Daca te-ar auzi cantand, privighetoarea tatii, poate ca ar compune si pentru vocea ta vreo me- lodie. Am rosit sfioasa, si l-am rugat pe tata s4 nu-i pome- neasca nimic capelmaistrului de mine. Cu cat roseam 3 Jan Adam Reinken (1623-1722) este socotit de istoria mu- zicii unul din reprezentantii de frunte ai orgii in nordul Ger- maniei, inclinat spre virtuozitatea instrumentala, in dauna altor elemente ale interpretarii. Ca s4-] poata auzi cantaénd, Johann Sebastian Bach a facut drumul pe jos, in tinerete, de la Liineburg la Hamburg, unde Reinken era organist al bisericii Sfanta Eca- terina, incepand din anul 1663.ins& mai tare, cu atat crestea si buna dispozitie a tatei, care pretindea cé m-am indragostit de fracul organis- tului, devreme ce, in timpul cat canta nu puteam sa-i vad fata, si pe deasupra capelmaistrul Bach nu era omul care sa faca ochi dulci fetelor. Tata s-a dus a doua zi la concertul din biserica Sfan- ta Ecaterina. La inapoiere, l-am coplesit cu intrebari. Vorbea despre el cu o admiratie plina de insufleti- re. Spunea ca niciodata nu i-a fost dat sa auda orga astfel cantata si ca, fara doar si poate, nici n-are s-o mai auda vreodata decat, poate, de catre aceleasi mAini. Ne adunaseram toti in jurul lui si il ascultam. Ne-a povestit c& organistul cantase doua ceasuri fara in- trerupere, dupa care daduse frau liber fanteziei sale, improvizand catva timp pe tema coralului La raul Va- vilonului si obtinand din instrument, cu ajutorul pe- dalelor, pasaje minunate. Tata ne spunea uluit ca Bach folosea pedala dubla cu usurinfa cu care altii canta gama cu o mana. Apoi executase o fantezie si fuga in sol minor‘, compuse cu putin inainte. Era o piesa ne- grait de frumoasa, vibranta si plina de stralucire. Mai tarziu am auzit-o si eu cantata adesea de el si mi-a pla- cut nespus de fiecare data. imi place mai cu seamé in- ceputul fugii. Ce bucurie nepamanteasca, ce jubilare razbate din sunetele ei! Cand Sebastian sfarsi minu- natul lui concert, domnul Reinken, organistul de pana atunci al bisericii, se apropie de el. Reinken avea pe acea vreme nouazeci si sapte de ani. Toata lumea stia ca el este din cale-afara de gelos si foarte vanitos in ce privea calitatile sale de organist. Dar, spre netaérmurita uimire a celor prezenti, el apu- ca mana lui Bach, 0 saruta si zise: — Credeam ca arta asta e moarté. Abia acum imi dau seama ca ea traieste mai departe, prin domnia ta! 4 Este vorba de Grosses Priiludium (Fantasie) und Fuge G-moll compus in 1720 (Ed. Peters 241). IsPe tata il covarsise felul de a canta la orga al lui Bach si, indeosebi, calmul si simplicitatea lui. Cu toate ca picioarele ii zburau incoace si incolo pe pedale, de parc-ar fi fost inaripate, nu parea sa-si miste trupul, nici s4 se agite ca multi alti organisti. Executia lui era intruchiparea desavarsirii, care pare intotdeauna usoa- ra si nu lasa nicicand sa se ghiceasca vreo sfortare. Ceea ce s-a intamplat pe urma, am aflat de la un- chiul, el insusi muzician, nutrind o mare slabiciune pentru Sebastian. Organistul bisericii Sfantul Iacob, in- zestrata si ea cu o orgd deosebit de frumoasa, muri- se nu de mult, si cum Sebastian ravnea de vreme indelungata s4 compuna muzica religioasa la un ast- fel de instrument puternic si ales (la cererea printu- lui scria, de obicei, muzica de camera), incearcd sa obtind el postul. fn loc insa ca organistul cel mai de seam al tarii sa fi fost primit cu bratele deschise, prea- cinstitii consilieri ai orasului numira in locul lui pe un oarecare Joachim Heitmann, muzicant mediocru, dar care facuse bisericii o danie de patru mii de taleri. — Omul asta canta mai bine din taleri decat din de- gete! — exclamase infuriat unchiul. Pastorul Neumeister se suparase si el atat de mult din pricina celor intamplate, incat isi diduse demisia din consiliu, rostind la cea dintai predica a lui urma- toarele aprecieri usturatoare: — Cred ca daca vreunul dintre ingerii care au le- ganat in cantecele lor ceresti somnul pruncului Isus in ieslea de la Bethleem ar incerca si devina organist al bisericii Sfantul Iacob, el ar fi trimis tnapoi in para- dis, daca n-ar aduce cu sine si cateva mii de taleri. Asa s-a facut cd maestrul Bach n-a fost angajat la Hamburg. Si iata ca ajung la istorisirea primei noastre intal- niri, intamplata la un an dupa ce il vazusem intaia oara. Tata era trompetist al curtii din Weissenfels, si 19jn casa noastra era un necurmat du-te-vino de muzi- canti. Mergea el insusi adeseori la curtea din Céthen, unde Sebastian era capelmaistru al printului. Am c&n- tat si eu de cateva ori la concertele curtii de acolo, dar Sebastian n-a fost niciodata prezent, fiind bolnav sau plecat altundeva. Absenta lui mi-a pricinuit de fieca- re daté o cumplita deceptie, cdci doream fierbinte sa-1 revad si sa schimb cu el cateva cuvinte. intr-o bund zi ins’ — imi aduc bine aminte c& era o dimineata senina de primavaré — am plecat de aca- sa. La inapoiere, pe cand ma pregateam sa intru in camera de zi pentru a aseza in vaza de langa usa ra- murile inverzite pe care le adusesem, am simtit pe brat mana mamei. — Asteapta putin, Magdalena — imi spuse ea. Tatal tau discuta ceva cu capelmaistrul Bach. Cred ca i-ai deranja. Inima-mi nebund incepu sa bata cu putere. Cu toa- te cé nu-l vazusem decat o singura data, auzisem insd adeseori vorbindu-se despre dansul si ma mistuia do- rul nelamurit de a-l revedea. Tremuram la gandul ca tata ar putea sé ma cheme inauntru, dar tremuram in acelasi timp si la gandul posibilitatii de a nu fi che- mata. Voiam sa alerg in iatac, s4-mi leg 0 alta pangli- ca in par — aveam una de culoare albastra despre care credeam cd mi s-ar potrivi mai bine — cand tata scoa- se capul pe usa si intreba: — S-a intors Magdalena? Cand ma zari, imi spuse: — Vino, copila mea; in marea lui bunatate, dom- nul Bach doreste sa-ti asculte vocea. Am intrat si m-am pomenit, in sfarsit, in fata lui. Eram atat de zapacita, incat abia am indraznit sd-mi inalt privirile cdtre el. Nadajduiam sa nu ma recunoas- ca, pentru ca biserica Sfanta Ecaterina fusese cufun- 20data in umbra. Mai tarziu insa am aflat de la el ca a recunoscut-o indata pe auditoarea lui sperioasa. Sebastian mi s-a parut a fi din cale-afara de voinic, vreau sa spun trupes, desi nu era mai inalt decat altii, abia intrecandu-l cu ceva pe tata. Cu toate acestea pa- rea inalt, voinic, solid si lat. Era in toata faptura lui o nemaipomenita forta si vigoare, desi, de fapt, numai inima si spiritul fi erau mai mari si mai puternice de- cat ale altora. Caspar mi-a marturisit si el, ieri, cd a sim- tit intotdeauna superioritatea fizica si morala a lui Sebastian fata de cei din jur. Simpla lui prezenta in- raurea pe ceilalti, si nu numai ceea ce spunea, deoa- rece era mereu calm si serios, vorbea putin si doar cu aceia care-i erau foarte apropiati. Am fost in clipa aceea foarte tulburata. Am facut o usoara plecaciune cAatre el, fara s4 spun ceva inain- te ca el sd ia notele de pe pian, sA se aseze si sa ma roage sa cant. Noroc ca, in timp ce cant, uit de tulbu- rarea mea, astfel ca, dupa ce am sfarsit, tata dadu mul- tumit din cap: — Bine, copila mea! O clipa, Bach ma privi nemiscat, apoi zise: — Stii s4 cAnti si ai un glas cristalin. — Iar tu stii sa faci muzica — as fi voit eu sa-i spun. Dar n-am indraznit sA spun nimic. E aproape cu ne- putinta sa descrii de ce era in stare sa scoata dintr-un simplu acompaniament, pe care eu il cantasem de ata- tea ori. Il admiram pentru pozitia mainii, pentru fe- lul cum isi indoia policele, pentru digitatia cu totul diferita de a altor pianisti. Nu eram insa in stare sa scot un singur cuvant. De cand ispravisem cantecul, ma cuprinsese din nou 0 nemarginita emotie. Imi venea sa ies in fuga, asa cum iesisem si din biserica, dar am ramas langa pian, de parca picioarele mele ar fi prins acolo radacini. Cerul imi desferecase sufletul pentru intelegerea muzicii si, acum ca-l auzisem pe Sebastian aqBach cantand la pian, nici un barbat n-ar mai fi putut sa insemne ceva pentru mine. Dar si el s-a gandit din prima clipa la acelasi lucru (0, de-as fi stiut!): vreau sA ma insor cu aceasta fata! Era sigur cé voi consimti sa-l iau de barbat, deoarece obtinea tot ce dorea cu ade- varat. In anii de mai tarziu, am crezut de multe ori cd vointa si staruinta lui sunt incdépatanare. Imi aduc foarte bine aminte de el din clipa in care ne-am intalnit prima oara. Impresiile de atunci traiesc cu o limpezime netulburata in sufletul meu. Imaginea aceea n-a fost umbrita nici de intimitatea desavarsita a anilor indelungati, n-a fost incetosata nici de amin- tirea ultimei priviri aruncate pe fata-i draga in timp ce zacea, cu ochii inchisi i pentru totdeauna, in sicriu. As fi ridicola daca as incerca s& spun ca Sebastian era frumos. In familia Bach sunt putini barbati cu ade- varat frumosi, dar trasaturile fetei lui rasfrangeau in- treaga sa forta spirituala. Era impresionanta indeosebi fruntea inalt boltita si ochii cu sprancenele puternic arcuite, pe care le incrunta mereu datorita gandirii pro- funde. Cand l-am cunoscut, ochii lui erau neobisnuit de mari, dar, in anii de mai tarziu, suferintele si mun- ca peste m&sura i-au obosit si i-au micsorat astfel ca pleoapele s-au lasat tot mai mult peste ei. Privirile pa- reau a i se indrepta induntru cu o nemaipomenita in- tensitate, si lucrul asta i se citea pe fata. Avea ochi ce iscodeau in adancul sufletului si expresia lor parea, uneori, aburita si tainica. Gura lui era lata si mobila. Staruia in jurul ei ex- presia generozitatii si, la coltul buzelor, mijirea unui suras neintrerupt. Avea barbia lata si patrata, care numai astfel izbutea sa-i tina in echilibru fruntea imen- sa. Nimeni nu-! putea privi o data, fara a-] mai privi din nou, deoarece faptura lui radia ceva cu totul de- osebit, care trebuia sa se transmita tuturor. Persona- litatea lui era o imbinare minunata de mi§retie si 22modestie; desi constient de forta sa, nu dadea nici o importanta faptului ca era chiar dansul purtatorul acestei forte, pentru cd nici nu se gandea la ea. Muzi- ca singura il inflacara, si parea adesea convins ca har- nicia, munca incordata si credinta pot ajuta pe oricine sa ajunga la fel cu el. Uneori, cand intram in incdperea lui in timp ce studia la pian cu vreunul din discipoli, il auzeam rostind aceasta incurajare: — Daca vei fi tot atat de sarguincios ca mine, vei canta in scurta vreme ca si mine. Unul dintre discipoli, care tinea in mod deosebit la el si stia cu cata placere ascult cele spuse de Se- bastian, mi-a destéinuit odat&é ce minunat fi cantase el la orga. Tandrul nu fusese in stare s4-si stapaneas- ca insufletirea, simtind nevoia s-o exprime si prin cu- vinte, dar Sebastian il privise aproape dojenitor si fi spusese, ca un fel de refuz: — Nu este nici o vrdajitorie in toate acestea. Esen- tialul este sa apesi in clipa potrivita pe clapa potrivi- ta. Restul savarseste orga de la sine. Am ras amandoi de remarca lui, deoarece pe vre- mea aceea incepusem sa-mi dau foarte bine seama de dificultatile cantatului la orgé pentru a putea crede ceea ce spusese Sebastian, ca esentialul ar fi, in ade- var, s4 apesi in clipa potrivita pe clapa potrivita. La putina vreme dupa casatoria noastra, il rugasem sa ma invete sa cant la orga si el imi implinise cu bucurie do- rinta, desi spunea mereu ca orga nu i se pare un in- strument potrivit pentru femei. Voiam insa s-o cunosc cel putin atata cat sa pot intelege si pretui mai bine arta lui Sebastian. La sfarsitul verii anului 1721, cam dupa un an de la moartea primei sale sotii, Sebastian imi ceru mana. fl vedeam rar, dar ma gandeam la el mai mult decat socotea mama ca s-ar cuveni. Inainte chiar dea fi pu- tut nadajdui ca el sA doreasca sa-i fiu sotie, am simtit 23clar ca niciodata nu voi putea apartine altcuiva. Pa- rintii mei isi dideau seama ce onoare deosebita in- seamna pentru noi cererea lui, au tinut insa s4-si facd datoria prevenindu-ma ca Sebastian este cu cincispre- zece ani mai mare decat mine si cd are patru copii. Trei murisera inainte, dar celor patru ramasi trebuia sa le fiu mama, dac& aveam s& m& cds&toresc cu el. Cand din balbdiala, din bujorii de pe obraji si din lacrimile mele — fericirea mea nu aflase alta iesire! — intele- sera cd primesc propunerea ce mi se facea, m-au tri- mis la dansul. Sebastian astepta raspunsul meu in incdperea ve- cind. Cred c& nu s-a indoit nici o clipa de consimta- méantul meu, pentru ca stia si-mi citeascd gandurile cu privirile lui patrunzatoare, desi pana atunci schim- baseram impreuna cateva cuvinte, fiind mereu tacu- ta si sfioasa in prezenta lui. De cate ori il revedeam, inima imi batea cu atata putere, incat nu eram in sta- re sa leg doua cuvinte. Statea de asta data langa fereas- tra. Cand am intrat, s-a intors cdtre mine si, Inaintand doi pasi, mi-a spus: — Magdalena, cunosti dorinta mea, pe care parin- tii tai o incuviinteaza. Vrei sa-mi fii sotie? — Da, multumesc — i-am raspuns si m-a inecat plansul, desi asta nu se cuvenea, insa lacrimile mele erau lacrimile celei mai curate dintre fericiri, lacrimi de recunostinta, deoarece eram recunoscatoare ceru- lui si lui Sebastian pentru fericirea mea neasteptata. Cand m-a cuprins in brate, si-a facut loc in inima mea simtéméntul: ,,Puternica cetate-i...“> si, fara s& vreau, am inceput sa fredonez in gand melodia plina 5 Unul din psalmii lui Martin Luther, cu nr. 217, care ince- pe in limba germana cu cuvintele: ,,Ein’ feste Burg ist unser Gott...” Inspirat de textul si melodia lui, Johann Sebastian Bach a compus in 1709 un preludiu de coral. 24de maretie a psalmului pe care il cantasem adeseori, in serile de iarna, la gura sobei. Da, Sebastian a fost 0 cetate puternica, si el a ra- mas pentru mine toata viata o astfel de cetate. Logodna noastra a fost o sarbatoare minunata, pli- na de veselie. Eram fericita s4 vid mandria dragilor mei parinti la gandul ca fata lor se marita cu un mu- zician de o faima atat de mare, pe care pana si prin- cipele il onora cu bunavoinfa sa. Printul Leopold mi-a vorbit cat se poate de cordial, spunandu-mi ca ma ca- satoresc cu un om al carui nume va fi cinstit si slavit atata timp cat muzica va dainui pe pamdant. Mi-a mai spus ca este un noroc deosebit faptul de a putea can- ta melodiile compuse de sotul meu. Felul prietenesc, as spune aproape intim, in care principele se purta cu Sebastian — ceea ce se manifestase de altfel si prin fap- tul ca era nasul celui mai mic copil din cea dintai ca- satorie a lui Sebastian — |-a facut s4-l roage pe Sebastian sa-] insoteasca in calatoriile sale. Dintr-o astfel de cala- torie se intorcea Sebastian cand si-a gasit prima sotie moarta si inmormAantata, asa cum am povestit. Sebastian iubea pacea si tihna ordselului Cothen si, pe vremea aceea, credea cu toata puterea c4 vom pe- trece intreaga noastra viata in slujba binevoitorului principe, carui ii placea sincer muzica. Christian Halen, secretarul principelui, ne rugase, inca inaintea casa- toriei noastre, sa-i botezdm copilul. Ziua aceea va ra- mane nestearsa din amintirea mea, deoarece atunci am fost prima data in lume alaturi de logodnicul meu. Ro- chia albastrA, tivita cu panglici, imi venea foarte bine si mi-am dat seama multumita ca fi plac. Din ziua aceea si pana la moartea lui, 0 incuviin- tare din partea lui Sebastian a insemnat pentru mine mai mult decat laudele intregii lumi. Copilasii lui se aflau in preajma noastra si acolo mi-a fost dat sa simt pentru intaia oara ci suntem toti o singura familie. 25Familia a insemnat si pentru el adevaratul rost al vietii, sotia, copiii, caminul, acestea au fost universul lui. in afara, de buna seamd, a voiajurilor din tinere- te, cand strabatuse drumuri lungi pe jos ca sa-i poa- ta asculta pe marii organisti si ca s4 poata canta el insusi la diverse orgi. Cand nu calatorea in tovarasia printului — in cursul unor asemenea calatorii a com- pus aproape toate preludiile si fugile adunate mai tar- ziu sub titlul de Clavecinul bine temperat®, pe care |-am socotit intotdeauna muzica de cea mai inalta calitate, desi o destinase doar exercitiilor discipolilor lui — tra- ia in pace in mijlocul alor sai. in anii petrecuti la Lipsca n-a plecat de acasa aproape niciodata. fl multumea pe deplin munca zilnicd la biserica si la scoala Sfantul Toma, concertele pe care le condu- cea, creatia si c4minul. Niciodata n-a voiajat cu sco- pul de a isca valva in jurul sau, ca atatia alti artisti care erau mult in urma lui ca valoare, pentru ca daca firea a inzestrat vreodata pe un om cu harurile sale, aces- ta a fost Johann Sebastian Bach, desi azi, in afara cator- va fosti discipoli de-ai lui sau altor catorva persoane, de altfel foarte putine, abia isi mai aduce aminte ci- neva de el si de arta lui. Dar sé nu mai vorbesc despre toate acestea, pen- tru ca n-as vrea sa anticipez nimic. Ne-am logodit in luna septembrie a anului 1721, iar in decembrie ne-am si cdsatorit, in casa lui Sebas- tian, care avea sa-mi fie din ziua aceea adevaratul c4min. Cununa de mireas4 mi-a daruit-o preabunul print al lui Sebastian, care a participat cat se poate de bine dispus la sarbatoarea noastra, cu atat mai mult 6 Das Wohltemperierte Clavier are doua parti; prima a fost compusé in 1722, la Céthen (ed. Peters 2790 a), a doua parte, la Leipzig, in 1744 (ed. Peters 1 b sau 2790 b). 26cu cat, opt zile mai tarziu, avea el insusi s-o conduc& in fata altarului pe fermecatoarea principesa de Anhalt-Brandenburg. Numai aceia cdrora le-a fost dat s4 treaca prin ast- fel de momente fericite igi pot da seama de visul tran- dafiriu in care traiam, de felul in care Sebastian mi-a destainuit in acea zi iubirea ce mi-o purta. Se zice ca in viata unei femei, cea mai frumoasa zi este aceea a nuntii ei. Nu cred insa ca vreo fata sa fi fost mai fericitaé decdt am fost eu in ziua aceea. Dar, oare, c&reia dintre ele i-a daruit soarta un sot la fel cu Johann Sebastian Bach al meu? Dupa nunta, n-am mai trait decAt viata lui. Ma simteam ca firicelul de apa pe care marea il absoarbe in nemarginirea ei. M-a absorbit si m-a ferecat intr-insa viata cea noud, care era mai adan- c4 si mai puternica decAt ar fi putut sa fie vreodata propria mea viata. Traind an de an in cea mai desa- varsita armonie alaturi de el, i-am pdtruns tot mai mult méretia. Uneori il vedeam atat de urias, incat aproa- pe c4 ma inspdimantam. L-am inteles insa intotdea- una, deoarece mi-era drag. — Dragostea este plinirea legii — obisnuia el sa re- pete adesea cuvintele Bibliei lui Luther, din care citea de multe ori cufundat in jiltu-i de piele, vara langa fe- reastra deschisa, in serile de iarna la gura sobei, incat ar fi putut spune impreuna cu Luther: ,,Putini pomi sunt in gradina lui, ale cdror roade sa nu le fi gustat...” Doamne, cate aduceri aminte se trezesc in sufletul meu cand ma gandesc la toate acestea! fn amintirea nuntii noastre, el a compus pentru mine un cantec, pe care l-a adaugat la celelalte in al- bumul meu de note: Miresei ii aduc frumoasa inchinare: Sa-ti fie drumul vietii un drum lin, Pe fata arda-ti zimbetul senin, Ca un balsam de bléndé alinare! 27Cand ziua isi intoarce fila moarté, C-o sirutare mangéie-i sfarsitul; Si cand apusul iti va bate-n poarta, Sa-i spui c-astepti in suflet rasdritul! Acesta a fost darul meu de nunti, vestitor al vii- toarei mele fericiri!Capitolul 2 Despre tineretea lui Sebastian la Eisenach, Liineburg si Arnstadt, despre casatoria lui la Miihlhausen, despre activitatea de capelmaistru la curtea din Weimar si Cothen si despre jalnica lui vaduvie. Astfel a inceput viata mea. Mi se parea c toate cate mi se intamplaserd inainte nu fusesera decat pregati- rea si asteptarea acestei noi vieti. fnainte insa de a is- torisi peripetiile anilor de netarmurité fericire, pe care cerul mi i-a harazit alaturi de Sebastian, as dori s4 vor- besc despre cele aflate de la dansul si de la altii in le- gatura cu copilaria si tineretea lui, despre anii cand n-am putut fi inca alaturi de el; pentru ca, dacd vreau ca scurta mea cronica sa fie pretuita de posteritate, tre- buie sé consemnez in ea toate cate le stiu despre viata lui, de la nastere pana la moarte. S-a nascut la Eisenach si, pentru mine, are 0 deo- sebita importanta faptul cd el a vazut lumina zilei in luna martie’, asadar in postul cel mare, deoarece pen- tru perioada postului si a s4ptam4nii mari a compus el lucrarile sale cele mai importante, cum sunt Pati- mile dupa Matei si Patimile dupa Ioan, opere care i-au cutremurat sufletul pana la temelie. Am intrat odata ? Johann Sebastian Bach s-a n&scut la 21 martie 1685, ca fiu al lui Johann Ambrosius Bach, din Eisenach. 2gpe neasteptate in incapere, in timp ce scria solo-ul de alt , Ah, Golgota” din Patimile lui Matei. Cat m-a tul- burat cand am vazut fata lui, de obicei atat de calma si de un rosu atat de proaspat, cenusie si scdldata in lacrimi! El nu m-a zarit, astfel cA m-am furisat tiptil afara, m-am asezat pe treapta din fata usii si am plans si eu. Cei care cunosc muzica aceasta n-au de unde sa stie cu ce pret a fost ea scrisa. As fi voit sa ma apropii de el, sd-i cuprind umerii, dar nu m-am incumetat s-o fac. Avea in priviri o expresie care m4 umplu de fiorii ad- miratiei. N-a aflat niciodata ca l-am surprins odata in chinurile creatiei si asta ma mai bucura inca si azi, deoarece in clipele acelea el nu dorea sa se destainu- iasca desigur decat Creatorul sau. fn aceasta sfanta muzica, scris& pe versetele Evan- gheliei, el da glas simtdmintelor intregii lumi cresti- ne care ridica privirile spre crucifix si imprumuta cea mai nobila expresie durerii sale. Cand s-a apucat sa astearna pe hartie aceasta arie, Sebastian a simtit toata cutremurarea sufletului in addstarea m4ntuirii, toata taina mareata a zamislirii omenirii. Am auzit pentru intaia oara patimile in intregimea lor intr-o vinere a patimilor, la biserica Sfantul Toma, la opt ani dupa ca- satoria noastra, si abia am fost in stare s4 suport ma- reata, zguduitoarea lucrare. N-au inteles-o decat foarte putini, deoarece era o opera plina de dificultati, care nu se putea executa decat foarte greu si dupa multe repetitii, astfel cd au mai trecut unsprezece ani pana s-o pot auzi din nou. Puternica muzica, rascolitoare de inimi, doarme azi in adAncul tacerii. Poate c& imi va fi dat s-o aud iar, sus, in ceruri. C4nd, in 1685, pruncul Johann Sebastian a vazut lumina zilei in lunga casa alba de la Eisenach de pe Frauenplan, nimeni nu banuia ca el va compune intr-o 30buna zi o muzica atat de coplesitoare ca Patimile dupa Matei, deoarece pana atunci nici n-a existat pe pamant o muzica asemanatoare, cu toate ca toti cei din fami- lia Bach s-au indeletnicit cu compozitia de cand se cu- nosc generatiile ei. Am aflat chiar de la Sebastian ca primul muzician al familiei, despre care se cunosteau date mai precise, a fost strabunicul lui, morarul si bru- tarul Veit Bach®. Se spune cA el era fericit s4-si poata lua cu dansul chitara mica la moara ca sé cante din ea in timpul macinatului. — Desigur ca sunetele chitarei si ale morii se po- triveau de minune — mi-a spus odata Sebastian zam- bind — si de buna seam ca moara I-a invatat s4 cante in tact. Veit Bach inseamna inceputul muzicii in fami- lie, si Sebastian a pdstrat toata viata o amintire seni- na batranului morar, care obisnuia sa cante in timp ce lucra. C&nd s-a nascut Sebastian, toti membrii familiei Bach erau muzicieni. Ei traiau imprastiati prin intrea- ga Thuringie, castigandu-si existenta ca organisti. Un- chiul lui Sebastian, cu a carui fiica mai mica avea sa se c4satoreasca mai tarziu, traia la Gehren, tot ca or- ganist. Compunea chiar piese muzicale si se pricepea la construirea pianelor si a viorilor. Cred ca si Sebas- tian ar fi fost bucuros s4-si construiasca singur instru- mentul, daca i-ar mai fi ramas timp si pentru asa ceva. A fost preocupat mereu de imbundatatirea constructiei instrumentelor muzicale, si era el insusi cat se poate de dibaci in acest mestesug. Obisnuia sa puna singur 8 Veit Bach, morar in Wechmar, a murit in 1619. Arborele genealogic intocmit de Charles Sanford Terry, Johann Sebastian Bach, Eine Biographie, Ed. Insel, Leipzig, 1929, p. 393, indica drept punct de plecare al dinastiei de muzicieni pe Hans Bach, care traia in 1561, avand — in afara lui Veit — inca un fiu, pe Caspar Bach, organist la Gotha si Arnstadt. Orstrunele la spineta lui si, in mai putin de un sfert de ceas, erau si gata acordate. Sebastian povestea adeseori c4, din timpuri fara memorie, membrii familiei Bach aveau obiceiul sa se intruneasca cel putin o data pe an, cu care prilej can- tau impreuna. Obisnuiau sa cante la inceput psalmi si isi petreceau timpul potrivind in asa fel cateva me- lodii ca ele s4 poata fi executate de catre toti deodata. Asta nu era decat o gluma muzicala, careia ii spuse- ser quodlibet?. Fara gluma asta ins nici unul din mem- brii familiei Bach n-ar mai fi plecat de la aceste intruniri cu sentimentul unei satisfactii depline. De cate ori se gasea in toane bune, Sebastian invia cu fiii si glume- le acestea, la gura sobei. Cand s-a intamplat ca eu s& nu le tin isonul, desigur pentru c4 aveam de aranjat com- plicatele creturi ale camAsii lui Sebastian, Friedemann!” sau Emanuel, il auzeam ca-mi spune: — Mami, ia s-auzim si dulcele tau fluieras! Apoi md ruga sa-i cant cate ceva. Niciodata nu voia s4 renunte la vocea mea. Dragostea pentru quodlibet La intovarasit pana la capatul vietii, asa cum reiese si din Aria cu treizeci de variatiuni", compusa in anii sai tarzii pe seama contelui Kayserling, ultima varia- tiune este si ea o imbinare a doua cantece cunoscute. ° Quodlibet (in 1. latina) era denumirea data unor melodii ce se cantau ad libitum nu numai ca miscare, ci si schimban- du-se dupa buna inspiratie a fiecdrui interpret succesiunea in- tervalelor, textul etc. 10 Wilhelm Friedemann Bach, poreclit si Bach ,,din Halle” (1710-1784), este cel mai in varsta dintre fiii lui Johann Se- bastian Bach. Desi pare a fi fost inzestrat cu exceptionale ca- litati muzicale, firea lui, inclinata spre vagabondaj si alcoolism, l-a impiedicat sa se realizeze ca artist instrumentist si compo- zitor. A functionat ca organist la Dresda, Halle, Leipzig, Bres- lau, Braunschweig, Gottingen etc. ™ Goldberg—Variationen, compuse in 1742, constituie partea a IV-a din Clavieriibung (Ed. Peters 209). 2intr-unul din ele este vorba despre o tanara fata, in altul despre morcovi si varza. Ele au fost introduse sub forma unor imitatii suprapuse basului, pentru ca Se- bastian facea muzica din orisice tema. Parintii lui Sebastian au murit de timpuriu. Ramas orfan, el a fost crescut de fratele s4u mai mare, care era organist la Ohrdruf!?. Asadar, i-a fost sortit si pa- raseasca din copilaria cea mai frageda livezile verzi si apele zglobii din Eisenach. Dar spiritul a doi fii ai Eisenachului a continuat sa traiasc& mai departe intr-insul. Unul a fost acela al Sfintei Elisabeta de Ungaria, altul al lui Luther, pe care 1-a simtit aproape ca pe un contemporan al sdu deoarece, in copilarie, privea des inspre Wartburg, cu gandul la Luther, si psalmii mareti ai acestui sol al Domnului, minunat pricepator al muzicii, i-au inspirat grandioa- se preludii de orga, chiar in anii tarzii ai vietii. Sebastian avea o fire plina de multe ciudatenii ma- runte, pe care le-am remarcat adesea cu uimire. intre acestea era si aceea ca, el, care era un izvor nesecat de muzica, avea nevoie de muzica altora spre a-i pune fantezia in miscare. De cate ori improviza la orgé sau la pian, canta intai una din piesele scurte ale lui Buxtehude", Pachelbel" sau a unchiului siu Cristoph Bach", a cdrui muzica o admira sincer, si abia dupa 12 Fratele cel mai mare al lui Johann Sebastian Bach a fost Johann Christoph Bach (1671-1721), discipolul lui Pachelbel. 13 Dietrich Buxtehude (1637-1707), celebru organist la Ltibeck, a fost initiatorul slujbelor religioase de seara cu muzica (Abendmusik) in bisericile luterane din Germania. 14 Johann Pachelbel (1653-1706), compozitor si organist de seam, este socotit ca unul din precursorii cei mai importanti ai lui Johann Sebastian Bach. 15 Johann Christoph Bach (1642-1703) a fost organist in Eisenach. A compus piese vocale si instrumentale, dintre care unele (0 fuga in mi bemol major, de ex.) s-au publicat, din eroare, intre compozitiile lui Johann Sebastian Bach. 38aceea propriul sau geniu prindea sa bata din falnicele lui aripi. In astfel de ocazii imi venea in minte asema- narea banala cu cele céteva picdturi de apa care tre- buie turnate intr-o pompa pentru ca aceasta sé poataé absorbi din necunoscutele adancimi nemarginirea pan- zei de apa. O alta trasatura care-l facea s4-i semene lui Luther era ca si dansul, intocmai ca viitorul reformator, can- tase in copilarie cu corul pe strazile Eisenachului. Se- bastian fusese membru in corul scolarilor, intemeiat cu aproape o sut de ani inainte de nasterea lui si de- venit de-atunci una din mandriile localnicilor. — Orasul nostru a fost intotdeauna vestit datori- t4 muzicii sale — obisnuia el sé spuna, apoi mi-a povestit cé numele latinesc al Eisenachului fusese Ise- nacum si cé anagrama lui Isenacum este en musica, ceea ce inseamnia: ,,lata, muzica!” sau canimus, noi can- tam. Mai vad parca zambetul vesel de pe fata lui in timp ce povestea gluma asta nevinovata. Cred si nadajduiesc c4 am izbutit s4-i redau intoc- mai vorbele. Eu nu stiu latina, ins4 Sebastian tinea din cale-afara la exactitate. El era un foarte bun latinist si cand l-au numit cantor la Lipsca, i-a invatat pe elevii scolii Sfantul Toma nu numai muzica, ci si latina. Ar fi dorit s4 ma invete si pe mine sa cunosc aceasta lim- ba, numai spre a-si putea da seama, cum imi spunea, de deosebirea dintre mine si elevii lui neatenti, dar n-a avut timp pentru asa ceva si, de altfel, eram si eu prea ocupata cu cresterea copiilor si cu gospodaria, ca s& mai ramana un strop de ragaz pe seama invataturii. N-am invatat astfel in latineste decat Gloria in excelsis si Credo in unum Deum", atunci cand si-a compus ma- rea Messd in si minor, tonalitatea lui preferata. 16 Imnuri religioase apartinand doxologiei bisericii romane. 34Sebastian avusese in copilarie o frumoasa voce de sopran. Am stat de vorba cu prieteni de-ai sai care l-au auzit cantand, si toti pastrasera amintirea timbrului placut al vocii lui. Canta in toate duminicile si sarba- torile la biserica din Ohrdruf. La nunti si la inmorman- tari canta motete pe la casele oamenilor sau la biserica, impreuna cu corul copiilor, uneori chiar pe strada, asa cum se obisnuise inca de la Eisenach. Din pacate, mu- tatia vocii s-a petrecut si la dansul indata dupa pa- rasirea Ohrdrufului si plecarea la Ltineburg. S-a intamplat cu el atunci ceva cu totul neobisnuit. Odata, in timp ce canta in cor, a bagat de seamé ca vocea lui rasuna si la octava, asadar canta la voce dubla. N-a putut sa schimbe nimic, si n-avea nici o inraurire asu- pra acestui fenomen ciudat, astfel incat o saptamana incheiata, a cantat si chiar a vorbit la douad voci. N-am auzit niciodata de atunci sd i se mai fi intamplat cuiva ceva asem€anator. Pe fratele sAu mai mare, care l-a crescut pe Sebas- tian nu l-am cunoscut. Stiu doar cd Sebastian vorbea intotdeauna despre el cu cea mai adanca stima si recu- nostinta. A facut mai tarziu tot atata, ba chiar mai mult decat binemeritase fratele sau, fata de fiul acestuia. Din multe puncte de vedere era primejdios sa-l in- frunti pe Sebastian. Nu tolera mai cu seamé sa fie ofen- sata vreuna dintre rudele lui, fie ea cat de departata. Tata de ce niciodaté n-am putut s4 exprim profunda dezaprobare pe care o resimteam fata de fratele lui mai mare. invinuiam gelozia sau meschinaria acestuia pen- tru vederea slabita de care Sebastian a suferit viata in- treaga. Fratele lui avea o bogata colectie din lucrarile celebre ale celor mai mari compozitori, pe care a re- fuzat sa i le arate copilului avid de muzica. Acesta stu- diase cu cea mai mare temeinicie tot ce putuse sd-si procure. Notele acelea erau pastrate dupa gratiile unui dulap cu documente, iar copilul zelos a copiat luni BSde-a randul piesele favorite printre gratiile dulapului si, pe deasupra, noaptea, in taina, numai la lumina lu- nii, cici lum4nare n-avea, fireste. Se poate intelege ca, in aceste imprejurari, vederea i-a slabit de efortul fa- cut. Cand munca asta atat de anevoioasa fu ispravi- t4, si el incepu sa cante de pe notele pe care le copiase cu atata'cazna, fratele sau descoperi fapta grava si se- chestra copia manuscrisa. A recapatat-o abia dupa moartea fratelui sdu, in anul cdsatoriei noastre. Atunci mi-a povestit si amintirea asta din copilarie, fara sa dea cel mai mic semn de suparare sau amara- ciune fata de asprimea fratelui mai mare. Se poate de- duce ins si din aceasta intéamplare cat de timpuriu s-au manifestat caracterul si vointa lui uriasa. Simtul sau de raspundere s-a dezvoltat tot atat de timpuriu. De la varsta de cincisprezece ani, Sebastian si-a cdstigat singur existenta. S-a dus la Liineburg si a intrat in corul scolii de pe langa biserica Sfantul Mihail, unde, pentru vocea lui frumoasé, a primit, in calitate de vocalist discant, intretinerea completa si o brumd de leafa. Odata, cand mai tarziu am fost tm- preund la Ltineburg, am intrat si eu in biserica Sfan- tul Mihail. Pe din afara, cu turnul ei din caraémida rosie acoperit cu tabla si cu lanternele-i din cupru, biseri- ca are o infatisare vesela, dar m-a miscat mai adanc interiorul ei care auzise odinioara glasul ingeresc al copilului Sebastian, acel glas pe care eu nu l-am pu- tut niciodata auzi. Cred ca sunt invidioasa pe toata lu- mea pentru ceea ce n-am putut trai impreund cu dansul, desi ar trebui s4-i multumesc providentei ca mi-a dat sa fiu jumAtate din viata lui alaturi de el. Din pacate, vocea lui Sebastian s-a schimbat inda- ta dupa ce s-a stabilit in Liineburg, astfel cé de atun- ci si-a castigat painea ca violonist si acompaniator. Avea un talent natural pentru oricare dintre instru- mente si canta la vioara, viola, spineta, clavicord, 36cembalo, la viola pomposa’’, dar indeosebi la ory, in- strumentul lui favorit, in asa fel, cum, dupa toate pro- babilitatile, nimeni nu va mai canta niciodata pe-acest pamant. N-am de gand, bineinteles, sa spun ca el a cantat desavarsit inca de la varsta de cincisprezece ani, insa cand eu l-am cunoscut, talentul lui era in plina inflorire. Pe vremea aceea numai la viola pomposa nu canta incd deoarece instrumentul acesta a fost inven- tat mai tarziu chiar de el. Doresc sa scriu cronica mea cu cea mai mare exac- titate, cu exactitatea pe care el insusi ar fi dorit-o, deoa- rece mai tin minte cum isi lasa mana pe umarul meu de cate ori scipam vreo remarca nelalocul ei sau lo- veam vreo clapa gresita la pian. Era un gest marunt, pe jumatate delicat, pe jumatate de repros. Cu cata fe- ricire i-as suporta azi reprosurile, daca i-as mai putea simti o data mana pe umarul meu! Vreau sa amintesc aici ca Sebastian avea mAini de- osebite. Erau mAini mari si din cale-afara de puterni- ce, incat cuprindea cu ele intervale neobisnuite pe claviatura. in timp ce cu degetul mare sau cel mic apa- sa pe cate-o clap, celelalte degete le putea folosi ca si cand mana i-ar fi fost cu desavarsire libera. Era in stare sd execute cu cea mai mare usurinta triluri cu ori- care deget al fiecdrei maini, continuand totdeodata sa cante vocile cele mai savant impletite. Mai am inca si azi impresia c4 pentru el nimic nu era imposibil pe cla- pele pianului si pe tastele orgii. Rezolva totul cu cea mai mare usurintd. Pe langa asta mai sustinea ca iscu- sinfa si arta si le datoreaza doar sarguintei, incat toti cei ce muncesc cu tragere de inima pot ajunge la fel cu dansul. Parerea aceasta a lui n-au confirmat-o insd nici cel putin elevii sai cei mai dotati, deoarece cu cat 1 Viola pomposa apartine categoriei violelor bas sau da gam- ba (,,Kniegeige”). 