Problematica turismului

concepte şi definiţii;
delimitări conceptuale (turism şi turist);
clasificări;
impactul asupra economiei;
sfere de activitate turistică

1.1 Concepte și definiții

Etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englez „tour" (călătorie), sau „to tour", „to make a
tour" (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de voiaj
în Europa - în general şi în Franţa - în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez „tour"
(călătorie, plimbare, mişcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement.
Termenul francez are rădăcini şi mai adânci, el derivă din cuvântul grec „tournos" şi, respectiv, din cel latin
„turnus" şi înseamnă tot călătorie în circuit.
1841 – apare primul birou de voiaj, in Anglia, infiintat de Thomas Cook
1872 – primul voiaj in jurul lumii.
Conferinţa Internaţională asupra turismului şi statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a
recomandat noi definiri ale conceptelor de bază în turism:
„Turismul se referă la activităţile unei persoane care călătoreşte în afara mediului său obişnuit, pentru mai
puţin de o perioadă specificată de timp şi al cărei scop principal de călătorie este altul decât exercitarea unei
activităţi remunerate la locul de vizitare.”
Conform OMT: turismul cuprinde activitatile desfasurate de persoane pe durata calatoriilor si sejururilor
in locuri situate in afara resedintei respective pe o perioada mai mare de 24 ore, dar mai mica de 12 luni, cu
scopul de “losir” (recreere), pentru afaceri sau alte motive.

În acest context există 3 criterii considerate esenţiale pentru distingerea vizitatorilor de alte categorii de
călători. Potrivit acestor criterii :

 voiajul trebuie efectuat într-un loc situat în afara reşedinţei obişnuite1 , excluzând călătoriile mai mult
sau mai puţin regulate între domiciliul şi locul de muncă sau de studii;
 sejurul nu poate depăşii 12 luni consecutive, pentru acest prag vizitatorul având, din punct de vedere
statistic, statutul de rezident;
 motivul principal al călătoriei trebuie să fie altul decât exercitarea unei activităţi renumerate, la locul
vizitat, ceea ce exclude migraţia legată de locul de muncă.
Principalele elemente care marchează activitatea turistică sunt:
- deplasarea persoanelor în cadrul călătoriei efectuate,
- sejurul într-o localitate în afara domiciliului (reşedinţei permanente) a persoanei care se deplasează,
- sejurul are durată limitată,
- sejurul să nu se transforme într-o reşedinţă definitivă.
Corespunzător accepţiunii prezentate, pot fi identificate formele principale ale turismului, şi anume:
a) turism intern (domestic tourism): rezidenţii unei ţări date care călătoresc numai în interiorul acesteia;
b) turism receptor (inbound tourism): non-rezidenţii care călătoresc în ţara dată;
c) turism emiţător (outbound tourism): rezidenţii ţării date care călătoresc în alte ţări,
Aceste trei forme de bază pot fi asociate în modalităţi diferite, dând naştere altor categorii ale turismului, şi anume:
 turism interior, formă ce regrupează turismul intern şi turismul receptor;
 turism naţional, constituit din turismul intern şi turismul emiţător;
 turism internaţional, alcătuit din turismul receptor şi turismul emiţător.
În ceea ce priveşte uşurinţa turismului de a atrage turişti totul ţine de capacitatea acestui numită potenţial: potenţialul turistic ansamblu de elemente
naturale, cultural istorice şi economice care prezintă anumite posibilităţi de valorificare turistică sau o anumită funcţionalitate, adică este vorba de acele valori
a căror punere în funcţiune în scopuri turistice necesită lucrări de amenajare şi echipare, investiţii de capital şi un volum important de cheltuieli şi muncă
umană; potenţialul turistic naţional reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural al României prin componentele sale: relief, structură
geologică, condiţii climatice, ape etc., potenţialul antropic reprezintă elementele cultural istorice, tehnico-economice şi serio-demografice ale ţării noastre care
prin valoarea lor intrinsecă interesează activitatea de turism şi generează anumite fluxuri turistice.
 Vizitatorii sunt grupaţi, după rezidenţă, în vizitatori internaţionali şi vizitatori interni, fiecare categorie la
rândul ei, este divizată în turişti (cei care petrec cel puţin o noapte în locul vizitat) şi excursionişti (vizitatori de o
zi).

În privinţa călătoriei, se recunoaşte necesitatea identificării acestora în scopul evaluării comportamentului

de consum şi cheltuielilor consumatorilor. Mobilurile călătoriilor turistice sunt grupate în:

 loisir, recreere şi vacanţă(odihnă); acest mobil presupune vizitarea oraşelor, participarea la diverse
manifestări culturale şi sportive, efectuarea cumpărăturilor, plaje, cură helio-marină, participarea la
diverse sporturi (de amatori), croaziere, jocuri de noroc, odihnă, voiaje de nuntă, etc.
 vizitarea rudelor şi prietenilor; aceasta cuprinde vizitarea părinţilor, concediile în cămin (familie),
participarea a funeralii, la programe de îngrijire a invalizilor etc.
 afaceri şi motive profesionale; presupunând instalarea de echipamente, inspecţii, vânzări, şi
cumpărări în contul întreprinderilor străine, participarea la reuniuni, conferinţe şi congrese, târguri şi
expoziţii, activităţi sportive profesionale, misiuni guvernamentale, studii, cursuri de limbi străine sau
de pregătire profesională, etc.
 tratament medical; staţiuni balneare, fitness, talazoterapie, kinetoterapie, staţiuni termale şi alte tipuri
de cure şi tratamente (slăbire, înfrumuseţare).
 religie/pelerinaje; participarea la diverse evenimente religioase, pelerinaje.
 alte motive; echipajele aeronavelor şi vaselor destinate transportului public (personal însoţitor de
bord), tranzit, alte activităţi.

1.2 Delimitări conceptuale (turism şi turist);

Conform definiției date de OMT este considerat turist „orice persoană care se deplasează spre un loc
situat în afara reşedinţei obişnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei motive principale de
călătorie sunt altele decât exercitarea unei activităţi remunerate în locul vizitat.

