Progresul omului – regresul naturii

"Cred că mediul înconjurător ar trebui inclus în chestiunile care ţin de securitatea naţională.
Apărarea resurselor noastre este la fel de importantă ca şi apărarea graniţelor.
În caz contrar, ce ar mai rămane de apărat?"
- Robert Redford
Dezvoltarea durabilă reprezintă realizarea unei calităţi mai bune a vieţii în prezent fără a
compromite şansa generaţiilor viitoare la un trai cât mai bun. Aceasta înseamnă realizarea unui
echilibru între dezvoltarea economică, cea socială şi protecţia mediului înconjurător. Conform
viziunii dezvoltării durabile, progresul integrează obiective imediate şi pe termen lung, acţiuni
locale şi globale, probleme economice şi de mediu, toate fiind inseparabile. Dezvoltarea durabilă
urmăreşte şi încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea deciziilor în orice situaţie în
care se regăseşte un raport de tipul om/mediu, fie că e vorba de mediul înconjurător, economic sau
social.
Definiţia dezvoltării durabile cel mai des uzitată aparţine lui Lester Brown: „Dezvoltarea
Durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite
posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi".
Strategia de mediu pentru anii 2014-2023 ne spune că Protecţia mediului constituie o problemă de o
importanţă globală, care trebuie să devină o prioritate naţională, deoarece vizează în mod direct
condiţiile de viaţă şi sănătatea populaţiei, realizarea intereselor economice, precum şi capacităţile de
dezvoltare durabilă a societăţii.
Existenţa unui mediu curat contribuie incontestabil la asigurarea drepturilor fundamentale ale
omului prevăzute de Constituţia Republicii Moldova: dreptul la viaţă şi dreptul la sănătatea fizică şi
morală. Aceasta implică păstrarea calităţii principalelor componente ale mediului (a aerului, apei,
solului, florei şi faunei), în condiţiile unei dezvoltări durabile.
Astfel, una din direcțiile de acțiune a Strategiei de mediu este îmbunătăţirea şi eficientizarea
instrumentelor fiscale şi economice în domeniul protecţiei mediului. Reieşind din faptul că rolul
sistemului actual de plăţi pentru poluarea mediului este limitat în ceea ce priveşte generarea
veniturilor pentru fondurile ecologice, este necesară o reformă cuprinzătoare a sistemului. Astfel,
sub incidența acestei dericții intră și producătorii de echipamente electrice și electronice, prin
crearea mecanismelor economice necesare la implementarea principiului de răspundere extinsă a
producătorului, cum ar fi sistemul-depozit, ce constă în fabricarea ambalajelor corespunzătoare unor
reutilizări multiple, şi garanţia financiară, ce prevede transferarea de către producătorii de
echipamente electrice şi electronice şi de substanţe chimice introduse pe piaţa naţională la un cont
special (de exemplu, contul Fondului Ecologic) a unei sume echivalente costului operaţiunilor de
colectare, reciclare, tratare, valorificare şi eliminare a deşeurilor produse de acestea, iar în cazul în
care producătorul realizează aceste activităţi, suma se restituie. De asemenea, urmează a fi introdus
şi mecanismul de creare a fondului propriu de operare pentru operatorii care gestionează depozite de
deşeuri, asigurîndu-se astfel mijloacele necesare pentru închiderea şi monitorizarea postînchidere a
depozitului de deşeuri.
Concomitent, pe parcursul ultimilor ani, sînt identificate probleme majore în gestionarea
mercurului, a articolelor cu conţinut de mercur, a altor metale grele, precum şi a substanţelor
necunoscute, care se conțin în majoritatea DEER, acestea fiind depistate la cetăţenii Republicii
Moldova şi/sau pe teritoriul ţării. Astfe, printre cele mai mari probleme identificate de Strategie,
care se atribuie și problemei deșeurilor electrice sunt :
Probleme identificate:
1) stocarea/depozitarea deşeurilor în locuri necorespunzătoare, nerespectarea cerinţelor ecologice,
numărul mare de depozite şi gunoişti neautorizate, care nu corespund cerinţelor;
2) insuficienţa infrastructurii, serviciilor şi a capacităţilor de gestionare a deşeurilor;
3) lipsa sistemelor integrate de gestionare a deşeurilor ce conțin substanţe chimice periculoase,
conform cerinţelor internaţionale;
4) lipsa clasificărilor conform standardelor internaţionale a deşeurilor electrice;
5) lipsa responsabilităţii din partea autorităţilor publice locale pentru soluţionarea problemelor
managementului deşeurilor la nivel local.