37acestia erau muzicieni mai buni cu atat mai mult ii ad- mirau geniul pe care nimeni nu-l avea in mAsura lui si care nu putea fi inlocuit nici prin cea mai mare sar- guinta sau prin cea mai profunda seriozitate. Sebastian nu era vanitos de fel din cauza daruri- lor sale extraordinare. De altfel, nici nu le socotea ca pe ceva care i-ar fi apartinut lui. Muzica insemna pen- tru el insusi sensul vietii, in muzicieni nu vedea decat niste unelte ale muzicii, care n-aveau, asadar, nici 0 pricina de ingamfare. in timpul sederii sale la Liineburg a continuat sa munceasca, cu stéruinta ce-l caracteriza, la propria sa desavarsire, a dus dibacia mAinilor pana la perfectiu- ne, a inventat un sistem de digitatie propriu si a stu- diat partiturile existente in biblioteca scolara, pe care o socotea un adevarat dar ceresc. Sacrifica mult timp pentru orga, in tainele careia il initiase organistul bi- sericii Sfantul Ioan, de fel si el din Thuringia. fn cu- rand insa |-a intrecut pe maestrul sau si cred ca toti cei care au cdutat sa-l invete muzica pe Sebastian Bach, chiar si in copilaria sa, n-au avut o treaba prea usoa- ra de facut. Poate ca il invatasera mai demult cetele ingerilor cantatori, inainte de a fi incAput pe mAinile vreunui mester pamdantean. Nici chiar de la eminen- tul domn Bohm’ n-a avut prea multe de invatat, spre care, ca atatia altii, l-au purtat pasii inflacararii sale ti- neresti. A facut, astfel, in mai multe randuri pe jos dru- mul lung pana la Hamburg, doar spre a-l putea auzi cantand la orgé pe Reinken, cdruia ii cantase, cu un succes atat de mare, inainte de cds&toria noastra, cand l-am vazut pentru prima oara. Fireste, pe vremea aceea avea bani tare putini, si intr-una din aceste calatorii 18 Georg Bohm (1661-1733), organist la Liineburg, unul din- tre cei mai de seama compozitori de piese pentru pian din perioada anterioara lui Johann Sebastian Bach. 38poposi flamand, cu picioarele numai rani, pe o ban- c4 din fata unui han, fara o letcaie in buzunar, astfel ca nu putea sa ceara nici cea mai simpla gustare. In timp ce sedea astfel, si se intreba cum va ajunge oare pana la capatul lungii sale calatorii cu stomacul gol, s-a deschis deodata o fereastra apropiata si doua ca- pete de scrumbie cazura la picioarele lui. Sebastian ri- dicaé mancarea nu prea ispititoare, spunandu-si ca doua capete de scrumbie inseamné, oricum, o hrana mai buna decat daca n-ar manca nimic si, spre marea sa surprindere si bucurie, descoperi in fiecare cap de peste cate o moneda de aur. Mai tarziu, de cate ori am auzit intamplarea, m-am gandit c4 seamand cu istorioarele cu care se invese- lesc si se emotioneaza copiii in preajma Craciunului. Poate din recunostinta, lui Sebastian i-au placut intot- deauna scrumbiile preparate indeosebi cu sos de vin si cu piper. in verile dogoratoare, asta era mancarea lui preferata. Cu banii gasiti in capetele de scrumbie si-a putut comanda apoi o masa indestulatoare si, ceea ce era si mai de pret pentru dansul, a fost in stare sa repete drumul la Hamburg, ca sd mai auda o data orga minunata si pe organistul fara pereche. Dupa multi ani, intr-o imprejurare mai importanta si mai semni- ficativa — in luna mai a anului 1716 — avea sa-si da- toreze masa orgii, lucru de care si-a adus aminte intotdeauna cu mare satisfactie. Calatorea tocmai cu domnii Kuhnau si Rolle la Halle, spre a incerca acolo 0 orga noua, cu treizeci si sase de registre. Dupa pro- ba, consiliul orasului oferi verificatorilor un banchet imbelsugat. in orice caz, lui Sebastian, care era deprins cu o viata simpla, masa aceea i s-a parut un adevarat festin. Si-a amintit mereu de el, spunand c4 in viata lui n-a mancat mai bine ca atunci. Se servise crap, ra- sol de vaca, sunca afumata, mazare, cartofi, spanac si carnaciori, mancare de dovlecei, salata de sparanghel, 39salata verde, friptura de vitel, ridichi, gogosi, dulcea- ta de lamaie si compot de cirese. Sebastian n-avea decat optsprezece ani cand a do- bandit cea dintai slujba a sa de organist. Fusese nu- mit muzicant de curte la Weimar, si de acolo a facut prima lui vizita la Arnstadt, pentru a canta inaintea tuturor la frumoasa orga instalataé de curand in bise- rica. A fost auzit acolo de cativa muzicieni insemnati si, cu toata tineretea sa, i s-au recunoscut indata cali- tatile deosebite. Organistul din Arnstadt era un instru- mentist mediocru, astfel ca i-au aflat o alta atributie, mai modesta, oferindu-i-se slujba lui Sebastian al meu. Noua orga era un instrument dintre cele mai fru- moase; constructorul o impodobise cu sculpturi, cu frunze de palmier si ghirlande aurite, in timp ce, de cele doua parti, gratioase capete de heruvimi si de cu- pidoni suflau din trambiti. Avea doua claviaturi si o minunata pedala cu cinci registre. Sebastian a vorbit toata viata cu multa gingasie, aproape cu dragostea cu care o mama vorbeste de pri- mul ei nascut, despre orga de la Arnstadt. Era de altfel prima orga pe care a putut s-o socoteasca propriul sau instrument. Instalarea lui in noua slujba s-a facut cu un deosebit fast. Oratorul, care l-a introdus si l-a sa- lutat, i-a recomandat sa fie harnic si s4-si inchine ravna indeletnicirii sale. in cele din urmé i-a atras, emotio- nat, luarea aminte sa fie un slujitor devotat al lui Dum- nezeu si al superiorilor sai. Aceasta cuvantare de introducere a facut o profun- da impresie asupra firii naive, dar incd de pe atunci serioase si ganditoare, a lui Sebastian. L-am auzit spu- nand mai tarziu adeseori ca a simtit in clipele acelea ca si cum insusi Savaot i-ar fi binecuvantat muzica, pentru a putea deveni ceea ce ravnise sa ajunga toa- t& viata: muzician de biserica. {si iubea atat de mult orga incat, uneori, insotit de vreunul dintre prietenii gOlui zelosi care actionau burduful de aer, se ducea la biserica in toiul noptii si canta pana cand razele au- rorei aprindeau vitraliile si faceau sa straluceasca cu- lorile de pe ele. in slujba cea noud, lui Sebastian i-a ramas timp des- tul ca sa-si poata urma studiile, deoarece n-avea alta indatorire oficiala decat aceea de a canta la orga la sluj- bele de duminica si joi dimineata, de a acompania cu muzica rugaciunea de fiecare luni si de a conduce repetitiile corului bisericesc. Odihna insemna ins& pen- tru el un prilej binevenit pentru o alté munca. Nicio- data nu stiu sa nu fi facut nimic, cel mult atunci cand fuma cate-o lulea. Si, desi nu-mi placea fumul de tu- tun, m4 bucuram de cAte ori el i isi ingaduia aceasta ciu- data distractie. In caietul meu de note a insemnat un cAntecel despre luleaua sa. Textul ei suna astfel: Cand luleaua-i toarce fumul Gandul bland isi uita drumul. Visurile se supun, $i din zari plutesc, tarzii, Dulci descintece ce-mi spun Cat murim in orice zi. E din lut orice lulea, fn pamant se-ntoarce ea. La fel sunt si eu zidit Dintr-un pumn de lut caznit, $i ca fumul din lulea Se topeste viata mea. Am indragit mult melodia céntecului. intr-o buna zi, |-am transpus in sol minor spre a-l putea canta in registrul de soprano, apoi m-am instalat la spineta si, in timp ce Sebastian isi pufaia pe-ndelete rotocoale- le de fum, i l-am cAntat. L-a desfatat cantarea mea si mi-a spus: 4I— Melodia se potriveste cu vocea ta mai bine decAt ti s-ar potrivit fumul de lulea, maicuta mica. S& nu-ncerci vreodata s4 fumezi — a continuat el cu o prefacuta gravitate — pentru ca nu te-as mai putea saruta. Dar, in afara unor astfel de scurte momente de re- paus, nu l-am vazut niciodata, de-a lungul casniciei noastre, stand cu mAinile in san, deoarece avea obi- ceiul sa spuna ca timpul este cel mai pretios dar al lui Dumnezeu, despre a carui intrebuintare vom avea de dat socoteala inaintea maretului tron ceresc. Dadea lec- tii zi de zi, compunea si canta la orga, la pian, la vio- 14 sau alte instrumente. Pe langa asta, isi cheltuia vremea cu cresterea copiilor, iar daca dupa toate in- deletnicirile sale ti mai ramanea vreun ragaz, citea car- tile pe care le adunase treptat. Se cufunda indeosebi in lectura scrierilor teologice. Nu l-am putut urma niciodata in aceste lecturi, deoarece ele erau prea gre- le pentru mine, mai ales c4 multe dintre cartile lui de acest fel erau scrise in latineste. Astfel, inca din prima lui tinerete, a gasit mereu cu ce sa se ocupe si, cand prietenii lui se minunau zgo- motos la vederea roadelor splendide ale trudei lui, ras- pundea de fiecare data scurt si apasat ca totul nu e dec&t rezultatul unei munci statornice si indarjite. Succesul nu |-a tulburat nicicand, cel mult aprecie- rea altor mari muzicieni l-a bucurat intr-o oarecare méasura. — Eu cant pentru cel mai bun muzicant al lumii — avea el obiceiul s4 spuna. Poate ca el nu este de fata, insa eu cant intotdeauna ca si cum ar fi in preajma mea. in sinea mea ma gandeam c& muzicianul cel mai bun al lumii se afla intotdeauna acolo unde se afla si Sebastian, dar n-am indraznit s4-mi rostesc tare gan- dul, deoarece nu-i placeau laudele de acest fel. in astfel de cazuri nu spunea decat atata: 42— Te inseli Magdalena — iar din sprancenele usor incruntate si din felul cum i se intunecau pe-o clipa pri- virile, intelegeam ca nu-i era pe plac felul meu de-a vorbi. Dar pe vremea de care tocmai vorbesc n-aveam cum sa-i castig nici aprobarea, nici dezaprobarea. Eram doar un copil nestiutor, care isi incerca primii pasi $o- vaitori in lume, fara sa banuiesc catre cine ma vor pur- ta ei candva. in timp ce isi desdvarsea maiestria de organist la Arnstadt, Sebastian ceru un concediu ca sa poataé mer- ge la Litbeck, unde voia sa asculte vestita muzica la slujba de seara a domnului Buxtehude, la care veneau de peste tari si mari cei mai de seama muzicieni. De la Arnstadt pana la Lubeck erau doua sute de mile, ins& Sebastian se dovedise un drumet indarjit, astfel ca, intr-o zi neguroasa de toamna, la sold cu tolba pli- na de note muzicale si cu toiagul drumetiei in mana, porni la drum plin de curaj, singurul lui tovaras de calatorie fiind muzica de care-i era plind inima. Lega- se prietenie cu un tanar, care avea sa-i tina locul la orga bisericii, asa cd i se dadu incuviintarea de a lipsi o luna intreaga. Isi inchipuise, la plecare, ca atata timp are sa-i ajunga spre a-si incheia studiul prevazut. Dar abia ajunsese la Liibeck, la sursa muzicii, cand si-a dat sea- ma ca n-are sa se poata rupe de acolo cu usurinta. Tre- cura, in adevar, mai multe luni pana sa se intoarca la Arnstadt. Muzica slujbelor de seara a exercitat asupra lui o putere de atractie de-a dreptul miraculoasa, ase- mandatoare cu farmecele vrajitoarelor asupra oameni- lor in basmele pentru copii, cu singura deosebire ca farmecele nu erau rele de asta data. Pana si la batra- nete si-a adus aminte cu placere de serile de advent din Liibeck, cand intra in biserica straluminata de flacdra lumAnérilor si intesata de multimea tacuta, ca sa asculte vreuna din cantatele lui Buxtehude. Toata viata a tinut minte aceste cantate, indeosebi Nunta 4Bmielului si Bucurie cereasca pe-acest piméint la nasterea Pruncului sfant. impletirea vocilor omenesti cu instru- mentele cu coarde si cu orga il umplea pe Sebastian de o netarmuita bucurie. Cum il mai atragea orga uria- sa si ce fericit ar fi fost s4 primeasca acolo o slujba de organist! La Liibeck ar fi avut de altfel mai multa li- bertate de miscare decat la Arnstadt. Si, de fapt, orga de la Liibeck era cat pe ce sa-mi rapeasca sotul, inainte chiar ca soarta milostiva si mi-l fi daruit, deoarece Buxtehude i-a dat sa inteleaga ca i-ar putea urma in postul de organist al bisericii dacd s-ar insura cu fiica lui si i-ar deveni ginere. Dar, fie nu- mele Domnului binecuvantat, Sebastian refuza sd se insoare, deoarece fata era acra si deloc pe placul sau, fiind, pe langa toate acestea, mult mai in varsta decat dansul. Fara indoiala ca oferta domnului Buxtehude trebuie sa-i fi pricinuit o senzatie de apasare si stan- jeneala, intarindu-i hotararea de a se intoarce la Arnstadt. La inapoiere, superiorii voira sa stie de ce lipsise vreme atat de indelungata. El raspunse ca plecase la Ltibeck cu gandul de a-si desdvarsi acolo maiestria, lucru pentru care ceruse cum se cuvine incuviintarea preacinstitilor domni. La care, acestia, isi dadura cu parerea ca, intr-adevar li se ceruse 0 astfel de incuvi- intare, dar numai pe timp de patru saptamAni, or el lipsise de patru ori pe atatea. Cu incdpatanarea muta si darza a celor din familia Bach, Sebastian se prefa- cu anuauzi ultimele cuvinte, si isi exprima intr-o ma- niera amicald nddejdea ca, in timpul lipsei sale, de acasa, loctiitorul sau facuse fata obligatiilor de organist, spre deplina multumire a comunitatii, si daca astfel stau lucrurile, fara indoiala cA nu este nici un motiv de a ise cAuta vreo pricina. Preacinstitul consistoriu fu uluit de aceasta indrazneala si schimba deodata tactica intre- buintata pana atunci. fl invinovati cd a facut modificari arbitrare in vechea randuiala a muzicii de orga, cd exe- 44cuta coraluri cu variatii necunoscute, zapacind in acest fel preacucernica asistenta. Ba mai mult, atunci cand are chef, el canta de doua ori pe atata cat se obisnuieste indeobste, iar cand il taie capul nu canta in incheie- rea slujbei decat jumAatate din cat fac altii. Ei bine, cei ce nu iubeau felul de a canta la orga al lui Sebastian meritau sa-l piarda pentru totdeauna si mi-e cu neputinta s4-i compatimesc, desi trebuie sa re- cunosc ca Sebastian a fost totdeauna cam incapatanat, inct nu stiu sa fi existat vreun argument care sa-i poa- ta schimba convingerile si hotararile. Unde mai pui neplacerile si nelinistea pricinuite de cor! Odata, intr-o subité manie pe deplin intemeiata, Sebastian il facuse pe unul din elevii lui ,,animal in- cornorat”, dupa care tanarul il pandi in strada cu o bata. Sebastian isi smulse insa sabia din teaca si s-ar fiintamplat, poate, un mare necaz daca un trecdtor nu s-ar fi grabit sd-i desparté. Aceasta intamplare ii taie orice pofté de-a mai ramane la Arnstadt, desi, dupa cate stiu, suferea mult el insusi din pricina severitatii si a indarjirii firii sale. Mi-a spus odata ca aceia care se nasc cu muzica in suflet trebuie si plateascé pen- tru acest dar, pielea obrazului lor este mai subtire decat a altora, si ei sunt, din aceasta pricina, mai simtitori. incolo nu obisnuia s& vorbeasca despre sentimentele sale, cum faceau atat de des muzicienii francezi, en- glezi sau italieni, in trecere prin casa noastra, asa ca putini cunosteau sufletul lui Sebastian, iar ceea ce cu- nosteau dintr-insul aflasera numai si numai datorita muzicii lui. Era de o nemarginita forta a simtirii, im- pulsiv si violent, incat ma gandesc si azi cu admira- tie la stapnirea de sine cu care a stiut s4 se infranga in toate imprejurarile. Cand insa isi punea in gand ca nu vrea sa fac ceva, atunci n-o facea, si nici eu, nici vreo alta fiinta n-ar fi fost in stare sd-i schimbe hotararea luata. In astfel de imprejurari, el refuza sa discute, cu 5un gest foarte bland, dar surd si impenetrabil la orice argument. ins&, spre norocul familiei sale, a fost toata viata de o rara intelepciune si prevedere, incat aproa- pe niciodata judecata lui n-a dat gres. O singura data am fost atat de smintita incat s4 cred c4 n-are drepta- te. Totusi, este de mirare cum, in ciuda severitatii sale, era smerit in multe privinte; doar acolo unde demni- tatea indeletnicirii sale ar fi putut sa sufere vreo stir- bire, nu tolera nici un dispret sau desconsiderare. fncolo insa nu cerea decat ceea ce se simtea in stare sa dea si el: stima fata de demnitate si ierarhie. Petrecusem amandoi o mare parte a tineretii noas- tre pe la curtile princiare, eu, legata de ele datorita pro- fesiunii tatalui meu, Sebastian, datoritaé profesiunii sale. Dandu-mi seama ca Sebastian este mult mai in- teligent decat mine, am socotit dreapta smerenia lui fata de suverani si de cei situati deasupra noastra pe scara ierarhica. Cu toate acestea, in sufletul meu a sta- ruit neincetat convingerea ca el sté deasupra tuturor regilor, pentru ca este rege nu numai printre muzicieni, ci si intre oameni, incat principii si contii s-ar fi cuve- nit s4 i se inchine cu capul descoperit si sa-i sdrute mana — mana fermecata care scria muzica fermecata! Locul acestei muzici ar fi fost mai curand la picioare- le tronului de clestar al cerului decat la curtea Duce- lui de Saxa. Odata, cand mi-am iesit din fire pentru ca printul ne lasase s4 asteptam prea mult in antica- mer, i-am spus ceva cam cu acest inteles, dar Sebastian s-a suparat rau pe mine, ceea ce nu se intampla decat foarte rar. Mi-a spus c& printul-domnitor din tata-n fiu are dreptul mostenit de a-l face s& astepte orisicat. In aceasta privinta insa nici chiar Sebastian n-a fost in sta- re sé ma convinga si am insistat in ceea ce ma pova- tuia inima, cu toate cd pricepeam ceea ce el imi explica pe indelete: anume ca baza societatii si a moralei este ordinea. El credea ad4nc in ordinea tuturor lucrurilor: 46in casa sa, in muzica sa, in asezarile tarii, astfel ca nu putea sa facd altceva decat sa apere ordinea. Era cu desavarsire fericit atunci cand i se oferea prilejul de a compune muzica pe. versuri de proslavire a ordinii sia implinirii datoriei. Imi aduc inca foarte bine amin- te de-o doamné frantuzoaica, deosebit de vioaie, care ne-a vizitat odata la Lipsca. Scria poezii si vorbea cu insufletire despre muzica lui Bach. O pream@rea insa intr-un chip atat de nelalocul lui, incat n-a facut de- cat s4 atate impotrivirea lui Sebastian, deoarece cuvin- tele ei vadira curand cd nu se prea pricepe la muzicd, iar pe Sebastian il necajeau laudele fara noimé ale ne- chematilor. intre timp, ea incepu sa critice faptul ca Sebastian prelucrase in muzica lui anumite imnuri si texte evanghelice. Nu-i placuse indeosebi cantata de- spre dari si zeciuiala. — Aceste idei sunt prea meschine pentru talentul dumneavoastra, Monsieur Bach — exclamé ea aproa- pe cu violenta, in timp ce penajul palariei ii juca in cres- tetul capului. Dari, zeciuiala, legi si ordine! N-ati fi dispus mai degraba sa scrieti muzicé pe o poezioara de-a mea, in care slavesc iubirea si frumusetea? Sebastian arunca o privire suparata catre frantu- zoaica. — Madame — spuse el — nu exista iubire si fru- musete care sa-si merite numele pe deplin fara su- punerea la ordine si lege, la implinirea datoriei, la ascultarea fata de conducatorii legali. Dar iata cé m-am abatut de la drumul drept al po- vestirii mele, deoarece voiam sa vorbesc despre tine- retea lui Sebastian. Simt, de altfel, din ce in ce mai mult cat de greu o sé-mi vind sd-mi depan firul, atat sunt de coplesita de mii de ganduri, de mii de amintiri de- spre el. Ma intorc, asadar, la ceea ce imi propusesem sa povestesc. 47Consistoriul noii biserici din Arnstadt fi imputa lui Sebastian, poate nu fara motiv, absenta indelungata si, in curand, si-a exprimat nemultumirea si pentru faptul ca, in scoala de cantareti, el nu-i trata si nu-iin- vata pe baieti arta muzicii asa cum se invoisera si cum o dorea consistoriul. Adevarul era cd Sebastian a fost cel mai bun maes- tru pentru elevii care voiau sa invete cu ravna si se- riozitate si care iubeau cu adevarat muzica. Pentru tinerii grosolani si nesupusi din scoala de cantareti bi- sericesti de la Arnstadt, ca si mai tarziu pentru cei din scoala Sfantul Toma din Lipsca, el fusese un artist mult prea mare, astfel ca fi tratase cu oarecare nerabdare. Ise mai reproseaza si faptul de a fi luat cu dansul pe galeria orgii o tanara fata straina, cu care cantase impreund. Numai ca fata aceea n-a fost o straina, ci Ma- ria Barbara Bach, verisoara lui Sebastian, cu care inca de pe atunci isi pusese in gand sa se cdsatoreasca. Oricat de neinsemnate pareau aceste suparari ma- runte, i-au tulburat totusi pacea sufleteasca, incat il bantuia din ce in ce mai des gandul de a pleca din Arnstadt, stabilindu-se intr-un alt oras. Muzica, um- plandu-i intreaga fiinta, incepuse a i se revarsa aproape nezagazuita din inima, ceea ce il facea si doreasca si mai fierbinte linistea netulburata, pentru ca uriasul to- rent irezistibil s4-si poata face loc fara vreo piedica. {si dorea o sotie care s4-i rezolve toate obligatiile pa- méntesti, spre a-si putea folosi timpul si energia pen- tru sublimele revelatii ale muzicii, cu ale carei daruri fusese inzestrat din plin. Cam atunci s-a intamplat ca si ramana vacanta sluj- ba de organist la biserica Sfantul Blasius din Mihl- hausen. Sebastian se prezenta fara intarziere. Erau foarte multi concurenti, cand insa superiorii ]-au auzit pe Se- bastian cantand la orga, |-au ales in unanimitate, fara 48alta chibzuinté sau cump&neala. Pe vremea aceea el avea douazeci si doi de ani. Isi incheiase anii de pri- begie si de ucenicie, ajunsese un adevarat maestru si, dupa vechiul si bunul obicei german, sosise timpul sa se insoare si sa-si ia ucenici, cdrora sa le predea cu- nostintele sale, asa cum avea sA predea numele sau propriilor sai copii, roade ale casniciei lui. Preafericita, asupra careia avea sa cada alegerea lui, a fost Maria Barbara Bach, verisoara cu dansul, care, pe vremea cand el era organist in Arnstadt, locuia la miatusa ei din acel oras. Fireste, a intalnit-o mereu, deoarece in toti cei din spita Bach solidaritatea de fa- milie este foarte mare, si a coplesit-o cu intreaga bi- necuvantare a iubirii lui. Pastorul Stauber din Dornheim, care i-a cununat, s-a casatorit si el mai tarziu cu matusa Barbarei Bach. intre hartiile lui Sebastian am dat peste copia insem- narii din matricola bisericeasca: ln ziua de 17 octombrie a anului 1707, dupa ce s-au anuntat in Arnstadt, au fost casatoriti in aceasta bise- rica si s-au cununat, cu binevoitoarea incuviintare a stapanirii, onorabilul domn Johann Sebastian Bach, or- ganistul bisericii Sfantul Blasius din Muhlhausen, fiu legitim al adormitului intru Domnul, onorabilul domn Ambrosius Bach, eminentul organist de la Eisenach, cu preavirtuoasa fecioara Maria Barbara Bach, cea mai mica dintre fiicele ramase de pe urma raposatului domn Johann Michael Bach, muzicant de faim&, or- ganist al bisericii din Gehren.” in pofida maruntelor neintelegeri, Sebastian plecd din Arnstadt in cea mai desavarsita armonie, incat su- periorii ti pusera chiar la dispozitie un car cu care sa-si transporte de la Arnstadt la Miihlhausen mobila si ce- lelalte obiecte personale. S-a stabilit deci in acest mic ora- sel, unde primul discipol al lui a fost bravul si onestul 49Johann Martin Schubart", care avea sd locuiasca zece ani sub acelasi acoperis cu maestrul sau. Datorita con- vietuirii zilnice, a invatat neinchipuit de multe de la dansul, cdutand sa rasplateasca osteneala maestrului cu dragostea cea mai fidela. Am fost timp indelungat méahnita de moartea acestui om cumsecade, inainte de a-l fi putut cunoaste, deoarece Sebastian mi-a vorbit despre el intotdeauna cu neschimbata dragoste si pre- tuire, indeosebi in timpul ultimei sale imbolnaviri. in astfel de imprejurari, amintirile iti napadesc sufletul fara sa vrei. Da, is-a nazarit chiar de doua sau de trei ori cd Martin este acolo in incapere, langa el. Acest dis- cipol i-a fost maestrului un sprijin in toate, ajutandu-l in marea opera de primenire a muzicii bisericesti din Mihlhausen, pentru ca ea sa fie demna de chemarea ei. Deoarece nu existau destule partituri, iar cele exis- tente nu erau pe placul lui Sebastian, el cumpara din propriile sale venituri un teanc intreg de piese bune si frumoase. Orga, care era una din grijile lui cele mai mari, avea si ea nevoie de reparatie, cateva dintre re- gistre se deteriorasera, iar burduful era aproape cu de- savarsire de nefolosit. El pregati cu multa insufletire un plan de reconstruire a orgii, propunerea lui fu pri- mita si i se dadu insarcinarea de a supraveghea per- sonal lucrarile de imbunatatire. La dorinta lui, i s-a adaugat orgii un grup de clopote mici, Glockenspiel, la care se putea canta cu ajutorul pedalelor. Asta era o inventie de-a lui si, pe vremea aceea, 0 folosea cu pla- cere. In anii de mai tarziu, zimbea la gandul ei si o numea copilarie, odata ce caracteristica sunetului de orga trebuie sa fie seriozitatea si nobletea tonului. 19 Johann Martin Schubart (nasc. 1690) este unul din primii discipoli renumiti ai lui Johann Sebastian Bach si fost ,,prefect coral” al lui. in 1717 a urmat maestrului sau la curtea din Weimar ca organist si muzician ,,de camera”. 5OSe vede ins& ca nu-i fusese sortit si ramana prea mult la Mithlhausen. Nu gasise acolo taramul de ac- tivitate de care ar fi avut nevoie spre a dezvolta asa cum dorea, muzica bisericeasca. Cam pe vremea aceea se purtau tocmai discutii aprinse intre teologi si filo- zofi. Dragul meu Sebastian, a cérui credinta simpla si profunda nu putea fi clintita prin polemici, gsi cé mu- zica sa nu se poate implini in aerul acela de invrajbi- re. Intr-o buna zi, el trimise sfatului oradsenesc din Mihlhausen aceste randuri: Desi m-am straduit cu deosebita ravna sa ating te- lul propus, adica organizarea si desdvarsirea muzicii bisericesti intru slava Celui de sus si spre a implini voia domniilor voastre, si cu toate cé am cautat sa sporesc cu modestele mele mijloace viata muzicala ce se ridicd in mai toate comunitatile satesti, nu am ajuns la sco- pul ravnit. Deocamdata nici nu pare sa existe perspec- tive ca lucrurile sa se indrepte.” Veniturile lui erau de altminteri atat de reduse, incat se vazu silit sa adauge la memoriul sau si acest pasaj: /9i, in sfarsit, as dori sA mai arat ca, oricat de modest as trai, dupa plata chiriei si acoperirea cheltuielilor ce- lor mai trebuincioase strictului necesar, nu-mi ram4- ne decat prea putin pentru existenta.” C&nd apoi printul Wilhelm de Saxa-Weimar ii adu- se la cunostinta ca ar fi bucuros sa-i ofere slujba de or- ganist si maestru al muzicii de camera al curtii, Sebastian primi fericit s4 se mute in veselul orasel asezat atat de pitoresc intre codri, ape si coline. La Weimar, ina treia zi de Craciun a anului 1708, s-a nas- cut primul lui copil, micuta Caterina Dorothea. Ea avea treisprezece ani cand tatal ei m-a luat in cdsato- rie si mi-a fost vesnic o adevarata consolare si un spri- jin in casa, ajutandu-mié la cresterea copiilor mai mici si la treburile gospodariei, de parca ar fi fost propria mea fiicd. Cei patru copii pe care i-am gasit in casa lui STSebastian, cand m-a luat alaturi de dansul ca tovara- 4 de viata — pentru ca gemenii si micul Leopold dor- meau sub tarana inverzita, acolo unde aveam sa-mi ingrop si eu cativa copilasi — au devenit copiii mei dragi si ascultatori si, nu mult dupa ce am intrat in casa lui Sebastian, am simtit ca si cand ar fi sange din sangele meu, ei socotindu-ma ca pe o mama adeva- rata a lor. Ar fi fost de altfel cu neputinta s4 nu iubesc copiii lui Sebastian, cand pe el il iubeam atta si, cum acestia erau din carnea si sangele lui, au devenit oa- recum si carnea si sangele meu. Copilul sau preferat era baiatul cel mare, Friedemann, un copil foarte in- zestrat, cu minte agera, si legat de tatal sdu printr-un sentiment fierbinte, deosebit. Cu toate acestea, tocmai el avea sa-i raneasca mai adanc inima pentru ca, desi mostenise talentele familiei Bach, nu mostenise nimic din staruinta si intelepciunea ei. Multi parinti isi iubesc insa tocmai acele odrasle care le pricinuiesc cele mai mari dureri, si Sebastian a facut la fel, desi inima lui era atat de larga si de adancf, incat a putut sa-i invaluie pe toti copiii sai in- tr-o adevarata gingasie parinteasca. Cred ca l-a iubit pe Friedemann intocmai cum l-am iubit eu pe bietul meu Gottfried, desi Friedemann era un copil talentat, cu o inteligenta scaparatoare, cata vreme Gottfried al meu nu era decAt o biata oif4 neroada si naiva. imi vine sa cred uneori cA Domnul ne da chiar prin copiii nostri cele mai patrunzatoare pilde. A darui viata si apoi a pierde copilul zamislit, aceasta bucurie si durere este veriga care ne leaga de lantul vesniciei. Sebastian povestea adeseori despre anii petrecuti la Weimar si stiu chiar de la dansul ca s-a simtit acolo foarte fericit. Avea pentru prima data in viata lui un camin adevarat, deoarece, asa cum mi-a spus zambind, nu socotea cémin decat acea gospodarie in care tre- baluia o gospodina. Mama ii murise pe cAnd era copil $2si din clipa aceea trdise mereu intre straini, neavand niciodata un cdmin propriu, pana cand apoi a izbutit sa si-l incropeasca la Weimar. Dar pe langa acest ca- min, el a putut sa intemeieze acolo si o familie, din milosardia cerului, avusese si norocul ca printul sa fie profund religios si cunoscator al muzicii, iar nepotul lui, pe care Domnul |-a chemat la sanul sau prea cu- rand, spre marea mahnire a tuturor, era un veritabil suflet de artist. Johann Walther, organistul orasului si compozitor de valoare”, ii dovedise de asemenea bunavointa si prietenia lui. Sebastian s-a multumit toata viata sd se stie inconjurat de familie si de cativa prieteni credin- ciosi care ii intelegeau si cunosteau muzica. Goana dupa succese si relatii de societate nu se potrivea cu fi- rea lui. Cand canta la orga in orase straine — si acesta era singurul scop al calatoriilor lui mereu reluate, pe care le facea de obicei toamna — starnea, fireste, suc- ces si insufletire in randurile ascultatorilor, dar el le primea intotdeauna ca pe niste tributuri firesti dato- rate frumusetii muzicii. Niciodata nu l-am vazut tul- burat de admiratia altora sau mahnit din pricina insuccesului. Am simtit neincetat ca el cantareste pe un alt cantar lucrurile decat ceilalti si cd pretuieste altfel rezultatele. Nu vreau sa spun, fireste, cd nu I-ar fi bucurat apro- barea celor ce se pricepeau la muzicd sau ca aceasta nu lar fi umplut de sentimentul recunostintei, ca 20 Johann Gottfried Walther (1684-1748), compozitor $i lexi- cograf muzical, discipol al lui Johann Bernhard Bach si Kret- schmar, organist al bisericii Sfantul Toma din Leipzig, din 1707 organist al orasului Weimar. Cu toate ca a fost legat printr-o stransa prietenie de Johann Sebastian Bach, in timpul petre- cut de acesta la Weimar, a expediat in putine cuvinte perso- nalitatea, creatia si meritele sale pedagogice in lucrarea sa Musikalisches Lexikon oder Musikalische Bibliothek (1732), prima enciclopedie muzicala bio-bibliografica si tehnologica. 53bundoara la Kassel, cand a cantat acolo la orga si mos- tenitorul tronului, care a fost atat de incantat de ului- toarea lui iscusinté, indeosebi de felul cum folosea pedalele, incat si-a scos inelul din deget si l-a pus per- sonal in degetul lui Sebastian, care l-a purtat de atunci fara intrerupere, privindu-l intotdeauna cu o deose- bita placere. Cand vorbesc de iscusinta tehnica a lui Sebastian, vecina in adevar cu miracolul, nu pot trece sub tacere nici intamplarea care arat4 ca pana si posibilitatile lui aveau 0 limita fireasca. Sebastian avea obiceiul s spund adeseori ca orice muzician rutinat este in stare si cante orice la prima vedere, prima vista. Colegul lui din Weimar, organis- tul Walther, si-a batut multa vreme capul cum ar putea sa-si pacdleasca prietenul, pentru a rade apoi impre- una de farsa jucata. Sebastian lua uneori micul-dejun la domnul Walther. Odata, in timp ce astepta servirea cafelei de dimineata, pe care prietenul lui i-o prega- tea in incdperea vecina, se apropie de pianul pe care zarise o noua partitura. Fireste, se aseza indata si in- cepu s-o cante. Dar abia canta cateva clipe, cd se opri la o masura. Se mira (pentru ca niciodata nu cunos- cuse muzicé mai complicata decat aceea pe care 0 com- punea el insusi) si relud bucata de la inceput, dar se poticni din nou la aceeasi masura. Domnul Walther, care astepta in dosul usii pe jumatate deschise, pufni in clipa aceea in ras. Sebastian sari in picioare si spuse cu destuld mnie in glas: — Mise pare ca nu existé om care sa poata canta totul la prima vedere. E pur si simplu o imposibilitate! Mai tarziu a povestit de multe ori patania lui, spre a-si incuraja discipolii mai timorati si descurajati. Domnul Walther tinea mult la Sebastian si pentru faptul cé mama sa, intocmai ca si mama lui Sebastian, era originaraé din familia Lammerhirt. Cunostea in 54Erfurt casa Die drei Rosen?!, unde vazuse lumina zilei mama lui Sebastian, de care nu-si mai aducea aminte decAt ca printr-o ceata, deoarece murise atat de tana- ra incat nu se putuse bucura de talentul ce inflorea in fiul ei. Poate insa ca i s-a ingdduit s4 asculte muzica lui din gradina raiului. Mai cred si astazi ca raiul nu poate fi rai adevarat daca acolo nu rasuna muzica lui Sebastian, cu toate cd mi-e cam teamé ca pastorul sa nu fie de aceeasi parere. Capela castelului din Weimar era poreclita de popor Der Weg zur Himmelsburg” si nu incape nici o indoiala ca ea a fost, de fapt, locul unor incantari paradisiace cat timp a cantat Sebastian la orga ei. Unul din prietenii lui, care l-a cunoscut de aproape in timpul petrecut la Weimar, mi-a povestit ca la serviciile religioase din acea biserica, cantecul lui Sebastian destepta in sufletul cre- dinciosilor presentimentul tuturor fericirilor de dincolo, incat i se cuvine pe drept slava vesnica. Sebastian canta la mica orga aflata la castelul din Weimar cu nemérginita dragoste si siguranta. Acolo a atins el culmea mdiestriei sale ca organist si compo- zitor. Pretuia in mod deosebit pedala orgii cu cele sap- te registre ale ei, dintre care unul avea treizeci si douad de taste, iar alte trei, cate saisprezece, alcdtuind im- preuna acel nobil registru de bas la care Sebastian ti- nea atat de mult. Felul cum stia si se foloseasca de pedale era un mi- racol al vremii. El a compus la Weimar 0 multime de piese pentru org, acolo a compus si Orgelbiichlein’, 21 Dupa obiceiul timpului, cladirile mari, cu multe aparta- mente purtau denumiri literare, ca acest Die drei Rosen — Cele trei roze! 2in germané, ,,drumul spre cetatea cereasca”. % Proiectul acestui Orgelbiichlein a fost conceput de Johann Sebastian Bach intre 6 noiembrie si 2 decembrie 1717, inter- valul cat a fost tinut in arestul printului Wilhelm Ernest de Weimar (ed. Peters 244 si 246). 5Sal c&rei continut mi-a placut intotdeauna sa-l ascult in interpretarea lui. Cateva din aceste preludii de coral le-am invatat sub indrumarea lui sa le cant si eu, dar indeobste era nevoie de mult mai multa iscusintaé spre a putea fi executate, decat putina pricepere pe care 0 aveam eu. Numise Orgelbiichlein caietul acela cu cotor si coperte de piele pe care il cunosteam foarte bine, yin care organistul incepator afla indrumare asupra felu- lui cum se poate executa un coral si in ce chip se poate de- sivarsi in folosirea pedalei, intruct la coralele aci cuprinse, folosirea pedalei este obligatorie. Fie aceasta lucrare numai spre slava Domnului si spre invdtdtura aproapelut”. ce ma priveste, eu eram o organista prea de tot incepatoare, astfel incat n-am putut canta decat foarte putin din caietul in care erau piese muzicale destul de grele. Bineinteles, Sebastian aproape ca nu-si dadea seama de greutatile pe care incepatorii le intampinau in executarea lor, deoarece el invinsese jucandu-se, inca din frageda tinerete, orice piedica. Dar ce placere ne- méarginita era sa-l asculti cantandu-si singur preludi- ile de coral! Ajunge si deschid caietul pentru ca trecutul sé invie deodata. Nu mai stiu care imi placea mai tare pe vremea cand eram tanara, dar este intre ele unul care ma consoleazd mai mult decat toate ce- lelalte, ca si cum din acela unul mi-ar vorbi insdsi vocea lui Sebastian, indemnandu-mi la rabdare si spe- ranta. Cantecul acesta se afla cam inspre sfarsitul ca- ietului. A fost scris cu gandul la sfarsitul firesc al vietii: Fistecine trebuie sd moard...” Doamne, cum mai rasuna melodia asta cand 0 can- ta el si cata pace aduceau in suflet secventele ei gra- ve de optimi si saisprezecimi la pedala. Cea mai nobila muzica a lui Sebastian s-a nascut intotdeauna la gan- dul mortii. Lucrul acesta m-a cam speriat cand eram inca tanara, acum insé stiu ce era atunci in sufletul lui. Alte doua preludii, deosebit de gingase, le sortise postului mare: ,,Nevinovatd oifd a lui Dumnezeu", iar S6cealalta ,,Plange-ti, omule, pacatul de moarte!” Ultimele miasuri ale acestui coral rasunau in auzul meu atat de dulce si de trist, incat mi se opreau parca bataile ini- mii de cate ori le ascultam tremurand. Daca incep sa vorbesc despre muzica lui, mi-e tea- ma ca istoria vietii lui va ramane pe veci nescrisa — dar nepretuitul caiet este atat de doldora de aminti- rea fericirii mele apuse, incat nu pot trece peste el cu usurinta. in anii de la Weimar, Sebastian a ajuns un maestru fara pereche al orgii si al celorlalte instrumente cu cla- viatura, inventand si introducand in uz un sistem de digitatie atat de bun si de nou, cA oamenii erau incli- nati s4 creada cu adevarat ca este imposibil ca Bach sa fie Intrecut vreodata in arta muzicii. La Dresda, pana unde ajunsese de asemenea faima lui Sebastian, apa- ruse pe vremea aceea un vestit muzician francez, penu- mele lui Jean Louis Marchand”, un om din cale-afara de vanitos, desi cu adevarat capabil. El provocase pe toti muzicienii sa se ia la intrecere cu dansul, spunand ca spera s4-si poata dovedi superioritatea pretutindeni si fata de oricine. Acest fel de a vorbi si de a se purta nu avea nici un efect asupra lui Sebastian si, desigur, el nu era de fel dispus sa facd vreun pas pentru a afla mai multe despre nerusinatul laudaros. Pe cativa mu- zicieni germani ins i-a jignit profund aroganta fan- faronului, astfel ca l-au implorat pe Sebastian ca, spre cinstirea muzicii germane, s4 se supuna competitiei. Sebastian se codi mult, pana sa primeasca provocarea 24 Touis Marchand (1669-1732), unul dintre cei mai cunoscuti pianisti si organisti francezi, alaturi de André Raison, Gaspard le Roux s.a. Din 1708, el a fost organistul curtii de la Versailles. Un contemporan al evenimentului (Burney, Present State of Mu- sic in Germany, 1775) relata spiritual ca ,,a fost 0 onoare pentru Pompei de a fi fost cucerit de Cezar, iar pentru Marchand de a fi fost invins numai de Bach’. 57lui Marchand. Am&nuntele competitiei au fost stabi- lite in scurt timp. S-a cazut de acord ca ea sa aiba loc in palatul contelui Flemming. isi facura aparitia cu acest prilej multe doamne si multi domni de la curte, care asteptau nerabdatori si agitati inceperea concur- sului, cand Sebastian se ivi calm si ponderat in super- bul salon stralucind la flacdra lumanérilor fara numéar. Era gata s4 se supund oricdrei incercdri muzicale pe care francezul i-ar fi pretins-o. Marchand insa se facu asteptat, asa c4 au trimis dupa el un valet. Dar vale- tul se intoarse curand cu vestea uluitoare c& Monsieur a parasit dis-de-dimineata Dresda intr-un postalion co- mandat anume in acest scop. Se pare ca aflase, intr-un fel oarecare, prilejul de a-] auzi undeva pe Sebastian cantand, fara a fi el insusi vazut, ceea ce il convinsese c4 Bach este omul cu care nu se va putea lua nicioda- ta la intrecere si alaturi de care nu va castiga nicicand laurii mdiestriei, cA talentul si stiinta sa raman mult in urma acelora ale lui Sebastian si ca, tocmai de aceea, este rnult mai intelept s4-si crute renumele si s4 nu-si miso ire puterile cu acest urias. Tre »uie s4 recunosc ca intamplarea asta n-am aflat-o de la S: hastian, ci de la o alta persoand care a asistat la ea. Se: «stian nu afla nici o placere in defaimarea ad- versarilor sai, ba parea chiar jignit cand se vorbea in fata lui despre acest episod, exprimandu-si neincetat parerea cé domnul Marchand este un excelent artist si cd toata povestea aceea a fost nascocita de niste na- tarai. Odata, in timp ce se afla la Erfurt si cineva s-a apucat sa-] ponegreascé pe Marchand, |-a amutit cu aceste cuvinte: — Va voi dovedi cat sunt de frumoase suitele lui pentru pian, care au fost aici atat de defaimate! Se aseza la pian si canta cu atata grija, delicatete si simtire muzica lui Marchand, incat o prezenta in culori mai favorabile chiar decAt i s-ar fi cuvenit in realitate. 58Era la fel de generos si fata de ceilalti muzicieni. Respectul plin de team pe care-l insufla maretia lui jl atenua cu bunatatea sa izvorata dintr-o inima cal- da. Era intotdeauna fericit sa-i poata asculta pe mu- zicienii din orasul lui sau straini, si a ramas pentru dansul o dureroasa deceptie faptul de a nu-l fi cunos- cut personal pe domnul Handel, desi facuse in acest scop tot ce a putut. Arta acestui maestru ales il um- pluse de admiratie si entuziasm, a petrecut ceasuri fara numiér copiindu-i partiturile pe care le pretuia in mod deosebit (o munca fericita, la care l-am ajutat si eu cu draga inima). A condus la Lipsca o frumoasa execu- tie a cantatei lui Handel: Patimirile Domnului. Si cum ambii se nascusera in Saxonia si in acelasi an, Sebas- tian avea impresia ca, in afara muzicii, mai exista intre ei oarecare asemanare, astfel ca facu mai multe in- cerc&ri spre a-l putea intalni pe Handel. Odata, cand acesta petrecu scurt timp la Halle, orasul sau natal, Se- bastian pleca in graba din Cothen sa-l salute, dar sosi abia in seara zilei in care Handel tocmai plecase. Zece ani mai tarziu, cand Handel vizita din nou Halle, Se- bastian ii trimise, prin fiul sau, o invitatie calduroasa de a-l vizita la Lipsca, deoarece, fiind bolnay, i-ar fi fost cu neputinté sa calatoreasca pana la Halle. Se pare insa c4 si domnului Handel fi era imposibil sa facad acest drum, astfel ca Sebastian fu dezamagit inca o data, trebuind sa renunte la placerea de a-l vedea si auzi pe marele compozitor pe care il admira si despre care i-ar fi placut s4 presupuna ca si el dorea s4-l vi- ziteze pe marele sdu compatriot. Handel era destul de artist spre a-si da seama de valoarea creatiei lui Se- bastian, chiar dac& faima acestuia ramasese intre ho- tarele Germaniei, in timp ce numele lui Handel avea rasunet pana in Italia si Anglia. Handel cdutase insa lumea larga, iscand valuri nesfarsite in jurul sau, cas- tigand multi, chiar foarte multi bani, in timp ce 59Sebastian ura orice valva facuta in jurul lui, se ascun- dea de lume, traind in casa si in sanul familiei sale, cufundat in munca. Numai toamna avea obiceiul sa voiajeze in fiecare an cate putin, si asta de fiecare data doar pentru a in- cerca vreo noud orga si pentru a-si putea spune pa- rerea despre ea celor in drept. Era asaltat de peste tot cu astfel de cereri, deoarece se aflase c4 se pricepe tot atat de bine sa-si spuna parerea despre mecanismul orgii, pe cat de bine stie sa c4nte la ea, ca judecatile lui sunt inatacabile si absolut nepartinitoare. Prietenii lui spuneau adesea ca, prin prea marea lui sinceritate si cinste, isi face multi dusmani, deoarece nu era dispus sa inchida nicdieri si de dragul nima- nui ochii ca s& treaca sub tacere nici cel mai mic de- fect al unui instrument. — CAnd este vorba de 0 orga, nici un defect nu este prea neinsemnat — obisnuia el sa spun. Primul lucru pe care il facea cand incerca un ast- fel de instrument era sa traga toate registrele, pentru ca inainte de toate si poata auzi sonoritatea deplina a orgii si sé-si dea astfel seama, cum explica el razand, daca are plamanii sanatosi”. Dupa aceea trecea la cele mai mici amanunte. Un constructor de orgi lipsit de constiinciozitate in munca sa avea, de fapt, toate mo- tivele si se teama de controlul lui Sebastian. in toamna anului 1717, tanarul print Leopold de Anhalt-Céthen voi sa afle de la Sebastian daca n-ar ac- cepta sa-i fie capelmaistru de curte. Sebastian primi bucuros propunerea, deoarece fusese jignit oarecum ca acelasi post, devenit vacant la Weimar, nu i se ofe- rise lui. De fapt, cand batranul capelmaistru muri, Se- bastian ar fi avut dreptul sa spere ca slujba aceea i se va atribui lui. Ea a fost data insa fiului celui decedat, un muzician prea putin capabil. Cred ca Sebastian s-a simtit profund ofensat, astfel c4 nici n-a incercat macar 60sa-si ascunda supararea, cerand indata sd fie eliberat din serviciile sale de pana atunci, spre a putea sa intre in slujba curtii de la Céthen. A facut asta intr-un chip atat de hotarat si de taios, incat era acum randul prin- tului s4 se simta jignit. Acesta dadu ordinul ca Sebas- tian sa fie tinut o luna intreaga in arest in casa. In ce ma priveste, socotesc lipsa libertatii personale cea mai apasatoare realitate a vietii muzicantilor de curte. ins vremea, supararea si durerea trec deopotriva, fara si lase urme si, de Craciun, Sebastian s-a mutat cu sotia si copiii sai la Cothen, unde nadajduia sa duca un trai mai linistit si mai ferit de oameni decat avu- sese la Weimar. In tot timpul pe care l-a petrecut acolo a avut la dispozitie doar mica orga din castel, fara pu- tinta unor legaturi mai rodnice cu muzica bisericeasca. S-a daruit insa si de asta data cu trup si suflet, asa cum facea de altfel in orice imprejurare, muzicii de camera, incat tanarul print i-a urméarit cu simpatie si bunavoin- ta activitatea. Era el insusi un muzician cultivat, care iubea patimas arta aceasta, pretuindu-si capelmaistrul asa cum se cuvenea. A fost atat de binevoitor, incat a primit s& boteze pe baiatul lui Sebastian si al Barba- rei, ndscut la Cothen. Micutul muri la scurt timp dupa ce a fost botezat in capela castelului. Cand printul ple- ca la Karlsbad, spre a se trata cu apele de acolo, l-a luat cu sine pe capelmaistrul sau. Sebastian a indragit pacea si tihna de la Céthen, to- tusi nu cred cd ar fi ramas acolo pentru totdeauna, chiar daca imprejurari cu totul neobisnuite nu 1-ar fi silit s4 plece. Pentru ca acolo era izolat de toate cate aveau cea mai mare insemnatate pentru el in calita- tea sa de compozitor, si anume de muzica bisericeasca, puternica expresie a firii sale profund credincioase. La Céthen s-a stins Barbara, lasandu-i patru copii mici, din cei sapte cati fi daruise lui Sebastian in cds- nicia lor care durase treisprezece ani. La Cothen i-am 61devenit eu sotie. Si-acum, dup ce i-am istorisit via- ta cum m-am priceput mai bine, pana in ziua cand i-am apartinut, voi depdna mai departe istorisirea mea si despre anii petrecuti alaturi de el.Capitolul 2 Despre apropierea de Dumnezeu a lui Sebastian si nunta mea, despre CArticica de pian si exerci- tiile de digitatie, despre bucuriile de pdrinte si maestru, despre Clavecinul bine temperat si despre /mancatoarea de fugi”. Cred ca pe Sebastian nu-] puteai cunoaste cu usu- rinta decat daca il iubeai cu adevarat. De nu Las fi iubit de la inceput, este aproape sigur ca nu |-as fi putut in- telege. Era foarte rezervat in convorbirile despre lu- crurile profunde, nu se exprima atat prin cuvinte, cat prin ceea ce era el insusi si, inainte de toate, prin mu- zica lui, fireste. Era omul cel mai credincios din cati mi-a fost dat sa intalnesc. Pare ciudat ceea ce spun, daca ma gandesc la toti acei buni pastori luterani pe care i-am cunoscut. Au fost oameni de isprava, care si-au cheltuit viata in predici si pilde morale. La Se- bastian insa lucrurile stateau cu totul altfel. Credinta era atat de bine ascunsa intr-insul, incat nu iesea in- totdeauna la iveala, dar era acolo si nu uita niciodata de ea. Era ceva in firea lui care, mai ales la inceputul c4sniciei noastre, m-a umplut de team, un fel de as- prime de bazalt care servea drept temelie si reazim bu- natatii sale. Mai ciudat insa decdt orice altceva era dorul