Astfel avem următoarele categorii:

TURIST = orice persoana care se deplaseaza spre un alt loc situat in afara resedintei obisnuite pentru o perioada
mai mica de 12 luni si mai mare de 24 ore, ale carei motive principale de calatorie sunt altele decat exercitarea unei
activitati remunerate in locul vizitat.

EXCURSIONIST = orice persoana care calatoreste pentru propria placere pe o durata mai mica de 24 ore, intr-o
alta localitate decat cea de resedinta si nu exercita o ocupatie lucrativa.

CALATOR IN TRANZIT = orice persoana care tranziteaza o tara, chiar daca ramane mai mult de 24 ore, opririle
sunt de scurta durata, iar motivele sunt altele decat cele turistice.

VACANTIER = orice persoana care realizeaza o calatorie de cel putin 4 zile consecutiv.

Categorii exceptate de la turisti:

 persoanele care sosesc intr-o tara cu/ fara contract de munca pentru a exercita o activitate remunerata
 calatori in tranzit chiar daca durata depaseste 24 ore
 cei care-si stabilesc resedinta principala intr-o alta tara
 cei care au dimiciliul intr-o tara si lucreaza in tara vecina.

Termenii cu care se operează în organizarea şi desfăşurarea

activităţii de turism în România
 O altă categorie de termeni cu care se operează în turism şi utilizaţi în această lucrare sunt cei definiţi de HG
nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România, şi anume:

 Turism – ramură a economiei naţionale cu funcţii complexe, ce reuneşte un ansamblu de

bunuri şi servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor obişnuit pe o
perioadă mai mică de un an şi al căror motiv principal este altul decât exercitarea unei activităţi
remunerate la locul vizitat;
 Resurse turistice – componente ale mediului natural şi antropic care prin calităţile şi
specificul lor, sunt recunoscute, înscrise şi valorificate prin turism, în măsura în care nu sunt supuse
unui regim de protecţie integrală.
Resursele turistice pot fi:

o naturale: elemente geomorfologice, de climă, de floră şi de faună, peisaje, zăcăminte de

substanţe minerale şi alţi factori;
o antropice: monumente arheologice, situri arheologice, monumente, ansambluri şi rezervaţii
de arhitectură, monumente şi ansambluri memoriale, monumente tehnice şi de artă, muzee,
elemente de folclor şi artă populară etc.;
 Patrimoniu turistic – resursele turistice şi structurile realizate în scopul valorificării lor prin
activităţi de turism;
 Structură de primire turistică – orice construcţie şi amenajare destinată, prin proiectare şi
execuţie, cazării turiştilor, servirii mesei pentru turişti, agrementului, transportului special destinat
turiştilor, tratamentului balnear pentru turişti, împreună cu serviciile aferente.

Structurile de primire turistică includ:

o structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică: hoteluri-apartament, moteluri,

vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanţă, campinguri, camere de închiriat în locuinţe
familiale, nave fluviale şi maritime, pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice şi alte unităţi cu
funcţiuni de cazare turistică;
o structuri de primire turistică cu funcţiuni de alimentaţie publică: unităţi de alimentaţie din
incinta structurilor de primire cu funcţiuni de cazare, unităţi de alimentaţie publică situate în
staţiuni turistice, precum şi cele administrate de societăţi comerciale de turism, indiferent de
amplasament (restaurante, baruri, unităţi tip fast food, cofetării, patiserii etc.);
o structuri de primire turistică cu funcţiuni de agrement: cluburi, cazinouri, săli polivalente,
instalaţii şi dotări specifice agrementului turistic;
o structuri de primire turistică cu funcţiuni de transport:
1. transport rutier: autocare etc.;
2. transport feroviar: trenuleţe, trenuri cu cremalieră etc.;
3. transport fluvial şi maritim: vapoare etc.;
4. transport pe cablu: telecabine, teleschi etc.
o structuri de primire turistică cu funcţiuni de tratament balnear: unităţi de prestări de servicii
pentru tratament balnear, componente integrate sau arondate complexelor de turism balnear.
 Complex de turism balnear: clădiri care includ în acelaşi edificiu sau în edificii legate fizic sau
funcţional structuri de primire turistică (de cazare, alimentaţie şi tratament balnear, eventual de
agrement);
 Zonă turistică: teritoriu caracterizat printr-o concentrare de resurse turistice, care poate fi
delimitat distinct ca ofertă, organizare şi protecţie turistică;
 Zonă de recreere preurbană – suprafaţă situată în teritoriul preorăşenesc, care beneficiază de un
cadru atractiv şi dispune de dotări corespunzătoare pentru petrecerea timpului liber (în special la
sfârşit de săptămână);
 Obiectiv turistic – element al resursei turistice, individualizat şi introdus în circuitul turistic;
 Punct turistic – obiectiv turistic şi amenajările aferente necesare activităţii de primire turistică;
  Localitate turistică –aşezare urbană sau rurală cu funcţii turistice dezvoltate pe baza resurselor
specifice de care dispune;
 Staţiune turistică – localitate sau parte a unei localităţi cu funcţii turistice specifice, în care
activităţile economice susţin exclusiv realizarea produsului turistic;
 Funcţie turistică – expresia calitativă şi cantitativă a resurselor turistice; este determinată de
structura, volumul şi calităţile resurselor;
 Ofertă turistică – totalitatea serviciilor prin care este pus în valoare patrimoniul turistic, prin
utilizarea de personal specializat;
 Produs turistic – complex de bunuri materiale şi servicii concentrate într-o activitate specifică şi
oferite pachet consumului turistic;
 Pachet de servicii – combinaţie prestabilită a cel puţin două din elementele următoare: cazare,
alimentaţie, transport, tratament balnear, agrement, alte servicii reprezentând o parte semnificativă
din pachet, atunci când sunt vândute sau oferite spre vânzare la un preţ global şi atunci când aceste
prestaţii depăşesc 24 de ore.