În acest sens, direcțiile de acțiune ale Strategiei vor acorda o atenţie specială deşeurilor provenite
din substanţele chimice periculoase, precum şi deşeurilor de echipamente, articole şi utilaj cu
conţinut de substanţe şi amestecuri chimice periculoase.
Poluarea cu DEEE-uri este una din cele mai mari preocupări la nivel global. Societatea
informațională indiscutabil oferă multiple avantaje care de altfel au devenit practic indispensabile.
Cu toate acestea, revoluția informațională implică și o creștere exponențială a consumului de
tehnologii, respectiv şi a generări mereu în creștere de deșeuri electronice. Nu suntem în măsură să
influențăm cantitatea acestor deşeuri, dar putem în schimb să le reintroducem de fiecare dată în
circuitul economic din momentul în care devin deșeuri prin colectare şi reciclare!
Deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) reprezintă fluxul de deşeuri cu cea
mai rapidă creştere atât pe plan naţional cât şi internaţional. Astfel, dacă în 2005 în Europa se
produceau circa 9 milioane de tone DEEE, datele estimative arată că, până în 2020, cantitatea
generată va depăşi 12 milioane de tone. Din 2015 până în 2017, agenţia care prestează servicii de
colectare a deşeurilor electronice din Chişinău a reciclat peste 24 de tone, dar de atunci s-au scurs
încă 2 ani și această colectare a avut loc doar în capitală, ceia ce trebuie sa ne facă să ne gîndim.
Semnul (tomberonul tăiat) îl intâlnim în toate manualele de utilizare a unui echipament electric sau
electrocasnic nou. Dar cine are rabdare să parcurgă aceste manuale până la capăt, în încercarea de a
descifra toate tainele noii “jucării” achiziţionate?
Ce sunt deşeurile electrice – DEEE…
E bine să ştim că DEEE înseamnă Deşeuri de Echipamente Electrice şi Electronice, adică
televizoare, frigidere, maşini de spălat, cuptoare cu microunde, aspiratoare, computere, imprimante,
monitoare, telefoane mobile, chiar şi becuri şi tuburi fluorescente (neoane). În general, orice
echipament a cărui funcţionare necesită energie electrică, devine deşeu atunci când se strică sau pur
şi simplu nu ne mai e de folos. Pe scurt: orice “se bagă în priză” sau funcţionează cu baterii.
Legiuitorul definește echipamentele electrice și electronice (EEE) drept acele echipamente a
căror funcționare corespunzătoare depinde de curenți electrici sau cîmpuri electromagnetice și
echipamente de generare, transport și de măsurare a acestor curenți și cîmpuri și proiectate pentru a
fi utilizate la o tensiune mai mică sau egală cu 1.000 volți curent alternativ sau 1.500 volți curent
continuu;
Una din problemele cu care se confruntă Republica Moldova, inclusiv şi municipiul Chişinău
și care rămâne a fi nesoluționată până la moment, este gestionarea incorectă a deșeurilor, în special,
a celor de echipamente electrice și electronice (DEEE-uri) și a bateriilor portabile uzate, denumite în
continuare “e-Deșeuri”. Din lipsă de informare și conștientizare, o mare parte a populației continuă
să depoziteze/arunce aceste deșeuri periculoase împreună cu restul deșeurilor menajere. În
consecință, substanțele toxice conținute în e-Deșeuri (mercur, plumb, nichel, cadmiu, litiu, etc.)
ajung în sol și ape, iar apoi prin contaminare, afectează negativ mediul ambiant. În final, au de
suferit oamenii de pe urma consumului de produse poluate, afectându-și de multe ori ireversibil
sănătatea, din moment ce metalele conținute în DEEE-uri și baterii provoacă alergii, sterilitate,
pierderi de memorie, boli de inimă, cancer, etc.
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind
colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul se referă la
materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor, a
mediului, sau aspectului unui habitat. Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor
2
resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât și
lichide sau gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive), necesitând metode de
tratare specifice fie cărora.