arzator care l-a insotit de-a lungul intregii sale vieti de creatie: dorul de moarte. L-am simtit doar 63uneori, ca la lumina unui fulger, pentru ci banuiesc ca se ascundea de mine, dandu-si seama ca m-ar fi in- fricosat. Eram mai tanara si mai putin curajoasa decat dansul. Nu simteam dorinta de a ma desparti de el, nici de lumea ce mi se parea frumoasa, atata vreme cat salasluia el intr-insa. Azi, cand sunt batrana si pa- rasita, iar el a plecat de mult de langa mine, incep sa-i inteleg mai bine dorul de dincolo, unde totul este im- plinire. Adanc, in sufletul sau, el purta imaginea Cru- cificatului, si muzica lui cea mai nobild este intotdeauna o chemare a mortii izvorata din viziunea invierii. Fusesem crescuta de parintii mei in blanda credin- ta luterand, dar credinta lui Sebastian era un sentiment mult mai cuprinzator. Mi-am dat seama de asta inca din prima zi a casatoriei noastre. Dupa ce oaspetii ple- cara, Sebastian se apropie de mine, imi cuprinse fata intre mAinile sale si, inaltand-o catre el, ma privi si imi spuse: — Multumesc cerului cd mi te-a dat, Magdalena! Nu am fost in stare s4 raspund nimic, astfel ca, as- cunzandu-mi fata la pieptul lui, m-am rugat in tace- re: ,, Fa, Doamne, sa fiu vrednic&d de dansul!” Mi-am dat deodatad seama de tineretea mea si de greaua sarcinad pe care o luasem asupra-mi in clipa cand primisem sa fiu sotia unui astfel de barbat. Daca s-ar intampla sa-l fac nefericit in vreun fel, i-as ruina si muzica. Obisnuia s4 spuna ca disonantele sunt cu atat mai supdratoare cu cat se afla mai aproape de ar- monie, si de asta sunt atat de insuportabile neintele- gerile dintre soti. Am avut si noi greutatile si ceasurile noastre de cumpané, asa cum le au toti cei ce traiesc pe acest paméant, insa ele au ramas deoparte, fara si atinga iubirea din noi. Fiind cu cincisprezece ani mai in varsta decat mine si avand inaintea mea 0 alta sotie, poate ca nu i-a fost 64chiar atat de greu sa fie bun si sa se poarte gingas cu mine. Primisem 0 educatie aleasd, stiam s4 gatesc, sa tore si sa cos, dar nu purtasem inca nicicand pe ume- rii mei grijile unei gospodarii si ale cresterii unor co- pii, cu atat mai mult cu cat mama fusese o gospodina prea bun si isteata ca s4-mi pot da seama ce anevoie se conduce o casa si se indeplinesc toate cate sunt de trebuinta confortului ei. Am observat in curand ca Se- bastian nu tolera nici cea mai mica dezordine. Harti- ile si obiectele lui personale trebuiau mentinute intr-o anumita ordine si in acelasi loc, nefiind permis sa i se deranjeze deprinderile. Ura lipsa de punctualitate in- tocmai cum ura si risipa, or lipsa de punctualitate in- semna pentru el risipirea celei mai pretioase dintre comori, al singurului lucru pe care, cum spunea el, nu-l putem avea de doua ori: timpul. Poate ca la in- ceput am fost cam uituca si neglijenta, dar el a dove- dit multa rabdare fata de mine, incat, dupa ce am inteles cele ce nu-i placeau in felul meu de a fi, m-am indreptat curand. Singurul meu gand, unica mea na- zuinta a fost aceea de a-i fi lui pe plac si de a face din c4minul nostru locul unde el sa se simtd mai fericit dect in orice alta parte a lumii. La o séptamana dupa nunta noastra, printul de Anhalt-Cothen, pe care Sebastian il pretuia-foarte mult, se cdsatori si el. Nici unul dintre noi nu si-a inchipuit cd aceasta cd- sdtorie princiaré va putea avea vreo inraurire asupra vietii noastre. Cu toate acestea, asa s-a intamplat. Ea a fost cauza pentru care ne-am mutat dupa catva timp la Lipsca, unde ne-am petrecut restul vietii. Pana la casatorie, principala desfatare a printului fusese audierea muzicii bune si, bineinteles, muzica buna pentru el era identicd cu capelmaistrul sau Johann Sebastian Bach. Concertele — oricAt ar fi fost de modeste, din pricina ca printul nu era destul de 6sbogat spre a angaja, asa cum faceau alti printi, o or- chestré mare — cAstigau, datorita conducerii lui Sebastian, o splendoare aparte, ceea ce este usor de inteles daca ne gandim ca multe din compozitiile lui acolo au fost executate pentru prima data. Se prea poate ca noua printesa sa fi fost de parere ca sotul ei pierde prea mult timp cu muzica si cu capelmaistrul sau — se poate chiar sa fi fost geloasa nitel sau sa se fi plictisit la minunatele si interiorizatele concerte de camera, deoarece sunt destui si printre cei de spita aleasa pentru care muzica serioasa nu are nici un far- mec — oricum insa, cu printul nostru se petrecu in ca- teva luni o schimbare. Renunta treptat sA mai cante el insusi, neglija pana si concertele, nu-si incuraja mu- zicantii, intr-un cuvant, la curtea din Céthen muzica se ofilea pe incetul. Sebastian se inspaimAanta si se simti pe zi ce trece mai nefericit; nu putea trai intr-o astfel de lancezeala. intr-o zi, se intoarse acasi mai abatut decAt in alte randuri, datorita unui nou refuz la o pro- punere a sa, ceea ce dovedea cA interesul printului fata de muzica pe care 0 compunea si 0 canta trecuse in intregime asupra gingasei si pretentioasei printese. — Magdalena — imi spuse el cu fata intunecaté — trebuie si plecdm din Céthen si s4 ne stabilim in alta parte. Aici nu mai este loc pentru un muzicant. Con- simti s4 ne strangem lucrusoarele? I-am raspuns asa cum se cuvenea, ca locul meu nu poate sa fie decat acolo unde se gaseste si se simte bine dansul, incercand sa-l consolez cum ma pricepeam mai bine. Cu toate acestea, gandul de a parasi Cothenul nu ne era nici unuia pe plac, deoarece el indragise ora- selul, iar pentru mine el insemnase primul c&min. Fie- care femeie stie ce inseamné sa pardsesti un astfel de loc si astfel de amintiri. Abia daca petrecusem ceva mai mult de un an la Cothen, dar acest an fusese pen- tru mine plin de neasemuite minuni. A-l vedea pe 66Sebastian si a trai alaturi de el zi de zi era pentru mine o fericire de care n-am fost niciodatévrednica. Timp indelungat am bajbit ca intr-un vis si, uneori, cand Sebastian nu era acasa, ma cuprindea teama sa nu ma trezesc cumva din acest vis, pomenindu-mé iar ceea ce am fost, adicd mica Anna Magdalena Wiilken si nu sotia capelmaistrului Bach. Cand ii auzeam insa pa- sii apropiindu-se de usa, alergam in intampinarea lui; el ma dezmierda si imi spunea cuvinte gingase, eu ma cuibaream in bratele lui, unde ma simteam ocrotita si imi puteam da seama ca visul fermecator este realitate. La catva timp dupa nunta, imi aduse 0 carticicad de muzic4 pe care 0 pregatise anume pentru mine. O pastrez inca si, oricat de saraca s-ar intampla sa fiu, nicicand n-am sa ma despart de ea. fntr-una din seri, dupa ce fi culcasem pe cei patru copii, sedeam in incaperea de jos si, la razele unei lu- manari de pe masa, copiam stime dintr-o partitura, cand el s-a apropiat pe la spate tiptil de mine si a ase- zat pe masa, in fata mea, o carticicd lunguiata, legata frumos la cotor si cu copertele in piele verde. Pe pri- ma pagina scria urmatoarele: Carticicd de pian pentru Anna Magdalena Bach Anno 1772 Rasfoind de zor paginile, in timp ce el statea in spa- tele meu si ma privea cu surdsul lui plin de bundatate, am vazut ca scrisese in album piese usoare de pian pentru mine. incepuse tocmai s-mi dea lectii de pian. Nu eram prea priceputé cand ma maritasem, desi ° Clavierbiichlein vor Anna Magdalena Bachin (Ed. Peters 1959) a fost alc&tuita, una, in anul 1722, a doua, in 1725. 67stiam inca de pe atunci sa cant ceva. Asternuse pe note mici piese melodioase spre a-mi face mie placere, in- curajandu-mi si inlesnindu-mi dezvoltarea catre o is- cusinti mai inaintata. intre aceste piese era si o sarabanda grava si neobisnuit de frumoas4 — mi-au placut in mod cu totul deosebit sarabandele din sui- tele si partitele lui Sebastian, deoarece mi s-a parut cd ii exprima caracterul mai bine decat alte lucrari — pre- cum si un menuet mai vesel decat toate pe cate le stiu. De altfel, toate piesele erau atat de fermecatoare, incat l-ar fi indemnat pe oricare pianist la exercitiu. Sebastian era intotdeauna gata s4 coboare din inal- timile lui si, luand de mand pe oricare copil sau ince- pator, sa-l calauzeasca spre o treapta mai inalta. N-a fost nerabdator cu elevii sai decat atunci cand vedea c& ei sunt neatenti si nepdsatori. O, de-as putea sa redau felul cum se ocupa de dis- cipoli! Cred c4 n-a existat nicicand maestru mai bun decat el, mai insufletit, mai rabdator (fireste, nu cu le- nesii), si mai neobosit ai cdrui ochi si ale cdrui urechi s4 remarce indata pana si cele mai neinsemnate gre- seli, cdruia s4 nu-i scape nici cea mai mica eroare. I-am vazut pe discipoli tremurand adeseori si agitati pe cand se pregateau sa intre la el, si iam vazut iesind cu lacrimile recunostintei in ochi pentru bunatatea lui. I-am vazut si palind cand el se supara pe ei, ceea ce se intampla insa foarte rar. Cu toate acestea, firea lui patimasa iesea din cand in cand la iveala, indeosebi atunci cand descoperea micile inselatorii ale elevilor sai. L-am vazut odata smulgandu-si peruca de pe cap si azvarlind-o in capul unuia dintre elevi, pe care il numise escroc al pianului (Klaviergauner) si mascarici al sunetelor (Schaumschlager), pentru ca incercase sa obtina un efect strélucitor intr-un chip neserios. in timpul lectiilor pe care mi le dadea, era de o rab- dare ingereascd, si numai moarta voi putea uita acele 68ceasuri fericite cand sedeam la picioarele lui si inva- tam de la dansul. Bineinteles, pe mine nu mA trata cu aceeasi severitate cu care ii trata pe viitorii muzicieni profesionisti. De altfel, am avut in primii ani atata ba- taie de cap cu copiii nostri, incat intreaga muzica n-a fost pentru mine decat o destindere aleasa. Cu toate acestea, in primii ani ai cdsniciei mi-a dat lectii serioa- se de pian si m-a invatat s4 cant dupa basul cifrat, ba catva timp m-a instruit chiar la orga. Cand i-am imprtasit pentru prima oara dorinta mea de a invata sa cant la orga, a ras scurt si mi-a spus ca orga este un instrument prea mare pentru o femeie pirpirie ca mine. — Daca as actiona toate registrele — mi-a spus el — ti-ai vari degetele in urechi si ai fugi iute acasa. Cum ins4 nu m-am lasat descurajata de tachinari- le lui tandre, incepu sa-mi dea lectii de cate ori el sau eu aveam o clipa de ragaz, si cred ca a aflat in aceste lectii aceeasi bucurie deosebita pe care am aflat-o si eu. E ceva tulburator s& apesi clapele unei orgi. Asa cum spuneam, cantam putin la pian inca inainte dea ma miarita, dar orga este cu totul altceva. Cu cele trei claviaturi n-am avut prea mult de furca, desi te poate lesne deruta faptul cé melodia se canta mai jos decat basul, asa cum faceam adeseori, dar cu asta m-am obis- nuit curand. Cand insa am fost nevoita sa folosesc pi- cioarele la pedale, m-am incurcat de-a binelea. La inceput, am cantat melodii si lieduri pe patru voci cu amandoud mAinile, apoi am invatat sa cant basul fo- losind picioarele. Lucrul acesta mi-a dat ameteala si senzatia unui haos desavarsit. Cu mainile pe clavia- turd si cu picioarele pe una din pedale, am inceput sa strig c&tre Sebastian, care se afla langa mine: — Nu mai pot canta, nu stiu de ce, nu mai pot canta! — Esti o gasculita — a raspuns Sebastian — si daca n-am fi in biserica, te-as sdruta! 69Dar cu toate c4 radea de spaima mea, a avut fata de mine o neméarginita rabdare, astfel cA dupa exer- citii obositoare am invatat sa ma folosesc si de peda- le, fara sd mai fiu nevoita sa le pipai, cum mi se parea, minute intregi cu talpa. Mi-a interzis chiar de la ince- put sa caut pedalele din ochi. — Ar fio poveste de pomina — obisnuia el s4 spu- na — sa nu fii in stare sa lovesti o clapa inainte de a te convinge cu ochii c4 este aceea de care ai tocmai ne- voie! Numai cei mai slabi organisti cauta pedalele din ochi, si eu nu pot ingadui ca tu sa faci ceva rau. Poate cd n-ai sa ajungi prea departe pe calea organistilor, tre- buie ins& s-o apuci macar pe calea cea buna. N-am ajuns, in adevar, prea departe pe obositoa- rea, dar splendida cale, ins4 am ajuns pana acolo incat s4-mi pot da seama ce departe ajunsese Sebastian. Cei ce nu cunosc nimic din greutatile intampinate de or- ganisti la folosirea desavarsita a instrumentului lor nu-si pot da seama ce inseamna sé cAnti fugile si pre- ludiile de coral asa cum le canta el. Nestiutorii nu in- teleg din aceasta arta mai mult decat pestele in apa. Si eu, tovarasa de viatd a maestrului, nu voiam si asist nestiutoare, surda si muta, la mdiestria lui. Oboseala si timpul cheltuite pentru a invata sa cant oricat de mo- dest la acest instrument mi-au fost rasplatite din plin de bucuria deosebita c4 am putut intelege, mai tarziu, numeroasele lucrari marete compuse de Sebastian pentru instrumentul sau preferat, acest rege al instru- mentelor. in carticica mea de pian incepuse sa scrie pentru mine o fantezie de orga, pe care ins4 n-a mai apucat s-o ispraveasca. Orga imi era din ce in ce mai draga, fie cd o iubea el atat de patimas, fie ca scrisese pentru orga cele mai nobile, mai impresionante lucrari, in care isi exprimase mai limpede si mai direct sufle- tul si firea. Stiu prea bine cd multi cunosc8atori si oa- meni de valoare ii pretuiesc mai mult cantatele sau 7Onumeroasele piese frumoase pentru pian — dar cand incepi s4 te gandesti mai bine, este cu neputinta sa alegi sau sa arati ceea ce este mai bun, astfel cd nu-ti ramane altceva de facut decat sa citezi cuvintele Car- tii: , Precum lumina unei stele se deosebeste de lumi- na altei stele...” lata insd cé m-am indepartat de ceea ce voiam sa istorisesc, si anume de felul lui Sebastian de a preda muzica. O facea dupa o metoda a sa proprie, bine chib- zuita. Nici o oboseala nu i se parea prea mare pentru ,tineretul insetat de invatatura”. Cand aseza pe un in- cepator la pian, de pilda pe unul din proprii sai fii, obisnuia sa-i arate intai de toate tuseul si digitatia. De altfel, el a fost primul care a folosit ceea ce numea mis- carea fireasca a policelui sub celelalte degete. Pana la dansul, putinii muzicanti care se foloseau de police il asezau deasupra celorlalte degete, ceea ce era desigur cat se poate de stangaci. Sebastian a fost cel dintai care a folosit acest deget la triluri si inflorituri. Nu permi- tea executarea de piese inainte ca lucrurile acestea s4 nu fi fost stapanite cu usurinfa, dar a scris si pentru elevii incepatori un mare numér de scurte exercitii care, cu toate cé scopul lor adevarat era perfectiona- rea velocitatii, incantau sufletul discipolilor si faceau munca mult mai placuta, datorita sprintenelii melo- diilor. L-am vazut adeseori ridicandu-se de la pian, in timp ce vreunul din elevi se lupta cu o dificultate ane- voie de invins, ca sa astearna pe hrtie, in graba, dar nu destul de iute spre a-si putea urmAri spiritul de-o iuteala fulgerdtoare, o mica ,,inventie” care continea greutatea de moment in forma ei cea mai clara si mai atragatoare, astfel incat, din curaté dragoste pentru muzica si maestru, elevul isi continua exercitiul cu un curaj sporit. L-am auzit de asemenea spunand adesea discipolilor sai: — Aveti la fiecare mand cinci degete tot atat de sa- natoase ca si ale mele si, daca veti exersa cu ravni, veti JIcAnta si voi intocmai ca mine. Este insd nevoie de mul- ta sarguinta! Ascris 0 carticica de pian — asta s-a intamplat la un an inainte de cdsatoria noastra — pentru cel mai mare bdiat al sau, Friedemann, pe cand el nu avea decat zece ani, care i-a fost cel mai drag dintre toti si, in acelasi timp, discipolul preferat. Dupa ce Friedemann a terminat de invatat din el, iar copiii ceilalti au folo- sit si ei caietul unul dupa altul, l-am scapat de la piei- re pentru ca Sebastian nu dadea prea mare atentie lucrarilor sale marunte. Cand vreuna din ele dispa- rea sau era azvarlita de copii, Sebastian se multumea sa spund cu seninatate: — Nu face nimic, inseamna ca e cazul sa scriu altceva. Spiritul lui era tot atat de roditor ca si batranul ci- res din gradina matusii mele din Hamburg. Pe prima fila a caietului de pian destinat lui Friedemann, a notat cheile muzicale, impreuna cu or- namentele si indicatiile mai importante. Urma apoi un scurt exercitiu, prevazut cu digitatia cea mai atenta, pe care il numise Applicatio. La inceputul lui scrisese cuvintele: In nomine Jesu. In numele lui scria el intrea- ga sa muzica, pe cea mare ca si pe cea micé. N-am ui- tat nici azi cat a fost de fericit cand, intrand odata in casa, m-a gasit cantand la pian o giga pentru cei doi copii ai nostri mai mici, care dansau in sunetele mu- zicii, in timp ce eu i-am strigat: — Cred c& pana si pruncul Isus ar dansa fericit la auzul acestei muzici! S-a apropiat de mine si m-a sarutat pe gat. — Vezi, asta a fost o idee frumoasa din partea ta, sufletelul meu! — spuse el razand, si eu am fost ne- spus de fericita cd una din ideile mele ii placuse. Da, simteam pe deplin cé muzica scrisa de el este destul de frumoasa chiar pentru urechile pruncului 72ceresc, si cantecul de leagan din Oratoriul de Craciun?® l-ar fi cantat bucuroasa pana si Maica Precista pentru sfanta ei odrasla. Ba, muzica lui ar fi fost grandioasa si sublima chiar pentru Méantuitorul crucificat pe Golgota, asa cum dovedesc sunetele divine ale marii messe a lui Sebastian. La sfarsitul primelor lui parti- turi, obisnuia sa scrie cuvintele: Soli Deo gloria — Pen- tru marirea Domnului! Pentru Friedemann a compus multe inventii pe doua si trei voci, pe care le-a transformat dupa un an intr-un adevarat volum, scriind pe coperta lui urma- toarele: ,Antroducere binevoitoare, in care se arata iubitorilor pia- nului, dar indeosebi doritorilor de invataturd, cit se pot cfin- ta in acelasi timp, cu limpezime, nu numai doud voci ci, dupa progresele necesare, chiar si trei. In subsidiar, se poate invata din el nu numai felul cum se pot nascoci inventii bune, ci si cum trebuie ele executate ca sa atingd interpre- tarea asemanatoare cu vocea omeneasca si, astfel, sa intu- iascd adevatratul gust al muzicii.” Este lesne de inteles astfel de ce, cheltuind atata rav- na in cresterea muzicala a celor doi fii mai mari ai sai, acestia au ajuns muzicanti eminenti: Friedemann, or- ganist pe care la vremea lui singur tatal sau il intre- cea, si Emanuel, cel mai mare clavicembalist al vremii lui si, pe langa asta, si compozitor de mare talent. C4nd ne-am cAasatorit, in 1721, Friedemann avea un- sprezece ani, Emanuel sapte, micul Johann Gottfried sase, iar dragalasa Caterina, cu doi ani mai mult de- cat Friedemann. Astfel stand lucrurile, a trebuit s4 port grija unei mici familii chiar de la inceput, s4 fiu mama copiilor orfani, care, urmand desigur exemplul tata- lui lor, m-au indragit curand din toata inima, facan- du-ma partasa maruntelor lor bucurii si amaraciuni, 26 Weihnachtsoratorium (1734). 73desi Friedemann, cel mai mare baiat, care se si sim- tea oarecum camaradul tatalui sau, a fost la inceput cam rezervat. Eram foarte fericiti impreuna si eram fe- riciti indeosebi cand izbuteam sa-l smulgem pe Se- bastian de la nenumératele lui obligatii de curte, de la compozitie sau de la repetitiile de orchestra, indu- plecandu-l sa vind cu noi, intr-o mica excursie, din- colo de portile cetatii. Cu astfel de ocazii ne luam, fireste, si de-ale gurii si mancam cu totii, foarte bine dispusi, la umbra vreunui copac din afara orasului. El si copiii se zbenguiau plini de voiosie, nascoceau cele mai naive jocuri si radeau, insé dupa asta infu- lecau cu atata pofta, incat, mai tarziu, n-am mai por- nit niciodata in excursie inainte de a fi pregatit un cos plin cu bunatati. Ma simteam tanara, de parca as fi facut parte si eu din ceata copiilor, si cred c& de mul- te ori am cam dat uitarii seriozitatea pe care s-ar fi cu- venit s-o pastrez ca femeie mAritata, pentru ca atunci cand Sebastian era bine-dispus avea atatea glume in traista lui, nascocea atatea sotii hazlii, incat ne inve- selea pe toti. Mai tarziu, cand copiii oboseau, si micul Johann se cuibarea la sanul meu, Sebastian ne spunea uneori povestile si basmele ce le auzise in copilarie, la Eisenach, sau, ceea ce ma bucura si mai tare, vor- bea despre viata acelora care, ca si dansul, traisera la Eisenach: Sfanta Elisabeta si puternicul Martin Luther. in sfarsit, la ceasurile amurgului, porneam incetisor spre casa si, dupa ce culcam copiii sleiti, mai petre- ceam in pace catva timp alaturi de Sebastian. Ne prin- deam de mana si fruntea mi-o rezemam de uméarul lui. Cerul ne-a daruit astfel, la Céthen, zile de fericire mare si adevarata. Curand mi astepta 0 fericire si mai mare. Ursita imi darui un copil — primul meu nascut. Lunile acelea ra- man pentru totdeauna intiparite in sufletul oricdrei 7Afemei. Cand fasele si camasuta se incalzeau deja pe soba, buna moasa batrana l-a mai adus o data pe Se- bastian langa patul meu. Mi-am dat seama cat era de ingrijorat, ins4 mi-a spus pe un ton vesel: — Ma gandesc, draga mea, cA sotiile tuturor bar- batilor din familia Bach au fost mame vesele si cu multi copii — dar indata m-a imbrAtisat si mi-a spus, pe un glas cu desavarsire schimbat: bietul meu mielusel, cat ma doare ca va trebui sa suferi! Cuvintele acestea si glasul lui m-au consolat si m-au linistit pana cand, apoi, am simtit in bratele mele pe primul meu nascut. Am avut impreun treisprezece copii. Binecuvan- tarea cerului coborase asupra noastra, facandu-mi tru- pul sa rodeasca intocmai ca vita de vie din fata casei sotului meu. O, si ce parinte a fost Sebastian! Mi se pa- rea ca este mai mare si mai plin de demnitate atunci cand sta in capul mesei, in fruntea fiilor si a fiicelor sale, de-o parte cu iubitul s&u Friedemann, in timp ce de cealalté parte sedeam eu, avand in brate pe cel mai mic dintre copilasii nostri, in gura cdruia varasem o coaja de pdine ca s-o road si in acest fel sa-i iasd mai usor dintii. Severitatea, care fi adumbrea adeseori fata, se to- pea cu desavarsire in mijlocul familiei, unde era des- chis si cordial, se interesa de toate cate povesteau copiii, ascultand cu luare-aminte pana si cea mai ne- insemnata gangureala a celui mai mic dintre ei. Toti se purtau fata de el respectuos si cu supunere, asa cum se cuvine sa se poarte copiii cu parintele lor, dar in dragostea copiilor sai era mai putinad teama decat in dragostea altor copii fata de parintii lor. Sunt gata sa fac marturie ca Sebastian n-a ridicat niciodata mana asupra vreunuia dintre copiii lui, in timp ce imi vine in minte ca, in copilarie, bunul si rabdatorul meu tata m-a batut de mai multe ori. Cunoscutii nostri spuneau 7sadesea cd ne stricam bAietii cu atata bunatate, ba chiar eu singuraé m-am intrebat daca nu cumva lipsa orica- rei discipline a fost cauza greselilor lui Friedemann, el fiind mult mai dificil si mai greu de tinut in frau decAt restul copiilor. La ceilalti ajungea daca li se adre- sa pe un ton ceva mai intunecat decat cel obisnuit sau incrunta din sprancene ca un fulger ce trecea peste obraz cand se supra. Era destul si atata spre a-i struni. Odata, cand Friedemann |-a mintit intentionat, Se- bastian a fost atat de mahnit din aceasta pricina, in- cat a refuzat o zi intreaga sa-i vorbeasca, nu i-a aruncat nici macar 0 privire si Friedemann s-a invartit si el prin cas cu un aer de nefericire pe fata. Cand Sebastian era mahnit, parca o pacla cernita se lasa asupra noas- tra si mi se parea ca ma indbus. Spre seara, l-am des- coperit pe baiat plangand amar, cu fata ascunsa in perini. — Friedemann — i-am spus, gandindu-mé fara sa vreau la parabola fiului ratacitor — de ce nu te duci la tatal tau sa-i ceri iertare? — Nu indraznesc, maicuté — era pentru intaia oara cand imi adresa acest cuvant plin de gingasie — mi-e teama. — Vino cu mine! — am strigat fericitaé. Mergem impreuna. Baiatul s-a ridicat indata si, cu fata scaldata in la- crimi, a coborat cu mine la Sebastian. — Am venit sa-ti spunem cd ne pare nespus de rau de cele intamplate — am inceput eu, dar Friedemann c4zu in genunchi inaintea tatalui sdu, culcandu-si frun- tea in bratele lui. Am plans putin toti trei. Sebastian si cu mine ne priveam, zambind printre lacrimi, apoi el si-a ridicat fiul, l-a sdrutat si a disparut deodata dintre noi orice incordare. Din pacate insa n-a fost pentru ultima oara cand Friedemann i-a césunat suparare tatalui sau. 76Baiatul era adeseori irascibil si prost dispus, ii placea s4 risipeasca intr-un chip nesabuit, fiind in aceasta privin- {4 cu desavarsire opus tatalui sau, care cheltuia banii cu mare prudenta. Era insé nespus de talentat baia- tul asta frumos si plin de vigoare, atat de ager la min- te si de destept! Fratele lui mai mic, Carl Philipp Emanuel, cu fata-i smeada, rotunda si cu ochi bruni, avea cu totul alta fire. Era staruitor si invata cu o sar- guinta de fier, era muzician aproape tot atat de bun ca si Friedemann, dar mult mai demn de incredere si cu un caracter mai ferm. Cu toate acestea, inima lui Sebastian inclina fara sd vrea si fara sd-si dea seama spre cel mai mare dintre baieti, desi era deopotriva de drept si intelegator cu toti, fara sa dea vreodata sem- nul celei mai mici p&rtiniri fata de unul sau altul. Cred ca barbatii isi iubesc mai patimas intaii nas- cuti si sufeream adeseori la gandul ca, dintre copiii mei, nici unul nu mai poate fi primul-nascut al lui Se- bastian. Cand insa i-a fost pusd in brate mica mea Christina Sofia, m-am simtit atat de mandra si de fe- ricita, incat toate gandurile mele au fost date uitarii. Ca toti ceilalti Bach si la fel cu Luther, pe care il iubea si respecta deosebit, Sebastian era puternic legat de fa- milia sa, petrecandu-si fericit timpul intre copiii sai. Se intampla din cand in cand sa izbucneasca manios, cand zarva lor umplea casa si capul fi era tocmai plin de muzica — eu incercam de fiecare data sa fac tot ce se putea spre a-i potoli pe copii, silindu-i s4 pastreze li- niste, dar mi s-a intéamplat cu toate acestea destul de des sd nu-i pot stapani. La auzul vocii tatalui lor, copiii amu- teau ca prin farmec si nu mai indrazneau s4 vorbeasca sau sa chitcdie decat in soapta si umbland tiptil. Dar Sebastian nu se supara cu adevarat decat arareori, si am fost nu o data uimité vazandu-l cum compune si scrie in toiul celei mai asurzitoare zarve si sporova- ieli copilaresti, de parca ar fi fost singur pe lumea asta. V7CAnd vreunul dintre cei mici ne destepta in toiul noptii, Sebastian nu-si pierdea niciodata firea. Ma ruga s4 cant un cantec religios, pentru ca toti sa avem o pla- cere de pe urma cantecului de leagan al micutului. Odata a compus o melodie noua pentru mine dupa fermecatorul cantec de leagan al lui Luther despre micul Isus care doarme pe paiele din iesle, apoi cand am invatat-o fara note, a rupt manuscrisul. Dorinta lui a fost ca melodia sa fie inghitita odata cu mine de pa- mnt, cdci o compusese doar pentru mine si nu voia ca ea sa mai fie cantata vreodata de-un alt glas. Astfel n-o pun nici eu pe note, desi este atat de trist gandul ca ea sd dispara de pe fata pamantului atunci cand imi va suna ceasul, deoarece niciodaté n-am auzit o me- lodie mai dulce decat asta. Cand nici cantecul meu nu potolea plansul micutului, il lua el in brate si il lega- na pana ce-] adormea. Am bagat de seama adesea ca, in bratele barbatilor, copiii mici se linistesc indata. Cred ca in bratele lor, ei au senzatia fericita a sigurantei de- pline si adorm impacati in puternica imbratisare ce-i impresoara. Barbatii prind copiii in brate altfel decat o facem noi, femeile, deoarece ei se tem mai tare de- cat noi ca i-ar putea scdpa cumva. De altfel, asa cum copiii se bucurau vadit aflandu-se in bratele lui, ma bucuram la fel si eu cand vreunul dintre ei se gasea in mainile lui, simtindu-mi nu o data genele muiate in lacrimi la vederea insufletirii ce i se oglindea in pri- viri in timp ce s-apleca asupra maruntei vietati nepu- tincioase. Despre gingasia pe care o nutrea acestor mici omuleti neajutorati sta marturie si primul exemplar din Klavieriibungen, pe care l-a dedicat mostenitoru- lui printului de Anhalt-Céthen. El a depus darul pre- tios chiar in leaganul copilului princiar. intreaga faptura a lui Sebastian era parinteasca, se gandea neincetat la copiii sai, muncea pentru ei si pentru buna lor crestere, urmarindu-le ridicarea pe 78treapta sociala cu o mai mare bucurie decat aceea cu care ar fi urm§rit-o pe a sa proprie. Uneori se purta si cu mine asa cum se poarté numai un tata gingas fata de fiica lui — ce consolare a insemnat pentru jalea mea zdrobitoare cand mi-am pierdut curand copilul! A fost si el nespus de mahnit din pricina pierderii micii vie- tati blande si sporovaitoare, care abia implinise patru ani. Ce durere I-a strapuns cand i-a inchis pleoapele peste privirile albastre sub buclele de par auriu! Dar, chiar in marea lui durere, s-a gandit doar la mine si, de cate ori imi aduc aminte de acele vremuri cand mi-a fost dat s4 cunosc pentru prima data suferinta paman- teasca, imi dau seama ca atunci l-am indragit pe Sebastian pentru a doua oara, daca este cu putinta, mai ad4anc si mai devotat chiar decat atunci cand il cunoscusem. Numai Christina Sofia s-a nascut la Céthen, ceilalti copii ai nostri au vazut lumina zilei la Lipsca, astfel c4 imi urmez povestirea intorcandu-ma in urma. Cum spuneam, ne aflam cam de un an de la cdsatoria noas- tra la Cothen, cand Sebastian si-a dat seama cA inte- resul printului pentru muzica s-a stins in asa masura, incat mandria nu-i mai putea ingddui sa ramAna ca- pelmaistrul lui. Curtea din Céthen il privase inca de la inceput de tot ce iubea mai tare, rapindu-i putinta de a face muzica religioasa. Principala lui sarcina era aceea de a compune muzica de camer, si acolo a nas- cocit el instrumentul care implinea un mare gol intre instrumentele cu coarde. Acesta se numea viola pom- posa, avea cinci coarde si, intr-o anumita masura, era o trecere de la vioara la violoncel. A si compus indata o suité pentru noul instrument. El canta la vioara si viola; vioara 0 invatase inca de la tatal siu, Ambrosius Bach, pe care nu l-am cunoscut, dar portretul fi atar- na in cel mai frumos colt al camerei noastre de zi. 79Sebastian a cantat ani in sir la vioard in orchestra printului de la Weimar, cand insa facea muzica acasa, numai pentru sine, prefera viola. Cum spunea dansul, se simtea in acest fel mai aproape de miezul melodi- ilor si putea s& vada, adic putea s4 simta mai bine ceea ce se petrece la dreapta si la stanga lui. La Céthen, asa cum de altfel i se putea pretinde pe drept cuvant in slujba ce-o indeplinea, a scris mult& muzica destinata instrumentelor cu coarde, dar mai cu seam a creat acolo o colectie de piese pentru pian. Lucrarile acestea au fost foarte apreciate de toti mu- zicienii seriosi. Colectia celor douazeci si patru de pre- ludii si fugi fusese intitulata de el Clavecinul bine temperat si destinata ,,uzului, invataturii tineretului do- ritor de progrese, precum si desfatarii celor priceputi in ale muzicii”. Se intelege, trebuia sa fie muzician cu ade- varat inaintat in mdestrie cel care reusea s& cante, pen- tru propria lui desfatare, aceste piese foarte greu de executat, pretinzand nu numai exercitii staruitoare, ci si intregul devotament al unor suflete fragede si pli- ne de ganduri tineresti. Discipolii lui Sebastian mi-au impartasit adesea ca fi incearca o bucurie tot mai mare si o multumire deplina, cu cat progreseazi mai mult in studiul acestor preludii si fugi, si cu cat le canté mai des si cu o daruire mai deplina. Eu le ascultam cu o placere nemarginita cantate de Sebastian, cAci posibi- litatile mele erau depasite de cele mai multe din pie- sele acestea. Potopul de sunete pline de noblete ce izvorau de sub degetele lui n-aveau asemanare — ii placeau tempii repezi in unele preludii, in fugi impe- recherea fermecata a diferitelor voci, cand fiecare din ele se desprinde limpede si hotarat de celelalte si, cu toate acestea, ele se impletesc inseparabil intr-o sin- gura tesdtura muzicala. Nimeni n-a stiut vreodata sA desluseasca atat de clar ca el ce este contrapunctul in muzica. Uneori, cand 80avea cateva momente libere, il rugam, mangaindu-l, s4-mi cante vreun preludiu sau o fuga. — Daca nu-mi dai pace cu clavecinul bine temperat, ai sa faci din mine un muzicant prost temperat — mi-a spus o data in glumé, in timp ce, de langa pian, m-a cuprins cu bratul stang, iar cu mana dreapta a ince- put sa cante tema uneia din fugi. Cand a intrat si a doua voce, el a refuzat sé-mi dea drumul, continuaénd s4 cante cu mana stanga in stransoarea bratului care- ia ma aflam cuprinsa. Cand a rasunat si ultimul acord si mi-a dat, in sfarsit, drumul, a exclamat razand: — Ai vazut, de asta data ai patit-o, cu foamea ta de fugi! Cat eram de fericita cd eu, mAncatoare-de-fugi, eram sotia lui Johann Sebastian Bach! Trebuie s4 marturi- sesc insa c4 nu eram flamanda chiar de toate fugile, pentru ca sunt intre ele si unele triste si searbede, care n-au prea multe legdturi cu muzica propriu-zisa. Dintre acestea insé nici una nu era compusa de Se- bastian! Ale lui toate clipocesc vesele si sprintene, ca niste paraiase de munte, uneori insa si cu 0 trista gin- gasie, ori sunt grave, ca Preludiul in mi bemol minor. Astfel l-a purtat ursita pe Sebastian de la muzica de camera din Cothen, la Lipsca, unde si-a petrecut ultimii douazeci si sapte de ani din viata, scriind cea mai mare parte a muzicii sale religioase. Batranul cantor al bisericii Sfantul Toma murise si, impins de indiferenta tot mai mare a printului fata de muzica, Sebastian a concurat la postul vacant si cu gandul ca la Lipsca va putea sa-si creasc4 mai usor ba- ietii. Noua slujba insemna pentru el si unele dezavan- taje, asa cum avea sa-i scrie la scurt timp dupa sosirea noastra la Lipsca unuia dintre prietenii sai, Georg Erdman, cu care umblase la scoala conventului din Ltineburg, dar care acum traia in Rusia. Mi-a citit par- tile mai importante din aceasta scrisoare, pentru ca imi STimp4rtasea tainele corespondentei sale, ca de altfel toate celelalte fapte ale sale, iar eu ii arétam, la ran- dul meu, orice ravas inainte de a-l expedia. In scrisoa- rea pomenita, cduta s4-i explice domnului Erdman ce anume il determinase sa plece din Céthen, cu toate ca nadajduise sa-si petreaca acolo restul vietii, marturisin- du-i fara ocol ca, la inceput, nu-i surasese catusi de pu- tin perspectiva de a deveni cantorul scolii Sfantul Toma, dupa ce, la Céthen, fusese capelmaistrul curtii princiare. Cantarind insa temeinic lucrurile timp de trei luni, ajunsese la concluzia c4 schimbarea proiec- tata ar aduce multe avantaje fiilor sai, astfel cd luase hotararea sa riste totul si sa se lase in voia Celui-de-sus.Capitolul 4 Cum si-a trecut Sebastian sotia-mireasa peste pra- gul casei cantorului din Lipsca, cum a devenit el regele organistilor, ,,vestitul” Bach care scria canta- te si motete, cum se chinuia el la scoali, dar crea si preda muzica intre peretii cdminului sau intr-o beatitudine paradisiaca. Este un lucru dintre cele mai ciudate sa te muti din- tr-un oras in altul si s4-ti refaci viata sub un acoperis strain. Cum ni se mai strangea inima la gandul soartei care ne astepta intre peretii noii case! fncepand din ziua so- sirii noastre, casa cantorului din Lipsca a insemnat pentru noi viata si moartea, acolo s-au nascut multi dintre copiii nostri, din care unii au murit si, in sfarsit, de-acolo ni l-a smuls moartea pe acela fara de care lu- mea si-a pierdut orice rost pentru noi. Cand, in ultima saptamana a lunii mai din anul 1723, am descins la Lipsca cu tot-calabalacul nostru, cu copiii nostri mici si mari, oprindu-ne muti in fata casei cantorului, Sebastian a sarit cel dint4i din rad- van si a tinut cu tot dinadinsul ca, dupa stravechiul obicei german, s4 mA treaca in bratele sale peste prag. — De fapt, tu-mi mai esti mireas4 — zise el si ma saruta pe prag. 8Dupd noi venea dragalasa lui fiica Dorothea, pur- tand-o in brate pe fetita mea Christina. Sebastian a sur- prins privirea pe care o aruncasem copilului meu. — Ai sd-mi fii mireasa chiar cand vei fi mama la douazeci de copii — facu el cu un zambet larg, plin de bun@tate, pe fata. in ce ma priveste, nu pot decat s4 multumesc cerului pentru ca, timp de treizeci de ani, cat a tinut cdsnicia noastra, Sebastian nu mi-a fost numai sot, dar si cel mai gingas dintre iubiti. Parea sa nu bage de seam c4 imbatranesc, ca ridurile incep sé-mi brazdeze fata si c4 in parul meu se urzesc, trep- tat, fire argintii. O singura data mi-a spus: — Parul tau blond mi-a fost timp indelungat raza de soare; acum, parul tau de argint imi este raza de luna. E o lumina mult mai potrivita pentru noi, tine- rii indragostiti! Nu este astfel de mirare ca ]-am iubit din ce in ce mai fierbinte, ca ii pandeam fiecare cuvant, fiecare pri- vire, ferecandu-le in inima mea ca pe un scump tezaur ale cdrui nestemate se inmultesc mereu. Caspar avu- sese dreptate sa spuna ca n-am uitat prea multe din cuvintele si faptele lui Sebastian, nimic din ceea ce este in legdtura cu dansul. Adeseori se intampla ca ama- nuntele cele mai lipsite de insemnatate s4 ramana in- tiparite in mintea acelora care iubesc, asa ca s-ar putea ca ultimul meu gand constient s4 nu fie ziua nuntii sau a nasterii primului nostru copil, ci clipa cand a can- tat fuga, cuprinzandu-ma cu unul din bratele sale, sau cand m-a sarutat pe pragul casei noastre din Lipsca. Casa asta apartinea scolii, fusese ridicata chiar lan- ga zidul ei si n-avea decat doua caturi. Era destul de prietenoasa si confortabila, cand insa trecura opt ani si familia noastra spori simtitor, n-am mai incdput intre peretii ei, astfel cA ne-am mutat temporar intr-o alta cladire, ,,La moara-de-vant", pana cand s-a tras incd un cat peste cele doua existente ale locuintei cantorului. 84Prin aceasta transformare, am mai castigat cateva in- c&peri si o sala de muzica incapatoare si foarte lumi- noasa, din care ducea un coridor in sala mare a scolii. Acest aranjament era cum nu se poate mai placut si mai confortabil pentru Sebastian. fnainte de a fi fost definitiv instalat in slujba lui de cantor, i s-a cerut s4 apara inaintea consiliului oradse- nesc din Lipsca si sa fagaduiasca in mod solemn ca are s4-si indeplineasca cu ravn si loialitate indatori- rile, dintre care o parte au fost fixate intr-un lung con- tract. Cateva din paragrafele lui le-am copiat si eu, fiind vorba de unul dintre cele mai insemnate acte din viata lui Sebastian. Astfel, printre altele, i s-a cerut si se lege ca: 1. Voi da intotdeauna un exemplu bun copiilor, voi preda lectiile temeinic si cu sarguinta, instruindu-mi elevii cu rabdare. 2. In cele doua principale biserici din oras voi sluji muzica dupa cele mai alese cunostinte ale mele. 5. N-am sa primesc in scoala baieti lipsiti de cunos- tintele elementare ale muzicii sau care se dovedesc inapti pentru a fi instruiti, nici dintre cei care nu s-au prezentat mai inainte domnilor superiori si supra- veghetori. 6. Pentru ca bisericile s4 nu fie grevate prin chel- tuieli inutile, ti voi instrui cu tragere de inima pe ba- ieti nu numai la canto, ci si In muzica instrumentala. 7. in vederea pastrarii bunelor randuieli bisericesti, voi avea grija ca muzica sé nu tina prea mult in tim- pul serviciului divin, sa nu aiba caracter laic, ci, dim- potriva, s& trezeasca in credinciosi ganduri pioase. 9. MA voi purta atent si prietenos cu elevii, iar daca n-am sa izbutesc sa-i induplec s-asculte de vorba buna, corectiile ce le voi aplica vor fi chibzuite, la nevoie voi raporta purtarea lor la locurile mai inalte. &10. Lectiile scolare si toate celelalte indatoriri le voi indeplini cu punctualitate. 11. In cazul cand n-am sa pot sa le indeplinesc per- sonal, voi avea grija sA gasesc alta persoana onorabi- 14 in locul meu, fara a incarca prin aceasta onoratul consistoriu sau comitetul scolar. 