1.3 Clasificări;
Conform Organizaţiei Mondiale a Turismului există următoarele modalităţi de clasificare, astfel: poate fi
considerata clasificare1.3, dar reprezinta și formele de turism – tema 3
1. după originea turiştilor:
1.a. turism intern, se desfăşoară în interiorul graniţelor unei ţări contribuind la formarea PIB-ului din
sectorul serviciilor;
1.b. turism internaţional, se desfăşoară în afara graniţelor ţării de provenienţă a turiştilor, contribuind
la echilibrarea balanţei de plăţi. Această formă de turism se poate subdivide în plecări ale turiştilor
autohtoni peste graniţă şi sosiri ale turiştilor străini în ţară;
2. după modalitatea de angajare a prestaţiei turistice, turismul poate fi:
2.a turism organizat, se practică în grupuri sau colective de turişti individuali;
2.b turism organizat parţial, presupune desfăşurarea unei părţi din activităţile turistice în grup, dar
oferă individului posibilitatea desfăşurării unui program liber;
2.c turism pe cont propriu, este caracterizat de deplina libertate a turistului în ceea ce priveşte
condiţiile de călătorie şi sejur.

3. după gradul de mobilitate a turistului putem vorbi de:

3.a. turism itinerant sau de circulaţie, caracterizat prin mobilitate ridicată;

3.b. turism de sejur, caracterizat prin mobilitate redusă, petrecerea vacanţei într-o singură locaţie, indiferent de
durată. Acesta poate fi, după durată, pe termen scurt, mediu şi lung sau rezidenţial:
*turismul de distanţă mică este sensibil la factorii de climă, fiind afectat de sezonalitate;
*turismul de distanţă medie, care se practică predominant în scop cultural şi curativ;
*turismul de distanţă mare, care se desfăşoară pe teritoriul unei ţări sau continent sub forma
circuitelor turistice. Această formă de turism se adresează persoanelor cu venituri ridicate,
preţurile acestui tip de serviciu fiind mari.

4. după periodicitatea de manifestare a cererii şi după modul de desfăşurare a ofertei turistice, turismul
poate fi: continuu sau permanent, sezonier şi , din punctul de vedere al particularităţilor funcţionării
infrastructurii operatorului de turism;
5. după mijloacele de transport folosite pentru călătoria turistică, formele de turism sunt: pedestru, rutier,
feroviar, naval, aerian;
6. după motivaţia călătoriei, formele de turism sunt:
 de recreere şi de agrement,
 vizite la rude şi prieteni,
 motive profesionale şi afaceri,
 deplasări oficiale, de stat,
 turism din motive medicale,
 turism religios/pelerinaje,
 turism cultural,
 de afaceri şi alte motivaţii;
 6.a turism de recreere, ce are ca scop satisfacerea trebuinţelor de recreere ale populaţiei, desfăşurându-
se în timpul liber;
6.b turism din motive medicale, este o formă veche de practicare a turismului, practicată în special de
persoane vârstnice cu posibilităţi financiare;
6.c turism cultural, are drept scop vizitarea obiectivelor turistice din ţară şi străinătate, individual sau
în grup;
6.d turism profesional (de afaceri), este practicat în interes de serviciu sau în interes individual de către
oamenii de afaceri ce desfăşoară activităţi economice şi sociale.
Din combinaţia tipurilor anterioare de turism rezultă turismul polivalent, plurimotivaţional.
7. după caracteristicile socio-economice ale turiştilor, distingem:

7.a. turism particular, privat, pentru persoanele cu venituri mari; uneori se identifică cu turismul de lux;
7.b turism social, subvenţionat, destinat persoanelor defavorizate cu venituri modeste.

Clasificarea internaţională a călătorilor( conform O.M.T. )

 CĂLĂTORI

INCLUŞI NEINCLUŞI

în statistica turismului în statistica turismului

Lucrători la
VIZITATORI
frontieră

Turişti Excursionişti Pasageri în

tranzit

Non rezidenţi Pasageri în

Nomazi
croazieră
Naţionali
(rezidenţi în Vizitatori pentru Refugiaţi

afară) o zi
Membrii
Membrii Echipaje de o zi
forţelor armate
echipajelor
Reprezentanţi
Motive
consulari

