Luceafărul lui Eminescu este un poem romantic prin:

- tema condiţiei omului de geniu; -relaţia geniu-societate; -alternarea planului terestru cu cel
cosmic; -amestecul speciilor (meditaţie, elegie, idilă, pastel).

- sursele de inspiraţie populare şi filosofice;

- motive literare romantice: motivul incompatibilităţii (Luceafărul şi fata de împărat aparţin unor
lumi diferite), marea călătorie a Luceafărului printre sferele cereşti, noaptea, castelul, luna, stelele,
codrul, florile de tei, marea etc.;

- antiteza, ca procedeu romantic: Luceafărul coboară pe pământ în două ipostaze : angelică,

O, eşti frumos cum numa-n vis

Un înger se arată

şi demonică: O, eşti frumos cum numa-n vis / Un demon se arată.