12. Ma oblig s4 nu parasesc niciodata orasul fara stirea si consimtamantul domnului primar. Reiese din actul acesta ca Sebastian a fost nevoit cu adevarat sa cedeze mult din libertatea si demnitatea sa personala atunci cand, din capelmaistru la Cothen, a primit sa fie cantor la Lipsca. El insa cantarise totul ina- inte si abia dupa aceea luase o hotdrare. in acest fel apoi nu |-au mai mahnit ulterior amanuntele povestite. Sebastian a fost instalat la scoala Sfantul Toma, luni, 31 mai 1723, dimineata la orele noud si cu asta a inceput lunga-i viata de muncé la Lipsca. Avea multe obliga- tii care nu erau toate la indltimea geniului sau. Tre- buia, printre altele, sa-i invete pe elevi si limba latina. Dar toate incercarile si greutatile erau aureolate de bu- curia de a avea iar la dispozitie 0 orga puternica. incad nu petrecusem o ora in noua noastra casa, nici nu ne aranjasem in asa fel ca macar sd avem fiecare din noi asigurat un culcus peste noapte, c4 veni grabit in spre mine, chemandu-m nerabdator: — Vino, Magdalena, vreau sa-ti arat orga! Nu fusesem niciodata inainte la Lipsca, din prici- na fetitei mele nu putusem p&rasi Céthen, si tocmai strabateam casa in lung si in lat, pentru a-mi da seama cum s-ar putea aranja totul mai bine, cand iubitul meu sot veni sa ma ia cu dansul sa vad orga. Stiam — cer iertare cerului pentru acest gand lumesc — ca daca s-ar apuca sa cante pe noua orga, n-am sd mA pot intoarce la indeletnicirile mele multa vreme. Am sovait cate- va clipe, insa el ma si apucase nerabdator de mana, zicand: 36— Hai, biserica e chiar alaturi! L-am insotit asadar, m-am asezat langa el pe ban- cheta si el a umplut biserica cu 0 muzica atat de mi- nunata, incat am uitat cu desavarsire de paturile noastre care asteptau sd fie instalate si de intreaga noastra gospodarie ravasita. Cat de temeinic am cunoscut apoi, de-a lungul ani- lor, biserica Sfantul Toma si ce muzica divina a rasu- nat sub boltile ei datorita noului cantor! Se aflau, de fapt, doua orgi in biserica. Cea mica, instalata intr-o galerie laterala, era foarte veche, fiind construita in 1489; cea mare, la care Sebastian imi canta chiar atunci, fu- sese revizuita in intregime si reconstruita inainte cu doi ani. Cea mai buna orga din oras era insa aceea aflata in Biserica Universitatii, cu doudsprezece regis- tre la claviatura inferioara si alte paisprezece la cla- viatura superioara. La orga asta fi placea lui Sebastian sd cante atunci cand o facea din proprie placere sau de dragul elevilor si al prietenilor sai. Era un instru- ment nou, terminat pe vremea cand Sebastian se afla la Céthen. De acolo fusese el chemat sa-l incerce si da- duse cu draga inima urmare chem§rii, fara s4 poata banui cd, mai tarziu, avea sa-si plimbe atat de des de- getele pe claviaturile lui. in raportul pe care-l intoc- mise atunci, scrisese ci manipularea orgii i se pare cam anevoioasa, jocul clapelor este prea mare, fluierele cele grave sunt cam ragusite si stridente, astfel cé nu dau tonurile acelea pline si rotunde, pe care el le iubea atata. Dar cand canta el la acest instrument, defecte- le observate dispdreau fara urmd. Se pricepea s4 ma- nuiascd pana si cel mai vechi instrument cu atata delicatete si gingasie, incat mi-am spus fara s4 vreau ca orgile raspund cu aceeasi dragoste la dragostea pe care el le-o nutreste, ti daruiesc bucuroase tot ce au, c&ci sub degetele lui mladioase vraja tineretii lor invie, oferindu-si tot ce au mai dulce si mai de pret. 7Am ararjat in asa fel viata noastra la Lipsca, incat sd se potriveasca cu regulamentul scolii Sfantul Toma. Sebastian n-a parasit niciodata orasul fara a cere mai intai consimtamantul primarului. La inceput mi-a lip- sit libertatea mult mai mare de care ne bucuraseram la Céthen, unde nu tineam seama decat de printul care fusese intotdeauna plin de tact si de bunavointa. Tre- buie s4 recunosc cd mi-era teamd de doamnele din Lipsca si de batranul rector savant al scolii. In ierar- hia scolara, cantorul urma indata dupa rector si pro- rector si, impreund cu maestrul de latina, facea parte dintre primele patru persoane ale institutiei. Una din obligatiile de cantor ale lui Sebastian era aceea de a da lectii de canto elevilor, ba, asa cum spuneam, le-a predat pana si lectii de latina, ceea ce nu prea cores- pundea cu genialitatea lui. Cu toate ca el era un bun latinist, nu se pregatise s4 predea aceasta limba altora. Mai tarziu, plati bucuros cincizeci de taleri unuia din- tre colegi, numai ca sa-l scape de obligatia asta. Ne ve- nea greu sa platim suma, dar stiam bine ca banii nu sunt azvarliti pe fereastra, odata ce orele de latina il iritau pe Sebastian. Si, pe urma, erau destui care sd pre- dea lectii de latina, dar oare cati oameni de pe acest pamént ar fi fost in stare sa compuna preludiile de orga si cantatele de Craciun ale lui Sebastian? In afara lectiilor si a altor cdtorva indatoriri scola- re, cantorul trebuia s4-i conduca pe elevi in fiecare joi dimineata la biserica si sa repete acolo cu ei muzica serviciului divin de duminica. Sambata era din nou repetitie, pe urmé tot el trebuia sa-i invete cantecele procesiunilor din zilele de Sfantul Mihai, de Anul Nou, de Sfantul Martin si Grigore. Pe langa asta, trebuia sa prezinte in fiecare duminica cdte un motet sau o can- tata la bisericile Sfantul Toma sau Sfantul Nicolae, lucru pentru care raspundea inaintea superiorilor sai. Tot el trebuia si conduca si muzica din bisericile Sfantul 88Ioan si Sfantul Pavel, controland starea de buna func- tionare a orgilor din toate celelalte biserici ale ora- sului. Se poate vedea din toate acestea cd Sebastian n-avea nici o clipa de ragaz si, cu toate ca nu era or- ganistul oficial al nici uneia dintre biserici, nu cred sa se indoiasca cineva din cei ce l-au cunoscut pe Se- bastian ca el prelua locul organistului de cate ori avea prilejul s-o faca, desfatandu-se in valurile de muzi- ca ce il rasplateau pentru truda si alergatura de peste sdptamana. C4nd incepu sa fie cunoscut mai de aproape in oras si imprejurimi, se intampla tot mai des ca necunoscuti s4 bata la usa casei noastre, intreband daca domnul cantor n-ar avea cumva un pic de ragaz ca sa le can- te ceva. Sebastian dadea bucuros ascultare cererilor de acest fel, atunci cand se convingea ca ele izvorasc dintr-o dragoste sincera fata de muzica si nu din nis- caiva curiozititi meschine. fntr-o zi am deschis chiar eu usa unui astfel de vizitator. in prag se afla un bar- bat inalt, a cdrui infatisare trada originea lui engleza. Era un mare amator al muzicii de orga si venise de la Hamburg, unde rezolvase niste afaceri, deoarece au- zise de faima lui Sebastian. Era cat se poate de poli- ticos si amabil, cucerindu-l pe Sebastian din primul sfert de ceas in asa masura, incat nu numai ca i-a can- tat mereu alte si alte piese, dandu-i un concert de vreo doua ore, dar mi I-a adus si acasa — la masa! La in- ceput, am fost cam incurcata, deoarece nu md astep- tam la oaspeti si imi dideam seama, judecand dupa infatisarea stradinului, ca el este obisnuit acasa cu bu- cate mai alese decat acelea gatite de mine. Am vazut ins ca tot ce i-am servit i-a placut si cand, dupa masa, au aprins amandoi luleaua, l-a induplecat pe Sebas- tian, cu cuvintele-i rugatoare si prietenoase, sa se aseze la clavicord si sd improvizeze o muzica gratioasa. Mai tarziu el a asternut aceasta muzica pe note, botezand-o 89suita ,englez4”, in amintirea vizitatorului nostru englez si pentru ca, ceva mai incolo, Sebastian a tesut in ea ca- teva masuri dintr-o compozitie a lui Charles Dieupart”’. Acesta traia in Anglia si era prietenul vizitatorului nostru, care avea sa-i trimita lui Sebastian piesa asta. Niciodata nu l-am mai revazut pe strain, insa i-a tri- mis lui Sebastian, din patria lui, un pachet frumos de carti si note muzicale, intre care se aflau suitele lui Dieu- part si cateva din lucrarile lui Handel, cu adanca sti- mé neintrecutului mester al orgii — asa cum arta el la sfarsitul scrisorii ce insotea darurile. Sebastian a as- cultat cu mult interes tot ce i-a povestit necunoscutul englez despre Handel. N-am inteles niciodata cum se poate exila cineva de bunavoie din frumoasa noastra Saxonie, in insula innegurata; stiu ins ca englezii sunt un popor bogat si Handel castiga acolo multi bani. Vi- zitatorul nostru englez il auzise de mai multe ori pe Handel cantand la orga in catedrala Sfantul Pavel si spunea cé este un artist desavarsit. Cu atat mai curios a fost sa-l auda in Germania pe omul despre care se spunea peste tot ca este singurul care se poate lua la intrecere cu marele saxon. Astfel i se spunea lui Handel la Londra. Cand |-a auzit ins4 pe Sebastian, s-a intors catre mine si mi-a spus: — Daca-mi dati voie, doamna Bach, va voi spune cu toata sinceritatea cd, dintre toti artistii de orga pe care fi cunosc, si i-am cam auzit pe toti, nici unul nu-i seamand sotului dumneavoastra. M-am inclinat usor si eu, raspunzandu-i: — Sunt sigura de asta, domnule. La acestea, Sebastian a izbucnit intr-un ras zgomotos. — Daca ati cunoaste-o mai de-aproape pe sotia mea, stimate domnule, v-ati da usor seama ca, in ceea ce ma 27 Charles Dieupart (t 1740), pianist si compozitor francez, a colaborat cu Handel la Londra. gOpriveste, ea n-are nici un fel de criteriu de judecata — zise el. Ma socoteste cel mai mare muzician al Euro- pei. Nu-i asa, Magdalena? intre timp m-a batut usurel pe umar, cum obisnu- ia sd faca adeseori cand imi vorbea. Sedeam la picioa- rele lui, pe un mic taburet. Vizitatorul englez a raspuns insa razand: — Asa este bine sa fie, din pacate insa nu toti ma- rii maestri sunt la fel de recunoscuti in propriul lor camin. — Lucrul acesta depinde numai de ei — facu Se- bastian, invaluindu-ma intr-o privire afectuoasa. Ar trebui sa-si aleaga sotiile mai cu chibzuiala. Vizita englezului n-a fost decat solia multimii de vizitatori care ne-au trecut pragul in timpul petrecut la Lipsca, dar indeosebi in ultimii ani de viata ai lui Sebastian. Aproape ca nu era strain iubitor de muzi- ca, care, trecand prin oras, si nu ne fi facut o vizita, pentru ca Sebastian era cat se poate de primitor, pur- tandu-se amabil si prietenos cu toti aceia despre care presupunea ca iubesc sincer muzica. inc& din primii ani de la Lipsca am intrat in legatura cu mai multi stradini decat am vazut vreodata la Céthen. Si, fiind- ca eram m4ndra ca sunt sotia lui Sebastian Bach, am avut grijé ca ordinea si curatenia din casa noastra sé fie demne de el. Schimbam florile in vaza de cate ori veneau vizitatori straini ca sa-i exprime lui Bach oma- giile lor. Aveam o garnitura de scaune frumoase, ta- pisate cu piele neagra, o pereche de sfesnice mari din argint si o alta pereche mai mici, iar pe langa ele inca vreo sase sfesnice dintr-un aliaj de metal galbui si bru- mat, cu lucii stinse in el. Parintii imi dadusera in zes- tre un frumos sifonier bogat sculptat, in care pastram zestrea mea de mireasa. Din toate cate aveam insa, nimic nu-mi era mai drag decat portretul lui Sebas- tian, care fusese pictat, la rugamintea mea, in timpul oIcAs&toriei noastre. Portretul reusise cat se poate de bine, intreaga greutate si incordare a personalitatii sale, seriozitatea privirilor i se oglindeau in expresia fetei. Ochii sai erau ca atunci cand se gandea, privind oa- menii sau, mai precis, privind peste oameni fara s8-i vada. La inceput m-a cam speriat expresia asta, dar curand mi-am dat seama cA, de cAte ori invie in pri- virile lui dorul de zarea departarii, rasuna intr-insul vocea muzicii. Pictorul reusise sa redea foarte bine ar- cuirea sprancenelor si desenul gurii lui, care rasfran- gea multa simtire si bundtate, latindu-se atat de placut cand radea, incat risipea indata teama ce ma cuprin- dea de cate ori ma uitam in strafundul de nepatruns al privirilor lui. Fata sa exprima multa hotarare, ceea ce cred s& se datora barbiei foarte puternice si proe- minente: muchia dintilor de sus intalnea cu preciziune muchia celor de jos, in timp ce la cei mai multi maxi- larul inferior este asezat putin mai induntru, incat din- tii de jos ating interiorul celor de sus. De asta ii era fata atat de altfel decAt a celorlalti oameni. Aceasta fer- mitate a expresiei era cauza pentru care toti cei ce vo- iau sa se apropie de el se oprea brusc pentru o clipa. Portretul lui era mandria odaii mele si, intr-o zi, in timp ce stergeam tocmai praful de pe rama scumpei mele comori, Sebastian se apropie de mine si-mi spu- se pe un ton glumet: — imi inchipui ceva mai frumos in cas& decat toc- mai acest portret. — Nici vorba de asa ceva — am exclamat eu inda- ta, fara sa-mi bat capul cu intelesul ascuns al cuvin- telor lui. Sebastian gasea intotdeauna o mare placere cand reusea sa ma pacaleasca, ceea ce, trebuie s-o marturi- sesc, se intampla destul de des. — P&na azi n-am stiut ca sunt chiar asa de frumos — f&cu el si md trase usor de ureche. Oricum, cunosc G2pe cineva care este mai frumos decat mine si doresc ca portretul acestei fiinte sa atarne pe perete, pentru ca si eu sd ma pot delecta, cat timp ea se incapatanea- za sa-l admire cu orice pret pe frumosu-i cantor. Si, in marea lui bunatate, comanda cu adevarat por- tretul meu unui pictor italian, cu numele de Christo- fori. In timp ce el imi picta portretul, Sebastian veni de mai multe ori acasa de la scoala, ca s4 controleze munca pictorului, c4ruia fi facea dese observatii: — Nu, nuanta obrajilor nu este tocmai cea potrivita. Sau: — Nu gasesc linia barbiei prea izbutita. Pana cand, intr-o buna zi, pictorul si-a pierdut rabdarea. — Niciodata nu mi-ar trece prin cap, Signor Bach, s& incerc sé va invat cum se compune o cantata — exclamd el. Cand mi-ati comandat portretul Signorei, credeam cA-l voi putea picta in maniera mea. Sebastian a ras binevoitor. — Ai dreptate, fireste, insa fata sotiei mele o cunosc eu mai bine decat dumneata — facu el. Cu toate acestea, cand portretul a fost gata, s-a ara- tat foarte multumit si, in curand, el atarna pe perete langa al sau, ceea ce, la inceput, mai degraba m-a ru- sinat decat sa ma bucure, deoarece in patura noastré sociala abia daca exista vreo femeie care sa fi fost picta- ta si, oricdta placere mi-ar fi facut atentia lui Sebas- tian, mi se pdrea totusi cd este o exagerare. Ma facea insd nespus de fericita dragostea pe care mi-o purta fara vreun ascunzis, gandul ca Sebastian Bach este mul- tumit de sotia lui si c4 fi plac. Eram pe zi ce trece mai fericita si mai mandra, vazand portretul tinerei doam- ne Bach, ag&tat pe perete langa acela al sotului ei. Intr-o bund zi, ca o noua dovada a iubirii sale, imi mai darui o carticica de muzica. O legase si pe asta 9pe juméatate in piele verde, scriindu-mi numele pe coperta cu aur si cu tus de China, iar dedesubtul lui, anul 1725. Mi-a spus cé vom completa impreuna car- tulia, eu scriind in ea bucatile care imi vor placea mai mult, iar el compundnd pentru mine piese noi. Intre timp, cu ajutorul indrum§rii lui pline de rabdare, fa- cusem oarecare progrese la pian si eram acum mult mai indemAnatica decat fusesem pe vremea cand imi daruise primul caiet legat in verde. Uneori, seara, cand aveam cateva clipe libere si il impresura pacea cémi- nului, tragea mai aproape lumanarea, apuca pana de gasca si imi spunea: — Ada carticica verde, Magdalena! Cred ca e pli- na de bucati vechi de care, sunt sigur, ti s-a urat de mult. Voi scrie ceva nou pentru tine, ceva care are s& te duca mai departe. Alergam indata, nerabdatoare s4-mi vad cArticica imbogatindu-se cu o noua comoara. Ce frumoase erau acele seri lungi de toamna sau de iarna, cand copila- sii nostri dormeau bine acoperiti in patucurile lor, iar Sebastian si cu mine sedeam unul langa altul copiind note muzicale — pentru ca asa ceva era oricand de fa- cut si stimele cantatelor de duminica au fost, in cea mai mare parte, copiate de noi doi. In fata noastra ardeau doua lumanari si eram intotdeauna atenta la folosirea mucurilor, ca nu cumva flacdra sa se tulbure, si astfel lucram in pace si fericiti unul langa altul. Eu pastram tacerea cea mai desavarsita, deoarece in timp ce Se- bastian copia stimele cu scrisul lui frumos si usor (as- pectul manuscriselor sale era pentru mine neinchipuit de viu si mobil, patimas aproape) sau in timp ce co- pia pentru noi piesele lui Buxtehude ori Handel (desi ii aprecia foarte mult pe acestia, eu nu le pretuiam arta in aceeasi mdsura ca pe aceea a lui Sebastian) sau chiar in timp ce nota ceva pentru vreun elev al sau, se in- tampla adeseori sa-i vind inspiratia. Lua atunci 0 foaie 94de hartie, pe care aveam grija sa i-o pregatesc din timp la indemani, si scria ceva din belsugul neistovit al mu- zicii ce izvora din el pe albul imaculat al hartiei. Astfel, cantecele si coralele se insirau pe rand in car- ticica mea de muzica, si unul din cantecele lui m-a mis- cat atat de adanc, incat in primele clipe n-am fost in stare sa-l cant pentru ca imi tremura glasul: Cénd esti aproape Nu ma-nspdimanta Soborul mortilor cu umbre reci. Cada-mi pe pleoape Mana ta sfantd, Cu ea as vrea in somn sa ma petreci. Ah, Sebastian, cat ai fost de bun cu mine! Ce mult m-ai iubit! Ise intampla ades sa spun ca nu-i in stare sa scrie cantece de dragoste pentru o altad femeie in afaraé de mine. — Vezi tu — mi-a spus odata, tragandu-ma pe ge- nunchii lui — scumpa mea tovarasa de viata m-a oprit s4 compun cantece de dragoste triste si duioase pen- tru iubita de departe; din pricina ei, nu pot scrie ba- lade jeluitoare, la auzul cérora doamnele distinse varsa lacrimi. Cum ar putea oare preafericitul si multumi- tul cantor si compuna cantece languroase si melan- colice cand nevestica lui sade, toaté numai zambete, in bratele lui? Sunt nevoit sé ma intorc cu gandul la vremurile de demult, si-mi inchipui ca parintii tai nu vor sd consimta la cdsatoria noastra, deoarece imi umbla in minte o melodie pentru care imi trebuie un text trist si tanjitor. A doua zi, mi-a adus un cAntec, un cantec plin de-o neméarginité gingasie, si eu i l-am cantat indata. Tex- tul lui era acesta: gDe-ai vrea sa-mi dai tu inima, Ce fericit as fi, Caci gandul meu cu-al tau atunci Pe veci s-ar impleti. S-ascundem dragostea in not, Sa nu-i dim glas nicicind. Voi deslusi in ochii titi Si cel mai tainic gand. Incearca sii te stdpanesti, Sd n-afle nimenea In pieptul tatu, cu glas de-argint Cum canta inima. Ma simt strivita uneori de dulcea povara a ferici- rii, de constiinta c4 sunt binecuvantata intre toti oa- menii, deoarece intreaga muzica pe care Sebastian a compus-o din ziua casatoriei noastre si pana la moarte mi s-a gravat adanc in suflet si asta inseamna pentru mine mai mult decat orice altceva. Am vazut cum s-au nascut aceste lucrari, le-am citit inainte ca manuscri- sul lui Sebastian sa fi fost atins de privirile altcuiva, si el statea adeseori de vorba cu mine despre ele, in- cercand sa-mi explice ceea ce eu nu intelegeam. De multe ori sedeam alaturi de el nemiscata, tacutdé ca un soricel, cosand muta sau carpind rufaria, in timp ce el asternea cu repeziciune notele pe portativ ca sicum un inger i le-ar fi suflat la ureche. Scria, scria fara in- cetare, pana cand, ridicand intr-un tarziu ochii de pe hartie, imi intindea mana si-mi spunea: — Vino, Magdalena, sa vezi si tu! Zicand acestea, imi arata ceea ce lucrase. Uneori, desi mai rar, s-a intamplat s& nu fie multumit cu munca sa. In astfel de imprejurari scria cateva masuri, apoi un sunet gatuit izbucnea din pieptul sau, tragea cu pana de gasca peste ceea ce scrisese, isi ingropa fata 96in mAini si ramanea nemiscat, uneori timp indelun- gat, alteori doar céteva minute. Obisnuia sa-si ridice brusc fata si si-mi strige zambind: — Da, asta asa trebuie sa fie! — si se asternea din nou pe lucru. Dupa ce Friedemann crescu, devenind un muzician din ce in ce mai bun, iar eu aveam tot mai mult de lu- cru, coplesita de grijile mereu mai mari cu gospodaria, am fost nevoita s4 renunt la cteva dintre privilegii- le mele dragi, in favoarea lui Friedemann, care ajun- se primul colaborator al tatalui sau. Cu toate acestea, lucram destul de des alaturi de Sebastian si el nu pu- nea pe note o singura masura fara a mi-o arata mie, impartasindu-mi gandurile sale. Este firesc, astfel, s4 simt ca sunt binecuvantata intre celelalte femei, pen- tru cd mi-a fost dat sa trdiesc intr-o calda intimitate cu un spirit atat de mare si sa asist la nasterea muzicii lui. Nu vreau sa spun, fireste, cd i-am cunoscut din- tru inceput toate lucrarile si le-am inteles pe deplin, pentru asta ar fi fost nevoie sa fiu tot atat de mare pe cat era si dansul, dar, de-a lungul anilor numerosi cat am fost alaturi de el, invatatura multa pe care am pri- mit-o de la el, mijlocit sau nemijlocit, conversatiile si gandurile noastre, care erau intotdeauna pline de mu- zica, au sporit intelegerea mea inndscuta fata de ade- varatul sens al muzicii. Am ajuns in acest fel mai aproape de minunata si ma4reata muzica a lui Se- bastian. Ei bine, de cand el a plecat dintre noi, lumea i-a uitat operele, ele se canta doar arareori si cei de azi pretuiesc mai degraba pe Friedemann si Emanuel de- cat pe tatal lor. Eu insé nu pot sa cred ca lucrurile vor raém4ne intotdeauna astfel. Muzica lui este cu totul alta sia fost mai mult decAt a lor. Eu simt ca arta lui te ra- peste intr-o cu totul alta lume, in care toti traiesc intr-o veselie paradisiacd si unde grijile si suferintele pa- méantesti nu mai au greutate. In sufletul lui Sebastian Wsalasluiau pacea si frumusetea. Uneori, cand simteam c4 treburile gospodariei ma coplesesc, numerosii copii mici si vesnicile griji banesti, miile de nimicuri pe care trebuia sa le rezolv, vesnicul gatit, spalat, impletit, car- pit, trebuia doar s4-mi fac o clipa de ragaz spre a as- culta orga lui Sebastian, executia vreunei cantate sau motet de-ale lui, si eram deodata alaturi de dansul, simteam si eu adanca pace si frumusete. fns& numai muzica compusa de el avea asupra mea acest efect. Muzica domnului Handel sau a domnului Pachelbel este de asemenea frumoas si indltatoare, dar ea vine de altundeva decat aceea a lui Sebastian. Poate cd simt asta pentru ca-] iubesc, dar adeseori imi dau seama, chiar facand abstractie de mine si de el, cd exista intre ei o mare deosebire, pe care nu sunt in stare s-o nu- mesc, cu siguranta insa ca ea exista intre muzica lui si toate celelalte muzici. in primii ani pe care i-am petrecut la Lipsca, am avut de luptat cu foarte multe greutati. Instrumente- le bisericii si ale scolii Sfantul Toma erau intr-o stare dintre cele mai jalnice. Superiorii se lasau greu indu- plecati sa aduca vreo imbunatatire sau schimbare; in- deosebi cand era vorba de schimbari mai importante, Sebastian intéampina impotrivire si nepdsare. Dupa ast- fel de controverse, se intorcea acas& t&cut, se cufun- da intr-un jilt, ma aseza pe genunchii lui, isi culca fata pe-un umar al meu si spunea: — Mai bine pace-n casa si furtuna afara, decat in- vers, nu-i asa, Magdalena? Adeseori insa era peste masuré de furios si agitat, iar eu sufeream vazand cum l-au scos din sarite ele- vii scolii, cand el avea nevoie de liniste sufleteascd pen- tru munca sa. De multe ori nu putea sa progreseze pentru ca scoala refuza sa inlocuiasca instrumentele stricate sau invechite. 98Cu siguranta ca a suferit, vizand c4 lumea se in- tereseaza mai curand de opera decat de muzica sacra, c& teatrul fi rapeste pe cei mai buni cantareti, lasan- du-i pentru cor doar cativa baieti nesupusi si neseriosi, a céror voce fusese stricata de cantatul pe strada si de intemperii. Am spus ins ca in Sebastian salasluiau fer- mitatea si indaratnicia barbatilor din familia Bach, si chiar dac& era adeseori mahnit, daca era franat in mun- ca lui de atatea ori, n-a obosit nicicand s4-si apere obli- gatiile sale de organist si dascal. Situatia lui a fost de fapt dintre cele mai grele, indeosebi in primele tim- puri. Elevii n-aveau destule dormitoare, dormeau foar- te inghesuiti, adeseori bolile molipsitoare ti doborau in acelasi timp § si cauza era, fireste, felul cum locuiau. in aceste i imprejurari, tremuram mereu pentru copiii mei si pentru Sebastian, care era silit sa-si petreaca cea mai mare parte din timp intre elevi. Adeseori n-am avut la indemana alt leac decat doctoria pentru ini- ma si stomac preparata in casi dupa o veche reteta pri- mita de la matusa mea din Hamburg, care se pricepea de minune la pregatirea si folosirea leacurilor de casa. Ferestrele le tineam mereu inchise, ca s4 nu patrun- da miasmele in casa. fn acest fel am scdpat, ataét eu cat si familia mea, de multe boli grave. Clasa inferioara a scolii Sfantul Toma era plina de copii rai si din cale-afara de neascultatori, care stra- b&teau uneori orasul desculti, urlau, cerseau, sAvar- seau tot felul de pozne, mai cu seama in cursul targului de Pasti, de Sfantul Mihai sau de Anul Nou, cand scoa- la dadea elevilor 0 vacanta de opt zile, orasul fiind plin cu tot soiul de negustori, dar si cu haimanale. Simteam onespusa usurare cand iarmarocul acesta se termina, desi el imi inlesnea, ca si celorlalte gospodine, cum- pararea lucrurilor trebuincioase in casa. Din fiecare targ de acest fel, Sebastian al meu se intorcea si el cu 99o carte noua la subsuoar4, pe care o punea langa ce- lelalte din biblioteca. isi iubea atat de mult bibliote- ca, incat isi petrecea tot timpul liber citind. Astfel a cumparat el, pe rand, toate scrierile lui Luther. Copiii se bucurau, fireste, de targ si de multe ori trebuia sa iau seama ca nu cumva s4-i pierd pe micu- tii mei in invalméseala, iar cei mari sa nu-l necajeas- ca si sa-] deranjeze pe tatal lor ziua-ntreaga cu micile trambite de lemn boit in rosu. Fireste, sunetul strident si caraitor al micilor goarne nu-l supara mai tare decat cantecul ragusit, tipat al coristilor sai, ale céror voci erau distruse cu mult inainte ca el sa-si fi inceput edu- catia muzicala. Cum si-ar fi putut cruta de altfel vo- cile cand erau siliti sa cante de multe ori noaptea, in aerul umed si rece, la flacara tortelor fumegande? Unde mai pui corurile in vant si pe ploaie, de pe la nunti si inmorméantari, cand, in prezenta cantorului, incercau, ce-i drept, sd se poarte cuviincios, dar nici aceasta na- zuinta nu le putea inmladia si inmuia glasurile i inaspri- te de frig si intemperii. in astfel dei imprejurari, Sebastian izbucnea si le spunea ca ar putea invata s4 cante cu aceeasi osteneala chiar un card de corbi, intr-atata erau de ragusiti. Cei ce cunosc cantatele si motetele lui isi pot da seama de amaraciunea pe care i-o pricinuiau vocile aspre si stricate cu care era silit sa-si prezinte compozitiile. intr-o chestiune, Sebastian n-a putut s& cada niciodata la invoiala cu conducatorii scolii Sfan- tul Toma, care erau de parerea cd muzica vocala nu are numai scopul preaméririi frumusetii, dar si pe ace- la al inlesnirii digestiei elevilor. La dorinta domnului Gesner, lectiile practice de vocalize se tineau totdea- una indaté dupa masa de amiaza, probabil din con- vingerea ca aceste exercitii fizice sunt cum nu se poate mai binefacatoare pentru stomacurile incarcate, ama- nunt ce ilustreaza halul de decadere in care ajunse- se muzica la scoala Sfantul Toma. Avusese dreptate LOObatranul rector Ernesti s4 spuna ca in chorus musicus sunt buclucuri prea mari spre a se putea desfasura o munca rodnica in sanul lui. Dupa ce Sebastian inde- plini mai multi ani activitatea de cantor, gasi de cu- viinta s4 aduca la cunostinta conducAtorilor scolii, printr-un memoriu, greutatile si perspectivele invata- mantului muzical. El arata in memoriul sau cd este ne- voie ca in corul principalelor trei biserici — biserica Sfantul Toma, biserica Sfantul Nicolae si Biserica noua — sa functioneze cate trei soprani, trei altisti, trei te- nori si trei basi, in asa fel, incat daca vreunul din ei ar lipsi, ceea ce in anotimpurile de tranzitie este aproa- pe inevitabil, din pricina imbolnavirilor sau a ingriji- rii bolnavilor — lucru ce se poate dovedi prin retetele trimise de catre scoala la familii — sA rama- na totusi cel putin doi pentru fiecare voce. Cat prives- te muzicantii din orchestra, modestia il impiedica sa-si spuna deschis parerea despre capacitatea lor, tine sa remarce doar faptul ca, in parte, pregatirea lor este ne- indestulatoare si in nici un caz nu pot sa faca fata sar- cinilor a cdéror rezolvare se poate pe drept cuvant astepta din partea lor. Trebuie luat in considerare — continua el — ca au fost primiti in cor, dupa un obi- cei mai vechi, baieti fara vreun chef sau vreun talent pentru muzica, si asta a dus, fatal, la scdderea nive- lului productiilor. isi poate da oricine seama, fara nici 0 greutate, cA un baiat care n-are nici atata muzicali- tate cat se cere spre a putea canta 0 voce acompania- toare nu va fi nicicand in stare sa cante satisfacator la vreun instrument. Dar chiar aceia care trec pragul scolii cu 0 oareca- re pregatire muzicala nu devin decat mult mai tarziu cu adevarat utili corului si orchestrei. Ei au nevoie de cel putin un an de scoala pana sa poata face fata obli- gatiilor in ansamblu. Aici este insa obiceiul ca, inda- ta dupa sosirea lor si fara nici 0 instruire, sa fie folositi IOIin cor asa cum s-au prezentat, iar daca in astfel de im- prejurari cAtiva elevi mai avansati pardsesc scoala, este de la sine inteles cA numarul celor ignoranti si needu- cati muzical creste neincetat, pentru ca nivelul coru- lui s& scada in aceeasi proportie. Toti stiu de altfel ca antecesorii mei, domnii Schelle si Kuhnau, au fost ne- voiti sa solicite concursul studentilor mai mari daca voiau sa obtina executii integrale si cu sonoritate cat de cat satisfacatoare. Mai reclama si faptul ca atat el, cat si coristii sunt gratificati cum nu se poate mai prost si ca muzican- tii din Dresda au nu numai 0 leafa mai ridicata, dar si un tratament mai omenos. — Este firesc — continua el — ca muzicantii tra- tati asa cum se cuvine, feriti de grijile materiale ale existentei si cdrora li se cere cunoasterea doar a unui singur instrument, sd realizeze interpretari remarca- bile si de prim rang. Dac-as fi nevoit insa sa renunt la veniturile auxiliare, as fi pus in imposibilitatea de a mai ridica nivelul muzicii in scoala. Pe langa acestea, tin ca numérul de acum al elevilor sA nu sporeasca, deoarece doresc sa dau celor existenti prilejul unei pre- gatiri corespunzatoare. Cer Onoratului Consistoriu s4 binevoiasca a medita daca, in imprejurarile de fata, pot s4-mi mai desfasor activitatea cu roadele dorite si ce anume masuri ar trebui luate pentru a se preintém- pina dec&derea viitoare. Constata, de asemenea, ca orgile bisericilor de sub supravegherea sa muzicala ,,sunt ingrijite de maini so- ioase si neindemAanatice”, desi trebuie s4 recunoasca, bundoara, ca domnul Gérner®, organistul bisericii Sfantul Toma si al Bisericii noi, este un muzician cu 28 Johann Gottlieb Gorner (1697-1778) a fost organistul bise- ricilor Sfantul Paul si Sfantul Toma din Leipzig. Numit in 1736 director muzical al bisericii Sfantul Paul, a cdutat pe toate cai- le si diminueze meritele artistice si pedagogice ale lui Johann Sebastian Bach. IO02oarecare pregatire, chiar daci compozitiile sale sunt confuze si fara vreo noima (nu Sebastian pretindea acest lucru; el repeta doar, zambind, parerea altora), neputand respecta legile creatiei muzicale, deoarece nu cunoaste nici una din ele. Pe langa toate acestea, era din cale-afara de infumurat si gelos pe larga au- toritate atribuita lui Sebastian, se plangea mereu din pricina punerii sale in umbr si isi permitea in gene- re tot felul de comentarii foarte nefavorabile pentru Sebastian. Gorner n-a putut sa uite multa vreme ca, la repetitia uneia din cantatele lui Sebastian, in care el canta basul continuu la orga, savarsind mereu cele mai grave erori, Sebastian si-a smuls in cele din urma peruca de pe cap sia trantit-o in capul lui, strigandu-i cA mai bine se facea carpaci decat organist. Sebastian nu-si pierdea decat foarte rar cumpatul si cred cé nu mai este nevoie s4 spun ca se intampla acest lucru doar in astfel de imprejurari. Se vede din toate acestea cate necazuri si greutati am indurat in primii nostri ani petrecuti la Lipsca. Dar oricat de multe ar fi fost ele ,,afara”, in lume, nu pu- teau patrunde pana in intimitatea cAminului nostru. Sebastian lasa totul in urma sa cand, acasa, se aseza la pian sau scotea viola din cutia ei. Toate clipele noas- tre libere si micile sarbatori de familie le consacram muzicii, tot muzica ne indulcea si lungile seri de iar- na, in timp ce butucii trosneau in soba si raspandeau in jur o caldura binefacatoare, iar flacdra lumanarilor arunca o lumina prietenoasd asupra manuscrisului vreunei cantate sau al vreunui cvartet. Cand si cand se ivea careva dintre prietenii melomani ai lui Se- bastian, strangand sub brat vioara sau oboiul. Puteam s& alcdtuim ins4 un cvartet chiar numai din membrii familiei si si dam adevarate concerte fara a cere vreun ajutor din afara. Catherina Dorothea, cea mai mare dintre fiicele lui Sebastian, avea un glas dulce IO?si patrunzator, eu aveam o voce clara de soprana, dupa cum isi informase odata Sebastian in scris pe unul dintre prieteni. Friedemann si Emanuel, asa cum stie toaté lumea, aveau mari talente muzicale inca din co- pilarie si ele se dezvoltau, la 0 varsté mai coapta, con- form asteptarilor. Cu totii insa, chiar cei mai mici din familie, erau in stare s& citeasca orice note fara vreo greutate. L-am auzit odata pe Sebastian spunand cu mandrie cd toti copiii s4i sunt muzicieni inndscuti. Ar fi fost absurd sa fie altfel, odata ce erau odraslele lui Sebastian, si pana si aerul din casa noastra era tesut din muzica. Primul lucru pe care il desluseau micile lor urechi era muzica, primele lucruri pe care le pri- veau, instrumentele muzicale. Se jucau intre picioa- rele pianului si ale clavicembalului, pentru cei mici pedalele lor insemnau tinta unor explorari permanen- te si izvorul tuturor misterelor si bucuriilor, pana cand apoi, treptat-treptat, cresteau atata cat s-ajunga la cla- pe si, cu ochii dilatati in orbite de satisfactie, le pu- teau atinge cu degetelele lor grasulii, spre marea lor fericire ca, in sfarsit, pot face ceea ce facea din totdea- una si tatal lor. Ar fi fost in adevar o minune ca ei sa nu devina muzicanti. Cu trecerea anilor, casa noastra s-a populat cu tot mai multe instrumente muzicale. Sebastian le iubea pe toate si nu-i ajungea oricat de multe sa fi avut. La moartea lui, avea cinci clavicembaluri si clavicorduri, doua cembaluri”’, 0 mic& spineta, o violind mica si doua mai mari, trei viole, doua violoncele, 0 viola bas, o viola da gamba si o lauta. Colectionase si isi procu- rase aceste instrumente unul cate unul, asa cum i-o ingaduisera putinele sale venituri, deoarece nu se im- prumuta niciodata, oricata nevoie ar fi avut sau oricat de mult si-ar fi dorit vreun obiect. fn afara acestor 29 in textul original: ,,Lautenklavizimbel”. IO4instrumente, donase inca din timpul vietii sale trei pia- ne cu pedala celui mai mic dintre fiii si, lui Johann Christian. Darul acesta iscase, dup4 moartea lui, 0 mica vrajba intre frati, din pricina ca ei nu voiau sa recunoasca indreptatirea donatiei; in curand insa s-au impacat cu acest gand, pentru ca atat eu, cat si fiica noastra, doamna Altnikol si sotul ei, aveam cunostin- 4 cd Sebastian daruise de fapt instrumentele fiului sau inca in viata fiind. Dintre toate instrumentele cu claviatura, Sebastian iubea cel mai mult, dupa orga, clavicordul, caruia ii acorda prioritate fata de cembalo, deoarece clavicor- dul raspundea cu mai mare finete muzicianului si fi impunea un tuseu delicat, dat fiind ca la orice atin- gere mai violenta a clapelor, tonul devenea suparator de strident. — Lovesti prea tare clapele — zise el intr-o zi, in- trand in incdperea unde exersa Emanuel — suna ca si cum ar tipa o femeie galcevitoare. Emanuel a fost adanc impresionat de acest repros al tatalui sau si, in curand, deveni si el celebru, intoc- mai ca Sebastian, datorita frumusetii tuseului sau. Mai tarziu, el a scris cdteva instructiuni privitoare la obti- nerea tuseului corect, in care spunea: ,,Sunt unii care canta la pian de parca degetele lor ar fi lipite unele de altele, tuseul lor este inspaimantator de greoi si ei apa- sd clapele multa vreme. Altii, care voiesc sa scape de aceasta greseala, canta cu prea mare graba si usurin- t&, ca si cum clapele le-ar frige varful degetelor.” Fiii si elevii lui Sebastian nu aveau insa decat sa ur- meze pilda lui spre a evita toate greselile acestea, in- susindu-si un tuseu frumos. Regula lui de cdpetenie era ca mana sa ramand cu desavarsire linistitd in timp ce canta la pian, spre a se putea pastra astfel justetea intonarii. Cand canta, mana lui parea sa nu faca alta miscare decat o usoara alunecare, incoace si incolo, pe IOStaste. Pretuia in mod deosebit procedeul prin care, exercitand o noua apdsare asupra unei clape, tinea tonul fara si loveasca din nou clapa respectiva. Ca- racterul delicat si sensibil al clavicordului corespun- dea in mod deosebit firii muzicale de o rara gingasie a lui Sebastian, si el s-a bucurat cand un scriitor nu- mise acest instrument ,,consolatorul suferinzilor” si /prietenul celor veseli”. Pana si in iatacul nostru se ga- sea un clavicord, si imi aduc aminte ca se intampla ca Sebastian sa se scoale chiar si in toiul noptii si, arun- candu-si pe umeri o haina ponosita, s4 cante un ceas sau doua. O facea atat de delicat, incat niciodata n-a tulburat somnul copiilor nostri, mai curand cred ca su- netele le-au indulcit visele. Eu ramaneam fericita si amutita in asternut si urmaream cum muzica inunda casa cufundata in intuneric. Luna isi trimitea uneori razele prin fereastra, invaluind in argint silueta lui ne- miscata. Mi se parea atunci c4 aud rasunand cantece- le din pridvorul raiului, deoarece noaptea el nu canta decat melodii senine, si mi s-a intamplat ca, sub man- gaierea armoniilor gingase izvorate de sub degetele lui, s4 m& cufund din nou in cel mai dulce somn tna- inte ca Sebastian sa se fi intors langa mine. Sebastian a avut ochi si urechi pentru toate instru- mentele, incepand de la flautul piccolo pana la orga. isi framanta mereu mintea cu perfectionarea lor, cu co- rectarea sunetului lor strident si a altor cusururi, pen- tru ca ele sA dea sunete din ce in ce mai pline. Am devenit eu insdmi de-a lungul anilor aproape savan- t4 pe acest taram, deoarece obisnuia sa-mi explice toa- te aceste lucruri care ma interesau si pe mine, imi arata interiorul instrumentelor cand le demonta spre a le acorda sau a le aduce vreo imbundatatire. N-ar fi in- gaduit nimanui, poate in afara mea, sd rasuceasca cumva cheile cembalului sau spre a-l acorda, opera- tie pe care o sévarsea numai el singur, spre deplina sa multumire. IO6Spuneam ca nascocise 0 viola pomposa cu cinci stru- ne si un fel de lauta-cembel, care s-a construit apoi, sub indrumarea sa, de catre constructorul de orgi Za- charias Hilderband?”. E] tinea tonul timp mai lung de- cat obisnuitul cembelo, cu ajutorul coardelor infasurate in fire de metal si cu un aranjament special al surdi- nelor. Nu mai pot sd-mi amintesc precis de toate ama- nuntele, spre a descrie asa cum s-ar cuveni acest instrument nou. Sebastian urmérise cu inventia sa sa prelungeasca durata scurtei rezonante a cembelului, deoarece un joc legat si realizarea de pasaje cantabi- le la acest instrument erau aproape imposibile. Prie- tenul lui, domnul Silbermann*! — un om ciudat si certaret, dar deosebit de istet, in acelasi timp un des- toinic constructor de orgi — incepuse cam tot pe-a- tunci sa-si fabrice noile instrumente, c4rora le diduse numele de forte-piano, si la a c4ror constructie Sebas- tian lua o parte cat se poate de activa. La rugamintea lui Silbermann, Sebastian a incercat unul din prime- le piane construite in acest fel, l-a gasit cat se poate de promitator, dar mecanismul ciocanaselor — de fapt acestea constituiau noutatea instrumentului — l-a dezaméagit, pentru ca dadea sunete prea dure, acuzand de asemenea sonoritatea anemica a tonurilor acute. — Va trebui sa-i aduci cateva imbunatatiri — i-a spus el lui Silbermann. Nascocirea ta cuprinde un sam- bure bun, fa sa creasca dintr-insul un copac stufos. — Vezi si nu-ti creasca tie maretia prea mare —i-a raspuns infuriat Silbermann, care era artagos si necio- plit si avea in spatele lui o tinerete furtunoasa. M-am chinuit atata amar de vreme cu instrumentul 4sta, 30 Zacharias Hilderband (1680-1755) a fost un binecunoscut constructor de orgi. 31 Este vorba de Gottfried Silbermann (1683-1753), care a con- struit 47 de orgi celebre in occidentul Europei, printre care si marea orga de concert din domul de la Freiberg (1714). 