Diplomaţi
Loisir, recreere, vacanţe

Vizite la rude şi prieteni Imigranţi

temporar
Afaceri şi motive profesionale

Sănătate (tratament balneo- medical) Imigranţi

permanent
Religie, pelerinaje

Alte motive

1.3 Impactul asupra economiei

Conform studiilor efectuate de OMT, efectele turismului se pot grupa pe trei mari categorii:
 efecte asupra strategiei globale a dezvoltarii unei tari;
 efecte partiale asupra economiei nationale, respectiv asupra agentilor, sectoarelor, variabilelor si macro –
dimensiunilor fundamentale ale economiei;
 efecte externe, în domeniul socio – cultural, fizic si cel al resurselor umane, cu rezultate economice
indirecte.
Activitatea turistica are un caracter dinamic, ea modificandu-se odata cu schimbarile ce au loc in
cadrul economiei nationale.
 Orice unitate monetara ce intra în economia unei tari, a unei regiuni sau a unei statiuni de
destinatie turistica – indiferent sub ce forma a fost înregistrat acest impact (investitii, alocatii bugetare
guvernamentale, transferuri de bani din partea populatiei angajate în alte areale, sponsorizari sau
cheltuieli turistice)- stimuleaza economia, si nu doar o singura data, ci în reprize repetate.
Particularizate la specificul economiei turismului, intrarile de valori de acest gen genereaza efectul
multiplicator al cheltuielilor turistilor.
Se iau în considerare pentru determinarea efectului multiplicator trei elemente ce contribuie la masurarea
impactului economic total al unui volum determinat de cheltuieli turistice:
1. Impactul direct – masoara efectele primei runde de circuit monetar provenit de la un turist (proportia dintre
cheltuielile unui restaurant pentru procurarea materiilor prime si auxiliare necesare pregatirii preparatelor
comandate de turisti si pentru salariile personalului si unitatea monetara cheltuita de turist în acel restaurat) ;
2. Impactul indirect – masoara efectele derivate ale rundelor aditionale cauzate de recircularea unitatii monetare
initiale a turistului (procurarea bunurilor de catre firmele din alte sectoare ce au contribuit la furnizarea materiilor
prime restaurantului respectiv, necesare pentru a putea presta serviciile de alimentatie solicitate de turist) ;
3. Impactul indus – masoara efectele derivate cauzate de angajatii unei firme turistice care cheltuiesc o parte din
salariile lor în alte sectoare de afaceri (salariatii unui hotel cheltuiesc o parte din veniturile lor pentru procurarea de
articole vestimentare, pentru alimente etc.).
Astfel, impactul economic total este egal cu suma celor trei impacturi iar efectul multiplicator al
turismului (K) este calculat ca raport între impactul economic total si impactul direct.
Analiza efectului economic pozitiv al turismului asupra dezvoltarii economice în plan national sau regional
se manifesta prin valente multiple si conduce la constatarea ca exista cel putin trei efecte multiplicatoare
importante:
- efectul multiplicator al turismului (impactul pe care îl are o unitate de cheltuiala baneasca a turismului din
punct de vedere al crearii de noi venituri) ;
- efectul multiplicator al investitiilor turistice ;
- efectul multiplicator al comertului exterior (comertul invizibil al unei anumite parti a productiei de
marfuri consumate de turistii straini în zona, statiunea, localitatea vizitata).
Multiplicatorul turistic nu trebuie abordat numai ca un indicator ce evidentiaza automat sporul veniturilor,
ci si ca o reflectare a sumelor ce ies din circuitul economic prin importurile realizate pentru necesitatile turismului,
a economiilor realizate din veniturile obtinute în urma activitatilor turistice etc.
Turismul face parte din sectorul tertiar fiind legat cantitativ si calitativ de productia ramurilor din sectorul
primar si secundar, ca mare consumator al produselor alimentare, textile, constructiilor de masini, produselor
agricole etc.

Rolul turismului
1. Turismul este o ramura de interferenta ca rezultat al diversificarii activitatilor ce dau continut prestatiilor
turistice. Aceste activitati sunt prezente in structura unor multitudini de ramuri economice: transporturi,
constructii, industria alimentatiei, textile, telecomunicatii, cultura, industria lemnului, etc.
2. Turismul este o ramura de sinteze deoarece necesita intrari din alte ramuri. Are efect de antrenare si de
stimulare a productiei materiale

Rolul economic direct al turismului

a) turismul contribuie la cresterea PIB-ului si a venitului national, datorita cresterii volumului incasarilor si
realizarii de valoare adaugata.
 Pe continente: Europa – 14% din PIB; Americi ~11%; Asia si Pacific – 10%; Africa ~9%.
 Pe tari: Ins. Maldive 84%; Malta ~50%; Jamaica 54%; Spania 12%; Franta 8%; Elvetia 8%; Bulgaria 5%;
Romania 1%.
b) turismul international de receptie contribuie la reechilibrarea balantei de plati comerciale, ca urmare a cresterii
rolului incasarilor valutare rezultate din vanzarea serviciilor pe valuta si export intern.
Functie de conditiile concrete ale fiecarei tari, turismul reprezinta un export sau un import:
 bunuri si servicii pe care le consuma turistii pe durata deplasarii lor intr-o tara sunt asimilate pentru tara vizitata
cu un export;
 cheltuieli pe care le face un turist in strainatate constituie pentru tara lui de resedinta un import.
Functie de semnul soldului balantei de plati externe exista tari cu sold pozitiv, tari receptoare de turisti
(Franta, Spania, Italia, Elvetia, Grecia, Austria) si tari cu sold negativ, emitatoare de turisti (tari nordice, M.
Britanie, Japonia). In Romania: 1985 + 118 mil. $ export; 1991 + 3 mil$; 1995 – 107mil.$; 2000 – 61mil.$; 2001 –
87mil.$; 2002 – 61mil.$.
Turismul international poate fi exprimat prin totalitatea fluxurilor care i-au nastere intre bazinele (tarile) de
cerere (emitatoare) si bazinele de oferta (tari receptoare).
Bazinele de cerere sunt, de regula, tarile dezvoltate economic, care ofera locuitorilor posibilitatea
efectuarii unor calatorii internationale cu cheltuieli valutare (importatori de servicii turistice).
Bazinele de oferta sunt reprezentate de tari cu economie consolidata, dar si de tari in curs de dezvoltare.
Acestea dispun de zone cu atractii turistice deosebite, beneficiind de incasari valutare (tari cu statut de exportator).
Motivatii pentru turismul international:
 oferta de vacanta limitata a tarilor emitatoare
 absenta unor produse turistice
 cererea pentru produse turistice specifice sau unicate
 inaccesibilitatea unor produse turistice, fie din cauza preturilor ridicate, fie datorita valorificarii la export.
Fluxurile turistice pot fi structurate dupa continutul lor in 2 categorii:
I. fluxuri sunlust – sunt asociate cu turismul de soare sau cel determinat de alte conditii naturale (zapada,
resurse termale). Ele se formeaza sub incidenta preturilor si a distantelor;
II. fluxuri wonderlust – este turismul de cunoastere (cultural, participare la manifestari artistice, sportive).
Ele sunt sub incidenta calitatii ofertei si diferentierii acesteia de oferta interna.
Preferinta relativa pentru turism (pentru o anumita destinatie de vacanta) se poate determina:
a) numarul turistilor din tara (zona) X care se indreapta spre destinatia Y / populatia rezidenta a tarii (zonei) X
b) numarul turistilor din tara (zona) X care se indreapta spre destinatia Y / numarul turistilor (total) sau plecari din
tara (zona) X.
Turismul contribuie la:
◘ valorificarea unor categorii de resurse naturale si antropice care altfel nu ar putea fi valorificate, dar si
la mai buna valorificare a altora din alte domenii
◘ atenuarea dezechilibrelor inter-regionale utilizand resursele din zona, valorifica resursele de munca, pe
cele naturale, dezvolta infrastructura (turismul rural, agroturismul).

Rolul social al turismului

Turismul contribuie la:
 crearea de noi locuri de munca, aparitia de noi meserii si reducerea somajului
 refacerea capacitatii fizice si psihice a oamenilor determina cresterea productivitatii muncii.
In 2002 207mil. persoane, la nivel mondial, lucrau direct in turism
In 2006 8.5% din populatia lumii lucreaza direct in turism
Pentru 2011 260mil. persoane vor lucra in turism.
La nivel de Uniune Europeana 2006 are 8 mil. de angajati in turism.
- ca structura pe nivele de calificare:
40% - personal necalificat
42% - pregatire medie generala
8% - studii de specialitate turism
10 – 12% - studii superioare.
- activitatea are caracter sezonier, iar salariile sunt relativ scazute.

Rolul cultural educativ al turismului

 largeste orizontul de cunoastere si faciliteaza contactul turistilor cu zone cu nivel diferit de cultura si civilizatie
 turismul presupune satisfacerea unor nevoi de ordin superior
 are vocatie ecologica: spor de frumusete peisagistica, controlul dezvoltat al statiunilor, orientarea fluxurilor
turistice spre zone inedite (publicitatea), organizarea de parcuri si rezervatii, promovarea formelor de vacanta
mai putin agresive, ecoturism, turism rural. Prin aceste activitati turismul devine un factor activ al
dezvoltarii durabile.
Rolul politic al turismului
- intensificarea si diversificarea legaturilor dintre natiuni
- destinderea relatiilor internationale
- mentinerea si consolidarea pacii (practicarea turismului religios).

Deci putem spune:

 Turismul reprezinta o ramura a economiei nationale care se integreaza in sectorul tertiar (sectorul serviciilor).
El detine un rol important in viata economica si sociala, actionand ca un element dinamizator al sistemului
economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice, de reducere a decalajului inter-regional si
deasemenea actioneaza ca un element de educare si instruire. Importanta sociala poate fi pusa in evidenta prin
urmatoarele aspecte:
- Turismul contribuie la mentinerea echilibrului biologic si fiziologic al omului contemporan.
- Turismul reprezinta un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultura. Contribuie la refacerea formei de
munca, faciliteaza schimbul de idei si confruntarea de opinii care conduce la largirea orizontului cultural.
- Turismul este considerat un factor de identificare a legaturilor dintre natiuni.
Importanta economica:
- Turismul contribuie la crearea de venit.
- Turismul contribuie la ridicarea social-economica a unor zone asigurand eliminarea decalajelor inter-regionale.
- Turismul valorifica acele elemente care n-ar fi putut fi puse in valoare in cadru altei activitati (turismul nu
epuizeaza materia prima).
- Turismul reprezinta si o vocatie ecologica intru-cat in strategia dezvoltarii turistice se impun masuri de protejare a
mediului si a valorilor fundamentale a existentei umane: parcurile, Delta Dunarii, etc.
- Turismul contribuie la cresterea incasarilor valutare fara a se efectua eforturi deosebite.
Pe plan international turismul are o contributie importanta la crearea produsului mondial global (7%), iar in ceea
ce priveste exportul, turismul se situeaza pe locul 3 dupa exportul de petrol si autovehicule.

1.5. Sfere de activitate turistica

Turismul reprezintă o componentă esenţială a sectorului serviciilor destinate populaţiei, o ramură cu potenţial
foarte mare de dezvoltare.
Acesta se înscrie în sectorul terţiar al economiei naţionale, fiind constituit, în principal, din prestaţii de
servicii, ceea ce determină o dinamică ridicată, firească în condiţiile civilizaţiei contemporane. Eventual
caracteristicile...Industria turistică se caracterizează printr-o deosebită complexitate structurală, ce îmbracă multiple
forme de deservire.

Cele cinci sectoare ale industriei turismului sunt: sectorul facilitatilor de cazare (unde am inclus si sectorul
alimentatiei, dat fiind ca intre acestea doua exista o stransa legatura. În teoria turismului, pentru a desemna in
mod unitar aceste două categorii de servicii, se foloseşte termenul de ospitalitate.),

Relaţia dintre industria ospitalităţii şi industria turismului

Industria ospitalităţii Industria turismului

 Servicii de
transport
Catering pentru Servicii
instituţii sociale comerciale de
(ex: pentru cazare (ex:
spitale) hoteluri) Magazine cu
amănuntul(ex:
Alte servicii de Servicii magazine de
cazare (ex: comerciale de suveniruri)
căminele alimentaţie(ex:
studenţeşti) restaurante) Activităţi de
timp liber (ex:
parcuri
tematice)

Sursa: S. Baker, P. Bradley – Principiile operaţiunilor de la recepţia hotelului, Editura All Beck,
Bucureşti, 2002, pg.4
sectorul atractiilor (aici sunt incluse toate categoriile de obiective turistice), sectorul transporturilor,
sectorul organizatorilor de voiaje si sejururi (care se ocupa cu fabricarea si comercializarea produselor
turistice) si sectorul autoritatilor din turism (carora le revine in special sarcina de a elabora reglementarile
din domeniu, dar care au adesea un rol insemnat si in promovarea turistica). Dupa cum se poate observa din
figura, fiecare din aceste sectoare este foarte eterogen, cuprinzand o mare varietate de elemente.
Sectorul facilitatilor de Sectorul atractiilor -
cazare agrement

Hoteluri/moteluri Parcuri/gradini

Hanuri/ferme Muzee/expozitii/galerii de arta

Apartamente/vile/cabane Monumente istorice

Time sharing Baze sportive

Sate de vacanta Baze de tratament

Camping/rulote

Sectorul transporturilor

Companii aeriene

Linii maritime/ferry boat

Cai ferate

Autocaristi

Rent a car

Sectorul organizatorilor de Sectorul autoritatilor in

voiaje turism
Turoperatori Oficii nationale de turism
Agentii de voiaj Oficii regionale de turism
Organizatorii de conferinte si Oficii locale de turism
alte evenimente
Asociatii de turism
Centrale de rezervare

Cele cinci sectoare ale industriei turistice (adaptare dupa V. Middleton)