107m-am trudit cat m-au lasat puterile, ca totul sa iasa bine, si deodata vii tu, cu mdinile tale albe de capel- maistru, si-mi spui cd nu e bun. Se vedea cat de colo ca furiosul constructor de in- strumente muzicale era pornit pe galceava. Cu firea lui clocotitoare, Sebastian mai izbucnea si el uneori. De asta data si-a pastrat insa calmul si a ras- puns pe tonul cel mai pasnic cu putinta: — Instrumentul nu este inca pus la punct, lucru de care tu insuti iti dai seama si de asta ti-ai iesit din fire. iti inchipui oare ci ne vom certa pentru o chestiune privind muzica? Ai construit prea multe orgi excelen- te ca s4 nu fii in stare s& faci lucruri mai desav4rsite decat acest clavir cu ciocanase. Zicand acestea, fi atrase atentia asupra catorva de- fecte ale noului instrument, care trebuia cu orice pret corectate, ba se puteau chiar corecta. Silbermann l-a ascultat in tacere, cu fata intunecata, ca sa-i spuna din usa: — Esti intr-adevar un om genial si nu exista nimic pe lumea asta la care s4 nu te pricepi! Jesi, trantind salbatic usa in urma lui. Eram inspai- mantata cd se incumetase cineva sa-i vorbeasca lui Se- bastian in acest fel, insa el m-a privit cu calm, fara ca schimbul de cuvinte sa-l fi impresionat cdtusi de pu- tin si, ca un raspuns la privirile mele nedumerite, mi-a spus: —Silbermann este acum nefericit pentru c4 n-a pu- tut sA construiasca instrumentul asa cum traieste el in inchipuirea lui si asa cum isi da seama cd ar trebui sa fie. fi inteleg starea sufleteascd pana in cele mai mici amdanunte. — Oricum, nu trebuia sa se poarte atat de groso- lan — am raspuns inca foarte suparata. — Ah, — rase Sebastian — asta nu are-a-face, atata timp cat nu si-a pus instrumentul la punct. IO8Trecu vreme indelunga, in rastimpul cdreia Silber- mann cauta probabil sa puna in aplicare observatiile lui Sebastian, lucrand la perfectionarea noului instru- ment, pianul. Dupa ce, timp de mai multe saptamani il ocolise pe Sebastian, il pofti intr-o buna zi pe neas- teptate s4 faca o proba a instrumentului imbundatatit. Sebastian porni in graba la fostul lui prieten, canta multa vreme la noul exemplar experimental si rama- se incAntat. Silbermann fl urmdrea cu atentie, iar cand auzi cuvintele calde de lauda, fata lui intunecata se lumina intr-un zambet scdnteietor. — Esti cel mai destoinic dintre muzicienii de pe fata pamantului — striga el. Eram convins ca atata timp cat nu pun in aplicare cele propuse de tine, noul pian nu poate sa fie desavarsit. A fost greu din cale-afara s& fac tot ceea ce doreai, dar am izbutit. C8atre sfarsitul vietii lui, Sebastian a cantat pe unul din pianele construite de Silbermann, aflat in palatul re- gal de la Potsdam. Pretuia mult si orgile lui Silbermann, desi se luase la cearta cu el, inca la inceputul carierei sale muzicale, din cauza unei astfel de orgi. Construi- rea ei urma sa-i fie Incredintata lui Silbermann, si Se- bastian ar fi dorit ca do-ul grav sa fie acordat la aceeasi intensitate pe claviatura ca si la pedala. Silbermann refuzase insa acest lucru, la care Sebastian ii replicase: — In acest caz nu tu vei putea prelua comanda pen- tru orga asta. in pofida acestor divergente, ei se stimau reciproc, Gottfried Silbermann recunoscand geniul lui Sebas- tian, iar acesta onorand in Silbermann pe marele con- structor de orgi. — Nimeni — ]-am auzit spunand pe Sebastian — nu poate sa construiascd o orga adevarata fara bine- cuvantarea cerului. E altceva sa construiesti o orga decAt 0 casa sau chiar un clavicord. Pentru ca tuburi- le ei sé poata cuvanta si canta, trebuie zidit in ele un IOgdram din sufletul unui muzician. O orga care n-a fost construita cu o astfel de dragoste niciodata nu va trai cu adevarat. Silbermann isi iubea in adevar orgile, zidind in ele mai mult decat se putea plati cu aur. De asta il iubea Sebastian si ii pretuia orgile, fara si-i pese prea mult de felul lui aspru de a vorbi si de firea-i irascibila. Dar daca firea galcevitoare a constructorului de orgi il lisa rece pe Sebastian, deoarece stia ca el vrea bine- le, iubeste muzica din toata inima si cunostintele pe care le are despre aceasta art4 sunt intinse si profun- de, cu atat mai mult il scoteau din sarite mizerabile- le discutii si frecusuri cu consiliul scolii Sfantul Toma. isi dadea mereu seama cA se astepta de la dansul si scoata din foc cu mainile sale castanele coapte pen- tru altii. Domnii consilieri refuzau sa-i recunoasca au- toritatea, retineau sumele care i s-ar fi cuvenit lui, impiedicandu-lin felul acesta sa incaseze banii de care ar fi avut nevoie pentru acoperirea cheltuielilor mu- zicale ale scolii. Asa cum arata el intr-una din multe- le sale suplice adresate consiliului scolar, maruntele venituri destinate odinioara membrilor corului ince- tasera cu desavarsire, ceea ce atrasese dupa sine dis- paritia ravnei la invatatura a coristilor, ,deoarece — constata Sebastian — cine poate s& fie induplecat sa munceasca fara simbrie si sA slujeascd fara recunos- tinta?” Viata lui a fost ingreunata in fel si chip, iar cand obisnuia, in felul sau deschis, s4 le spund consilieri- lor in fata ceea ce credea despre purtarea lor, aceia il socoteau ,,incorigibil” si pretindeau nu numai cd el nu infaptuieste nimic deosebit, dar si ca este incapabil de a-si sustine pretentiile asa cum s-ar cuveni. Dar, in ciu- da acestor frecusuri marunte, insa prin frecventa lor deloc neinsemnate, Sebastian a continuat sa scrie mu- zica pentru scoala si biserica Sfantul Toma, ca si pen- tru celelalte biserici din Lipsca, o muzicé ce, pana ITOatunci, nu rasunase inca in Germania. Desigur ca arta aceasta depasea adeseori nevoile ascultatorilor, fiind prea inaripata pentru sufletele si mintile lor inguste. De fapt, n-o intelegeau decat cativa muzicieni. Tensiunea unei asfel de vieti era prea mare pentru Sebastian care, sub pojghita asprimii sale, ascundea o inimd foarte sensibila si era din ce in ce mai des pre- ocupat de gandul de a parasi Lipsca, incercandu-si no- rocul intr-un alt oras, mai pasnic. Nestiind insa cui sa ise adreseze, ii scrise prietenului sau din tinerete, lui Georg Erdman, care ajunsese intre timp in Rusia o mare personalitate, si il intreba dac& n-ar putea sa-l ajute sa-si afle acolo un domeniu de activitate corespunza- tor. Mi-a citit scrisoarea, asa cum obisnuia sa facd cu toate inainte de a le expedia, si marturisesc cd ideea de a ne muta intregul camin si intreaga noastra fami- lie in Rusia mi-a pricinuit o nemarginitaé durere. Ru- sia mi se parea a fi prea departe, prea salbatica si pagan, dar cu toate acestea daca as fi socotit ca tre- buie cu orice pret si plecdm in interesul lui Sebastian, m-as fi supus fara nici o impotrivire, urmandu-l ori- siunde. De altfel, ce insemna pentru mine Saxonia, care mi-era altminteri tare draga, ce putea si insemne chiar lumea intreaga in comparatie cu Sebastian? Patria fe- meii se afla acolo unde traiesc sotul si copiii ei. in aceast& scrisoare, Sebastian ti aducea la cunos- tinta prietenului sau ca slujba de cantor al scolii Sfan- tul Toma n-a corespuns asteptarilor sale, cA multe din veniturile suplimentare la care se asteptase la inceput i-au fost taiate sau micsorate simtitor, cd viata la Lipsca este tare scumpa, cd, in sfarsit, din patru sute de ta- leri mai usor ar scoate-o la capat in oricare alta parte a Thuringiei, decat cu dublul aceleiasi sume la Lipsca, unde toate cele de trebuinta vietii se platesc cu varf si indesat. Dar nu acestea sunt cauzele pentru care si- tuatia lui la Lipsca a devenit insuportabila, ci numai IITatitudinea superiorilor sai, care sunt unul si unul oa- meni ciudati si lipsiti de intelegere, inzestrati cu foar- te putina dragoste de muzica, incat e nevoit sa traiascé inconjurat de neintelegere, invidie si persecutii si inca intr-o asa mAsura incat se vede silit, cu ajutorul Ce- lui de sus, sa-si caute norocul in alta parte. C4nd insa lucrurile au ajuns pana la acest punct al vrajbei, totul s-a schimbat simtitor in favoarea lui Se- bastian, datorita mortii batranului rector al scolii, dom- nul Ernesti, si angajarii domnului Gesner, un vechi prieten de la Weimar al lui Sebastian. N-am sa uit nici- odata veselia de pe fata lui cand mi-a comunicat an- gajarea lui Gesner: — Acum, Magdalena — striga el cdtre mine — si- tuatia noastra se va imbundatati simtitor. Am multumit Domnului in gand, m-am strans la pieptul sotului meu si mi-am simtit sufletul scdpat de-o grea povara. Fusesem mahnita nu numai pentru ca el era atat de chinuit, ci si pentru cé imi dideam seama ca micile suparari il indeparteaza de muzica, ceea ce era grav, stiind ca providenta il crease spre a insenina cu arta sa lumea noastra posomorata. Iar daca lumea va izbuti sa-l posomorasca si pe el, ca stralu- cirea muzicii s4 nu mai ard intr-insul, atunci lucru- rile aveau sa se inrautateascd pana dincolo de orice margine. Desi sanatatea noului rector era atat de firava, in- cat era adus la scoala si de-acolo acasa intr-un scaun purtat de altii, el si-a indeplinit obligatiile cu energie, insufletire si intelegere. Cu toate cd era foarte invatat, faptura lui raspandea bunatate. Am simtit fata de el stim si recunostinta, vazand cat il pretuieste pe Se- bastian. S-a legat intre ei doi o adanca prietenie sau, mai bine-zis, o veche prietenie a renascut intre rector si cantor, astfel cd administratia scolara nu s-a mai impotrivit la satisfacerea pretentiilor lui Sebastian Il2privitoare la imbunatatirea invatamantului muzical. El a cerut pentru cor o colectie recent intocmita de mo- tete si responsorii si fiindcd a primit indata aproba- rea rectorului, i s-a dat ceea ce cerea. Domnul Gesner se ivea des in clasele unde Sebastian preda lectii de canto, asista la lectie si fi inflac&ra pe elevi prin cuvin- te vesele de incurajare, ceea ce fostului rector nici prin minte nu-i trecuse macar. In afara de asta, nu scdpa nici un prilej spre a-si manifesta, in toate chipurile cu putinta, in fata celorlalti maestri si a superiorilor, inal- ta sa pretuire pentru cantorul scolii. Am fost insa nespus de fericita in ziua cand recto- rul veni sé ma vada, avand in mana un manuscris si spunandu-mi in felul sdu ceremonios, dar pe un ton din cele mai prietenoase: — Ar avea oare doamna Bach ragazul sa-mi acor- de o scurta clipa de atentie? As dori s4-i citesc ceva scris de mine in cinstea preaiubitului cap al familiei. L-am invitat sa stea jos si l-am ascultat cu atentia incordata, in timp ce-mi spunea ca va reedita o carte stiintificd in limba latina, scrisa de un autor de alta- data, cred ca i-a spus ,,Quintilianus”. in aceast& car- te, unul din personaje, pe nume Fabius, vorbeste despre un om multilateral care canta din gura, se acompaniaza din lauta si, in acelasi timp, bate masu- ra cu piciorul. — Toate acestea, Fabius, ti s-ar parea o nimica toa- ta — continua autorul meu — daca ai invia din morti si l-ai vedea pe Bach! Vorbesc despre dansul pentru ca nu de mult inca mi-a fost coleg la scoala Sfantul Toma din Lipsca. Sa-l fi vazut cum canta cu toate cele zece degete ale celor doua mAini la pian, care cuprin- de in el tonurile a mai multe laute, sau la instrumen- tul instrumentelor, in ale carui fluiere sufletul se toarna printr-un burduf, cum ii mai aluneca minile pe clape sau cum ise plimba picioarele pe pedale, cuprinzand HI?in acest chip o multime de siruri de tonuri diferite si, cu toate acestea, atat de armonioase! Daca I-ai fi va- zut, zic eu, savarsind de unul singur ceea ce n-ar fi fost in stare sa facd numerosi cantareti din lauta si o mie de flautisti de-ai vostri, cum canta nu numai o singu- ra melodie, cum face cel ce-si acompaniaza singur din titeré glasul si isi indeplineste astfel datoria, ci supra- vegheaza singur treizeci sau chiar patruzeci de mu- zicanti, dintre care pe unul il indruma cu un gest, pe altul il imboldeste cu o bataie din picior, pe al treilea il struneste cu degetul ridicat a amenintare; unuia fi da un ton inalt, altuia unul grav, la al treilea, unul me- diu, si toate acestea de unul singur, in vuietul sune- telor contopite, si desi are sarcina cea mai grea dintre toti, isi da indata seama cand si unde nu se potriveste ceva, ii tine pe toti impreuna, prevede totul, preintam- pina greselile posibile, restabileste echilibrul pierdut, trdieste ritmul in toata fiinta sa, simte cu auzu-i ascu- tit toate armoniile si e in stare sa redea cu vocea lui de-o intindere redusa toate glasurile instrumentelor! Cu toate cd sunt un mare admirator al Antichitatii, cred c& amicul meu Bach, sau altul care i-ar fi asema- nator, reuneste intr-insul multe suflete ca acela al lui Orfeu si douazeci de cantareti ca Arion. Va puteti inchipui ce mare bucurie mi-a pricinuit acest text si de cate ori l-am recitit — de atatea ori, pana cand |-am invatat pe dinafara si l-am recitit in fata ace- lora dintre copiii care crescusera de ajuns ca s&-l in- teleaga. Cu toate ca rectorul Gesner nu era muzician, a stiut s4 descrie intocmai felul cum Sebastian dirija o cantata sau un concert instrumental. Obisnuia, in- deosebi cand avea de-a face cu un numar mai mare de coristi sau instrumentisti, si bata masura cu niste note muzicale rasucite sul, alteori conducea asezat la clavicord sau la cembalo, cantand si el, sau canta cu o mani, iar cu alta, in care tinea sulul de note, batea Ugmasura. Fiul sau, Emanuel, il judecase astfel: era foar- te precis ca dirijor si, in tempo-urile iuti si avantate, dovedea cea mai mare siguranta. Multe din repetiti- ile de muzica sacra au avut loc in casa noastra, deoa- rece scoala Sfantul Toma n-avea cembalo. Adevarat ca se afla unul pe postamentul orgii din biserica Sfantul Toma, insa iarna era mai placut sa faci repetitii in casa noastra, astfel ca i-am putut vedea de multe ori pe can- tareti si muzicanti inflorind sub conducerea inaripa- ta a lui Sebastian, dupa cum domnul rector arata in cele scrise de el. In astfel de ocazii, Sebastian era pasionat si se iden- tifica in intregime cu muzica. Parea cd mainile sale prind armoniile din vazduh, in timp ce aerul de feri- cire, ce-i staruia pe fata cand totul mergea bine, nu se poate descrie. Nu scépa auzului sau vesnic incordat nici cea mai mdrunta nota falsd sau vreo inexactitate, sinu se linistea pana cand vocile si instrumentele nu se contopeau intr-un singur torent de sunete perfect armonizate. Spre a atinge aceasta puritate de sunete era nevoie de multa munc, atat din partea lui, cat si din partea colaboratorilor sai. Atunci cand nu avea de-a face cu baieti indaratnici si inc4patanati, se pri- cepea si comunice muzicantilor insufletirea si evla- via sa, astfel cé majoritatea munceau cu placere si chiar cu pasiune spre a-i castiga lauda. Astfel a spus el insusi odata: — Este stiut de toata lumea ca studentii care iubesc muzica imi ofera de bunavoie colaborarea lor. Din par- tea acestora n-am avut niciodataé nemultumiri, a ajuns un obicei laudabil intre ei de-a mA ajuta, atat la mu- zica instrumentala, cat si la cea vocala. O fac oricand cu tragere de inimé si fara s4 stea pe ganduri, din pro- prie initiativa si fara sa se astepte la vreo rasplata din partea cuiva. Legaturile lui cu acesti oameni iubitori de muzica s-au adancit si mai mult cand, fn anul 1729, a devenit wsdirectorul vestitei asociatii muzicale pe care o inteme- iase domnul Telemann*. Asociatia organiza in fieca- re saptamana, sub conducerea lui, cate o frumoasa productie muzicala. Concertele de vara aveau loc, in fiecare miercuri, de la 4 la 6, in gradina lui Zimmer- mann de pe strada Morii de vant, cele de iarna, vine- rea de la 8 la 10 seara, in cafeneaua lui Zimmermann. Pe toata durata targului cel mare erau cate doua con- certe, martea si vinerea. Astfel a organizat Asociatia, sub conducerea lui Sebastian, mai multe concerte ex- traordinare, in cadrul cdrora au fost prezentate com- pozitiile sale scrise anume pentru aceste ocazii. Asa s-a intamplat in decembrie 1733, cand, de ziua nas- terii reginei, a fost prezentata o drama per musica, iar o luna mai tarziu, o lucrare scrisd pentru serbarile incoronarii. Sebastian a condus Asociatia muzicala timp de mai mulfti ani si a ridicat-o la un nivel remarcabil. fn cu- rand, ea a fost socotita printre formatiile model de acest fel, dand cele mai alese concerte spre incanta- rea acelora din orasul nostru care intelegeau si pretu- iau muzica serioasa. Am asistat aproape la toate concertele si la multe din repetitiile care au avut loc in casa noastra. De cate ori puteam sa-mi fac timp, ma grabeam sa le ascult oriunde s-ar fi tinut ele si odata, cand cu tot zelul meu nu mi-am putut rupe timp ca sa ma duc, a trebuit unul din discipolii sotului meu, Johann Christian Kittel, care locuia pe vremea aceea la noi, sé-mi povesteasca in amanunt cele intampla- te. Era vorba de repetitia unei cantate. 32 Georg Philipp Telemann (1681-1767), compozitor si orga- nist, a intemeiat o societate corala (Collegium Musicum), com- pusa din studenti. S-a bucurat in timpul vietii de o faima mult mai mare decat contemporanul s4u Bach, datorita operelor pe care le-a compus dupa modelul celor de Lully. II6— Caspar acompania la cembalo — mi-a povestit Kittel — si va puteti inchipui ca nu putea sd riste un acompaniament slab. Mi s-a parut cd este putin cam emotionat, deoarece se putea astepta in fiecare mo- ment ca mainile si degetele domnului cantor sa se amestece pe clape printre degetele si mainile lui si, fara s-i deranjeze acompaniamentul, s4 produca acolo o multime de armonii, care l-ar fi tulburat mai tare decat neasteptata apropiere a severului sdu maestru. Ce om minunat este maestrul nostru! Nu mai este unul in toa- ta Germania care sa-i semene, si cred cA nu ne prea dam bine seama dac4 mai mult ne temem de el sau mai curand il iubim. — Cred ca eu imi dau seama, Johann — am inter- venit razand. — Bineinteles — a facut el — este insa oricum pri- mejdios sa-l infrunti. Tinerii acestia care treceau an de an prin casa noas- tra — unii petreceau la noi cativa ani chiar, altii rama- neau doar pentru scurtd vreme — au fost aproape toti un prilej de curiozitate si distractie pentru mine, asa cum, intr-o masura mai redus4, au fost desigur si pen- tru maestrul lor. Veneau de obicei proaspeti, sensibili la noile impresii, numai cand si cand se gasea printre ei vreunul mai vanitos, dar parasea curand acest vi- tiu daca avea intr-insul fond bun, si deseori deveneau de-a dreptul smeriti, dandu-si seama de méretia, de firea generoasa si de capacitatile. uriase ale lui Se- bastian, de felul cum fara cuvinte, doar datorit& for- tei ce iradia dintr-insul, izbutea sa-i facd s4 priceapa inalta chemare a profesiunii de muzician, necesitatea studiului neintrerupt si a cucerniciei sufletesti. — El aprinde in sufletele noastre o nemarginita fla- cara — mi-a spus unul din discipoli, la plecare. Toata muzica universului va avea in auzul meu intotdeau- na glasul lui. a Warope IMPRUMUT 7 LC. PETRESC”Era pentru mine o bucurie fara seam&n sa-i vad pe acesti tineri inconjurandu-l pe Sebastian cu ardoarea si devotamentul lor, daruindu-i-se cu inflacdrare tine- reasca si cu o darz4 munca plina de muzica, copiin- du-i bucatile una dupa alta, spre a le putea lua cu dansii la plecare, cum studiau contrapunctul si com- puneau chiar muzica, cum depuneau la picioarele ma- estrului lor rezultatul muncii lor, cu un amestec de mandrie si sfiala, cat erau de iscusiti la toate instru- mentele, indeosebi la pian si la orga, si cat erau de har- nici la toate — nu fn ultimul rand la mancare. Da, eu singura stiu ce savarseau pe acest taéram! — Muzica iti da 0 pofté de lup, doamna Bach — obisnuiau ei s4 spuna, luandu-se dupa mine la buca- tarie, ca sA primeasca o inghititura de supa, 0 ceasca de lapte cu migdale sau un codru de paine. Cand dom- nul cantor este multumit de noi, suntem atat de bu- curosi, incat trebuie neaparat sa imbucam ceva; cand nu este multumit, simtim nevoia de a ne ridica intr-un fel oarecare moralul. Tovarasia acestor tineri a fost, de obicei, distracti- va, desi se ocupau cu multa seriozitate de muzica. Cei despre care am vorbit acum erau discipolii par- ticulari ai lui Sebastian, hotarati sa-si Inchine viata mu- zicii si cdrora Sebastian le acorda 0 atentie parinteasca. in ultimii lui ani de viata, numarul acestor discipoli spori prin venirea unor elevi ,,amatori”, care il implo- rau sa le predea cateva lectii, deoarece tineau mortis sa fi fost instruiti de ,,Bach de la Lipsca” — cum i se spunea indeobste. La inceput, el a cutat si scape cat mai curand de acesti discipoli, incercdnd sa-i sperie prin costul ridicat al orelor, cand insa si-a dat seama ca nici macar in felul acesta nu poate sa-i indep&rteze, a primit dintre ei pe atatia cati putea sd instruias- ca in timpul sau liber, deoarece veniturile acestor lectii ne erau de mare ajutor. Dacd vreunul dintre II8discipolii-amatori era prea infumurat sau dovedea su- perficialitate, Sebastian il dadea afara fara s4 stea pe ganduri. fmi aduc aminte de un astfel de amator de muzica, care lua lectii de clavicord. Sebastian fi ceru- se s& studieze o anumita piesa. La urmAtoarea lectie insd, el canta piesa intr-un alt tempo decat cel indicat si cu alta digitatie decat i-o prescrisese maestrul. — Cred ca in acest fel sun4 mult mai bine — s-a explicat el usuratic. Gasesc felul dumneavoastra de a folosi degetul mare mult prea greu, astfel c4 am pre- ferat si exersez dup& metoda mea proprie. Fata lui Sebastian s-a intunecat un moment, dar s-a inseninat iar indata si a raspuns zambind: — Stimate domn, dumneata se pare ca esti prea ina- intat pentru lectiile mele, astfel cd este mai nimerit s4 punem capat orelor noastre chiar acum. — Ah—raspunse uluit discipolul filfizon — si eu care credeam ca voi mai avea ce invata de la dumneavoastra! Sebastian a refuzat sa-i mai dea lectii. De cate ori intalnea vreun infumurat, a cdrui vanitate se ndstea din prostie, nu-si lua nici o osteneala ca sa-i raspunda, chiar daca era nevoit sa asculte lucrari facute de man- tuiala si lipsite de orice valoare. Astfel isi facu apari- tia intr-o buna zi in casa noastraé domnul Hurlebusch*? din Braunschweig, aducand cu el cateva neinsemna- te sonate pentru pian, compuse chiar de dansul. Canta, spre propria lui satisfactie, mult si bine, fara s4-si dea seama cd nu face nimAnui nici o placere, deoarece eram obisnuiti ca in casa noastra s4 auzim altfel de muzi- ca. Sebastian asculta invaluit intr-o tacere politicoasa, tacere pe care vizitatorul o socoti, probabil, un fel de admiratie muta, deoarece se obisnuise sa fie pretutin- deni l&udat. fnainte de plecare, darui lui Friedemann 33 Conrad Friederich Hurlebusch (1696-1765), organist si com- pozitor de ode, sonate, uverturi, piese de pian, cantate si opere. ugsi Emanuel exemplarele tiparite ale sonatelor lui, sfa- tuindu-i s4 le studieze si sa le cante cu ravna, deoa- rece aceasté muzica nu le poate fi decat de folos — spre a-si da seama de felul cum nu trebuie scris4 mu- zica”, adaugase Sebastian, tragand vesel cu ochiul, dupa plecarea infumuratului vizitator. Adeviratii discipoli se deosebeau insa din toate punctele de vedere, spre meritul lor, de acesti nobili domni ignoranti, incat unii dintre ei i-au fost deose- bit de dragi maestrului lor, fiindca erau muzicieni deo- sebit de inzestrati. Astfel, el pastra o amintire gingasa lui Martin Schubart, primul sau discipol, pe care eu nu l-am cunoscut, apoi lui Christoph Altnikol*, care s-a casatorit cu fiica noastra Elisabeta, precum si ce- lor doi Krebs*®, tatal si fiul, dintre care indeosebi fiul, Johann Ludwig Krebs, a ajuns un muzician demn de admiratie. I-a fost discipol timp de noua ani si, asa cum mi-a spus odata Sebastian zambind, ,,singurul rac in parau”%. Ludwig pastra o mare grija certificatului ce i-] eli- berase Sebastian: 34 Johann Christoph Altnikol a luat-o de sotie pe Elisabeta Juliana Friederike Bach, la 20 ianuarie 1749. A murit in 1759. Din 1748 a fost, ca organist, la Hamburg. in Biblioteca de stat din Berlin, se pastreaz4 doua sonate pentru pian si o cantata compuse de el. 35 Johann Tobias Krebs (nasc. 1690), elev al lui Johann Se- bastian Bach, la Weimar, a fost organist si cantor; fiul sau, Johann Ludwig Krebs (1713-1780) a frecventat intre 1726-1735 scoala Sfantul Toma din Leipzig, activand ca organist in mai multe orase germane. Bach |-a socotit cel mai bun discipol al sau la orga. B36 Joc de cuvinte intraductibil; in 1. germané, Krebs si Bach nu sunt numai nume proprii, ci si substantive, insemnand ,,rac” si ,parau”. Textul original este: ,,Er war neun Jahre lang Sebas- tians Schiiler und, wie Sebastian einmal lachend meinte, der einzige Krebs im Bache.” 120_intrucat aratatorul acestui atestat solicita pe intoc- mitorul lui sa-i dovedeasca progresele facute in scoa- la noastra, ca atare n-am putut sa-l refuz, ci as voi a face cunoscut tuturora ca sunt incredintat ca am gasit intr-insul un asemenea subiect, incat, indeosebi in cele ale muzicii, el s-a distins la noi prin insusirea meste- sugului, la pian, la vioara si la l4uta, nu mai putin in compozitie, astfel cé se poate produce inaintea oricui, fara vreo sfiala, asa cum o va proba de altfel chiar dan- sul, cu prisosinta. fi doresc, asadar, in indeletnicirile sale, ajutorul Celui de sus si il recomand calduros inca o data pe mai sus-numitul.” Nu pot s4-mi aduc aminte de numele tuturor dis- cipolilor lui, deoarece au fost in numar prea mare, dar intre cei care s-au evidentiat in mod cu totul deosebit si au meritat intru totul caélauzirea neasemuitului maestru, a fost si Gottlieb Goldberg”, un pianist foar- te capabil, angajat mai tarziu de baronul Kayserling, pentru care Sebastian a compus Aria cu treizeci de va- riafiuni, pentru un cembalo cu doua claviaturi, si pe care noi o numeam intre noi Variatiunile Goldberg. Un alt discipol, despre care Sebastian avea pareri din- tre cele mai bune, a fost Johann Philipp Kirnberger”, care traieste si preda lectii azi la Berlin si umbla intr-ade- var pe urmele marelui s4u maestru. Cand Kirnberger si-a inceput educatia la Sebastian, el a lucrat cu atata 37 Johann Teophilus (Gottlieb) Goldberg (nasc. 1730), elev al lui Friedemann Bach la Dresda, in 1741 elev si al lui Johann Se- bastian Bach, a fost pianist al contelui Kayserling, mai tarziu al contelui Brithl. Improvizator de mare talent, Goldberg a fost si compozitor apreciat la vremea sa. 38 Vezi nota 11 de la p. 32. 3° Johann Philipp Kirnberger (1721-1783) a fost unul din cei mai apreciati teoreticieni muzicali ai secolului al XVII-lea, fara ca faima lui sa fie pe deplin intemeiata. Intre 1739 si 1741, el a luat lectii de orga, pian si contrapunct cu Johann Sebastian Bach. L2Iindarjire si cu atata pasiune, incat s-a imbolnavit de friguri si, timp de cateva saptamani, n-a putut sa pa- raseasca patul. De indata insa ce febra scddea, el isi continua exercitiile cu aceeasi inflacdrare, iar Sebas- tian, pe care l-a cucerit acest spirit inversunat si aceasta nemarginita dragoste de muzica, obisnuia sa-l vizite- ze, cat era bolnav, in incaperea lui si sa-i dea lectiile la pat, cu toate ca, de obicei, discipolii veneau la el. De altfel, i-ar fi fost foarte greu bolnavului sa ceara si sa trimita incoace si incolo partituri si teme. Kirnberger nutrea cea mai profunda stima fata de maestrul sau si aceasté manifestare a grijii parintesti pe care Sebastian i-o aratase fi umpluse inima de 0 re- cunostinta fara margini. El a incercat intr-o buna zi s-o exprime, balbaindu-se si incurcandu-se: — Sa nu te-aud vorbind de recunostinta, draga Kirnberger — l-a amutit Sebastian. Am fost foarte mul- tumit de seriozitatea cu care studiezi muzica si atar- na numai de tine s4-ti insusesti tot ce stiu eu. Nu-ti cer in schimb nimic altceva decAt ca, la randul tau, sa dai si tu mai departe aceste modeste cunostinte ele- vilor tai, care nu se vor multumi cu obisnuitul tra-la-la al muzicantilor mediocri. Eu stiu ca acest discipol al lui Sebastian a proce- dat intocmai in clipa cand a avut el insusi ucenici. Sunt numai cateva zile de cand m-a vizitat unul dintre ele- vii lui Kirnberger care, trecand prin Lipsca, a tinut s& ma onoreze cu prezenta lui. Cu o politete la care nu ne asteptam intotdeauna de la tineretul de azi, mi-a spus cd este pentru el o cinste dintre cele mai mari sa poata sa viziteze pe vaduva marelui cantor, a carui amintire o pastreaza si el, datorita maestrului Kirnber- ger. Mi-a cerut consimtamAntul sé-mi povesteasca 0 scurta intamplare, fiind sigur ca ea imi va face placere. Cu o séptamana sau doua in urma — asa si-a in- ceput el povestirea — s-a dus la lectie, ca de obicei, 22la maestrul Kirnberger. Cand sa intre ins& in casa, a fost martorul unei scene dintre cele mai neobisnuite. Pe dusumea se afla o galeata plina cu apa, iar maes- trul séu trebaluia foarte iritat cu o perie de frecat si cu o carpa de sters. Portretul lui Sebastian, pe care Kirnberger il venera, fusese acoperit cu o mantie de catifea. (Ce consolare pentru mine, in aceste zile de jale, sa aflu c4 mai sunt suflete fidele care isi aduc aminte de Sebastian cu profund respect!) Cand Kirnberger zari pe discipolul incremenit de uimire in prag, agi- tatia si mania de pe fata lui disparura fara urma, dand loc unui suras voios. — Intra — i-a strigat el — incdperea este din nou accesibila. Am primenit aerul si am spdlat scaunul, in curand voi dezveli si portretul, il vei putea admira iar. ,Cateva momente am crezut”, si-a continuat vizi- tatorul meu istorisirea, ,dupa aceasta primire bizara, ca mintea bunului meu maestru a suferit o mica scran- teala din echilibrul ei normal, dar peste putin am aflat ce se intamplase. Cam cu un ceas inainte, il vizitase pentru niste afaceri un bogat negustor de textile din Hamburg. in timp ce conversau, negustorul zari pe perete portretul lui Sebastian Bach, la care exclama: «Doamne, ce v-a apucat sa atarnati la loc de mare cinste portretul decedatului cantor din Lipsca? A fost un om cam necioplit, ba a mai avut batranul natarau si ingamfarea de a se lasa pictat intr-un gheroc de ca- tifea!» Aceste cuvinte l-au atins pe bunul Kirnberger ca niste lovituri de maciuca (mai tin minte tempera- mentul lui furtunos si sangele lui clocotitor, de artist), el sari de pe scaun, insféc& cu amandoua mAinile pe negustorul ingrozit, il impinse catre iesire strigand ca un apucat: «Afard, caine! Afara, cdine!», azvarlindu-l in strada fara sa se formalizeze catusi de putin. Apoi se inapoie repede in casa si incepu sa frece vartos sca- unul pe care sezuse negustorul, aprinse si putin praf 123aromat ca s& primeneasca atmosfera si sa alunge din incapere duhul meschinariei.” Fara s vreau, mi-a venit sa rad auzind intéampla- rea, dar indata m-au podidit lacrimile la gandul sta- tornicei iubiri filiale a lui Kirnberger pentru Sebastian. — Marele patron al muzicii — imi spusese el intr-o zi — nu este dragalasa italiana Sfanta Cecilia, ci bu- nul nostru sfant german Sebastian, care poarta in su- fletul lui muzica intregului univers! Simt parca o lumina cum strabate incdperea intu- necata de cate ori ma gandesc, in aceste zile de soli- tudine si parasire, la insufletirea si ardoarea fostilor discipoli ai lui Sebastian. Nu stiu daca exista pe pa- mnt legaturi spirituale mai adanci decat acelea din- tre maestru si discipolul s4u, atunci cand amandoi sunt inlantuiti de nazuinte artistice asemanAtoare si uniti in dragostea lor pentru o arta atat de frumoasd cum este muzica — daca maestrul este bogat in cunostin- te, experienta si darul indrumérii altora, ceea ce insu- fleteste pe tinerii din jurul lui, dacd maestrul este sever, dar plin de bunavointa si capabil s4 recunoasca da- rurile ascunse pe care le poate scoate la lumina, prin aprobarea si laudele sale, exercitand in acest fel 0 in- raurire dintre cele mai durabile asupra tinerilor care invata, asculta si observa, in timp ce fiecare cuvant li se intipareste in suflet, il rumega apoi din nou si toata dorinta lor este aceea de a merita lauda maestrului. Cel putin acestea au fost legaturile ce l-au apropiat pe Sebastian de discipolii lui — de adevaratii lui disci- poli, care l-au iubit si au trait in casa noastra. Propriii sai copii au fost, fireste, discipolii lui preferati, care s-au bucurat in mdsura cea mai mare de atentia lui si s-au supus mai nedramuit inrauririi lui. Era nespus de bun si de intelegator cu toti aceia care munceau zelos, si trebuie sd recunosc c4 majoritatea erau dintre acestia, caci mesterul bun formeaza ucenici de calitate. Mi se I2qpare ca-i mai aud glasul asa cum I-am auzit odata cand, incercand sa-l ajute pe fiul siu Emanuel, care in timp ce compunea se lupta cu o modulatie grea si ise adresase pentru ajutor, i-a spus: — Ce-ar fi, baiete, daca ai incerca si in acest fel? I-a luat usurel pana din mand si a facut o corectu- ra pe portativ. Cred ca nu se poate corija o greseala cu mai mare gingasie de cum o facea el. A fost una din cele mai niari bucurii ale vietii mele cand tinerii acestia veneau la mine sa-si usureze sufletul prea plin de dragoste pentru maestrul lor. — Maicuta Bach, ne dai voie sa stam oleaca de vor- ba? incepeau ei, si eu stiam ce avea s& urmeze. Ni se usureaza inima de cate ori putem vobi despre vene- ratia ce i-o nutrim — mi-a explicat intr-una din zile un elev, pe nume Heinrich Gerber*?. E minunat s4-1 vezi pe acest barbat de seamé intre elevii s4i, invatan- du-i cu o rabdare ingereasca regulile elementare ale armoniei sau felul cum se executa basul cifrat si digi- tatia speciala la clavicord. Admiram la dansul rezulta- tele noii sale metode, felul cum imbina cea mai exactd reprezentare muzicala cu cea mai subtila executie teh- nica in interpretari fermecatoare. Ce-as mai putea spu- ne despre acele clipe minunate cand el isi intrerupe lectie pe neasteptate, cu un gest poruncitor da la o par- te manualele si caietele, se asaza la pian sau la orga si se lasa furat de torentul inspiratiei? Da, parca cerul s-ar deschide in fata noastra. Acestea sunt momente- le pentru care merita sa traiesti! Ce muzica este aceea! Mai sunt inc si azi in stare s& stau nopti intregi cu ochii deschisi prin intuneric (ceea ce stii prea bine ca nu mi se intémpla fara o pricina serioasa) si sé-mi amintesc, tremurand, de ele. Ascultandu-l astfel pe ve- 49 Heinrich Nikolaus Gerber (1702-1775), organist la Heringen, din 1728, si al curtii din Sondershausen, din 1731, compozi- tor de piese pentru pian si orga. ISneratul meu maestru, imi venea sa scot chiote de bu- curie, insA uneori am si plans. Aceste amintiri nu se pot uita decat in mormant. La cuvintele acestea, un val de imbujorare acoperi fata vizitatorului meu. Heinrich Gerber se distinsese intotdeauna printr-o stima si dragoste deosebite fata de Sebastian. Venise la Lipsca pentru a studia de fapt dreptul, dar inima lui a fost ispitita de la inceput mai mult de muzica si de cantorul de la scoala Sfantul Toma. Se afla de sase luni la Lipsca cand si-a luat ini- ma in dinti spre a-l vizita pe Sebastian si a-l ruga sa-1 instruiasca, atat era de mare stima pe care i-o nutrea. Sebastian l-a primit insd intocmai ca pe toti ceilalti tineri in care descoperea dragostea sincera fata de mu- zicd, cu nemarginita bundatate, si chiar de la prima in- talnire puse mana pe umé&rul téndrului, numindu-! paméntean al sau, deoarece si Gerber era de fel din Thuringia. Tanarul Heinrich a fost zguduit de la pri- ma lectie de frigurile fericirii si s-a intimidat cand i-a asezat in fata, pe pian, Inventiunile, de la care a trecut apoi curand la Clavecinul bine temperat, pentru care Gerber a manifestat o speciala inclinare, deoarece avu- sese norocul sa asculte bucatile de trei ori in interpreta- rea inimitabil4 a lui Sebastian. In acest fel ii rasplatea el pe discipolii mai mult decat zelosi. In astfel de oca- zii, obisnuia sA spunda ca nu are chef de lectie; se in- stala la instrument si fi canta ascultatorului fermecat timp de un ceas sau si mai mult bucata pe care trebu- ia s-o studieze si multe altele. Orice bucata insa, pe care discipolii trebuiau s-o invete el le-o canta cel pu- tin o data. Asa trebuie cantata, incheia el, dupa ce le demonstra sugestiv si clar forma si ritmul unei lucrari, spre a-i face sa inteleaga partia pe care urmau s-o apuce in studiul lor. Un timp a luat lectii de la Sebastian si un tanar itali- an. fl cheama Paolo Cavatini. Mi s-a parut la inceput 126ca are o fire inchisa si greoaie. intre tinerii nostri ger- mani, rumeni de san&tate, parea intunecat, posomo- rat, nefericit si invidios, cu toate acestea ins& extraordinar de talentat. La scurt timp dupa sosire, el si-a manifes- tat afectiunea vijelioasa fata de maestru. Se parea ca ii este peste puteri sa traiasca fara prezenta lui, astfel ca il urmarea pretutindeni cu ochii lui tristi si intune- cati. Era gelos dincolo de orice inchipuire pe ceilalti elevi, si incerca deseori sa explice cu multa inversu- nare ca niste saxoni cu cépatana de bustean nu vor fi nicicand in stare sa priceapa ce mare geniu binecuvan- tat este cantorul. Cand se intampla ca Sebastian si nu fie multumit de munca lui, el se arunca la pamAnt si plangea ca un copil care a savarsit o netrebnicie. Ne intimida pe toti cu purtarile lui, iar eu eram de-a drep- tul ingrozita de firea-i patimasa si necontrolata. Se- bastian parea sa-l inteleagd mai bine dec&t oricare dintre noi (pe cand Friedemann il ura pe strain) si il trata cu o nemarginita rabdare. Tanarul spunea si sa- varsea adeseori cele mai ciudate lucruri. Intr-una din zile, a intrat zgomotos in incdperea mea, s-a aruncat pe covor si, in timp ce eu ma aflam la mas cu unelte- le mele de cusut in fata, a inceput s4 ma priveasca cu un fel de tulburare ciudata. — Tu stai si cosi— a izbucnit el — fara sa stii, poa- te, ca barbatul tau a compus 0 muzica atat de subli- ma incat pana si cetele ingeresti trebuie s4-si incline fruntea in fata lui. fl iubesti cu adevarat? Exist& oare femeie care sa-l inteleaga? Carpeste-i hainele si gates- te-i bucatele, e tot ce poti face mai bun pentru el! Felul acesta de a mi se vorbi m-a cam suparat, insa nu prea mult, deoarece am inteles ca baiatul isi iesise din fire. — Paolo — i-am raspuns — nu se cuvine sa vor- besti astfel cu sotia maestrului tau. il iubesc si poate ca-l inteleg mai bine decat ai putea tu sa-ti inchipui. 17— Iarté-ma — a facut el, parand deodata foarte mic si neajutorat — nu-mi mai dau seama ce spun, muzi- ca asta ma face sa-mi pierd mintile, si-] iubesc pe maes- tru atat de nemarginit, incat ma doare. Auzindu-l spunand acestea, m-a cuprins pe neas- teptate o neinteleasa duiosie si, aplecandu-ma asupra lui, l-am sarutat pe parul smolit. — Da, Paolo, si eu stiu cum doare aceasta iubire — i-am spus si, din acea clipa, am fost prieteni. N-a mai ramas mult timp intre noi, cdci sosind in curand iarna bietul baiat raci si muri. N-am putut scapa nici unul dintre noi de impresia ca, prin firea patimasa si iritabilitatea lui nestapanita, nu fusese facut pentru lu- mea noastra. {n putinele zile ale bolii a fost bland, rab- dator chiar. Agonia lui l-a durut din cale afara pe Sebastian. Si-a lasat lucrul balta, petrecea ceasuri in- tregi la cApataiul muribundului, cu hartie de note pe genunchii sai spre a putea scrie cateva semne pe ea in clipele cand mana dogoritoare a baiatului i-o lasa pentru scurt timp pe-a sa. Ochii negri ai tandrului erau neincetat atintiti asupra lui Sebastian. — Niciodata n-am fost atat de fericit — mi-a spus el, cu un suras nespus de frumos, odata cand am in- trat in odaia lui ca sa-i duc 0 ceasca de zer fierbinte. Tinea mana lui Sebastian in mAinile lui subtiri si ma privea cu o expresie de adancd multumire, cum nu avusese niciodata inainte. incepuse s& creeze tocmai cand i-a fost sortit s4 moara, si Sebastian spuse la mor- méantul inca descoperit aceste cuvinte grele: — Mi-e teamé ca am pierdut intr-insul un Scarlatti! Fusese genialitate in acest tanar si asta explicd de ce-a fost atat de nefericit pe lume. Metoda lui Sebastian de a preda compozitia era cu desavarsire deosebita de mormanul de reguli rigide si invechite ale altor maestri de muzica. Armonia, contrapunctul, interpretarea basului ci- frat, arta fugii, el le preda in felul sau propriu, care 128imprumuta studiului viata si interes. Incepea indata cu o armonie la patru voci pe un bas cifrat, lasandu-i pe discipoli sé copieze fiecare voce dupa un sistem orizontal special, astfel cd nu mai ramanea nici 0 voce neclarificata sau lipsita de importanta. Cand 0 voce nu avea nimic de spus, ea trebuia sa taca. Vocile me- diane trebuia sa curga si sd inchege 0 adevarata linie melodica. Armonia particulara a lui Sebastian este si ea doar o melodie multipla si nici o nota nu poate sa rasune intr-insa fara temei. N-a ingaduit nicicand sa se adauge acordului vreo completare numai pentru ca acesta si rasune mai plin. — De unde-i nota asta? intreba el jumAtate in glu- mi, jumatate sever, tragand cu pana peste ea. Sa fi ca- zut din cer in partitura ta? Kirnberger povestea ca sistemul lui Sebastian era de a-i face pe discipolii sai sa inceap& cu contrapunc- tul pe patru voci, odata ce este cu neputinta sa scrii contrapunct bun pe doua si trei voci inainte de a cu- noaste temeinic pe cel Ja patru voci. Cum armonia nu poate fi in felul acesta desavarsita, cel ce nu se pricepe la conducerea celor patru voci nu stie ce se poate omi- te la armonizarea unui alt contrapunct. Dupa moar- tea lui Sebastian, bunul Kirnberger s-a amestecat intr-o controversa muzicala cu domnul Marpurg"’, folosind si aici ca argument final o vorba a maestrului sau, la care Marpurg s-a infuriat si l-a infruntat astfel, dupa cum mi-a povestit: — Dumnezeule, de ce-] amesteci pe bunul si batra- nul Bach in discutia noastra, la care el n-ar fi luat par- te nici daca era inca in viata? Nimeni n-are sé ma poata 4) Friederich Wilhelm Marpurg (1718-1795) a studiat la Pa- ris compozitiile lui Rameau, a compus muzica pentru pian, orga, orchestra si cor. Este autorul a numeroase scrieri de teo- ria muzicii, unele din ele utilizate mult timp ca manuale scolare. 