In primul rand, se poate observa ca in unele sectoare activeaza in principal organizatii cu scop lucrativ, care
desfasoara activitati comerciale, iar in altele organizatii non-profit (cu precadere in sectorul atractiilor). Problema
care se pune in legatura cu acest aspect este urmatoarea: desi entitatile non-profit sunt de regula cele care atrag
vizitatorii la o destinatie (este vorba de muzee, monumente istorice, monumente arhitectonice, case memoriale,
monumente ale naturii), totusi entitatile comerciale sunt cele care obtin cel mai mare profit de pe urma acestor
vizitatori (hoteluri, restaurante, transportatori etc.). Repartitia veniturilor din turism intre cele doua tipuri de
sectoare este asadar “inechitabila”. In aceste conditii, una din preocuparile autoritatilor trebuie sa fie redirectionarea
unei parti din aceste venituri catre entitatile non-profit (folosind diverse parghii, cum ar fi de exemplu fiscalitatea),
in scopul intretinerii si conservarii calitatii lor. Acest lucru este si in interesul entitatilor comerciale: daca
obiectivele turistice de la destinatie se deterioreaza din cauza intretinerii necorespunzatoare, isi pierd atractivitatea,
fapt care duce la diminuarea fluxurilor de turisti, deci si a veniturilor prestatarilor turistici.
 Cea de-a doua remarca priveste valoarea si utilitatea marketingului pentru componentele necomerciale ale
industriei turistice. Daca la inceput se considera indeobste ca numai entitatile cu scop lucrativ au nevoie de
marketing si de promovare, ulterior (odata cu anii ’80) a inceput sa fie recunoscuta importanta utilizarii tehnicilor
de marketing profesioniste pentru promovarea unui obiectiv turistic precum un muzeu, un castel sau o gradina
botanica.
In sfarsit, a treia observatie care se desprinde studiind figura 1.1 priveste faptul ca in fenomenul turistic nu
sunt implicate doar organizatii strict specializate in turism si calatorii, ci si entitati care si-ar putea dovedi utilitatea
chiar daca industria turismului nu ar exista. De exemplu, unitatile de alimentatie publica sau mijloacele de transport
in comun de la o destinatie sunt folosite si de localnici, nu numai de vizitatori. Din acest motiv, este dificila
delimitarea precisa a industriei turistice si a pietei turistice, precum si evaluarea beneficiilor aduse de turism intr-o
tara sau intr-o regiune
Exprimat in general prin ansamblul activitatilor, relatiilor si masurilor determinate de organizarea si
desfasurarea calatoriilor de agrement sau in alte scopuri, turismul se manifesta ca un fenomen economico-
social complex, rezultat din integrarea mai multor ramuri distincte ale economiei respectiv activitatea din hoteluri
si restaurante, transporturi, agentii de voiaj etc., domenii care sunt angajate direct si in principal in servirea
turistilor precum si domenii implicate intr-o mai mica masura si indirect in aceasta privinta cum ar fi:
telecomunicatii, cultura si arta, sport, sanatate si altele.
Datorita gamei largi si eterogene a serviciilor ce intra in continutul activitatii de turism, trasaturilor comune
cu celelalte componente ale tertiarului, tendintelor de evolutie, modificarilor sub impactul acelorasi grupe de
factori, turismul apartine structural sferei sectorului tertiar.
Ca parte integranta a sectorului serviciilor, turismul are o serie de trasaturi comune cu cele ale celorlalte
ramuri ale acestuia, dar se si individualizeaza prin specificitatea si complexitatea continutului sau, prin formele de
concretizare si tendintele de evolutie.
Prin dimensiunile atinse de dezvoltarea turismului in zilele noastre, a volumului de activitate si a numarului
de personal angajat direct in industria turistica, acest sector economic de prestari de servicii rivalizeaza cu nivelul si
proportiile multor ramuri ale economiei nationale. In acelasi timp, se poate aprecia ca industria turistica constituie
un model tipic al sectorului economic al serviciilor.

Eterogenitatea serviciilor ce dau continut produsului turistic, complexitatea si diversitatea acestora

genereaza numeroase probleme in abordarea unitara a ofertei, in evaluarea importantei fiecarei componente, in
elaborarea unor standarde de structura si calitate. Apare astfel necesitatea unor grupari ale serviciilor in categorii
omogene, usor de identificat, localizat si comparat.
A. Astfel, activitatile inglobate in continutul prestatiei turistice se pot structura in:
- servicii legate de organizarea voiajului care sunt constituite in cea mai mare parte din prestatiile oferite
de companiile de transport; ele privesc facilitatile si comoditatile de organizare a calatoriei, calitatea lor
determinind optiunea turistului pentru un anumit mijloc de transport sau tip de aranjament. Tot aici sunt
incluse serviciile de publicitate turistica, precum si alte servicii prestate de agentiile de voiaj;
- serviciile de sejur sunt mai complexe, ele vizeaza satisfacerea necesitatilor cotidiene ale turistului si
asigurarea conditiilor de agrement.
B. In raport cu importanta fata de mobilul calatoriei si motivatia cererii serviciile turistice pot fi:
- de baza: transport, cazare, alimentatie, tratament sau orice alta activitate, ce reprezinta motivatia de
baza a calatoriei, ca: vinatoare, hipism, schi etc.
- complementare ori suplimentare: informatii, activitati cultural-sportive, inchirieri de obiecte s.a.
In general ponderea cea mai mare o detin serviciile de alimentatie si cazare, urmate de cele de transport si
de agrement.
C. Dupa natura si forma de manifestare a cererii se intilnesc:
- servicii ferme (transport, cazare, programe cultural-artistice etc.), angajate anterior desfasurarii
consumului turistic prin intermediul agentilor de specialitate.
- servicii spontane-solicitate in momentul in care turistul ia contact cu oferta. Caracterul spontan este
specific prestatiilor suplimentare, dar se poate intilni si pentru prestatiile de baza in situatia turistului pe
cont propriu.
D. In functie de modalitatile de plata sau relatiile financiare angajate intre prestatori si beneficiari,
serviciile pot fi:
- platite (majoritatea serviciilor), aceasta realizindu-se anterior prestatiei, simultan sau posterior acesteia.
- gratuite sau sub forma unor facilitati, costul lor fiind suportat din cheltuielile generale ale
organizatorilor de turism (servicii de publicitate, de intermediere, comision) si avind drept scop
stimularea circulatiei turistice, asigurarea accesului larg la turism al unor categorii de solicitanti.
 E. Dupa natura lor se poate face delimitare intre:
- serviciile specifice-generate de desfasurarea propriu-zisa a activitatii turistice.
- serviciile nespecifice-rezultat al existentei unei infrastructuri economico-sociale generale, care se
adreseaza in egala masura turistilor si rezidentilor (transport in comun, telecomunicatii, reparatii-
intretinere, cultural-artistice etc.).
F. Alte servicii turistice se mai pot structura dupa aria de localizare a prestarii lor, dupa forma de
prezentare, dupa caracterul lor, dupa formele de turism si modalitatile angajarii prestatiei, in raport cu natura
prestatorilor etc. Toate aceste completeaza imaginea bogatiei si varietatii structurale a prestatiei turistice si
sugereaza totodata directii si posibilitati de dezvoltare.
Indiferent de destinatarul lor, serviciile cunosc un proces de diversificare rezultat al preocuparilor
organizatorilor de turism de stimulare a cererii, de realizare a unui nivel superior al satisfacerii nevoilor
consumatorilor. Calitatea serviciilor, dar mai ales varietatea lor, reprezinta mijloace importante in asigurarea
competitivitatii produselor turistice, atit pe piata interna cit si pe cea internationala. Totodata, diversificarea
prestatiilor se inscrie intre solutiile principale de perfectionare in domeniul turismului cu influenta directa asupra
cresterii eficientei si atenuarii caracterului sezonier al activitatii. Ea se asociaza eforturilor de imbogatire a
continutului ofertei si de ridicare a calitatii acesteia.
Intre caile de diversificare a serviciilor turistice putem aminti: antrenarea in circuitul turistic a uno zone si
alcatuirea unor programe mai variate, multiplicarea actiunilor oferite turistilor in legatura cu fiecare dintre serviciile
de baza prestate, sporirea formelor de agrement si a serviciilor complementare.
O contributie importanta in cresterea calitatii activitatii turistice si diversificarea serviciilor revine ridicarii
calificarii lucratorilor din acest sector, sporirii atentiei si solicitudinii lor fata de dorintele turistilor, precum si
publicitatii turistice.
In ordinea derularii lor, serviciile de baza incep cu organizarea si realizarea transporturilor. Acestea cuprind
transportul propriu-zis, servicii oferite pe timpul calatoriei ( transferuri, transportul bagajelor, servirea mesei,
rezervari s.a.), iar pentru deplasarile cu mijloace proprii – servicii de intretinerea si repararea acestora.
Serviciile de transport difera in functie de mijlocul utilizat (tren, avion, vapor, autocar, autoturism). In
practica turistica exista o diversitate de aranjamente, rezultate din utilizarea unui singur mijloc de transport sau din
combinare mai multora, din apelarea la curse obisnuite sau speciale, realizate de companiile de transport sau direct
de agentiile de voiaj, la tarife normale sau beneficiind de reduceri.
In ultima perioada de timp, datorita dezvoltarii turismului s-au inregistrat in domeniul transportului o serie
de imbunatatiri cum ar fi: cresterea vitezei de deplasare, existenta unor noi rute de calatorie, modernizarea
mijloacelor de transport si concomitent a avut loc o largire a gamei de servii oferite in timpul deplasarii si in
legatura cu aceasta.
Serviciile de cazare se refera la asigurarea conditiilor necesare pentru odihna turistilor in vederea raminerii
lor un timp cit mai indelungat la locul de destinatie. Crearea celor mai bune conditii turistilor presupune existenta
unor mijloace de cazare adecvate avind dotarile necesare pentru a asigura confortul si implicit satisfacerea
clientilor. Tot in structura serviciilor de cazare se includ de asemenea prestatiile suplimentare oferite de unitatile
hoteliere pe durata sejurului turistilor.
Toate unitatile hoteliere urmaresc o diversificare si o imbunatatire a serviciilor de cazare in vederea
adaptarii la cerintele variate ale turistilor referitor la: pret, grad de confort, modalitati de gazduire.
Serviciile de alimentatie au ca scop satisfacerea nevoilor de hrana ale turistilor. Ele se dezvolta in relatie
cu capacitatile de cazare sau independent de acestea. Si in cazul acestor servicii se urmareste largirea gamei de
prestatii suplimentare si o crestere a nivelului calitatii.
Serviciile de agrement sunt considerate ca facind parte din categoria prestatiilor de baza doar de unii
specialisti. Ele sunt menite sa asigure o petrecere placuta, agreabila a timpului de vacanta si includ o paleta larga de
activitati cu caracter distractiv-recreativ in functie de forma de turism practicata sau de zona turistica. Unii autori le
considera ca fiind elementul fundamental in satisfacerea turistilor capatind un rol tot mai important in structura
consumurilor turistice.
Serviciile suplimentare, avind o contributie tot mai mare in ceea ce priveste succesul actiunilor turistice,
sunt chemate sa sporeasca confortul vacantei, sa stimuleze odihna activa, recreerea, distractia. In general, ele au o
pondere modesta in structura consumului turistic si un rol auxiliar dar cu toate acestea reprezinta o sursa deloc de
neglijat de crestere a incasarilor.
Serviciile suplimentare se prezinta intr-o gama foarte variata, ele putind fi asociate unor servicii de baza
sau putind fi independente.
Cele mai importante grupe de servicii suplimentare sunt:
- de informare a turistilor
- de intermediere (inchirieri, rezervari)
 - cu caracter special (congrese, tirguri, expozitii, festivaluri)
- cultural-artistice
- sportive
- financiare
- diverse
Unele dintre acestea sunt cunoscute cu anticipatie de catre turist, intrind in continutul si costul initial al
prestatiei insa cele mai multe dintre ele sunt aduse la cunostinta turistului numai la destinatie, consumul raminind la
alegerea lui, plata efectuindu-se separat pe masura solicitarii lor.
Serviciile de informare intervin in perioada de pregatire si angajare a prestatiei turistice si au un rol
determinant in formarea si concretizarea deciziei de cumparare. Scopul lor este de a oferi toate informatiile
necesare turistului pentru o cunoastere rapida, complexa, de calitate a tuturo aspectelor legate de deplasare si sejur.
Mai mult chiar, aceste servicii de informare trebuie sa indeplineasca si functia de sfetnic al turistului in optiunea
pentru programele de divertisment sau alte activitati.
Serviciile de informare se realizeaza prin mijloacele clasice ale publicitatii scrise (afise, pliante, brosuri,
cataloage) sau orale (anunturi, consilierea turistilor) si intra cu precadere in atributiile agentiilor de voiaj si
touroperatorilor.
Serviciile de intermediere sunt constituite, in principal, din cele de rezervare de locuri (in unitatile
hoteliere, mijloace de transport, la diverse manifestari cultural-artistice etc.) si cele de inchiriere a unor obiecte de
inventar pentru cresterea confortului calatoriei sau pentru distractie (aparatura de gimnastica, echipament si
material sportiv, jocuri etc.) Tot aici sunt incluse si reparatiile, servicii de comosion s.a.
O importanta deosebita au capatat in ultimul timp serviciile de rezervare prin introducerea si promovarea
pe scara larga a sistemelor de rezervare computerizata care permit informarea, rezervarea si achizitionarea rapida a
locului (in mijloacele de cazare si in cele de transport) si eventual, a unui pachet minim de alte servicii. De mare
interes se bucura, in rindul turistilor, serviciile de inchiriere a automobilelor (rent a car).
Serviciile cultural-artistice au aparut din perspectiva rolului recreativ-distractiv si educativ al turismului.
Acestea au ca scop o petrecere placuta, agreabila a timpului turistului pe perioada sejurului avind si o contributie la
imbogatirea cunostintelor acestuia, stimulind initiativa, indeminarea si talentul acestuia. Existind o oferta cultural-
artistica foarte variata, totusi, cele mai importante servicii de acest gen ar fi:
- participarea la diverse spectacole sau evenimente cultural-artistice;
- vizite la case memoriale, muzee, galerii de arta, expozitii;
- vizitarea unor obiective istorice, culturale, stiintifice;
- intilniri cu personalitati din domeniul culturii, artei, stiintei;
- organizarea de excursii in imprejurimile statiunilor;
- organizare de concursuri pe diferite teme sau de indeminare, dans, frumusete, orientare turistica.
Trebuie sa mentionam faptul ca in ultima vreme organizarea programelor tematice a capatat o frecventa tot mai
mare si o diversificare a subiectelor abordate avind astfel un rol formativ-educativ deosebit in ceea ce-i priveste
pe elevi si studenti, completindu-le cunostintele teoretice.
Acest tip de servicii sunt organizate de institutii specializate independent sau in corelatie cu cele turistice
sau doar de catre acestea din urma. De retinut faptul ca aceste activitati, fiind niste servicii suplimentare, nu trebuie
sa afecteze motivatia principala a vacantei.
Serviciile sportive vin sa completeze formele consacrate ale agrementului si au in vedere asigurarea
conditiilor necesare unei odihne active. Aceste prestatii sunt intr-o gama variata (alpinism, schi, patinaj,
natatie, echitatie, jocuri sportive) si se diferentiaza in functie de pregatirea turistilor putind fi de asistenta
sau supraveghere (pentru cei cu experienta) sau de initiere (pentru incepatori).
Existenta unor astfel de servicii impune existenta unor dotari adecvate (sali si terenuri de sport, piscine si
bazine de inot, pirtii de schi, centre de echitatie si alte obiective cu destinatie sportiva), a unor puncte de inchiriere
a materialelor sportive si nu in ultimul rind existenta unui personal cu pregatire de specialitate.
Serviciile avind caracter special sunt determinate de natura particulara a turismului si/sau se asociaza
unor forme mai deosebite de manifestare a acestuia. Printre cele mai importante se numara:
- servicii traditionale proprii turismului (ghid, animator);
- servicii generate de forme specifice de turism (organizarea de partide de vinatoare, de festivaluri,
tirguri, expozitii);
- servicii de ingrijire a copiilor, persoanelor cu handicap, animalelor proprietate a turistilor;
- servicii de asigurare a securitatii turistului si de salvare in caz de pericol etc.