129convinge ca el ar fi dorit ca principiile armoniei sa fie fixate conform cu vederile discipolului sau, domnul Kirnberger. Sunt convins cé marele maestru a avut mai multe metode de a preda muzica, pe care le alegea dupa capacitatea elevilor, tinand seama de agerimea mintii si de inzestrarea natural a firii lor. Am convin- gerea ca in eventuale manuscrise pentru predarea ar- moniei ramase de la maestru sunt si alte principii de armonizare decat acelea pe care domnul Kirnberger ni le-a aratat aici ca fiind unicele invatate de la maes- tru. Domnul Marpurg a avut deplina dreptate in ce priveste aspectele numeroase ale metodei de invata- méant a lui Sebastian. S-a inselat insa inchipuindu-si ca stima pe care Kirnberger 0 poarta memoriei maes- trului sau i-ar permite vreodata sa-i citeze cuvintele fara sa fie incredintat de autenticitatea lor. Toti discipolii lui la compozitie erau obligati s4-si lucreze temele mintal, inainte de a le asterne pe har- tie, maestrul neingaduind nici folosirea pianului. Pe cei ce nu puteau compune mintal, Sebastian fi descu- raja si ii prevenea asupra zadarniciei continuarii ex- perientelor, spunandu-le fara ocol cd sunt destinati probabil altor indeletniciri decat compozitiei — ,,o pro- fesiune care pretinde multé munca, si este rasp]atita cu prea putine satisfactii”. Este drept, cuvintele aces- tea le-a rostit intr-un moment de amardaciune, dar obis- nuita lui atitudine sufleteasca fata de munca sa rezulta mult mai clar din anumite reguli date discipolilor sai: /Basul general este principala temelie a muzicii. Mana stanga executa notele prescrise, dreapta adauga consonantele si disonantele, pentru ca totul impreu- na s& se inchege intr-o deplina armonie, spre gloria divinitatii si dreapta desfatare a sufletului. La fel cu orice alté muzica, basul general nu are nici el alt scop si alta finalitate decat proslavirea univer- sului si inviorarea sufletului. I30Acolo unde nu se tine seamé de asta, nici nu poa- te sa fie vorba de muzica, ci doar de un lalait si o scar- taiala afurisita.” Sebastian nota pentru discipolii sai, cu mult gri- ja si rabdare, reguli si instructiuni privitoare la modul de interpretare a basului general sau de acompaniere pe patru voci, in cuprinsul carora insira limpede si usor de inteles o multime de exemple si norme de con- duité muzicala, dovedind o binevoitoare intelegere fata de greutatea lor. Acelora care nu erau in stare sa inteleaga o regula in forma ei mai complicata, el le-o explica de doua ori intr-o forma mai simpla. In carti- cica mea de pian din 1725, a notat alcdtuirea gamelor majore si minore, impreund cu cateva reguli ale ba- sului general. La sfarsit, el a asternut in graba aceste cuvinte: ,,Restul ce mai trebuie invatat se poate insusi mai bine prin viu grai decat in scris.” Toti cei ce-au avut norocul de a-i fi elevi sunt pe deplin de acord cu aceste cuvinte ale lui, anume cA nici o regula scrisa nu poate sa dea o idee adevarata despre covarsitoarea pu- tere de convingere cu care Sebastian preda muzica, felul in care lamurea chestiunile cele mai complicate sau cum invingea orice dificultate printr-o analiza lu- cida si o rezolva in cateva cuvinte. Capacitatea sa de a inventa si de a improviza voci contrapunctice era, cum este usor de inteles, cu totul iesita din comun, lu- cru pe care nu-l puteau pretui decat muzicienii pri- ceputi. Cand i se propunea un bas figurat la pian sau la orga, il canta indata pe trei sau pe patru voci. O fa- cea insé numai dupa ce executa o piesa sau doua de vreunul din compozitorii sai preferati, ceea ce il sti- mula intotdeauna. — Trebuie sa stiti — spuse intr-o zi magistrul Pit- schel, unul din prietenii nostri care ne adusese in casa pe o cunostinta a sa, doritoare sd-l asculte pe Sebas- tian improvizand — trebuie sa stiti cd vestitul artist, BIcare este reprezentantul cel mai de seama al muzicii in orasul nostru si se bucura de stima tuturor cunos- c&torilor ei, nu poate, dupa cum se spune, sa incante sufletul ascultatorilor sai cu impletirea tonurilor sale inainte de a canta ceva de pe note si de a-si starni in acest fel fantezia. Sebastian, care auzi aceste cuvinte in timp ce mai- nile lui se aflau deja pe clape, zambi tacut in sinea sa fara s4 spuna ceva. Cand ma gandesc la tot ce-a fost, imi aduc amin- te de multe imprejurari asemanatoare in care Sebas- tian n-a spus nimic — ii lasa pe oameni s& vorbeasca despre el, fara s4 se amestece in discutie. Numai cand era vorba de probleme serioase, legate de muzica sau de arta talmdcirii ei, rostea cu blandete, dar cu hota- rare, ceea ce credea in acea problema, dupa care se cu- funda iar in tacere. Nu si-a dat niciodata osteneala de ase destainui lumii, cel mult atunci cAnd s-a incercat stirbirea anumitor drepturi ce-i apartineau. Tinea mor- tis la tot ce era dreptul lui si o facea pe deplin inteme- iat. Spiritul i se afunda atat de adanc in muzica, incat credeam c4 nu vede si n-aude nimic, am incetat si noi s& existém pentru el, desi ne aflam langa dansul, ne lipeam de el. Niciodata n-am simtit ins ci dragostea lui fata de noi sa fi sl4bit. Erau de multe ori clipe in- grozitor de grele pentru mine cand il vedeam asezat in jiltul sau, inconjurat de mine si de copiii furati fie- care de ocupatiile sale, dar simtind cA el este singur, deasupra noastra, langa noi si, cu toate acestea, sin- gur. Sentimentul acesta devenea uneori atat de covar- sitor, incat aruncam cat colo uneltele mele de cusut sau pe cele de copiat muzica, alergam langa el, ma lasam la picioarele jiltului si-i cuprindeam genunchii. — Ce s-a intamplat, Magdalena? intreba el linistit. Ce te-a tulburat atat de tare? Niciodata nu i-am destdinuit ce simteam in astfel de clipe. Cum as fi putut exprima in cuvinte cat eram 132de tulburata? Mai marii acestei lumi sunt intotdeauna singuri, si sunt singuri pentru ca seam&nd in izolarea lor cu Cel-mai-mare-dintre-cei-mari, cu Cel-mai-sin- gur-dintre-singuratici. Cand compunea, dar mai ales cand improviza, si indeosebi la orga, isi destainuia in intregime marea lui inimé, ridicandu-se la inaltimile acelea de unde cobo- rase intre noi si unde, poate, singur el se simtea cu de- sadvarsire acasa. Multe din muzicile cele mai sublime ce izvorau din inima lui nu le va mai auzi nicicand urechea vreunui muritor, caci ele au tasnit dintr-insul o singurd datd, nu le-a notat niciodata pe hartie, astfel ca s-au pierdut pe veci in oceanul de armonii al nemar- ginirii, asa cum el insusi s-a topit intr-insul. Doar unei mici comunitati i-a fost dat sa auda aceasta muzica a lui si ea a urmiarit, desigur, cu inima insetata polifo- nia cereasca izvorata din sufletul si de sub degetele lui. Cand nici unul dintre acesti ascultatori nu va mai fi in viata, se va stinge pana si amintirea acelei mu- zici — si asta este pentru mine pricina unei nemargi- nite intristari. CAativa dintre discipolii lui Sebastian, a cror jude- cata artisticd se intemeia pe invataturile primite de la maestrul lor, stiu cd muzica asta pe care-o risipea in vant, unde se pierdea in tacere, impreuna cu unduiri- le din ce in ce mai stinse ale ecoului, era mai sublima dect tot ce-a pus vreodata pe note, oricat de nefiresc de frumoase ar fi toate compozitiile lui. Toate acestea arunca o lumina particulara asupra unei stranii contradictii din firea lui Sebastian. Pe orice téram al vietii de toate zilele era chibzuit, cruta cel mai neinsemnat obiect, economisea banii; numai cand crea muzica era minunat de darnic si de risipitor. SA nu se uite insa cd desi bogatia sa era un dar divin, o spo- rise printr-o munca darza care, daca vreau s4 spun tot adevarul, a durat din copilarie pana in ziua cand 183a murit. Spiritul lui nu s-a complacut nicicand in im- pietrirea suficientei si a prezumtiei, nicicand n-a in- cetat sd-si slefuiasca bucatile; pana si pe patul mortii l-am vazut muncind, incat am simtit profund adeva- rul cuvintelor lui Isus Sirah: ,,Caci un vis vine impre- una cu noianul de treburi zilnice.” Asa se face apoi ca, de cate ori fiinta ise topea in avantul improvizarii, miinile lui pareau ca invie insdsi muza cantarii, oprind curgerea vremii pentru ascultatorii sai. Cei care nu l-au auzit nu-si pot face nici o idee despre frumusetea si deosebita putere expresiva a acestor inspiratii lasate in voia lor. Sunt cu toate acestea in masura sa redau o scurta descriere facuta de Johann Kirnberger catre un amic al sdu, datorita bunatatii céruia ravasul a ajuns in mainile mele: /Cand domnul cantor se aseza la orga in afara sluj- bei divine, la invitatia amatorilor de muzica straini, el alegea de obicei 0 tema pe care o canta plimband-o prin toate formele compozitionale ale instrumentului, si fantezia sa era atat de nesecata, incat staruia ade- seori chiar cate doua ceasuri asupra unei singure teme. Obisnuia sa cante intai tema ca pe o introducere si fuga pe toata orga. Pe urmé o varia cu ajutorul diferitelor registre, in trio, cvartet si mai stiu eu ce. Dupa asta, urma un coral, in a cérui melodie reaparea tema de la inceput, la trei sau patru voci diferite, dezvoltan- du-se in cel mai complex si mai variat fel. incheierea consta din nou dintr-o fuga cantata in toate registre- le orgii, in care domina un nou aranjament al temei originale sau aceasta era intregita prin una sau doua teme secundare corespunzatoare caracterului ei:” Cei mai multi organisti erau foarte uimiti, ba chiar nelinistiti, vazand cum manipula Sebastian registre- le orgii sale. Niciodata nu urma regulile stiute, in afa- ra de cazul cand acestea fi puteau fi de vreun folos. Se crezuse pana atunci ca imbinarea de registre, asa 14cum o facea el, nu poate s4 consune armonios si erau astfel cu atat mai nedumeriti cand, ascultandu-l, isi da- deau seama ca niciodata inca tonurile orgii nu rasu- nasera atat de frumos, cu toate cd imbinarea registrelor li se parea ciudata si neobisnuita. Lui Sebastian fi pla- cea sa treaca, in timp ce improviza, prin toate tonali- tatile si, adeseori, chiar prin cele mai indepartate, insa modulatiile sale erau atat de abile, incat foarte putini dintre ascultatori observau ceva. Domnul Quantz”, unul dintre muzicantii bine cu- noscuti la curtea regelui Prusiei, autorul unui tratat despre arta flautului, citit cu mult interes si de Se- bastian, spunea in lucrarea sa cd Sebastian Bach, ,,acest artist demn de toata admiratia”, a ridicat arta orgii la cel mai inalt grad de perfectiune si spera ca, dupa moartea lui, arta aceasta nu va pierde din desavarsi- rea ei, cu toata ca, din pacate, este de temut ca asa se va intaémpla, intrucat in zilele noastre numarul acelo- ra care se dedica acestei arte sublime scade tot mai mult. Scriind aceste randuri, domnul Quantz nu s-a gandit, pare-se, la marele numér al discipolilor lui Se- bastian in arta orgii pe care i-a imbibat in chip atat de minunat cu spiritul sau. Toate dovezile de admiratie pe care lumea le aducea geniului lui Sebastian si pe care eu le strangeam in inima mea ca pe niste comori ne- pretuite imi faceau bucurie mai curand mie decat lui, cu toate ca stia si pretuiascé dupa cum se cuvine pa- rerea cunoscatorilor in ale muzicii. Desi stapanea teoria #2 Johann Joachim Quantz (1697-1773), vestitul prim-flautist al regelui Prusiei, a studiat contrapunctul la Viena, cu Zelen- ka si Fuchs, si la Roma, cu Caspariani, iar flautul cu Buffar- dini; a fost muzicant al curtii din Dresda, din 1741, muzicant si compozitor al curtii din Potsdam. A compus peste 300 de concerte si alte 200 de piese pentru flaut, alcdtuind si o meto- da de flaut, cunoscuta in secolul al XVIII-lea si primii ani din secolul al XIX-lea in Europa intreaga. IBSmuzicii pana in cele mai neinsemnate amanunte ale ei, n-a fost niciodata un chitibusar pedant. Astfel, pe bund dreptate a rostit un prieten al lui aceasta judeca- ta despre dansul: ,Antrebati- -1 pe marele Bach, care sta- paneste muzica cu toate tainele si subtilitatile ei, si ale carui compozitii sunt ascultate cu incantare, daca in timp ce dobandea nemaipomenita sa iscusinta s-a gan- dit macar o data la relatiile matematice dintre tonuri sau daca, la construirea lucrarilor sale marete, a cerut vreodata sfat de la cifre.” fn orice caz, eu pot sé mar- turisesc ca niciodata n-a facut una ca asta. El avea mu- zica in sange si-n maduva oaselor, astfel cA n-avea nevoie sa faca apel la matematica. Avea 0 minunata intuitie a acusticii sunetelor, ceea ce reiese si dintr-o intamplare neobisnuita, pe care vreau s-o povestesc. Odata, in timp ce se gasea la Berlin, a fost invitat sa viziteze cladirea Operei, proaspat construita. Tocmai traversa galeria marii sali de receptie cand spuse ca daca cineva se opreste intr-unul din unghere si vor- beste in soapta, o alté persoana aflata in diagonala, la coltul opus, ii va putea auzi fiecare cuvant, insd nu- mai si numai ea, si cu conditia de a sta cu fata la pe- rete. Experienta a fost incercata indata si s-a constatat c4 Sebastian are dreptate, fara ca arhitectul insusi s4 fi banuit ciudatele proprietati acustice ale cladirii. Poate ca pentru faptul cd poseda darul innascut de a imbratisa intuitiv toate aspectele muzicii, Sebastian a fost mai putin sever decat multi alti maestri, inga- duind discipolilor inzestrati cu adevarat de la natura o oarecare libertate fata de canoane. ,,Doua cvinte si doua octave nu pot urma una dupa cealalta”, obisnu- ia el sa spun, ca sa adauge insa indata, cu un zam- bet usor ce-i stralumina fata indeobste grava: Asta nu este numai 0 greseala, dar si suna urat, iar ceea ce suna urat nu mai e muzica.” in ce-l priveste, niciodata n-a stat pe ganduri daca sa calce sau nu peste reguli L36de cate ori simtea nevoia s-o faca, si imi dau acum sea- ma cata dreptate a avut Martin Luther scriind astfel despre un muzician de talent: ,,El este stdpénul note- lor, si notele canta asa cum vrea el, pe cand alti com- pozitori canta ei cum vor notele.” Si imi mai vine in minte o vorba de-a lui Luther, pe care Sebastian o cita si el adesea: ,,Nu trebuie lasat diavolul sa pastreze toa- te cantecele frumoase numai pentru sine.” Cred ca atat Luther, cat si Bach, au avut grija ca, de fapt, nu toate cantecele frumoase sa incap4 pe mana necuratului.Capitolul § Despre viata si moartea copiilor lui Bach, despre méandria si faima lui Sebastian in oras, despre voia- jurile sale muzicale si despre intelepciunea cartilor. Familia noastra a sporit neincetat, leaganul a fost mereu ocupat, cu toate ca, vai, cumplita mana a mor- tii i-a rapit iar, fara veste, pe cativa dintre chiriasii lui vremelnici. Marturisesc ca a fost o vreme cand mi s-a parut cea mai crancena nedreptate s4 aduci pe lume copii numai spre a-i pierde din nou, ingropand atata dragoste si atatea sperante in maruntele lor morminte langa care Sebastian si cu mine am stat de-atatea ori tacuti, mana-n mand. Sentimentul acesta de revolta mi s-a parut insa de fiecare data un adevarat sacrilegiu, astfel cd am facut tot ce mi-a stat in puteri ca s4-l in- frang. Cea mai mare dintre fiicele mele, Christina Sofia, a trait doar trei ani, al doilea dintre fiii mei, Christian Gottlieb, s-a stins la aceeasi varsta fraged4. Ernestus Andreas a supravietuit numai cateva zile, pentru ca urm&torul copil, Regina Johanna, s4 n-apuce cea de-a cincea aniversare a zilei sale de nastere cand ne-a pa- rasit. Christina Benedicta, care a vazut lumina soarelui la o zi dupa nasterea pruncului din Bethleem, n-a pu- tut s& indure asprimea iernii si s-a stins pe cand anul cel nou n-avea decat patru zile in vechime. Cat eram de fericiti cd odrasla noastra se ndscuse tocmai de Craciun 139si cat de posomorat mi s-a parut anul abia-nceput, cand Sebastian a ingenuncheat la patul meu ca sa-mi spuna, cu ochii sai plini de bunatate scaldati in lacrimi, c4 mititica s-a dus pentru totdeauna dintre noi. Chris- tiana Dorothea a trait abia cu o vara mai mult decat anul, in timp ce Johann August s-a bucurat de lumi- na soarelui numai trei zile. in acest fel am pierdut sapte dintre cei treispreze- ce copii ai nostri, ceea ce a fost pentru noi o foarte grea lovitura. Ne-am spus insa c& asta este voia Domnu- lui, astfel ca i-am iubit si mai mult pe micutii ce ne ramasesera. Odata, cand inapoindu-ne de la inmor- méntarea unuia dintre copiii nostri sedeam indurerata si fara rost, pentru cé nu m-am putut obisnui nicio- data cu aceste crude despartiri, desi bunele noastre matroane incercau sé ma consoleze ca soarta mame- lor este s& nasca copii ca apoi sa-i piarda, si ca ferici- t4 este aceea dintre ele care poate s-si creascd macar jumatate din fetii purtati la san, Sebastian s-a asezat langa mine, cu o carte in mani, si mi-a citit cuvinte- le spuse de Luther la pierderea fiicei sale Magdalena, la cApataiul sicriului ei: Cat esti de fericitaé acum, draga mea Lena! Ai sa invii iar si-ai sa stralucesti asemenea unei stele, poate chiar asemenea soarelui! Dar ce ciudat este ca, desi te stiu pe tine fericité si in pace, sunt mahnit pana-n strafundul sufletului meu.” Apoi mi-a citit scrisoarea pe care Luther o trimise- se unui prieten al sau: /Ai aflat, desigur, cd scumpa mea fiicd Magdale- na a trecut la o viataé noua in imparatia cerurilor. Cu toate ca atat eu, cat si sotia mea ar trebui sé multu- mim Parintelui ceresc pentru fericita ei plecare din- tre noi, deoarece in chipul acesta a scdpat de sub puterea acestei lumi — de ispitele c4rnii, de turci si de diavoli — dragostea de pArinte este atat de adanca IgOin sufletele noastre, incat induram pierderea ei doar cu vaiere si cu inimile sfasiate, cu gustul amar al mor- tii in suflete. Faptura ei, cuvintele rostite de ea, mis- carile ei s-au intiparit atat de profund in noi cat timp a trait si-a agonizat, incat nici moartea lui Isus Cris- tos nu poate sa ne aline suferinta.” La citirea acestei scrisori, mi-am plans in sfarsit si eu amarul la pieptul lui Sebastian, simtindu-ma oa- recum mai usurata. Pentru a putea suporta durerea acestor pierderi, mi- losardia Domnului a avut grija sa le risipeascd de-a lungul anilor. Au ramas in viata sase copii, care ne-au fost mangaiere pentru pierderea celorlalti sapte. Fie insa ci eram sau nu méahniti, trebuia s4 ne prefacem veseli inaintea copiilor, cdci tristetea nu le sta bine ce- lor plapanzi. Aveam, de altfel, mult de lucru in gospodarie, asa ca treburile de fiecare zi, dragi mie, mi-au abatut gan- durile spre alte fagasuri. Sebastian era si el ocupat fara ragaz cu lectiile sale zilnice de la scoala Sfantul Toma, cu obligatiile sale bisericesti si cu propria sa munca de creatie. Atata timp cat a fost rectorul scolii domnului Ges- ner, lucrurile privitoare la indatoririle de serviciu ale lui Sebastian au mers din plin, astfel ca a trait multu- mit cativa ani in slujba sa de cantor, fara ca sa-i tul- bure cineva pacea. A lucrat foarte intens, compunand atatea cantate si alte piese, incat nici eu nu le mai tin minte pe toate. Era firesc ca spiritul lui sé rodeasca din plin, nefiind hartuit de disputele din afara. Cand se amesteca ins in vreun conflict cu consiliul sau con- sistoriul — toate discutiile serioase au fost iscate in le- gaturd cu drepturile si pretentiile sale de cantor — era de-o manie patimasa si, ceea ce era mai rau, tinea cu o nemaipomenita indaratnicie la cuvantul odata ros- tit, vadind astfel o proprietate caracteristica celor din qrfamilia Bach. incercam sa-l induplec sa renunte la in- capatanarea sa in cazul cand, printr-o oarecare cedare, ar fi putut sd-si usureze situatia. Totul era insa zadar- nic. Ma batea pe umér, deoarece niciodata nu si-a tra- dat fata de mine mania provocata de altii, si imi spunea cu blandete: — Acest lucru, draga mea, ma priveste numai pe mine. fnsa el ma privea si pe mine, si cum sa nu ma fi privit cand imi dadeam seama cat se poate de bine de inraurirea nefasta pe care frecusurile de acest fel o exercitau asupra linistii sale sufletesti. Dupa parasirea de catre domnul Gesner a postu- lui de rector al scolii Sfantul Toma si instalarea la con- ducerea a celui de al doilea Ernesti, a domnului Johann August Ernesti, lucrurile se schimbara simtitor in de- trimentul nostru. Voi povesti de asta data un lucru a cérui amintire nu-mi face nici un fel de placere, si anu- me lunga controversa a lui Sebastian cu noul rector, cu consiliul si consistoriul. Ea a durat aproape doi ani si, cu toate ca Sebastian a iesit triumfator datorita in- terventiei printului elector, a aruncat tot timpul asu- pra lui umbra unui nor mohort. Cred ca targuiala l-a méhnit mai mult decat ar fi voit s-o marturiseasca, chiar si mie. Cand, in sfarsit, lupta s-a terminat, el n-a mai putut lua parte cu toata tragerea de inimé la via- ta muzicala publica a scolii si orasului Lipsca, ci s-a retras tot mai mult in singuratatea caminului sau si in solitudinea creatiei sale. La inceput se intelegea destul de bine cu domnul rector Ernesti. El ne botezase doi dintre copii si era cu mult mai tanar decat Sebastian, care putea sa-i fie aproape tata. Ar fi fost si acesta un motiv indes- tuladtor ca sa-] trateze pe cantorul sau cu deferenta, chiar daca pe taram administrativ era superiorul lui. 142Neintelegerea provocata de prefectul de cor* Gottfried Theodor Krause puse insa capat oricdrei prietenii din- tre cantor si rector. Radacina mai adanca a acestor neintelegeri pare s4 fi fost lipsa oricdrui interes al noului rector pentru mu- zic&. Parea chiar cd, in sinea lui, el dispretuieste aceas- t4 arta, altminteri ar fi fost cu neputinta sa le spuna elevilor pe care-i gasea exersand la vreun instrument: — Vreti sa deveniti lautari? ; Lucrul acesta se mai putea trece cu vederea daca cel putin indrumarea educatiei muzicale ar fi fost 1a- sata in seama lui Sebastian. Dar tocmai asta n-o voia rectorul, care se baga in toate numirile si il avansa pe conducatorul corului secund in postul conducdtor al primului cor, o masura dintre cele mai gresite, deoa- rece, aga cum arata Sebastian in suplica sa cdtre con- siliu, conducatorul primului cor trebuie sa fie nu numai un om darz si inzestrat cu un glas dintre cele mai frumoase, ci i se mai cere pe deasupra si o buna pregatire muzicala, odata ce fi revine intreaga condu- cere muzicala in cazurile cand cantorul nu poate sa asiste, din vreun motiv oarecare, la slujbele religioase. Prima neintelegere s-a ivit, asadar, din pricina pre- fectului de cor Theodor Krause, pe care Sebastian il insarcinase cu supravegherea baietilor mai mici, din cale-afara de neascultadtori. Krause trebuia sa ia sea- ma indeosebi ca elevii sa nu sdvarseasc vreo necu- viinta in biserica. La celebrarea unei cununii religioase insa elevii, aflati sub supravegherea lui Krause, s-au purtat atat de rau, incat acesta a fost silit si-i admonesteze in mai 4 Prefect coral sau prefect de cor era titlul purtat de con- ducatorul unei formatii corale, cdruia i se cerea, pe langa in- struirea vocilor din ansamblu, s4 dea tonul si intrarile cu prilejul productiilor si s4 cante, eventual, solo-urile mai dificile. 143multe randuri, iar cand nici asta n-a schimbat lucru- rile, el le-a aplicat mai multe corectii corporale, poa- te mai violent decat ar fi dorit-o el insusi, deoarece baietii i s-au impotrivit. Cand rectorul a aflat cele in- tamplate, s-a facut rosu de manie. fn ciuda excelen- telor calitati ale lui Krause si a faptului cd se pregdtea tocmai sa se inscrie la universitate, rectorul a hotarat s4 fie biciuit in fata intregii scoli. Sebastian a fost lo- vit ca de-un trasnet de severitatea si nedreptatea sen- tintei, astfel ci a Incercat s4 ia asupra sa raspunderea purtarii lui Krause. El a facut doua tentative de anu- lare a rusinoasei pedepse rostite impotriva lui Krau- se, dar rectorul a refuzat sa schimbe hotararea luata intr-un acces de manie. Bietul Gottfried Krause venise la noi ca s-astepte acolo rezultatul interventiilor lui Se- bastian. Cand acesta, posomorat, i-a adus la cunostin- 4 ca n-a putut obtine schimbarea pedepsei, sarmanul om s-a facut alb ca varul. — fn acest caz, domnule cantor — zise el — nu-mi ramane altceva decat s4-mi iau talpasita si sa las scoa- la balta. Nu pot sA suport o asemenea umilinta! Sebastian a fost nevoit s4-i dea dreptate, deoarece, in adevar, fuga era singura solutie. Pedeapsa i-a fost dictata lui Ernesti de o rautdcioasa sete de razbuna- re, impinsa atat de departe incat a sechestrat toate lu- crurile ce-i apartineau lui Krause, retinandu-i pana si leafa ce nu-i fusese inca platita. I le-a inapoiat doar dupa decizia adus4 anume de consiliu. Astfel de lucruri il nelinisteau intotdeauna pe Se- bastian. Era am&rat nu numai din cauza lui Krause, ci si pentru ca i se adusese, in calitate de cantor, 0 jig- nire. incepand din acea zi, n-a mai fost cu putinté o intelegere omeneasca intre el si rector. De altfel, toate acestea n-au fost decat inceputul vrajbei. Postul de pre- fect-prim al corului, detinut de Gottfried Krause, a fost dat unui alt Krause, de asta data insa lui Johann Krause. 144Sebastian n-avea pareri prea bune despre acest tanar si, odata, in timp ce se intorcea cu rectorul de la 0 cu- nunie si veni vorba de aptitudinile acestui Johann Krause pentru calitatea de prefect, Sebastian martu- risi ca il socoteste un flusturatic fara pereche. Ernesti se vazu silit sd-i dea oarecare dreptate, adauga insa indata ca Johann Krause este altminteri un element util si c& doreste sa faca dintr-insul prefect de cor. Sebas- tian, cdruia discutia nu-i era pe plac, se multumi sa taca. Astfel a fost apoi numit in locul lui Gottfried Krause, dupa plecarea acestuia din scoala, Johann Krause in postul de prim-prefect al corului. Asa cum era insa de prevazut, el se dovedi in curand incapa- bil, incat Sebastian nu putu face altceva decat sa-l de- gradeze pe postul al doilea, trecand in locul lui pe cel de-al treilea prefect si comunicand rectorului, asa cum se proceda in ierarhia scolara, motivele ce-] determi- nasera s4 procedeze astfel. La inceput, Ernesti nu se opune schimbArii, insd Krause, care era jignit de ho- tararea luata, se planse rectorului. Acesta il trimise la cantor. Sebastian s-a infuriat rau in timpul discutiei avute cu el si, intr-o izbucnire de manie, i-a spus foar- te nechibzuit lui Krause, dupa cum mé tem cd s-au pe- trecut lucrurile, ca l-a retrogradat numai si numai ca sa-i arate rectorului, care se amestecase in treburile lui fara sa se priceapa la ele, cine hotaraste in ultima ana- liza in astfel de chestiuni. Cum era de asteptat, Krause a adus indata aceasta afirmatie la cunostinta rectoru- lui, care a cerut 0 explicatie din partea lui Sebastian. Cuprins pe incetul de-o adevarata turbare, Sebastian a repetat in fata rectorului, fara s4 se gandeasca la urméri, cuvintele rostite, fara a incerca sa le atenueze cat de cat. Niciodata n-am sa uit cum s-a inapoiat acasa Se- bastian in seara aceea. Am aflat abia mai tarziu deta- lii despre cele intamplate, desi banuiam mai de mult 145c& nemernicul de Krause are sd ne cdsuneze in cele din urma neajunsuri. Sebastian s-a oprit in pragul came- rei unde ne aflam cu totii; mie mi s-a parut cd imba- tranise pe neasteptate cu multi ani cand rosti greoi cuvintele acestea: — Sa nu vorbiti acum nimic cu mine, copii! Altfel as fi silit sa spun lucruri de care, mai tarziu, ar putea sa-mi para rau. Lasati-ma putin singur. Cred ca-si dadea seama cA se lasase tarat intr-o si- tuatie ce nu era demné de el, din pricina incapatana- rii celor din familia Bach, incapatanare pe care de obicei si-o stapanea atat de bine. Cand, dupa toate acestea, rectorul ji ceru sa-l reintegreze pe Krause in postul de prim-prefect, el nu i se mai impotrivi. Era insa suparat si intunecat, iar Krause, de-o nemargini- ta obraznicie, facea pe victoriosul, purténdu-se atat de nesatisfac&tor incd de la prima repetitie de cor, incat dovedi inca o data cat este de incapabil. Sebastian n-a mai gasit necesar sd-i comunice oficial reincadrarea. Rectorul a intervenit insa din nou si a declarat ca, in cazul cand Krause nu va fi reinstalat la locul sau de c&tre cantor, 0 va face chiar dansul, conducandu-l in fata corului la slujba religioas de duminica diminea- ta. Sebastian s-a incdpatanat sa taca, iar rectorul si-a implinit amenintarea, trimitandu-l pe Krause la can- tor sd-i comunice decizia sa. Acestea se intamplau ina- intea slujbei de dimineata. Sebastian s-a prezentat indata la superintendent si i-a povestit totul. Apoi s-a dus la biserica Sfantul Nicolae, l-a luat cu el pe-al doi- lea prefect, Kiittler, s-a intors cu el la biserica Sfantul Toma, unde slujba religioasa tocmai incepuse, l-a alun- gat pe Krause din cor in timpul cantarii si l-a pus in locul lui pe Kiittler. Nu cred ca Sebastian a procedat bine, deoarece de asta data el n-a avut dreptate si a savarsit o greseala de neiertat. Mi se pare ca asta a fost de altfel singura 146ocazie in timpul vietii noastre comune cand m-am in- cumetat sa-l judec in gand pentru fapta sa nesocoti- ta, dar fusese trezit intr-insul clocotul indaratnic al celor din spita Bach, si un om revoltat nu rationeaza. Ernesti, care se afla in biserica, a fost martorul vio- lentei cantorului. S-a dus dupa slujba la superinten- dent, pe care l-a cAstigat de partea sa. I-a comunicat apoi acest lucru lui Sebastian, dar el a raspuns ca in chestiunea asta refuza si cedeze, intample-se orice. Va inainta insa consiliului o suplica scrisa. Urmatorul epi- sod al acestei duminici nenorocite a fost c& rectorul veni la biserica inainte de slujba de seard si le interzise coristilor, sub amenintarea celor mai grele sanctiuni, sa execute ordinele cantorului in privinta prefectilor. A fost o masura izvorata din sete de razbunare si cu totul neintemeiata, deoarece, din timpuri imemoria- le, era datina ca in problemele corului si ale condu- catorilor de cor singur cantorul s4 decida. Cand, sosind la slujba, Sebastian il zari pe Krause din nou in frun- tea corului, il apuca de guler si-] dadu afara. Coristii fusesera insa in asa masura infricati de amenintarile rectorului, incat, de teama pedepsei, nici unul n-a voit sd conduca motetul. Slujba n-ar fi putut avea loc daca unul dintre fostii elevi ai scolii Sfantul Toma, pe nume Krebs“ n-ar fi primit, la cererea lui Sebastian, s& con- duc el. A doua zi, Sebastian a inaintat o noua supli- ca consiliului scolar, in care arata ca ,,la slujba de ieri seara, spre marea mea rusine, nici unul dintre elevii mei nu s-a incumetat sa cante, mai putin sa conduca motetul, de teama pedepsei; slujba religioasa ar fi fost grav prejudiciata daca nu zaream in biserica pe unul din fostii mei elevi, care, la rugamintea mea, a primit sa indeplineasca rolul in locul vreunuia dintre elevi. Asa cum respectuos aratam, in suplica mea anterioara, # Este vorba de Johann Ludwig Krebs, vezi nota 35 de la p. 120. 147domnul rector nu are, dupa regulamentul scolii sau dupa datina, dreptul sa facd numirea conducatorilor de cor, astfel ca a gresit in modo procedendi, jignindu-ma adanc in exercitiul functiunior mele.” Consiliul scolar n-a luat atitudine in aceasta ches- tiune, nici impotriva lui Sebastian, dar nici alaturi de el, cia lasat lucrurile sé-si urmeze cursul, in asa fel incat vrajba mai tinu aproape doi ani, rastimp in care intre rector si cantor a fost o adevarata stare de razboi, ceea ce a subminat, fireste, in mod fatal disciplina scolara. Trimiteau amandoi suplici consiliului spre a-si descar- ca in felul acesta pornirile si, in ura lui, Ernesti a adus impotriva lui Sebastian acuzatii atat de mincinoase si de murdare, incat ele nici macar nu |-au putut atinge. Apretins, de pilda, ca Sebastian, acest om cinstit pana-n maduva oaselor, ar fi corupt, cd pentru un taler sau doi este gata oricand sa avanseze solist pe cel din urma dintre coristi, care altfel n-ar putea ajunge nicicand sa cante de unul singur. La auzul acestor acuzatii, Se- bastian se multumea sa rada dispretuitor, dar in sinea lui suferea din pricina situatiei in care fusese tarat da- torité amestecului neingaduit al rectorului. Deoarece era un adevarat Bach, ideea compromisului nu i-a ve- nit niciodata in minte. ,/Primul cor se afla sub supravegherea si indruma- rea mea exclusivd, astfel cA numai eu stiu cine cores- punde si este bun in locul ce-] ocupa”, a scris el odata consiliului. ,,De altfel, mi-e cu neputinta sa obtin re- zultatele dorite cu elevii mei daca acestia sunt impie- dicati sA mi se supund si daca nu stiu ca, in toate chestiunile muzicale, sunt raspunzatori numai fata de mine.” Si-a incheiat suplica aceasta cu rugdmintea (care m_-a miscat adanc deoarece, fiind facuta de el, avea un patetism deosebit) ca elevii si fie chemati la supunerea si respectul ce i se cuvin, astfel ca in viitor s4 poata satisface obligatiile sale. 148Dar, asa cum spuneam, consiliul n-a luat atitudi- ne in aceasta chestiune, n-a intervenit in controversd si, astfel, lunile s-au scurs una dupa alta, pana cand, in disperarea sa, Sebastian s-a adresat curtii din Dres- da. Primise nu de mult de acolo titlul de ,compozi- tor al curtii”, pe care il solicitase inainte cu trei ani. Acum, luandu-si inima in dinti, ceru ajutorul princi- pelui elector. Dorea ca, in sfarsit, s4 se lamureasca si- tuatia sa in controversa avuta cu rectorul si sA nu ise refuze pe viitor prerogativele ce-i reveneau de drept cantorului. Printul elector a trimis un raspuns favo- rabil si a silit consistoriul s4 cerceteze plangerile lui Sebastian. Cu ocazia Targului de Pasti din 1738, printul elector a vizitat Lipsca. Sebastian a organizat la sluj- ba de seara 0 serbare muzicala in onoarea inaltului protector, si suveranul primi cu bunavointa acest oma- giu. Cand superiorii scolii intelesera ci Sebastian se afla in marea gratie a printului elector, renuntara in- cetul cu incetul la prigoana lor rautacioasa cu care fi cdsunasera atata amardaciune. Bineinteles ca, in punctele principale ale controver- sei, Sebastian avusese dreptate de la inceput. Obiceiul si legea erau amandoua de partea lui. Cu toate aces- tea, cred c& n-a facut bine cand s-a purtat de la inceput cu atata violenta si cu o indarjire atat de provocatoa- re. Cand ma gandesc insa cum au indraznit unii, chiar daca nu consistoriul, si se poarte cu el — el care era de pe atunci un artist de mare vaza, apoi cA un om atat de neinsemnat in ale muzicii ca domnul Ernesti se incumetase sA puna piedici si s4 dea instructiuni aceluia care era socotit pretutindeni o glorie a orasu- lui Lipsca si cd fusese lasat la discretia impertinentei unui tanar atat de rau famat cum era Krause, pe care toti ceilalti elevi ai scolii incepusera sa-l sfideze si sa nu-i mai dea ascultare, atitudinea lui poate fi intelea- sa pe deplin. Din toata aceasta galceava ins eu n-am 149ramas decat cu o singura invatatura dureroasa, si anu- me: cat de mare pacat este ca Sebastian sa dea lectii unor tineri imberbi. Educatia lor putea foarte bine sa fie facuta si de altii, pe cand nimeni nu era in stare sd creeze ceea ce crea el. Din pacate, lunga controversd n-a trecut peste dan- sul fara si lase urme. Neincetatele suparari marunte l-au imbatranit inainte de vreme, incepu sa evite tot mai mult orice societate, spre a se putea inchide cu de- savarsire intre peretii casei sale. De altfel si inainte afla- se adevarata fericire doar in cercul linistit si senin al familiei, care i-a ingaduit o muncd netulburata si ne- intrerupta. S-a retras tot mai mult de la manifestari- le artistice publice ale orasului. Copiii si discipolii sai particulari — dintre care multi, profund indignati de tratamentul lipsit de respect la care fusese supus ado- ratul lor maestru, cereau cu indarjire capul lui Ernesti — impreund cu mine au facut tot ce ne-a stat in pu- teri ca, prin stima si dragostea noastra cea mai ginga- sa, sA alinam arsura ranilor lasate de rautatea lumii in sufletul lui. Firea lui nu era dintre cele mai comu- nicative si ascundea adeseori multe in adancul sufle- tului sdu, care nu ieseau la lumina sau ieseau cel mult in fata acelora care-i erau foarte apropiati. De multe ori, in cursul acestor luni fara sfarsit, vizandu-i col- turile buzelor cazute si fruntea uriasa inclinata, do- ream sé fi plecat cu el in Rusia sau in oricare alta parte a globului pamantesc, unde oamenii i-ar fi pretuit ceva mai mult maretia si nu i-ar fi infruntat maruntele lip- suri cu atata urd neintelegatoare. Dar, intre atatea suparari, am avut parte in acest timp si de oarecare bucurii. Cand Sebastian a primit titlul de compozitor al curtii, a facut un drum la Dresda, unde a cantat in dup4-amiaza zilei de 1 decembrie, de la orele 2 panda la 4, la noua orga construita de Silber- mann pentru biserica Maicii Domnului. Au asistat I50multi muzicieni eminenti si alte personalitati de seama, printre care si ambasadorul rus, contele Kayserling, care l-a ascultat cu nemarginita admiratie. Cand s-a inapoiat de la acest concert la Lipsca, Sebastian a fost citat in fata consiliului si admonestat in toata legea pentru ca unul din coristi intonase prea jos un imn, punandu-i-se in vedere sa ia toate masurile ca pe vi- itor astfel de lucruri s4 nu se mai repete. Contele Kayserling, care era un mare iubitor si cu- noscator de muzica, a devenit unul dintre cei mai in- focati admiratori ai lui Sebastian, calatorind din cand in cand de la Dresda la Lipsca spre a-l putea auzi si vedea. La interventia lui a fost primit Johann Goldberg intre elevii lui Sebastian, fiind un discipol stralucit, care aatins in arta pianului, studiata cu multa ravna, 0 di- bacie, o usurinta si o tehnicd a digitatiei uluitoare. Pen- tru el a compus Sebastian Aria cu treizeci de variatiuni, care dovedeste nemaipomenita iscusinta a interpre- tului si este atat de dificila, incat numai foarte putini sunt in stare s-o cante. Tema acestei bucati a fost gasi- t& de Sebastian in timp ce scria Sarabanda in sol major, pe care am transcris-o in cdrticica mea de pian. Buca- ta aceasta a fost compusa anume pentru Goldberg, la cererea speciala a contelui Kayserling, spre a i-o pu- tea canta in noptile fara somn cand cddea prada me- lancoliei lui iremediabile si pe care singuré muzica putea sa i-o aline. Nu obosea nicicand sa asculte aces- te variatiuni si l-a rasplatit pe Sebastian pentru ele cu un dar in adevar pretios: o chisea de tabac insotita de o suta de galbeni. Sebastian insa nu pretuia numai darurile princiare sau laudele cunoscatorilor, l-a bucurat, poate chiar mai mult, omagiul colegului de breasla Andreas Sorge®, * Georg Andreas Sorge (1703-1778), fost organist al curtii din Lobenstein, compozitor de oarecare importanta in domeniul instrumental, autor de lucrari teoretice si didactice muzicale. ISTorganistul de curte al contelui de Reuss, care i-a tri- mis mai multe din micile sale compozitii de pian, cu dedicatia: , Suveranului tuturor artistilor clavicordului si orgii, a cérui méretie muzicald e si mai mult infrumuse- tatd de neasemuita-i bundvointd si sincerd dragoste de oameni.” Cred cé am pomenit de nemArginita ospitalitate a lui Sebastian. Masa noastra modesta era mereu intin- sa pentru toti aceia care veneau la Lipsca, cu gandul de-a asculta reculesi muzica lui Sebastian, fie ca erau oameni de vaza sau numai simpli studenti. Tuturor le impartasea cu marinimie din bogatia cunostintelor si experientei sale, din comorile artei lui de a canta la orga. Intre cei ce ne vizitau mai des se afla si domnul Hasse“, directorul Operei din Dresda si compozitor ce- lebru, cu sotia sa, marea cant&reat& Faustina Bordoni”. Doamna Faustina Hasse era 0 femeie foarte vesela si intotdeauna gatita in rochii de-o rapitoare frumu- sete, bine dispusa si sincer inflacaraté pentru muzica lui Sebastian, din care canta unele bucati deosebit de frumos. Mie si lui Sebastian ne-a fost intotdeauna cat se poate de placuta societatea lor. Cu toate acestea, in- tr-una din zile, dupa plecarea lor de la noi, Sebastian a spus: — Cand doamna Hasse este la noi, am mereu im- presia ca scumpa mea Magdalena este pusa oarecum in umbra. 46 Johann Adolf Hasse (1699-1783), poreclit ,Saxonul”, unul din compozitorii prolifici ai secolului al XVIII-lea, indeosebi de opere; a studiat la Napoli cu Porpora si Alessandro Scar- latti. A compus operele Antiochus, Tigrana, La serva scaltra, As- tartea, Herostrate, Cleofide, Artaxerxe si multe alte bucati muzicale de genuri diferite. # Faustina Bordoni (1700-1781), sotia lui Johann Adolf Has- se, cu care s-a casatorit la Venetia in 1730. A studiat canto cu Gasparini, devenind una din artistele lirice cele mai popula- re din prima parte a secolului al XVIII-lea. 152Marturisesc cé si eu avusesem aceeasi impresie, poate pentru ca oamenii care, ca si doamna Hasse, au voiajat mult si au vazut lumea, se impun atentiei tu- turor in orice anturaj s-ar afla. Cu toate acestea, mie mi-erau amandoi deopotriva de dragi, deoarece il apreciau si il stimau pe Sebastian. Sebastian discuta intotdeauna bucuros cu domnul Hasse, nu numai pen- tru c& acesta era un mare compozitor de opere, ci in primul rand pentru cd era cult, lipsit de prejudecati si niciodata nu-i bagateliza pe ceilalti muzicanti, fapt pentru care Sebastian jl stima in mod deosebit, fiind si el ferit de orice simtaméant de invidie. insotit de Friedemann, Sebastian pleca adeseori la Dresda, unde putea fi oricand sigur de cea mai aleasa primire. fi facea placere deosebita s4 alterneze muzi- ca sa religioasa atat de serioasa cu cate o reprezenta- tie de opera si, cand il apuca dorul de Dresda, avea obiceiul s4-i spuna lui Friedemann: — Ce-ar fi, Friedemann, s4 mai ascultém o data cAn- tecele si ariile sprintene la teatru? Eram intotdeauna bucuroasa vazandu-i cum se pre- gatesc impreund pentru aceste scurte calatorii, deoa- rece Sebastian se inapoia din ele inveselit si inviorat. A fost astfel de fata la premiera operei Cleofide a lui Hasse, in care a cantat si doamna Hasse. Ziua urma- toare, la 14 septembrie 1731, Sebastian a cantat la orga bisericii Sfanta Sofia, in fata unui public ales, alcatuit in cea mai mare parte din muzicieni eminenti. Cand, in 1733, Friedemann a fost numit organist la Dresda, Sebastian a avut o pricinaé mai mult ca sa viziteze cat mai des frumosul oras, deoarece il iubea netarmurit pe Friedemann. Uneori il insoteam si eu in aceste cala- torii muzicale, in locul lui Friedemann, dar asta nu s-a intaémplat decat rar, deoarece imi venea greu sa las casa singura, iar cand copiii crescuré destul de mrisori, 53spre a nu-mi mai duce lipsa, nici eu, nici mai cu sea- m4 Sebastian n-am mai avut pofta de calatorii. in 1732 a fost invitat la Kassel, ca sA incerce orga reconstrui- ta a bisericii Sfantul Martin, la care se lucrase doi ani incheiati. in acest drum m-a luat si pe mine cu dan- sul. Consiliul orasului ne-a facut o primire deosebit de calduroasa. Pentru ca incercase orga, i s-au daruit lui Sebastian cincizeci de taleri si incd douazeci si sase pe deasupra, ca sa i se intoarca astfel cheltuielile de drum. Ne-au fost platite si cheltuielile facute cu locuin- ta unde am tras opt zile si unde Sebastian a avut tot timpul la dispozitie un slujitor. Zilele acelea au fost pentru mine o vacanta nespus de senina si de fericité. Am uitat si eu o data de gri- jile casei. Purtam doud dintre cele mai bune rochii ale mele, una violeta, alta albastra, si-mi insoteam barba- tul peste tot, fiind martord a pretuirii ce i-o aratau oa- menii. L-am auzit cantand la mai multe orgi, si-am vizitat impreund frumosul oras cu privelistile-i ferme- catoare. Ma simteam, dupa cum remarcase Sebastian sur4zand, la fel cu o tanara sotie in voiaj de nunta, si nu ca o femeie casatorita de unsprezece ani. Oricare dintre membrii intinsei familii Bach, fie cd venea de la Erfurt, Arnstadt sau Eisenach, fie din vreo alta localitate a Saxoniei, se bucura sub acoperisul nos- tru de cea mai calda ospitalitate. L-a crescut pe Bernhard, fiul fratelui siu mai mare, care, la randul lui, il cres- cuse pe Sebastian, si nu s-a intamplat vreodata ca un Bach sa-i fi cerut ajutorul si sa nu-l fi primit. Varul sau, Johann Elias Bach, cantor in prezent la Schweinfurt, a studiat timp indelungat la Lipsca, fiind in tot acest rastimp un oaspete binevenit in sanul familiei noas- tre. Nu mult dupa plecarea lui, el ne-a trimis ca semn al recunostintei sale un butoias cu vin. Cand sa-l des- fundam insa, ne-am dat seama ca fusese golit de-o treime. 154—E pacat de fiecare strop din acest nepretuit nec- tar — spuse Sebastian privind cu mahnire in interio- rul butoiasului desfundat. Varul lui ne fagdduise pentru mai tarziu un alt butoias asemandtor, dar Sebastian socoti c4 vinul din butoiul pe jumatate golit, impreuna cu cheltuielile de transport, costa tot atat de mult ca si cum ar fi platit litrul de vin aproape cu cinci gologani. — Nu — zise el, ridicandu-se de la masa dupa aceasta socotealé — cinci gologani pentru un dar e prea mult. Nu vom mai lasa sa ni se trimita vin din Schweinfurt. Ar fi un dar din cale-afara de scump. fi voi multumi varului pentru bundatatea si atentia lui, rugandu-l ca pe viitor s4 nu ne mai trimita. Aplica, din nevoie si obisnuintaé, masura si cumpa- tarea familiei Bach in felul de trai si o mare prudenta in orice fel de cheltuiala. Tin minte un singur prilej cand a risipit cativa gologani de dragul unei farse muzica- le. intalnise timp indelungat o ceata de cersetori, care se apropiau de fiecare data de el cu vaicareala lor ca- racteristicd, astfel ca glasul lor sporea in crescendo la rostirea rugamintii. Lui Sebastian i se paru ca deslu- seste in milogeala lor un sir de intervale muzicale. Se prefacu de mai multe ori ca le da ceva, dar le spunea in ultima clipa ca nu are bani la el, la care strigatul cer- setorilor devenea patrunzator, cand apoi le didea to- tusi o mic&é pomané, tanguirea lor se potolea deodata. — Dar — facu Sebastian povestindu-ne intémpla- rea sa — trebuie s4 ma conving dac& 0 pomana mare nu ar dezlega tanguirea lor, facand-o sa revina la to- nalitatea de baza? intalnind din nou ,,cvartetul siu de cersetori”, cum ji spunea cetei de vagabonzi, se purta atat de marini- mos cu el incat, spre marea lui distractie si multumi- re, tanguirea disonanta se dizolva in formula muzicala pe care o astepta. ISSSebastian facu mult bine si unui prieten al séu de la Lipsca, Christian Henrici®, care, sub pseudonimul de ,,Picander”, a fost autorul textelor unei serii intregi de cantate si patimi. Cand l-a cunoscut Sebastian, scrie- rile laice ale acestui Picander nu se bucurau de-o fai- ma prea buna. El gasi insa ca tanarul are talent. Era cu cincisprezece ani mai mic decat Sebastian, ins4, cum avea nevoie de un autor pentru textele muzicii sale vocale, l-a luat colaborator. Picander se dovedi cores- punzator acestei colaborari, in ciuda unei anumite in- sensibilitati si banalitati a simtirii, dar intelegand telurile lui Sebastian, deveni admiratorul si prietenul lui si scrise astfel poemele religioase de care Sebastian avea nevoie. I-a marturisit o data lui Sebastian cd multi dintre prietenii sai au ras cand au auzit ca el s-a indrep- tat cdtre poezia religioasa, dar sa nu se creada ca ina- inte n-a fost preocupat de cele spirituale. De altfel, gasea ca este mai potrivit sa inchine Creatorului din fructele de tinerete ale spiritului sau, decat sa-i inchi- ne gandurile sale doar la 0 varsta inaintata, daca ii va fi dat cumva sa atinga o astfel de varsta. Timp de un an a scris cantate — asa cum arata in prefata lor — yspre slava Domnului si la dorinta unor prieteni buni’. Am primit cu atat mai bucuros o astfel de munci’ con- tinua el in acelasi loc, ,,cu cat trag nddejdea ca lipsa farme- cului poetic sa A fie inlocuitd prin bundvointa neasemuitului domn capelmaistru Bach, astfel cd aceste melodii vor fi cin- tate in bisericile de seamd din precucernica Lipsca.” Picander era el insusi un bun muzician, ceea ce l-a facut si mai util pentru Sebastian, incat a fost ales chiar membru al societatii muzicale in timpul cat aceasta s-a aflat sub conducerea lui Sebastian. 48 Christian Friederich Henrici (1700-1767). Cu pseudonimul de ,,Picander” a semnat textele la multe din cantatele si cora- lele lui Johann Sebastian Bach, de asemenea, al textului Pati- milor dupa Matei. 56Am simtit neincetat inraurirea inconstienta si bi- nefacatoare a lui Sebastian, a caracterului sau drept si-a dragostei sale pentru tot ce era frumos si bun, asu- pra fiintei lui Christian Henrici. Cei ce l-au cunoscut pe Sebastian au fost schimbati treptat in acelasi fel mi- nunat, si ascultatorii muzicii lui faceau eforturi zeloa- se ca sa devina mai buni. Am mai spus ca Sebastian nu prea cauta aprecie- rea altora si numai arareori se bucura cand era lau- dat. Cu toate acestea insa, o data a fost nespus de fericit cand, dupa executarea uneia din cantatele sale, s-a apropiat de el un tan&r student si i-a spus: — La auzul acestei muzici simt ci, macar o sapta- m4An§, nu sunt in stare s& fac nim&nui vreun rau. Am impresia ca astfel de cuvinte patrundeau adanc in inima lui Sebastian, mai adanc decat cele mai zgo- motoase laude ale cunoscatorilor rafinati. Una din preocuparile lui a fost alcdtuirea Arhivei Bach. Ea consta dintr-un fel de arbore genealogic si o colectie de rapoarte si compozitii ale diversilor mem- bri ai familiei Bach. Avea un puternic simt de solidari- tate familiala; un Bach insemna pentru dansul altceva dect restul omenirii, era legat de el prin firele nevazu- te ale stramosilor comuni si ale unei mentalitati asema- natoare, pentru ca a fi un Bach insemna a fi muzician. Pana si literele numelui sau erau o adevarata tema muzicala, asa cum descoperise Sebastian surazand cand compusese o fuga pe aceasta tema. CAatre anii batranetii, gandurile i s-au intors des la locurile pe unde si-a petrecut viata, la Eisenach, la Erfurt si la Arnstadt. Odata a facut chiar un drum la Erfurt, unde a avut o lunga si placuta conversatie cu o ruda a sa din spita Bach, care auzise cu mandrie despre lucra- rile si faptele lui Sebastian. S-a intors inviorat si vesel din aceasta calatorie. Solidaritatea lui familiala gasi, 157fireste, exprimarea ei cea mai profunda in atasamen- tul de propria sa familie, de baietii si de fiicele lui care cresteau sub acoperisul nostru, de-a caror educatie si buna stare se ocupa neintrerupt. Cand baietii cei mai mari incepura s4 ne paraseasca unul cate unul, spre a-si cuta norocul in lumea larga, el a continuat sa le poarte acelasi interes ca si cum ar mai fi stat la masa lui si ar mai fi cantat impreuna cu ei, in orele sale de ra- gaz, concertele in re minor si do major compuse pentru trei clavicorduri, a caror audiere m-a facut intotdeauna neinchipuit de fericitd. El insusi a fost la aceste concer- te de casi deosebit de fericit, deoarece Friedemann si Emanuel erau virtuozi atat de minunati, incdt aproa- pe ca-l egalau pe tatal lor in desavarsire, ba panda si in simtire, cici invatasera totul chiar de la el. Muzica izvora cu o moliciune catifelata si omogena din cele trei pe- rechi de mdini, iar la pasajele din cale-afara de frumoa- se, Emanuel arunca 0 privire fericita cdtre Friedemann, sau Friedemann ii zambea cu o stranie expresie inde- partata tatalui sau. li priveam pe tustrei si m4 covar- sea gandul arzator ca Sebastian este tatal baietilor si parintele muzicii, si ma uitam la el cu netérmurita ad- miratie, ca in atatea alte randuri cand sedeam tacuta si gandurile mele pluteau in jurul lui. El n-a devenit niciodata obisnuit pentru mine de-a lungul casniciei noastre, cdci priveam cu o ciudata uimire spre forta aceea coplesitoare care radia dintr-insul, pe care nu eram in stare s-o inteleg sau s4 mi-o explic si pe care nici cunoscutii sai din Lipsca, nici macar propriii si fii si propriile sale fiice nu pareau, in ciuda respectului lor filial, s-o remarce. fn adancul inimii mele insa sen- zatia asta se facu simtita ca un fel de usoara teama pe care nici dragostea noastra n-a putut s-o risipeasca. A fost intotdeauna prea mare spre a-l putea cuprinde — lucru pe care l-am inteles incd de la prima noastra I58intalnire — desi uneori ma covarsea cu dragostea lui si apropierea de el era una din trebuintele elementa- re ale vietii mele. fmi era cu neputinta s4-mi inchipui existenta fara el altfel decat in cosmarurile nocturne din care m& trezeam cu senzatia c4 sunt singura pe lume. Asa mi s-a intamplat din prima clipa cand l-am cunoscut si pana cand moartea lui m-a convins cu ade- varat ci lumea si-a pierdut pe veci rostul pentru mine. Iata spre ce ganduri jalnice m-am abatut de la amin- tirea zilelor fericite de alta data, cand Sebastian facea muzica impreuné cu cei doi baieti mai mari ai lui. Acesti doi baieti au parasit in curand cuibul, incercand s&-si cAstige existenta prin arta pe care o invatasera atat de temeinic de la parintele lor. Friedemann a ajuns or- ganist al bisericii Sofia de la Dresda si a compus mu- zica, pe care Sebastian a pretuit-o in asa masura, incat o copia cu propria sa mana. A avut de altfel cele mai bune pareri despre creatia ambilor sai fii, socotea lu- crarile lor de aceeasi valoare cu ale sale si le prezen- ta adesea spre publicare impreuna cu ale sale. Astfel, sonata pentru pian a lui Friedemann putea fi cumpa- rata la autor in Dresda, la tatal acestuia in Lipsca si la fratele lui de la Berlin, in timp ce cele sase coraluri pe trei voci ale lui Sebastian se aflau in Lipsca la capel- maistrul Bach, la fiii sai de la Berlin si Lipsca, precum si la editorul din Zella. Friedemann a fost timp de treisprezece ani orga- nist in Dresda, dupa care a trecut la biserica Sfanta Ma- ria din Halle, a crei conducere muzicald o avusese pana la el domnul Zachau®, un organist celebru, fost si maestru al lui Handel. Acest fapt l-a umplut pe Se- bastian de multumire, dar o intéamplare nenorocit& legata de el i-a pricinuit si o adancé mahnire si dez- amagire, care i-a amarat apoi ultimii ani de viata. 49 F.W. Zachau, organist in Halle. IS9Friedemann primise ins4rcinarea de a compune mu- zica pentru niste festivitati ale Universitatii din Halle, in schimbul careia i se fagdduise suma de o suta de taleri. Friedemann potrivi insa textul pe muzica une- ia din patimile compuse de tatal su, deoarece — si acest adevar trist l-am aflat abia tarziu — obisnuia sa bea atat de mult pe vremea aceea, incat nu mai era in stare s&-si adune mintea spre a scrie muzica. Astfel el si-a insusit muzica tatalui sau, pe care a prezentat-o cu mult succes. Daca n-ar fi fost de fata nimeni din Lipsca, care s4 recunoasca muzica, intreaga inselaciu- ne ar fi ramas ingropataé — insd ea fu descoperita si Friedemann n-a mai primit, fireste, suta de taleri con- veniti. Deceptia pricinuita de fiul sau favorit l-a lovit pe Sebastian drept in inima. El a incercat, cu toate aces- tea, si prezinte lucrurile intr-o lumina cat mai blan- da si mai favorabila cu putinta. — Are destula minte si pregatire spre a putea scrie el insusi muzica — spunea. N-are el nevoie de muzi- ca mea, si fara patima lui afurisita niciodata nu i-ar fi trecut prin minte asa ceva. Bietul Friedemann! Era, intr-adevar, ,,biet’ Friedemann! Ce nenorocire sa fii inzestrat cu atatea talente si, in acelasi timp, sa te stapaneasca porniri navalnice si patima betiei! El s-a certat cu toti prietenii lui adevarati care au cdutat sa-l ajute, parasindu-si in cele din urma pan si sotia si copila. Nu pot fi decat multumita cd Sebastian n-a mai apucat aceasta ultima perioada a vietii fiului sdu. in sirul celor din familia Bach, Friedemann imi apare adeseori ca un fel de mare semn de intrebare, ca un copil varat in leaganul familiei de un demon, nu insa& in ceea ce priveste muzica lui, care straluceste de-a lun- gul existentei sale nefericite ca o adevarata nestemata. Emanuel, pe care tatal sau il destinase la inceput stiin- telor juridice si filozofice, era atat de puternic stapanit de patima muzicala a celor din familia Bach, incat nu I60ica rémas alta alegere decat sé porneasc& pe urmele tatalui sau, ceea ce a si facut cu multa ravna si cu pro- grese minunate. Cariera sa muzicala a urmat 0 traiec- torie ascendenta si sigura. La varsta de douazeci si sase de ani, el a intrat in serviciul deosebit de muzical al regelui Frideric al Prusiei, pe cand acesta nu era decat print de coroana si mai este si azi inca primul acom- paniator al stapanului sau regal. Povestea adeseori cu mandrie ca, indataé dupa urcarea pe tron a printului, a avut deosebita cinste de a acompania de unul sin- gur, la Charlottenburg, solo-ul de flaut al proaspatului rege. Datorité demnitatii oficiale ocupate de Emanuel la curtea Prusiei, Sebastian a avut si el prilejul de a can- ta in fata regelui, care intelegea muzica in masura in care o pretuia. Bernhard™, al treilea dintre fiii lui Sebastian, a ajuns organist la Mithlhausen, unde fusese angajat candva si tatal sau. Cand Sebastian a aflat cd este acolo un post vacant, a adresat indata o scrisoare catre consiliu, ce- rand binevoitoarea lui protectie in vederea obtinerii postului ,,din care m-ati obliga la vesnica recunostin- (8, iar pe fiul meu L-ati face nespus de fericit”. Ins& sar- manul Bernhard a avut o viata scurta, a pribegit mult timp fara sa-i putem da de urmé, ceea ce ne-a prici- nuit mult neliniste si mahnire. in cele din urma s-a inglodat in datorii si a murit la Jena. Dintre cei trei fii ai mei cu Sebastian, doi au deve- nit muzicieni, al treilea, care i-a prilejuit cele mai multe bucurii si care, desi copil inca, aproape ca a izbutit sa implineasca in inima lui locul ocupat de Friedemann 50 Johann Gottfried Bernhard Bach (1715-1739), al treilea fiu al lui Johann Sebastian Bach, la fel de inzestrat muzical ca si Friedemann, a fost incapabil de o munca sistematica gi susti- nuta. A murit la Jena, dupa ce a activat scurt timp ca organist la Miihlhausen (1735-1736) si la Sangerhausen (1737-1738). I6Icel plecat, a fost cel mai mic dintre ei, Johann Christian>". Avea cincisprezece ani la moartea lui Sebastian, care i-a lsat mostenire trei dintre cele mai frumoase pia- ne cu pedala ale sale. Sebastian avusese cincizeci de ani la nasterea lui Johann Christian si, din anii fragezi ai copilariei acestuia, a nutrit o deosebita dragoste pen- tru odrasla asta a noastra, inzestrat ca putini dintre fiii sai si, pe deasupra, plin de vioiciune, dragalasenie si inteligenta. Copilul s-a atasat de la inceput din cale-a- fara de tatal sau, il urma pretutindeni ca un catelus, ise cuibarea in brate, ii cerea hartie de note si se ruga sa-i dea lectii de muzica, fiindu-i tatalui sAu in toate privintele spre bucurie si mangaiere. De cate ori fi ve- deam impreund, simteam o deosebita bucurie. Viata prilejuieste neincetat dezamdagiri, la care contribuie de multe ori copiii insisi, dar ultimul nostru fiu, Johann Christian, a fost un dar neasemuit al cerului, aducénd o ultima raza de lumina, cu tineretea, cu dragalase- nia si cu talentele lui, in viata tatalui sau ce se stingea pe incetul. Oricati tineri a célduzit Sebastian prin in- tortocheatul labirint al muzicii, cred ca pe niciunul nu l-a indrumat cu mai multa bucurie decat a facut-o cu cel mai mic dintre fiii sai. Astfel s-a imputinat apoi marea noastra familie de treisprezece copii. Multi au murit, asa cum am poves- tit, inainte chiar de a fi putut cunoaste rostul adeva- rat al vietii, altii au crescut si au parasit casa noastra 51 Johann Christian Bach, ,,milanezul” sau _,,englezul” (1735-1782), este ultimul fiu al lui Johann Sebastian Bach, so- cotit unul din pionierii cei mai de seam ai stilului , modern” in domeniul muzicii instrumentale. Dupa moartea tatalui sau, el a fost educat de Philipp Emanuel Bach, din 1754 a fost maes- tru de muzica la Milano si Londra. A compus numeroase opere, piese instrumentale, messe, motete, oratorii, cantate, concer- te, muzica de camera si este, dupa opinia lui Burney, creatorul Allegro-ului cantabile. T62de la Lipsca spre a-si incerca norocul in lumea larga. In anii nostri tarzii, caminul nostru s-a restrans la Se- bastian si cu mine, la Dorothea, cea mai mare dintre fetele lui Sebastian, ca si la cel mai in varsta dintre ba- ietii mei, Gottfried care, desi crescuse mare, pastrase putina minte din copilarie, cu toate cd avea revelatii muzicale fulgeratoare cum numai geniile pot sa aiba, pe care insd n-a putut sa le dezvolte. I-am vazut ade- sea in timp ce tatél sAu urmérea, cu ochii plini de la- crimi, improvizatiile lui salbatice si incoerente, dar cu toate acestea emotionante, in timp ce in jurul pianu- lui se strangeau uimiti copiii care ne mai ramaseserd4, dragalasa Lieschen, Christian, Johanna si mica Susa- na. Cu firea ei blanda si harnicd, Catherina Dorothea mi-a fost de un mare ajutor in treburile gospodariei. Se ferea de straini si doar in intimitatea familiei isi ma- nifesta intreaga gingasie. Pe tatal sau 1-a iubit cu o pa- tim la care nimeni nu s-ar fi asteptat vazandu-i firea domoala si delicata. Cand un tanar jurist, cu frumoase perspective de viitor, i-a cerut mana, ea l-a refuzat cu hotarare, desi paru sa se caiasca de lipsa ei de politete. Am incercat sa-i schimb hotararea si sa fac tot ce-mi sta in puteri ca s-o induplec, aratandu-i toate avantajele acestei ca- satorii. — Tie ti-e usor s4 vorbesti — mi-a raspuns ea — pentru cd tu te-ai maritat cu tata. Dar acest domn avo- cat nu seaman cu tata, n-are inclinatii deosebite pen- tru muzica, nici nu prea stiu daca pretuieste in vreun fel compozitiile tatii si, pe urma, nu mi-e drag defel. Pe langa asta (si izbucni deodata intr-un plans patimas, pe care nimeni nu I-ar fi presupus la o fata atat de bla- jina) n-as putea sa-l parasesc pe tata, niciodata n-as pu- tea trai departe de el! Tu, mam, trebuie sa intelegi asta! Am inteles-o pe Dorothea si n-am mai staruit. Se- bastian, in nemArginita lui bunatate, n-a facut nici de 16?asta dat& uz de autoritatea-i paterna, marginindu-se s& spuna doar atat: — Lasati fata si fac asa cum doreste ea, nicioda- ta n-am fost pArtas al cdsatoriilor silnice. Cu vremea, grijile gospodariei se imputinara, pen- tru c4 atat Catherina cat si Elisabeta erau harnice si atente, incat ele devenira pentru mine un adevarat sprijin, astfel cA am avut mai mult timp pentru Se- bastian si astfel puturém gusta din nou ceva din pa- cea primilor nostri ani de casnicie. Ce bucurie era pentru mine cand, dupa plecarea oaspetilor, rama- neam din nou singura cu Sebastian! Urmara, in sfar- sit, ceasurile de tihnd pe care mi le dorisem mereu din toata inima, cand Sebastian deschidea o carte si ince- pea sa citeasca din ea cu glasul lui profund. Am auzit astfel de la dansul cea mai mare parte din conversa- tiile lui Luther, care fi placeau in mod deosebit. imi citea des cuvintele lui Luther: ,,Cand muzica este inal- tata si innobilata prin arta, omul poate recunoaste in ea, spre marea lui uimire, intr-o oarecare masura, ne- miarginita si deplina intelepciune divina (in intregime nu este cu putinta!), care se afla la temelia creatiunii, marea capodopera muzicala a divinitatii.” De cate ori imi citea aceste cuvinte sau altele asemanatoare din scrierile lui Luther, obisnuia sa-si lase cartea pe ge- nunchi, sa ridice ochii inspre mine si s4-mi spunda: — Nue minunat, Magdalena, cd tu si cu mine pu- tem sta de vorba cu Luther prin mijlocirea acestei carti aflate in mana mea, c& ii putem pune intrebari asu- pra parerilor sale si ca el ne poate da chiar raspunsuri? Cu cata veneratie trebuie deschisa orice carte, pentru ca ea inchide intre filele ei toata intelepciunea trecu- telor vremi! isi ingrijea mica biblioteca cu cea mai mare aten- tie, cartile fiind pentru el intotdeauna un izvor de in- viorare. Ele il consolau pentru neintelegerea lumii 164rautacioase si reci. Uita de nerozia si mars&viile ele- vilor de la scoala Sfantul Toma cand citea Istoria evrei- lor de invatatul Josephus, Timp si vesnicie de Geyer sau Lacrimile lui Isus de Rambach. O deosebita consolare fi aduceau Predicile bunului calugér dominican Johann Tauler din Strassburg, care a trait cu mult inaintea timpurilor noastre. Cred ca Sebastian a fost ispitit sa cumpere si sa citeasca aceasta carte din indemnu! lui Luther: ,,De vrei sa citesti o carte cuprinzand cea mai curata si cea mai temeinica teologie, deschide Predi- cile lui Johann Tauler, dominicanul. Nicicand, in lim- ba latina sau in limba germana, n-am gasit o invatdtura mai inaltatoare, care sa consune mai desa- varsit cu invatatura Evangheliilor. Asta este o carte din care se vede ca stiinta zilelor noastre nu este nici cel putin aramé, nu, ea este cel mult fier prost, fata de au- rul curat al acestei adevarate intelepciuni.” Din cartea asta Sebastian a citit adeseori spre edi- ficarea mea, mai ales in serile de duminica4, atunci cand sufletul omului este indeosebi impacat si gata sa pri- measca intr-insul invataturile spirituale. Unele pasaje, care fi erau deosebit de dragi, mi le-a citit atat de des, incat le-am invatat pe dinafara, cum este si acesta: Ce sa facem pentru a simti nemijlocit indrumarea Cerului? Nimic altceva decat sa privim adanc inaun- trul sufletului nostru si sa trdim in pace intre peretii casei noastre; in acel fel, omul isi va descoperi adeva- ratul camin in propria sa inimd si va renunta la goa- na neastamparata dupa bucuriile vremelnice. Cand se va simti astfel acasd pe acest pam4nt, va putea sa-si dea seama lamurit ce-i ram4ne de facut in casa lui, ce-i cere Domnul, mijlocit sau nemijlocit, sA savarseasca. Atunci se va putea lasa in voia Cerului si va putea zari calea spre care acesta ii calauzeste pasii. Fie cdtre me- ditatie, fie c&tre fapta, fie c&tre ispasire, fie cdtre ace- ia care iubesc podoaba casei sale. In suferinta sau in 165bucurie, deopotriva, isi va urma calea. Si cand nu va mai simti in inima lui si in toate lucrurile aces- tei lumi intelepciunea divina, si urmeze calea, fara a se mai gAndi la sine insusi, cu gandul doar la pilda Mantuitorului.”Capitolul 6 Despre universul muzicii lui Bach: de la bucuriile lumesti la Patimi. Simt din nou c& trebuie sa fac un popas in scurta mea cronicd, spre a vorbi despre muzica lui Sebastian, pe care, in timp ce scriam despre dansul si despre via- ta sa, am cam neglijat-o, desi in inima mea el si mu- zica lui nu pot fi despartite. Mi-e tot atat de greu sa-l inchipui pe Sebastian fara muzica pe cat de greu mi-ar veni sa-mi inchipui ca muzica lui a fost compusa de altcineva. Oricat ar fi de necesar, nu as putea scrie vreun tratat savant despre arta lui. Asa ceva n-ar fi ca- pabila sa facd decat o persoana de calitatea domnu- lui Marpurg sau a domnului Quantz, ins4 ma simt si eu in stare sa povestesc cate ceva despre efectul pe care arta lui o avea asupra ascultatorilor. Cand ma apuc sa insir lucrarile pe care le-a scris de-a lungul vietii sale, sunt coplesita pana si de numa- rul lor mare. Sunt piesele sale pentru orga, muzica de camera, sutele de cantate religioase, marea mess la- tind, cinci versiuni diferite ale patimilor Mantuitoru- lui, dupa textul Evangheliilor, concertele de vioara, Oratoriul de Craciun, Clavecinul bine temperat, nenuma- ratele suite si partite si restul pieselor pentru pian si, in timp ce imi aduc aminte de toate acestea, aud deo- data in urechi mangaierea blanda a unei arii, a unei 167fugi pentru orga, a unui trio, si aud limpede ,,Inima mea credincioasa” sau ,,Pregateste-te, Sioane!”’, sau melodii pentru orga, ca introducerea coplesitoare a Passacagliei sau blanda si grava Canzona in re minor si, rapita de o astfel de muzica la inaltimi ametitoare, mi-e cu ne- putinta sa mai scriu. Iar el, care a zAmislit toate aces- tea, ne-a parasit pe veci, desi toti cei care l-au iubit pot sa rosteasca vorbele sacre: ,,El, care este mort, va vor- beste!” Am in sufletul meu nestramutata convingere ca el va trai atata timp ct va trai si muzica. Stiu bine cA sunt acum in arta curente noi, pe care tinerii le ur- meaza asa cum au urmat intotdeauna ceea ce este nou. Dar cand vor imbatrani, ei se vor intoarce cu totii la dansul. Fard a tine seama de faptul c4 sunt — vai! am fost doar — sotia lui, ma pricep atata la muzica incat s4-mi pot da seama ca asta asa se va intampla, chiar daca azi, numai la cativa ani dupa moartea lui, ope- ra sa a fost deocamdata uitata aproape cu desavarsi- re, compozitiile lui Friedemann si Emanuel sunt mai apreciate decAt ale sale. Astazi el este pomenit ca ,,ba- tranul Bach” sau ca ,peruca ponositaé”. Am impresia ca veneratia a pierit odata cu el din lumea asta. In ti- neretea noastra, noi vorbeam altfel despre marii nostri dascali. Sebastian n-a urmat niciodata vreun curent. De-a lungul intregii sale vieti, a dezvoltarii artistice sia ma- turitatii sale, el a studiat toate formele, si cu o nein- duplecare de granit n-a ascultat decat de imboldurile sale launtrice spre a descoperi temeliile adevaratei structuri si semnificatii a muzicii. Dar in tot ce-a scris el a urmat propriul sau geniu, fara sa se sinchiseasca in vreun fel de opinia contemporanilor. Astfel se ex- plicd de ce oamenii nu inteleg si de ce nu se mai ocu- pa de o bund parte din lucrarile lui. — Cred cA tu ai scrie aceeasi muzica pe care o scrii acum, chiar daca omenirea intreaga ar fi surda — i-am spus odata. I68— Sunt de aceeasi prere cu tine — a raspuns el zambind. De altfel, foarte multi dintre oameni mai sunt inca surzi; s4 sperdm insa c&, intr-o bund zi, ei vor incepe sa auda. Scriind pentru propria mea pla- cere, nu trebuie sa ma supere faptul c& arta mea nu este pe placul tuturor... N-am observat niciodata sa se intereseze de p&re- rea pe care o au cei multi despre el. fl interesa doar parerea unui cerc restrans de oameni, a cdror judeca- ta o pretuia intru catva. in timp ce scriam cele de mai sus, mi-a c4zut in mana, datorita bunavointei lui Caspar Burgholt, 0 ca- racterizare a talentului muzical al sotului meu, care confirma cele spuse de mine despre maretia lui si pe care o reproduc aici, spre marea mea satisfactie: ,, Dom- nul Johann Sebastian Bach a fost un geniu de prima miarime. Calitatile sale erau atat de rare, incat vor tre- ce veacuri intregi pana cand vom intalni altele asema- natoare. El canta la clavicord, la pian, la cembal si la toate celelalte instrumente cu claviatura cu deopotri- va maiestrie creatoare, si cine domina orga la fel cu dansul? Cine se va putea ridica vreodata la maiestria lui ca organist? Avea mdinile facute parcd anume pen- tru clape, cu degetele extreme de la mana stanga cu- prindea douasprezece clape, iar cu celelalte trei degete ramase libere canta pasaje in intervalul dintre ele. El se slujea de registrele pedalelor cu cea mai mare pre- cizie, siguranta si rapiditate, actiona registrele atat de usor si pe nesimtite, incat ascultdtorul nu remarca nici- odata nimic, fiind uluit de claritatea si vraja armoni- ilor obtinute. MAinile lui erau neobosite si cred ca ar fi fost in stare sa cante la orga chiar si o zi intreaga. Stilul tragic si cel umoristic ii erau deopotriva de fa- miliare. A fost un virtuoz si un compozitor. A fost atat de bogat in idei, incat numai cel mai mare dintre fiii lui i-a sem&nat intru catva, si la toate acestea se mai 169adauga si marele sau dar de a instrui pe altii asupra carora a avut o uimitoare inraurire.” Sebastian compusese in tinerete un Capriccio cu pri- lejul plecarii unui frate mai mare al sau, Johann Jacob. Aceasta piesd vesela se canta des in sanul familiei noastre, ca sA ne amuzam, caci era foarte sagalnica, si copiilor le-a placut intotdeauna fuga pe tema cornului de posta, in timp ce lamento-ul pentru plecarea fratelui, care nu putuse fi induplecat in nici un chip sa rama- na acasa, avea o melodie foarte pregnanta. Sebastian se insenina de cate ori isi auzea aceasté compozitie de tinerete si mi-a spus odata cd, ascultand-o, se simte parca intinerit pana la varsta cand a scris piesa. Cea mai mare parte a operei sale este muzica reli- gioasa, desi, cum spuneam, la Céthen a compus si mult& muzicd de camera. fn afara capriciului de adi- neauri, el n-a scris decat putine cantate laice. Cele mai importante dintre acestea sunt Cantata tardneascd, Can- tata cafelei si Cantata ,,Phoebus si Pan”. Mai are si cateva drame muzicale lumesti, compuse cu prilejul sarbatori- rii onomasticii diferitelor persoane de vaza, cateva can- tate de cununie si fermecdtoarea Cantata de primavard, care, fiind scrisd pentru o singura voce de soprano, am cantat-o adeseori in casa, la dorinta lui Sebastian. Pen- tru vocea mea si de dragul meu el a mai scris 0 can- tata spirituald, cu prilejul duminicii Septuagesima: /Sunt multumita”. Dupa ce am cantat-o, in nesfarsita lui bunatate fata de mine, el mi-a spus ca textul ex- prima adanca multumire a celor existente, incat se po- triveste desavarsit cu sotia lui. — Cum ar putea sa fie altfel, cand este vorba doar de sotia ta?! — am raspuns. imi dideam prea bine seama de deplina mea mul- tumire sufleteasca si stiam unde sa-i gasesc radacinile. O parte atat de mare a muzicii lui Sebastian se ocu- pa de moarte si de cele sfinte, incat toti aceia care nu I7Ol-au cunoscut mai de aproape au fost surprinsi ca scri- sese 0 muzica plina de veselie cum este Cantata cafe- lei. Lui insa ii placeau anecdotele vesele, dupa cum pretuia si cafeaua, intocmai ca berea buna sau lulea- ua umpluta cu tutun, si cand prietenul séu Picander a scris o istorioara umoristicd despre efectele rele ale cafelei si despre felul cum era o fata cat pe ce sa-si piar- da logodnicul din pricina aceleiasi cafele, pana cand si-a pacalit apoi tatal, obtinand atat cafeaua cat si pe logodnic, Sebastian a ras cu pofta si s-a hotarat sa puna pe note intamplarea. Picander isi incepuse povestirea imaginandu-si cé o ordonanta regala interzice tuturor curtenilor sa bea cafea, in afara regelui insusi. ,, Vai”, se vaicaresc femeile din Lipsca, ,,ni se putea interzi- ce tot atat de bine painea, deoarece fara cafea suntem ca si osandite la moarte.” Trebuie stiut cd despre lo- cuitorii orasului Lipsca se spune peste tot ca le place cafeaua in mod deosebit. Fata unui cetatean oareca- re, cu numele de Schlendrian, era o bautoare atat de patimasa de cafea, incat tatal ei o ameninta cd n-are s-o marite atata timp cat nu va renunta la naravul ei. Dar fata isi pacaleste tatal, dand veste prin oras ca nu se marita decat cu acel barbat care ii va permite sa bea cafea si pe mai departe. Dupa aceasta istorioara, Se- bastian a compus 0 muzica senina si vesela, care se canta cu placere in familia noastra, si l-am auzit de cate- va ori pe Sebastian razand fericit cand trei din copiii lui cantau sprintenul trio cu care se incheie lucrarea. Tot Picander a fost autorul textului cantatei Lupta dintre Phoebus si Pan. Aceasta cantata vesela si amu- zanta a fost prezentata in anul 1731 de c&tre Asociatia muzicala. Aria lui Phoebus este frumoasa si melodioa- sa, si Momus il roaga pe buna dreptate sa-si mai ia o data lauta, deoarece nimic nu este mai frumos decat acest cantec. Pan are de cantat cateva pasaje animate, care sunt intr-o vesela opozitie cu cantecul lui Phoebus. I7IDupa prima executie a cantatei, m-a vizitat unul din- tre consilierii din Lipsca si mi-a spus: — Felicitarile mele, doamna Bach, pentru noua creatie a sotului dumitale. Nu banuiam cd stie sa scrie muzica si in acest stil; mi-] inchipuiam pe domnul can- tor preocupat doar de muzica bisericeasca. — Asta este fiindc& nu lati cunoscut in mijlocul fa- miliei sale, unde face muzica de toate genurile — i-am rdspuns. Ma gandeam la melodiile de quodlibet, la micile menuete si la toate cantecele lui umoristice pe care obisnuia sa le scrie pentru cei mici cand fi lasa sa-l ca- lareasca pe genunchi, cantece de-o copilaroasa absur- ditate si cu o melodie atat de antrenanta incat toata ceata de copii le fredona; a fost nevoie de multe ori de amenintarea tatalui lor ci se va m4nia, ca ei sa in- ceteze sd le mai cAnte. — Doar tu singur ai scris cantecul — s-a minunat odata una din fetele mici ale lui, cand el a cerut sd fn- ceteze sa-l mai cAnte. — Adevarat — a raspuns el — insa acum doresc, ca un parinte roman, sa taci. Si, tragand-o pe mititicad de ureche, a mai adaugat: Nu vreau sd fiu torturat de moarte tocmai de catre propriile mele produse. Fireste c, in general, consilierul avea dreptate sa faca legatura intre Sebastian si muzica spiritual, in- vestindu-l cu toata seriozitatea si demnitatea ce radiau din aceasta muzica. A scris atata muzic4 bund, cd mi-ar ficu neputinta s-o insir pe toata, de altfel cei din Lipsca o cunosc, deoarece ea rasuna in toate duminicile prin bisericile orasului. Duminica, mergand la slujba de di- mineata, ma insotea gandul fericit cd voi auzi o noua muzica de Sebastian si cd ea va destepta iar ganduri inalte si curate in sufletul meu. intre compozitiile lui erau, fireste, cateva care imi placeau in mod deosebit si m4 umpleau de o nespusa incantare in asa masuraé I72incat, uneori, intorcdndu-ma cu el acas& si vazandu-l stand la masa in droaia de copii, cum mé&nénc& cu pof- t& — ceea ce facea mereu, astfel c4 era o bucurie sa gatesti pentru el — eram coplesita de sentimentul stra- niu ca nu poate fi adevarat, cA muzica aceea n-a fost scrisa de cel ce se afld in fata mea, m4n4nca, bea, doar- me si se misca printre noi, ci mai degraba de unul co- borat in mijlocul nostru de-a dreptul din cer. Daca in acele momente Sebastian ar fi putut sa-mi citeascd gan- durile, m-ar fi socotit fara doar si poate o neroada. Eu, care imparteam viata cu el si stiam ca este pre- ocupat necurmat de probleme spirituale si religioase, stiind de asemenea ce inseamna pentru dansul melo- diile de coral si ce insemnasera ele dintru inceput, as fi fost ultima surprinsa s4 aud izvorand dintr-insul cele mai contradictorii melodii. Din acest singur punct de vedere nu eram uimité de el, dar in cateva din melo- dii si in unele piese corale mari era ceva ce nu pot numi altfel decat sublim — ceva ce-mi taia rasuflarea si ma umplea de teama fata de cel ce le scrisese. Astfel de simtaminte m-au cuprins in a douazeci si saptea du- minica dupa Sfanta Treime, la zece ani de la cdsato- ria noastra, auzind lucrarea compusa de Sebastian pentru acest prilej: ,,Trezifi-va!...” Textul si melodia acestui coral le scrisese inainte cu o suta de ani pas- torul Nicolai, cand toata mica lui turma s-a prapadit de-o molima. E 0 poezie izbutita si o melodie nobila, care au pus desigur stépanire pe inspiratia lui Se- bastian. Subiectul versurilor este mirele ceresc care vine peste noapte, fecioarele intelepte si nebune, bucuria mi- resei, toate aceste inchipuiri desteptara in sufletul lui Sebastian melodia aceea neasemuit de frumoasa pe care el singur in lumea intreaga putea s-o ndscoceasca. Cealalta cantata, care ma umplea de asemenea de un soi de groaza sfanta, era cea pe care Sebastian 0 scrisese pentru prima zi de Pasti: ,,Christos zécea in 73giulgiul morfii’. Dar fiecare din lucrarile sale isi avea propria frumusete, unele erau grave si maiestuoase pana la infiorare, altele dulci, blande si pline de lu- mind, de frumusete si adorarea divinitatii. Cu cat cu- noaste cineva mai adanc aceste cantate, cu atat mai greu ii vine sa vorbeasca despre ele. Cuvintele nu pot sa talmaceasca tot ce exprima muzica. Sebastian ins nu dispretuia textul ci, dimpotriva, versurile insem- nau pentru el foarte mult, atunci cand ele exprimau lucruri marete, frumoase si sublime; anumite pasaje din Scriptura, textul unor imnuri dezlantuiau intr-in- sul izvorul unor melodii inca niciodata auzite. Obis- nuiam uneori sa cantém in casa, cu copiii, unele parti din lucrarile lui de proportii mari, si atunci Sebastian venea cu placere in mijlocul nostru, se aseza cu capul inclinat si ne asculta cu ochii inchisi. Ma intrebam ce simte oare in acele clipe ascultaénd muzica scrisé de el. Noua ni se parea desavarsita — el asculta, si din cuvintele scdpate in astfel de ocazii, am ramas cu im- presia c4 nu era totdeauna pe deplin multumit de ceea ce facuse — mai cu seamé in ultimii sai ani de viata a petrecut mult timp cu slefuirea neincetata a lucra- rilor sale pe care le pretuia in mod deosebit. — Adevarata muzicd putem doar s-o ghicim — obisnuia el s4 spunda. Oricum ar fi, eu cred ca el era singurul om de pe pamént care ghicea cel mai bine aceasta muzica ade- varata. Se afla mai aproape de izvoarele si originile ei decAt oricare altul dintre muritori. Sunt sigura c&-mi vor da dreptate, fara sA stea pe ganduri, toti cei ce-i cunosc de exemplu motetul ,,Cantati Domnului 0 noud cantare!” in adevar, parca toti sfintii ar canta laolalt& aceasta melodie glorioasa si mareata, care pe toti cei ce-o asculta cu ochii si urechile dechise ti covarseste de uimire si de-o sfanta groaza — nu pentru ca i-ar uimi netérmurita pricepere muzicala exprimata in fuga, 74ci pentru ca puterea sufleteasca a lui Sebastian fi co- pleseste pe toti, fara putinta de impotrivire. Am simtit intotdeauna ca aceasta putere o talma- cesc in mod cu totul deosebit compozitiile sale pen- tru orgd. L-am auzit de atatea ori cantand cu atata devotament la acest cel mai drag instrument al lui, muzica sa pentru orga s-a intretesut atat de adanc in intreaga noastra cdsnicie — l-am vazut si auzit doar intaia oara tot la orgé — incat mi-e cu neputinta sé-mi smulg din inima aceste amintiri spre a fi in stare sa vorbesc despre ele intr-o ordine dinainte stabilita. Erau, fireste, si intre aceste compozitii, unele care imi placeau mai mult decat altele. Astfel, pretuiam in mod deosebit fermecdtoarea Pastorala in fa minor si Canzo- na in re minor, impreund cu cateva preludii de coral din carticica pentru orga, care imi erau foarte apropia- te. Cand Sebastian isi canta el insusi piesele de orga, toate pareau deopotriva de tulburatoare. Erai atunci cu desavarsire coplesit de valurile gigantice ale aces- tor nobile frumuseti. Si daca, uneori, vreuna dintre noile lui compozitii ma nedumerea pentru ca n-o intelegeam indata, ajungea s-o ascult de cateva ori ca sa desco- par intelesul liniei melodice si gingasia ei, dandu-mi seama cd senzatia de instrainare incercata la inceput se datora doar neintelegerii mele. Splendoarea si stra- lucirea Toccatei si a fugii in re minor cucereste fara im- potrivire pe tofi ascultatorii ei, dar frumusetea grav si maretia marei Toccate dorice in do major cere un oa- recare timp spre a putea fi patrunsa. Ah, dar in pri- mul rand marile preludii si fugi in do major, la major, fa minor si mi bemol major, acelea in sol major si in sol minor, apoi minunata Passacaglia! Mai este un mic Pre- ludiu cu fuga in mi minor care mi-e drag din cale-afara. Exista oare suflet care sa reziste gingasei melancolii izvorate din ,,La apele Vavilonului”? As dori s& mai amintesc seria preludiilor de orga la coralul ,,Domnului I7Sdin ceruri singur slava’, toate, noua, la numér. De ase- menea, preludiile de coral la care lucra cand moartea l-a rapit dintre noi, cum este ,Coboari, spirit sfant’. Nu, nici nu incerc sa insir piesele una cate una, simt prea bine c& n-as putea gasi cuvinte demne de compoziti- ile pentru orga ale lui Sebastian. A pus in ele prea mult din sufletul sau, prea multe ecouri din fericirea mea de altadata rdsund in ele. De cand el nu mai este, mi-e cu neputinta sa ascult muzica la orga — o citesc doar din manuscrisele lui si traiesc din aducerea aminte a tonurilor lor. Si inca tot n-am vorbit despre compozitiile imen- se ale lui Sebastian, scrise dupa povestirea evanghe- licd a patimilor Mantuitorului. Patimile dupa Matei si Ioan sunt, fara doar si poate, cele mai marete opere de arta concepute vreodata de spiritul omenesc. Lor lise mai adauga si Marea mess in si minor. Cred ca se poate intelege de c&tre oricine lipsa mea de curaj de-a vorbi despre aceste lucrari. Cand le-am auzit cantate pen- tru prima oara — si messa nu mi-a fost dat niciodata s-o pot asculta in intregime, ci doar pe fragmente — am avut senzatia cd navalesc asupra mea valurile unei mari gigantice. Corul de la inceputul messei, marele strigat al lui Kyrie eleison, apoi potolirea vocilor, in timp ce instrumentele duc mai departe frumoasa muzica, sunt pentru mine cu neputinta de exprimat prin cu- vinte. Cei ce au auzit aceasta mess si patimile vor gasi, poate, cuvinte mai potrivite decat sunt ale mele spre a descrie aceasta muzica. imi dau foarte bine seama ca de aceste lucrari nu ne putem apropia prin cuvin- te, deoarece acestea n-ajung panda la inaltimea lor si orice vorba este aici de prisos. Muzica asta a tasnit din adancul cel mai ascuns al inimii lui Sebastian: sufe- rea nespus in timp ce a scris-o, deoarece niciodata nu s-a gandit la patimile lui Isus si la moartea lui pe cru- ce fara ca el insusi sa nu le retrdiasca si sA nu simta I76vinovatia omeneasca. Din aceasta retraire dureroasA a izvorat apoi nemaipomenita frumusete ce scalda in- treaga muzica a Patimilor dupa Matei si Ioan. Mai ra- suna parca in urechile mele solo-ul de alto din Patimile dupa Ioan: /Amplinitu- s-a!, care mis-a parut intotdea- una atat de caracteristic prin m4retia si coloritul lui dureros. Cand lucrarea asta a fost executata pentru pri- ma oar in Saptamana Patimilor anului 1724, solo-ul acesta a fost cantat de un baiat cu un glas atat de in- sufletit si de coplesitor, incat ochii multor ascultatori s-au umplut de lacrimi. Patimile dupa Matei au fost executate cinci ani mai tarziu, in Vinerea Patimilor. Este o lucrare prea gran- dioasa ca s& poata fi inteleasd de la prima ei auditie. Publicul din Lipsca n-a fost prea cucerit de ea si, cum era si greu de interpretat, iar corurile bisericii Sfantul Toma nu se aflau nici ele la inaltimea chemérii lor, a fost executata pentru a doua oar abia in 1740, dupa ce Sebastian a refacut-o in mare parte. In forma ei no- ua, ea le-a placut mai mult celor din Lipsca, poate si pentru ca intre timp isi daduseré mai bine seama de valoarea muzicianului care o compusese. Una din schim- barile aduse de Sebastian lucrarii era c4 gloriosul cor /Plangi, omule, pacatul tau cel greu!”, de la inceputul Pa- timilor dupa Ioan, fusese intercalat in finalul primei parti din Patimile dupa Matei. Unul din cele mai frumoase, mai misc&toare si mai triste preludii de coral din car- ticica mea de orga are aceeasi tema. Este nespus de frumos felul cum Sebastian acompaniaza cuvintele rostite de Isus in Patimi, numai cu instrumentele cu coarde, astfel c4 el apare mereu parca intr-o ploaie de raze luminoase. Corul care incheie aceasta lucrare este una din cele mai mari infaptuiri ale geniului lui Se- bastian — la auzul acestei muzici spiritul omului se inclind mut ca in fata ,,Crucifixului” marii messe, care imi aminteste mereu de cuvintele sacre: ,,Inima ta va 177fi strapunsa de o sulita!” si cand aruncam ochii pe par- titura plina cu pete de cerneala a acestui ,,Crucifixus” jmi dideam seama chiar fara s4 aud tonurile muzicii c4 si inima lui a fost straépunsa de-o sulita. A simtit si el nevoia, ca noi toti ceilalti, dupa acest strigat chinuit, de consolarea mangiietoare a melodiei solo-ului de alto: ,,Agnus dei qui tollis peccata mundi” si pacea co- rului de incheiere: ,,Dona nobis pacem!” Sunetele aces- tei muzici izvorasc limpezi din imparatia sufletului, in care Sebastian s-a simtit intotdeauna acasi, in ciu- da tuturor supararilor care i-au insotit viata de toate zilele. Cu cat il inteleg mai bine si-i inteleg mai adanc muzica, cu ataét imi dau seama mai deslusit de asta. fnaintea ochilor sai lduntrici a stdruit neincetat o ima- gine catre care sufletul lui a nazuit mereu, incAt ar fi putut rosti asemenea Sfantului Pavel: ,,Toate cate au fost las in urma mea si nazuiesc doar inspre tinté” — insa tinta lui, ca si aceea a apostolului Pavel, nu era pe aceasta lume.Capitolul 7 Despre casatoria fiicei noastre, despre vizita lui Se- bastian la regele Prusiei, despre Ofranda muzica- ld si Arta fugii, despre ultimele chinuri si cel de pe urma strigat al sufletului sau: ,,laté-mia, Doam- ne, in fata tronului tau!” N-am prea vorbit inca despre Johann Christoph Altnikol*, unul din discipolii lui Sebastian care ne-a devenit fiu in clipa cand s-a cdsatorit cu fiica noastra Elisabeta. Venise la noi ca elev al lui Sebastian, cu sase ani inainte de moartea acestuia, si firea lui modesta, plina de blandete, sarguinta lui la invatatura castiga- ra nu numai inima lui Lieschen, ci si inima mea si pe-a lui Sebastian. inainte chiar de-a se fi cununat cu Eli- sabeta il socoteam ca pe unul din fiii nostri. Am ba- gat de seama curand ca pe Christoph il ademenea la noi nu numai muzica, iar imbujorarile neasteptate ale lui Lieschen si sfiala ei feciorelnicd mi-au adus amin- te, adeseori, de vremea cand pasii lui Sebastian imi iu- teau bataile inimii si-mi infierbantau obrajii de cate ori s-apropiau de usa mea. Dar cu toate ca anii trecuse- ra, n-as fi putut spune ca inima mea nu batea si pe mai departe cu aceeasi repeziciune cand auzeam in prag pasii lui Sebastian, pe care-i recunosteam dintre altii 52 Vezi nota 34 de la p. 120. 