In cadrul acestei categorii de servicii cu caracter special, cel de ghid are o semnificatie aparte, fiind
considerat frecvent elementul de legatura intre prestatorii de servicii si turist. Trebuind sa indeplineasca simultan
rolul de conducator al grupului, prezentator al obiectivelor turistice, uneori chiar si de animator, ghidul trebuie sa
fie un bun profesionist, un om de cultura, o gazda amabila si un excelent organizator.
Serviciile de cura sau tratament balneo-medical pot fi considerate ca facind parte din clasa serviciilor
suplimentare doar in cazul in care turistul isi completeaza sejurul intr-o statiune cu efectuarea unor tratamente
simple cum ar fi: gimnastica, kinetoterapie, aerosoli, cure de ape minerale, avind caracter preventiv.
Serviciile financiare se refera, in principal la cele de asigurare a turistului, acoperind o gama larga de
situatii, de la starea de sanatate la pierderea banilor sau bagajelor, precum si la diverse tranzactii (sisteme de plata,
operatiuni bancare, schimb valutar) si alte facilitati (reduceri de tarife, servicii pe baza de abonament, credite s.a.)
O diversificare a gamei serviciilor, de baza si suplimentare, oferite turistilor si de asemenea o imbunatatire
a calitatii acestora va avea ca efect pozitiv o intensificare a circulatiei turistice ducind astfel la mai buna utilizare a
bazei tehnico-materiale si fortei de munca ceea ce in final va spori eficienta intregii activitati. Trebuie mentionat un
fapt deloc de neglijat si anume ca serviciile suplimentare au o contributie deosebita la prelungirea sejurului
turistilor si a cresterii incasarilor medii/zi-turist.