179o mie, dup o scurta lipsa a lui de acasa. Dar plecari- le lui din mijlocul nostru au fost rare, astfel ci biata mea inimdé n-a trebuit sa bata prea des fara noima. Lieschen avea doar cu doi ani mai multi decat avu- sesem eu ca mireasa, cand Christoph a cerut-o in ca- satorie. — Da — i-a raspuns Sebastian — ai deplina mea incuviintare si 0 ai si pe aceea a sotiei mele. Stiu asta far& sd mai fie nevoie s-o intreb. incredintam bucurosi pe fiica noastra dragostei si ocrotirii tale. Christoph statea cu fruntea plecata in fata lui Se- bastian si din ochi fi siroiau lacrimi de fericire. — Maestre — s-a rugat el — da-mi binecuvantarea ta ca s-o pot face fericita si s4 fiu demn de-a ma pu- tea socoti fiul tau. Dupi ce el a iesit ca s4-si gaseasca logodnica, mi-am culcat capul pe umArul lui Sebastian si am plans de fericire. — Imi vine in minte ziua cdnd m-ai cerut in cisa- torie — i-am soptit. — Sa fi fost aceea o zi chiar atat de tristaé, Magda- lena? — a raspuns el, ridicandu-mi barbia catre el cu un zambet gingas si glumet. La intrebarea asta n-a mai trebuit s4-i raspund, ne aflam doar unul langa altul, intineriti de cele mai fe- ricite aduceri aminte ale iubirii noastre netulburate si de bucuria fiicei noastre. CAteva luni au trecut atunci cu pregatirile vesele de nunta, pe care am serbat-o la 20 ianuarie 1749. Lieschen si cu mine munceam de zor la zestre, in timp ce Sebastian pregdtea pentru noul lui fiu un frumos dar de nunta: obtinuse pentru dansul slujba de orga- nist al bisericii din Naumburg. Sebastian nu-i destai- nuise lui Christoph nimic din planurile sale, ci se adresase in taind consiliului orasenesc din Naumburg, care il consultase in mai multe randuri in chestiunea I8Oreparatiei orgii. De asta data, el a cerut slujba pentru fostul lui discipol iubit, care fusese timp mai indelun- gat organist la Niederwiesa si care, pe langa mdiestria muzicala, se pricepea si la intretinerea instrumentului. Altnikol era de altfel foarte iscusit in arta compozitiei, in cantul vocal si la vioara. Cererea lui Sebastian a fost ascultata indata. Altnikol a primit slujba si Sebastian a fost fericit s4-i poata da el insusi stirea imbucuratoare. fn ajunul nuntii am aranjat un mic concert de casa, la care s-a cantat Cantata priméverii pe care Sebastian o compusese cu multi ani in urma, la Cothen, pentru bucuria unei alte cununii. Dintre toate cantatele lui Se- bastian, aceasta imi era cea mai draga, fiindca este plina de prospetime si de tinereascd frumusete. Lo- godnicii sedeau unul langa altul in ajunul zilei care avea sa-i faca sot si sotie; Lieschen dragalasa, tranda- firie si imbujorata, Christoph calm si multumit. Se- bastian acompania si conducea de la clavicord muzica pe care o scrisese, tinea in mdinile sale toate firele si toti se uitau zambind la logodnici, in timp ce cantau, iar Sebastian si cu mine schimbam priviri fericite. Apoi, la dorinta lui Sebastian, am mai cantat me- lodia ,,O, dulce Isuse!”. Seara aceea, la care s-a strans intreaga familie si in care s-a cantat cea mai dulce si mai cereasc4 dintre mu- zicile izvorate vreodata din inima lui Sebastian, a ra- mas in amintirea mea mai sarbatoreasca si mai nuptiala decat vesela nunta de duminic4, cu toata voiosia ei. Ne-am imbratisat apoi fiica, pe care Christoph a pur- tat-o prin nameti la Naumburg, unde cerul le-a daruit un bAiat inca inainte de Craciun, pe care l-au botezat Johann Sebastian, asa cum fusese botezat si cel de-al doilea fiul al lui Emanuel, nascut cu un an fnainte, la Berlin. Sebastian si cu mine am ajuns astfel bunici, ceea ce mi s-a parut intotdeauna de necrezut, pentru ca propria I8Imea logodnd si nunta imi staruiau inca atat de proas- pete in amintire, incat adeseori nu simteam nici macar anii ce ma desparteau de acele clipe fericite. Aceasta prima cdsdtorie a uneia din fiicele noastre — si este sigur c4 nu voi mai apuca o a doua, dupa cum nici Sebastian n-a mai apucat-o — m-a intors, atunci, in 1749, pana la timpurile din 1722 si 1723, cu atata pu- tere ca, privindu-ma uneori in oglinda, mi se parea c&-mi recunosc fata de altadata. Dar oricata placere imi facea aceasté nevinovata autoamagire, eram fericita cd doar fata mea a imbatranit, si nu iubirea mea. infati- sarea lui Sebastian imi era atat de permanent in aten- tie, incat niciodaté n-am observat schimbarile care trebuie sa se fi petrecut pe ea de cand il vazusem in- taia oara in biserica Sfanta Ecaterina din Hamburg. A trebuit s4-i compar trasatura cu trasatura, fata de atun- cicu aceea de acum, spre a-mi putea da seama ca nici peste el ghearele vremii nu trecusera fara s4-si lase ur- mele firesti. in anul cdsatoriei lui Lieschen, Sebastian implinea saizeci si patru de ani, iar fata lui, atunci cand nu era indulcita de zambetul lui fermecator, avea in calmul ei o stranie expresie de severitate, care putea sa-i inspaimante pe cei ce nu stiau cata bunatate sa- lasluieste intr-insul. Trdsaturile fetei i se adancisera si indsprisera, buzele lui erau si mai tare stranse si, in jurul gurii, brazda ce cobora inspre barbie devenise si mai profunda, mai intunecatd, chiar cuta dintre spran- cenele stufoase se aprofundase. Nu mania sculptase acolo aceste semne, ci efortul pe care l-a facut in ulti- mii ani din cauza vederii ce-i slabise, deoarece si-o slei- se inca din tinerete stricand-o cu scrierea notelor de-a lungul intregii lui existente. Frumoasa privire limpe- de si deschisa, pe care o avusese cand l-am intalnit, disparuse fara urm4, arunca acum dintre pleoapele in- guste priviri ascutite spre a putea vedea obiectele lu- mii inconjuratoare. Cred ca strainii care l-au cunoscut IS2in anii aceia pe Sebastian au ramas, judecandu-l numai dupa infatisare, cu impresia unui om foarte grav si se- ver, din anumite puncte de vedere chiar infricosator. Dar asta nu tinea decat atata timp cat Sebastian scru- ta timp de o clipita pe noul venit si, cu puternicul lui cap impins putin inainte, privirea-i patrunzatoare alu- neca cu 0 expresie putin tulburata si surprinsa peste strdin, insa in clipa cand incepea sa vorbeasca si si su- rada, iesea la iveala toaté bundatatea, cordialitatea si amabilitatea lui, in umbra carora intreaga noastra fa- milie a trait ca sub ocrotirea unei staénci uriase. Chiar strainii isi dadeau indata seama de ce sotia, copiii si toti discipolii lui sunt atasati asa profund de el. Noua ne ingaduia sa privim in adancul inimii lui, in cea mai larga si gingasa dintre inimile omenesti care au batut vreodata pe acest paméant. El n-o arata insa oricui in toaté bun&tatea ei, astfel c4 era firesc ca unii sa nu-l iubeasca, sA spun si sa scrie despre el lucruri neade- varate. La Lipsca a avut mult de suferit de pe urma invidiei unora si de pe urma feluritelor dispute, cer- turi si polemici. De obicei, nu se prea sinchisea de toa- te acestea, ins neadevarurile colportate in public de c&tre domnul Scheibe* |-au intaratat in asa m&sura, in- cat l-a rugat pe prietenul sau, magistrul Birnbaum, sa raspunda in locul lui prin presa, deoarece el n-avea nici timp, nici pofta s4-si paraseasca indeletnicirile mu- zicale ca s-o faca singur. Era indeobste cu desavarsi- re indiferent fata de tot ce se scria despre dansul, si 53 Johann Adolf Scheibe (1708-1776), muzician instrumentist care a nutrit sentimente ostile fata de Johann Sebastian Bach, atacandu-l intr-o serie de articole cu caracter polemic, publi- cate in revista sa Der kritische Musikus din Hamburg (1737-1740). Este autorul catorva tratate de compozitie si es- teticé muzicala, precum si al unor piese instrumentale. Isto- ria muzicii germane il mentioneaza intre promotorii teoretici ai innoirii operei. 18?astfel s-a intamplat s4 nu-i comunice nici domnului Mattheson™ amanuntele biografice pe care acesta le dorea pentru lexiconul s4u muzical, caruia fi daduse titlul ,, Temeliile arcului de triumf, sub care sa apara vietile, operele si meritele celor mai destoinici capel- maistri, compozitori, invatati in ale muzicii, instrumen- tisti etc.” Trebuie sé marturisesc cé am fost mahnita intr-o oarecare masura de atitudinea rezervata a lui Sebastian, deoarece as fi fost cat se poate de bucuroa- sd s&-i vad viata povestitd in aceasta lucrare. in ulti- mii lui ani de viata, el s-a izolat ins& din ce in ce mai mult in sinea lui si intre peretii casei, poate pentru ca simtea ca mai are de scris mult4 muzica si nu-i rama- ne de trait decat putina vreme. — Draga mea — mi-a spus el intr-o buna zi — ba- tranului Bach (asa ii spuneau elevii scolii Sfantul Toma) nu i-au mai ramas prea multi ani spre a-si scrie muzica si de asta nu poate s4-si iroseascd vremea cu lucruri de nimic. Arefuzat o bucata de vreme chiar sa intre in socie- tatea de stiinte muzicale a lui Mizler® in parte, din pri- cinad ca, daca ar fi intrat, trebuia s4-si comande portretul pictat in ulei si s&-l daruiasca societatii. in cele din urma insa s-a lasat induplecat de Mizler, si-a “4 Johann Mattheson (1681-1764), muzician multilateral si cul- tivat, cantaret, instrumentist, dirijor si compozitor. A scris ope- re, oratorii, cantate, concerte, suite si sonate pentru pian, flaut etc. O deosebité importanta comporta mai ales scrierile sale teoretice, intre care si lexiconul Grundlagen einer Ehrenpforte, worin der tiichtigsten Kappelmeister, Komponisten, Musikgelehrten, Tonkiinstler usw. erscheinen sollen (1740, ed. noua 1910). 55 Lorenz Christoph Mizler (1711-1778) a fost elevul lui Jo- hann Sebastian Bach, la pian, intemeind in 1738, la Leipzig, Societatea stiintelor muzicale. Mizler a editat prima revista mu- zicala (Neu erdffnete musikalische Bibliothek) care a aparut intre anii 1736-1754. I8qcomandat portretul — unul dintre cele mai bune ale lui —, a scris un triplu canon pe sase voci si variatii pe tema ,,Din inaltul cerului”, si le-a daruit societatii, care a gravat totul in arama. Lorenz Mizler, fondato- rul societatii, fusese catva timp discipolul lui Sebas- tian si, cu putin inainte de a parasi Lipsca, el rostise urm&toarele intr-o dizertatie publica: ,, Mare folos am avut, m&rete Bach, de pe urma indrumiarilor tale in practica muzicii si regret c4 nu mai pot avea parte de ele.” Mizler era in multe privinte cat se poate de is- cusit, dar Sebastian n-a fost niciodata prea incantat de el, deoarece il gasea prea vanitos si prea plin de sine. — fn ciuda inteligentei sale, este mediocru — l-a judecat Sebastian. Poate c& si asta a fost o cauza pentru care a sovait atata amar de vreme sé devina membru al societitii de stiinte muzicale. De altfel, Sebastian era stapan pe toate stiintele mu- zicale de care avea nevoie; le cdstigase de-a lungul unei vieti intregi, prin studiu rabd&tor si necurmat. El isi imbogatise spiritul cu fiecare particicd de muzica ce-i trecuse prin mAini, fara s4 se socoteasc4 umilit cand putea invata ceva de la compozitori cu mult mai ne- insemnati decat dansul. Era intotdeauna bucuros s& vada si sa asculte ceea ce creau altii, si nici unul din- tre tinerii muzicieni n-avea de ce sa se team ca va gasi la el nerabdare sau intoleranta, desi corectarile pe care le facea erau destul de severe. A fost rugat adeseori sa compuna piese pentru pian mai simple pentru cei ce nu prea stiau multe, la care el raspundea cu aceeasi bunavointa: — Voi vedea ce pot sa fac. Obisnuia, in astfel de imprejurari, si aleaga o tema cat se poate de usoar4, dar abia incepea s-o dezvolte c& ii veneau in cap atatea idei incat piesa inceta curand s4 mai fie usoara. Cand apoi isi dadea si el seama de I8Sasta, spunea cu surasul lui jumatate glumet, jumata- te ingaduitor: — Exersati-o cu sarguinta, veti vedea si voi cat este de usoara! in acea perioada a atins Sebastian culmea faimei sale. Nu mai calatorea, dar muzicantii de toate cate- goriile si din toate tarile bateau la usa lui, iar el fi pri- mea cu interesul cel mai sincer si cu dorinta de a-i ajuta si de a le putea fi de folos. Emanuel se afla in servi- ciul regelui Prusiei, la Berlin, si regele, indragostit el insusi de muzica, si-a exprimat dorinta in fata pianis- tului curtii sale de a-l vedea si auzi pe celebrul lui pa- rinte, cantorul de la Lipsca. Emanuel a comunicat inalta dorinta tatalui sau, care a primit multumit aceasta re- cunoastere regala, desi nu prea avea chef nici sa facé un drum la Berlin, nici de intreaga publicitate si ce- remonialul legat de el. Cand insa regele a repetat cu tot mai mare stéruinta dorinta sa de a-l cunoaste, a in- teles c4 va trebui s4 porneasca la drum. Astfel si-a luat intr-o buna zi inima in dinti si a pornit, prin Halle, unde-l astepta Friedemann, a sosit intr-o duminica sea- ra la Potsdam si a tras la Emanuel. Abia sosise, obo- sit si acoperit de praful drumului, cand a si fost chemat fara intarziere la rege. N-a avut nici atata timp cat s4-si schimbe vesmintele de voiaj cu gherocul negru de can- tor. Regele, care era nerabdator din fire, dorea, dupa ce il asteptase atata timp, s4 nu mai piarda nici 0 ju- miatate de ceas. La palat urma tocmai sa inceapa obis- nuitul concert seral, regele tinea in mana flautul, orchestra astepta semnalul de intrare, cand i-a fost pre- zentata majestatii sale lista strainilor proaspat sositi. Regele arunca ochii pe ea, apoi zise cu 0 usoara emo- tie in glas: — Domnilor, a sosit batranul Bach! Trimise indata dupa el. Sebastian, iritat si obosit de voiaj, a fost silit s4 apara in starea in care se gasea ina- 186intea regelui si sa treacd aproape fara vreo abatere din postalion in scanteietorul salon si in stralucita societa- te. Mi-a povestit mai tarziu cat de bogat si orbitor era palatul. Sala de muzica era impodobita cu oglinzi si sculpturi, parte din ele aurite, alta parte muiate intr-un anumit polei verde, pupitrul de note al regelui fuse- se facut din baga incrustata in intregime, foarte artis- tic, cu argint. Se afla acolo si un clavicembal, ale cdrui pedale si cutie erau de asemenea din argint. Multe din cutiile instrumentelor muzicale fusesera facute din ace- lasi material costisitor. Sebastian si-a cerut scuze pentru tinuta lui neingri- jita; cateva doamne si domni de la curte abia izbutira sa-si ascunda zambetul la vederea lui. Regele insa, asa cum mi-a povestit mai tarziu Friedemann, i-a redus pe toti la tacere cu un fulger vanat al ochilor sai, tra- tandu-l pe Sebastian cu cea mai aleasa politete. Rege- le era el insusi muzician, si de aceasta si-a putut da seama de mAretia lui Sebastian, fara sa mai bage in sea- mA croiala demodata a vesmintelor lui. Concertul regal de flaut fu amanat pentru o alta sea- ra, regele complacandu-se de asta data in rolul de audi- tor. L-a condus pe Sebastian prin toate salile palatului sii-a ardtat cele sapte piane construite de Silbermann, rugandu-l sa-i faca lui si curtii sale placerea de a canta la aceste instrumente. Sebastian s-a asezat si a cantat, si desigur ca multi au simtit cd, din clipa aceea, au fost doi regi in palat. Dupa ce Sebastian a incercat toate pia- nele construite de Silbermann, l-a rugat pe rege sa-i dea o tema de fuga, pe care el s-o poata apoi varia. Majestatea Sa dadu tema si Sebastian o dezvolta inda- tA si o interpreta in felul sau viu si sobru, imposibil de imitat, spre marea uimire a regelui. A doua zi, Sebastian a cantat la orga din biserica Spiritului Sfant, in fata unui larg auditoriu vrajit de arta lui. Seara a fost chemat din nou la Potsdam, unde 187regele i-a cerut 0 fuga pe sase voci, deoarece dorea sa-si dea seama pana unde se poate merge in dezvoltarea polifonica a unei teme. Sebastian si-a ales de asta data singur tema, deoarece nu toate se preteaza la o astfel de prelucrare, si a dezvoltat o fuga pe care regele a ascultat-o cu cea mai mare admiratie, exclamand in- sufletit de mai multe ori: — Exista doar un singur Bach! Exista doar un sin- gur Bach! Dupa acest popas placut la Potsdam, Sebastian s-a dus la Berlin, unde a vizitat noua cladire a Operei si a descoperit ciudata ei proprietate acusticd, prin in- tuitie si nu datoritaé experientei, despre care am poves- tit inainte. La intoarcerea lui — cat eram de mandra de el cand repeta laudele insufletite ale regelui! — s-a apucat in- data sa prelucreze si sa slefuiascd tema regala intr-o fuga pe trei si pe sase voci, 0 folosi apoi la opt canoa- ne, compuse dupa asta o fuga de canon cu rdspunsul pe cvinta, o sonata in patru parti, un canon pe doua voci perpetuus pe un bas continuu — toate acestea in- spirate mai mult sau mai putin de tema regelui. Inti- tul& aceasta lucrare Ofranda muzicala°® si cheltui mult timp si grija ca s-o imbogateasca cu mici si spirituale idei muzicale. Astfel, deasupra celui de-al patrulea ca- non el scrise cuvintele ,,Notulis crescentibus crescat fortu- na Regis”, ceea ce inseamna, dupa cum imi spunea: ,Asa cum valoarea notelor creste sa creasca si ferici- rea regelui.” Deasupra canonului al cincilea a scris: ,/Ascendenteque Modulatione ascendat Gloria Regis. — Dupa cum modulatiile se inalta tot mai sus, astfel sa se inalte si gloria regeascd.” Puse sd i se graveze aceas- ta lucrare si o darui regelui Frederic, cu urmatoarea scrisoare: 56 Das Musikalische Opfer (1749). IS8/Preamarite Rege, Cu adanca supunere inchin Maiestatii Tale aceas- ta ofranda muzicala, a carei cea mai nobila parte iz- voraste din mana Ta inalté. Cu netarmurita recunostinté imi amintesc de deosebita favoare rega- 14 cand, cu putin inainte, cu ocazia calatoriei mele la Potsdam, Maiestatea Ta a binevoit s cante o tema la pian, poruncindu-mi in acelasi timp s4 improvizez in inalta-i prezenta o fuga asupra ei. Ascultarea ordinu- lui Maiestatii Tale a fost o datorie de supunere cetate- neasca. Mi-am dat ins seama curand ca, datorita lipsei unei temeinice pregatiri indispensabile, executia n-a fost atat de desavarsita precum i s-ar fi cuvenit unei teme atat de alese. Am luat asadar hotararea sa dez- volt cat mai desavarsit melodia regeasca si s-o fac ast- fel cunoscuta lumii intregi. Aceasta intentie am si infaptuit-o dupa ale mele puteri. Lucrarea mea n-are alt scop in afara dorintei neprihanite de a spori — desi pe-un téram de mai mica insemnatate — gloria unui monarh, care se distinge nu numai in arta razboiului si in stiintele pacifice, dar si cu osebire in muzica, si caruia ii datoram cu totii respect si admiratie. Astfel ma incumet sa cer Maiestatii Tale s4 primeasca cu prea inalta sa bunavointa modesta mea lucrare si sa impar- taseasca si pe mai departe din gratiile sale pe cel mai supus slujitor al Maiestatii Tale, Lipsca, in 7 iulie 1747 Autorul.” Prima parte a acestui dar muzical, care n-a fost compus tot deodata, s-a gravat pe seama regelui Pru- siei intr-un singur exemplar pe o hartie groasa, foarte frumoasa, legandu-se in piele si ornandu-se cu auri- turi bogate. Toata aceasta munca de scriere si prelu- crare a temei regale i-a facut lui Sebastian o deosebita placere. in semn de omagiu adus regelui, care era un 189bun flautist, fuga a fost compusa in stil de canon pen- tru flaut si pian; sonata si canonul final sunt si ele pentru flaut, violina si pian. Primele doua fugi au fost scrise pentru pian solo, alte cateva parti, pentru in- strumente cu coarde. Aceasta ofranda muzicala este o opera plina de miez si frumusete, demni sa fie ofe- rité de un artist ca Sebastian unui rege care era si el un bun muzician. Ca urmare a acestei opere si inspirat oarecum de ea, Sebastian a scris neasemuita Artd a fugii?’, aceas- ta scdnteietoare incoronare a activitatii muzicale a maestrului fugii. Este o lucrare de mare eruditie, asu- pra careia nu vreau sa stérui si nici nu-mi ingddui sa vorbesc despre ea. L-am auzit ins4 adeseori pe Sebas- tian discutand cu prietenii lui despre ea, astfel cé-mi pot face o idee despre importanta si valoarea ei. Unul dintre admiratorii lui a numit-o odata ,,opera practi- ca si minunata“**, un altul era de p&rerea ca ,,Arta fu- gii este o operd mult prea inalt& pentru intelegerea acestei lumi”. Era, in adevar, atat de savanta, incat nu- mai un muzicant foarte bine pregatit poate sa-si dea seama de covarsitorul amestec de geniu, inspiratie, sti- inta si experienta cheltuit de Sebastian la scrierea ei, cea mai minunata dintre creatile lui in acest gen. To- nul si simtirea acestei lucrari sunt grave si religioase. De altfel, Sebastian insusi a fost astfel de-a lungul in- tregii sale vieti, si cu cat s-a apropiat de sfarsit, cu atat mai puternic au iesit la iveala aceste caracteristici ale firii lui. Pomenea adeseori cuvintele lui Luther: ,,Mu- zica este cea mai buné mangiiere, ea improspateaza inima si o impaca”, si nimeni n-a patruns mai adanc adevarul lor decat dansul. Lucra inca la Arta fugii cand 57 Die Kunst der Fuge (1750). 58 Joc de cuvinte intraductibil: ,ein praktisches und priichtiges Werk”. IgOa deslusit pasii apropiati ai mortii. Cea mai mare parte din ea fusese gravataé sub supravegherea lui, cand a trebuit s4-si ia rdmas bun de la toate treburile acestei lumi. Lucrarea a fost terminata fara el si, datorita unei regretabile neglijente si lipse de atentie a editorilor, au fost amestecate in ea si piese numai pe jumatate sfar- site, printre altele si o fuga neterminata, foarte lunga si admirabila, care insa nu are nici o legatura cu Arta fugii si a carei incheiere fusese zadarnicita de moar- tea lui Sebastian. Fuga aceasta este neobisnuit de fru- moasa si de un interes deosebit pentru cd Sebastian descoperise ca literele numelui séu ,,Bach”, cantate ca note, alc&atuiesc o melodie — lucru de care ne-am fi putut da cu totii seama daca ne-am fi gandit ce inseam- na in muzicé purtaétorul acestui nume. Succesiunea asta de note a folosit-o apoi in ultima din cele trei teme ale acestei fugi, dar nu i-a mai fost dat ragazul nece- sar ca sé termine minunata munca. Preocupat de combinarea contrapunctica a litere- lor numelui de Bach, care este legat de atata vreme si va ramane legat inca veacuri in sir de arta muzicala, care a cunoscut, datorita lui, o atat de neinchipuita in- florire, a scris Sebastian aceasta fuga, ce trebuia sa fie si ultima lui contributie la arta muzicii, pe care a iu- bit-o din tot sufletul. A fost ultima lui lucrare, in afa- ra uneia pe care a scris-o pentru orga, instrumentul sdu favorit, cu ajutorul caruia si-a exprimat mereu fi- rea sa credincioasa si a desfasurat la culme darurile care, asa cum cred eu cu pioasa, dar ferma convinge- re, se afl4 mult deasupra tuturor muzicienilor, deoare- ce Domnul si-a lasat intr-insul in mod cu totul deosebit pecetea sa. A muncit o viata intreaga cu netarmurit devota- ment si cu vointa indarjita pe taramul muzicii. Muzi- cii si-a inchinat el toata fiinta, ei si-a daruit, fara IgGlsovaire, fiecare clipita, fiecare particicé a trupului si sufletului sau, in cele din urma pana si lumina ochi- lor. Copiatul notelor i-a slabit vederea inca din copi- larie, scriind nu numai propriile sale lucrari, ci si pe acelea ale contemporanilor sai. Lucra pana la miezul noptii la flacara lum4narilor, desi deseori il dureau ochii. fl ajutam cat puteam in munca asta, copiam si eu impreun cu el, indemnandu-i pe copii si pe elevi de asemenea sa-i dea o mana de ajutor in aceasté mun- ca. Dar, fireste, muzica izvorata din sufletul lui n-o pu- tea scrie altul decat el insusi. Astfel apoi lumina ochilor lui s-a facut tot mai opaca si mi-a fost harazita dure- rea de a-l vedea pipdind cu degetele clanta usii cand iesea sau intra pe ea sau orbecdind in cdutarea scau- nului, inainte de a se aseza. Cu toate acestea, nu ce- rea decat lumanéri din ce in ce mai multe de cate ori scria, ca si cum o stralucire mai mare in jurul sau ar fi fost in stare si destrame bezna ce incepuse sa i se lase peste ochi. — Trebuie sa scriu cat timp mai vad — spunea el uneori cand ma incumetam si pun mana pe umérul lui, si ridica spre mine ochii ce-i clipeau des. Stiam, fara sa mi-o fi spus vreodata, ca gandul pier- derii vederii il inspaim4anta mai tare decat moartea. Nu puteam face altceva decat sa ma ascund, sa plang si sa doresc ca orbirea ce-1 pandea pe el sa ma atinga pe mine in locul lui, pentru cd eu nu trebuia sa scriu muzica. O neasteptata raza de speranta a patruns in aceas- ta situatie disperata. A sosit la Lipsca un faimos me- dic-chirurg englez, despre care se spunea cA operase cu succes in patria lui cazuri asemanatoare cu acela al lui Sebastian. Se numea domnul Johann Taylor. Prie- tenii nostri ne-au indemnat sa folosim prilejul si sa ne incredem in iscusinta acestui medic, care printr-o sin- gura operatie va putea sd redea ochilor lui Sebastian 192vederea de alta data. Sebastian sovaia insa. S-a speriat de cheltuiala prea mare, temandu-se ca lucrurile s-ar putea sfarsi rau. Toti il zoreau, numai eu nu, deoare- ce imi dadeam seama cA singur el poate sa ia o hota- rare. Cuvantul de operatie in legatura cu ochii, care sunt un dar dumnezeiesc, ma infricosase. Prietenii ne atrageau insd luarea aminte asupra faptului ca prezenta lui Taylor la Lipsca poate sa fie un noroc neasteptat pentru Sebastian, si-ar fi pacat sa-1 sca- pam neincercat. In acest fel s-a lasat induplecat Sebastian de toate indemnurile si sfaturile bune, iar vestitul chirurg l-a asigurat ca-l va ajuta. Intr-o buna zi apoi, domnul Taylor isi facu apari- tia la noi, cu instrumentele sale, si trebalui timp inde- lungat la ochii lui Sebastian. Sebastian n-a scos un singur cuvant, iar i-am vazut incheieturile degetelor inclestate albindu-se, iar eu mi-am simtit inima stri- vita si ea parca intr-un cleste. I s-au pus apoi fase peste ochi, cand insa ele au fost scoase, nu numai cé n-a vazut mai bine decat inainte, ci mult mai rau chiar, si Taylor pretinse cA ar mai fi necesara o operatie. Se- bastian a suportat-o si pe asta, cu rezultatul cd de unde pana atunci vazuse foarte slab, acum isi pierdu cu de- savarsire vederea. Mai simt inca si azi durerea pe care am incercat-o. Cu toate acestea, acum cé nenorocirea de care se temuse se implinise, Sebastian dovedi 0 rab- dare miscatoare. Eu eram mai putin impacata decat el, si plangeam ingenuncheata langa patul lui. El insa aseza mana pe crestetul meu si zise: — Sanu ne intristém pentru ca ne-a fost dat sa su- ferim; asta ne apropie de Mantuitorul care a suferit pentru noi toti. Dupa catva timp ma ruga sa-i citesc din cartea lui Tauler a doua predica pentru duminica Epifaniilor, de care isi amintea din trecut si pe care dorea s-o mai 198asculte o data spre consolarea noastra, mai cu seama acest pasaj: ,,Daca vad cu lumina ochilor mei, aceas- ta Domnul din ceruri a prevazut-o de la inceputul ince- putului, iar dacé lumina ochilor mi-o stinge, orbindu-ma sau asurzindu-ma, de asemenea parintele meu ceresc a prevazut-o, si intelepciunea lui a gasit ca asa trebuie sa fie. SA nu deschid atunci ochii mei léuntrici si au- zul meu dinlauntru spre a preamari plinirea vrerii Lui? Cum sa ma intristez pentru acestea? La fel este cu toa- te pierderile, fie prieteni, fie avutie, fie marire sau orice altceva, prin care Dumnezeu ne aminteste de puterea lui. Toate cate sunt ne pregatesc pentru pacea fara de sfarsit.” Sebastian suferea insA nu numai din pricina pier- derii vederii. Era tratat cu doctorii puternice si cu luari de sange, care toate erau necesare, dar i-au frant sa- natatea de fier, incat de-a lungul acelor cateva luni cate i-au mai fost harazite sa trdiasca, niciodata nu s-a sim- tit cu adevarat bine. Cu toate acestea, in ultimele siptamani 0 adanca si nemarginita impdcare a pus stapanire pe dansul. Moartea nu I-a speriat niciodata, fiindu-i de-a lungul intregii vieti o prietena la care s-a gandit fara inceta- re, socotind-o adevarata incununare a oricarei existen- te. Talmacise si in muzica sa aceasta stare sufleteasca, nicicand nu fusese melodia ei mai frumoasa si mai pa- timasa ca atunci cand canta moartea si despartirea de aceasta lume in cantatele sale. Oamenii in care nu arde flacdra geniului nu-si pot da seama cA viata cea de toa- te zilele, existenta pamanteasca li se pare celor alesi ca un fel de intemnitare a puterii lor sufletesti. Nici eu n-am fost in stare sa inteleg pe deplin acest lucru atata timp cat Sebastian a trait, deoarece niciodata nu mi-a vorbit despre asta. Am fost fericiti impreuna, el fiind vesnic activ si coplesit de munca sa. Eu stiu insa c4 i s-a intamplat de multe ori sa-si dea seama pret 94de-o clip c& marea speranta a vietii sale este faptul de-a o putea parasi intr-o bund zi si de a se contopi cu Mantuitorul, pe care-l iubea cu atata fervoare. Acest dor de moarte, care staruia in adancul sufle- tului sau, ma inspdim4ntase si ma intristase adeseori in anii mai tineri, insA niciodaté nu-mi dadusem si- linta s4-i vin in vreun fel in ajutor si nu intelesesem ca ar fi trebuit sa-l ajut. Dar de cand s-a dus de langa mine si de cand ma gandesc mereu la el, la felul lui de a fi si la cuvintele pe care le-a rostit, rechemand in sufletul meu timpul dus, imi dau seama cad moartea a insemnat pentru el trecerea intr-o libertate mai mare, unde puterile sale sufletesti, pe care in aceasta lume nu le-a putut talmaci in intregime, vor umple nemar- ginirea cu melodiile sale sublime. Una din cantatele sale incepe cu cuvintele lui Neu- meister: /Vreau sa-ti spun bun venit”. Ce dulce si trista melodie a gasit el intr-o alta can- tata pentru cuvintele: Cand ai sa bati odaté, mult asteptatd ord?” Sice dor nemarginit se inalta din minunata cantata: Dulce Doamne, cand ma voi stvirsi?” Textul nu-i apartine lui Sebastian, numai muzica, dar in ea si-a revarsat toata suferinta inimii. O, sot al meu, omul meu Mare! M-ai parasit ca sa canti muzica ta cetelor ingeresti! Nici in ultimele luni ale vietii, nici chiar in bezna orbirii sale, Sebastian n-a incetat sa lucreze la muzi- ca sa. L-au ajutat fostul lui discipol si acum ginere, 195Christoph Altnikol, si un discipol mai tanar si mai nou, Johann Gottfried Miithel?’, care locuia pe vremea aceea la noi. Fusese doborat, dar nu era nici acum inactiv, asa cum nu fusese niciodata de-a lungul intregii sale vieti, astfel ci n-a pierdut nici o clipita din putinul timp pe care {] mai avea de trait. In toiul lucrului, in timp ce isi revedea cele optsprezece coraluri mari pentru orga, l-a parasit ultimul strop de putere — arsita acelor zile de iulie fl sleise cu desavarsire incat, din pricina du- rerilor si a slabiciunii, nu se mai putea ridica din pat, din patul lui de moarte. Cat de limpede imi amintesc de fiecare amanunt al ultimelor lui zile de viata, al ul- timelor lui clipe! A suferit nespus mai multe zile la rand, si trei nopti am vegheat la capataiul lui, punan- du-mi intrebarea: ,,Cum poate sa indure aceste chinuri in bezna orbirii? Noi, cei care vedem, nici nu ne pu- tem inchipui suferintele lui.” Apoi indurarea cereasca i-a daruit un scurt ragaz de usurare. Mi-a spus ca este in stare s4 doarmA si m-a trimis s4 mA culc si eu, tre- candu-si scumpa lui mana peste fata mea si zicand: — Simt cat esti de obosita, du-te si te culcd, de dra- gul meu! L-am parasit astfel pentru o clipa si m-am culcat in incdperea vecina. Iubitul nostru ginere Christoph (nici Friedemann, nici Emanuel nu erau acasa) mi-a fagaduit sa-l vegheze intre timp. Mi-a povestit mai tar- ziu ca Sebastian, dupa ce a zdcut timp de vreun ceas in deplina liniste, incat credea cd a adormit, s-a ridi- cat in coate si a spus: 5 Johann Gottfried Miithel (nasc. 1720), muzicant si organist de curte la Schwerin; in 1750 a fost scurt timp discipolul lui Bach, la Leipzig; dupé moartea cdruia a continuat sa ia lectii de la Altnikol, aflat la Hamburg. Compozitor de muzica lai- ca si religioasa. 196— Du-te, Christoph, adu hartie, aud muzica, no- teaz-o tu in locul meu! Christoph a adus in graba hartie, pana de gasca si o calimara, scriind ceea ce i-a dictat Sebastian. Cand a sfarsit, a recézut cu un suspin intre perne si a sop- tit atat de slab c& bietul Christoph abia a putut s4-l auda: — A fost ultima muzica pe care am inventat-o pe acest pamant. Dupa aceea a mai dormit cateva ceasuri, in timp ce durerile pare-se ca incetasera. Cand am intrat in incapere in zori de zi, Christoph mi-a aratat manuscriptul si mi-a povestit cele intam- plate. — Priveste cat este de frumos! — a spus el, ,,lata-mi, Doamne, in fata tronului tau“. Cum se lupta sufletul lui cu chinul si cu bezna, cum blanda melodie strabate prin intuneric ca un licarit al zorilor, prefacandu-se intr-o stralucire cereasca. Din pricina lacrimilor ins4 n-am putut citi notele; priveam fata lui Sebastian zacand pe perne si intele- geam ca acesta fusese ultimul cantec, asa cum canta lebada inainte de a muri. M-am apropiat de fereastra si am dat putin la o parte perdelele, privind cum rasa- ritul soarelui impurpureaza bolta si stapanindu-mi plansul ca sa nu tulbur somnul pasnic, atat de dorit, al iubitului. Nu stiu cat am stat astfel, scdldata in razele sufe- rintei si ale gloriei. Dupa catva timp, am auzit glasul lui sleit: — Magdalena, iubito, vino langa mine! M-am intors, cu inima strabatuta parca de un pum- nal, de tonul ciudat al vocii lui. Christoph iesise, rama- sesem singura cu dansul. M-am aruncat catre patul lui; zacea cu ochii larg deschisi, ma privea si ma vedea! Stele- le acestea scufundate, micsorate si stinse din pricina 197suferintelor si sfortarilor, se aprinsesera si scanteiau inca o data cu o dureroasé stralucire. RecAstigarea vederii cu putin inainte de moarte a fost ultimul dar pe care i ]-a facut cerul. A putut s4 mai zareasca o data soarele, sd-si vada copiii, s4 ma vada pe mine, pe nepotelul lui pe care i-l arata Lieschen si care ji purta numele. Eu i-am intins un minunat tran- dafir rosu, privirile lui zabovira la splendoarea culo- rii. — Magdalena — zise el — acolo unde ma duc acum, voi vedea culori si mai frumoase si voi auzi o muzi- ca, cum nici tu, nici eu n-am visat niciodata inca. Si vedea-vor ochii mei lumina cea adevarata! Zacea linistit, imi cuprinsese mana in mana lui. Pa- rea ca vede ceea ce de-a lungul intregii sale vieti plu- tise inaintea ochilor lui; chipul divinitatii pe care-o slujise prin intreaga sa muzica. Curand insa s-a vazut pe fata lui apropierea sfarsitului. — C4ntati-mi ceva — s-a rugat el, in timp ce inge- nuncheam langa patul lui. Cantati-mi un cantec fru- mos despre moarte, pentru c-a sosit ceasul. Am sovait o clipé ce anume i-as putea canta — lui, care avea in curand sa asculte muzica cetelor de in- geri — spre a-si lua ramas-bun de la aceasta lume. Am avut o inspiratie fericité si am inceput sd cant cora- lul: ,, Toti murim cand bate ceasul”, la care el compuse- se un preludiu de orga pentru Carticica de orga. Ceilalti ma urmar4 si cantau impreuné la patru voci. In timp ce cantam, o pace adanca a coborat pe fruntea lui Se- bastian — aproape c4 nu mai era in lumea noastra, pa- rand sa-si fi depasit temporalitatea. Ne-a parasit intr-o marti seara, la ceasurile opt si un sfert, in ziua de 28 iulie din anul 1750. Avea sai- zeci si cinci de ani. L-am inmorméntat vineri diminea- ta, in cimitirul bisericii Sfantul Ioan. Pastorul a rostit de la amvon aceste cuvinte: 198/A4 adormit bland si fericit intru Domnul nobilul si onoratul domn Johann Sebastian Bach, compozitorul Maiestatii sale regele Poloniei si print elector saxon, de asemenea capelmaistru al principelui de Anhalt- Céthen, cantor la scoala si la biserica Sfantul Toma din orasul nostru. Trupul lui neinsufletit il inapoiem azi pamantului, dupa ritualul ingropaciunii crestine.” Mai mult ins& dec&t cuvintele duhovnicului, imi spune coralul pe care Sebastian l-a compus si l-a can- tat pe patul morfii: ,lata-ma, Doamne, in fata tronului tiu!” Si astfel am ajuns la sfarsitul istorisirii vietii lui Johann Sebastian Bach. Am implinit lucrarea pe care Caspar Burgholt mi-a legat-o de suflet cerandu-mi sa povestesc viata si opera sotului meu asa cum le tin minte. Ea a fost, timp de mai multe luni, o mangaie- re si intarire pentru sufletul meu. Si-acum ca am is- pravit, mi se pare c-am ajuns si eu la sfarsitul vietii mele. Nu mai am nici un tel pentru a-mi prelungi zi- lele pe acest pamant. Adevarata mea viata s-a sAvar- sit in ziua cand s-a stins viata lui Sebastian, si inalt zilnic rugdciuni cerului vesnic pentru ca milosardia lui sa ma dezlege de aceasta lume de umbre si s4 ma uneasca din nou cu dansul, cel care a fost, din clipa cand l-am zarit intdia oara, singura mea comoara. Numai vremelnicia ma mai desparte de el.Cuprins Prefatd de George Sbarcea ...............005. 3) (Geyetiel (ht) GoG50500g0000G050000000G00000000 13 Cum s-a ivit capelmaistrul Johann Sebastian Bach din vuietele orgii, asemenea Sfantului Gheorghe, cum singu- ratica auditoare a fugit infioratd din biserica, si cum a devenit tandra Magdalena sofia atotputernicului Bach, pe care I-a infeles cu desitvarsire, pentru ca-i era drag din tot sufletul. Capitoluli2y pe ee ee ee et pa) Despre tineretea lui Sebastian la Eisenach, Liineburg si Arnstadt, despre césatoria lui la Muhlhausen, despre acti- vitatea de capelmaistru la curtea din Weimar si Cothen si despre jalnica lui vdduvie. Gapitoluls| eee tet ee 63 Despre apropierea de Dummezeu a lui Sebastian si nunta mea, despre Carticica de pian si exercitiile de digitatie, despre bucuriile de parinte si maestru, despre Clavecinul bine temperat si despre ,,mancatoarea de fugi”. Capitolul 4 2.06... cece eee 83 Cum si-a trecut Sebastian sofia-mireasd peste pragul casei cantorului din Lipsca, cum a devenit el regele organistilor, /vestitul” Bach care scria cantate si motete, cum se chinuia el la scoald, dar crea si preda muzica intre peretii cami- nului situ intr-o beatitudine paradisiaca Capitolul 5.0.0.6... eee eee 139 Despre viata si moartea copiilor lui Bach, despre mandria si faima lui Sebastian in oras, despre voiajurile sale mu- zicale si despre intelepciunea cdrtilor. 20Ise 167 Despre universul muzicii lui Bach: de la bucuriile lumesti la Patimi. Capitolul 7 1.2.0.0... eee eee 179 Despre cisatoria fiicei noastre, despre vizita lui Sebastian la regele Prusiei, despre Ofranda muzicald si Arta fugii, despre ultimele chinuri si cel de pe urmé strigat al sufle- tului sdu: ,,latd-md, Doamne, in fata tronului tiu!”La pretul de vanzare se adaug’ 2%, reprezentand valoarea timbrului literar ce se vireazd Uniunii Scriitorilor din Romania, Cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001, B.C.R. Unirea, Bucuresti Redactor VLAD ZOGRAFI Tehnoredactor MANUELA MAXINEANU DTP FLORINA VASILIU Corector NADEJDA STANCULESCU Aparut 2007 BUCURESTI - ROMANIA Lucrare executata la , ACCENT PRINT” - Suceava