Terra, planeta care spunem că-i a noastră ne asigură condiţiile necesare vieţii. Neştiinţa şi
nepăsarea umană au acţionat asupra Pământului, acum întreaga omenire trebuie să acţioneze cât mai
rapid pentru ca viaţa pe Pământ să poată exista. Obiectivul strategic al omenirii este asigurarea
continuităţii umane, fără epuizarea resurselor şi regenerarea ecositemelor. În acest context, este
absolut necesară intregrarea obiectivelor economice cu cele ecologice şi de protecţie a mediului.
Deşeurile, rezultatul inevitabil al activităţii umane constituie o problemă de actualitate datorită
creşterii cantitative şi diversificării; degradarea lor reprezintă un pericol pentru mediul înconjurător
şi pentru sănătatea populaţiei. Impactul pe care deşeurile le au asupra sănătăţii omenirii şi mediului:
- se pot produce îmbolnăviri datorită rozătoarelor şi insectelor existente în punctele de
prelucrare deschise din zonele populate; acestea fiind accentuate şi de ridicarea neregulată a
deşeurilor;
- se pot produce îmbolnăviri determinate de apa de băut contaminată, în special în cazul
populaţiei situate în vecinătatea rampelor de gunoi;
- emană mirosuri grele în special în punctele de precolectare a deşeurilor şi în apropierea
depozitelor, precum şi în timpul colectării deşeurilor;
- se pot produce diverse accidente şi îmbolnăviri mai ales în rândul copiilor care se jocă în
preajma depozitelor nepăzite;
- deoarece nu este interzisă folosirea suprafeţelor agricole din preajma depozitelor de
reziduuri, substanţele dăunătoare ajung prin intermediul lanţului trofic în corpul uman.
Acest fapt impune actualizarea practicilor privind managementul deşeurilor. Dacă nu acţionăm
eficient apa, aerul, solul şi sănătatea oamenilor va fi serios afectată.
Colectarea selectivă şi reciclarea Deşeurilor de Echipamente Electrice şi Electronice (DEEE)
este de o reală importanţă, dat fiind caracterul nociv al acestora: de 10 ori mai mare decât cel al
deşeurilor menajere.
DEEE conţin:
- metale grele (Hg, Cd, Pb) ce poluează apa şi solul;
- gaze toxice (freon) care eliminate în aer au efecte nocive;
- materiale non-biodegradabile (plastic, sticlă, metale) care şi în cantităţi mici pot polua solul şi apa.
1. În fiecare an, la nivel global, sunt puse în circulaţie aproximativ 1 miliard de telefoane mobile și
300 de milioane de computere;
2. Reciclarea unui milion de laptop-uri economisește energia echivalentă cu energia electrică
utilizată de peste 3.500 de locuințe din SUA într-un an;
3. Anual, americanii aruncă telefoane care conțin materiale valoroase precum aur şi argint în valoare
totală de 60 milioane de dolari;
4. Se estimează că 1 tonă de plăci conține de până la 800 ori mai mult aur și de 30-40 de ori mai
mult cupru decât o tonă metrică de minereu extras;
5. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, aproximativ 20-50 milioane tone metrice de deșeuri
electronice sunt aruncate la nivel global în fiecare an;
6. În America. e-deșeurile reprezintă 2% din total gunoi din depozitele de deșeuri, şi 70% din totalul
deșeurilor toxice;
7. Se estimează că cantitatea de deșeuri electronice la nivel global, va crește cu 8% anual.
Aproximativ 80% din deșeurile electronice generate în S.U.A. sunt exportat în Asia, un flux
comercial care este o sursă de controverse considerabile.
Stocarea neadecvată, produce efecte negative iar distrugerea prin procedee neadecvate
cauzează apariţia emisiilor nocive şi a reziduurilor foarte concentrate şi poluante. Un tub catodic al

3
unui televizor poluează 50 de metri pătraţi de sol timp de 30 de ani. O baterie uzată, aruncată la
coşul de gunoi şi ajunsă apoi la groapa de gunoi, poate polua 1m pătrat de pământ şi 10 l de apă.
DEEE nu-şi au locul în depozite ci trebuie colectate separat şi reciclate prin facilităţi adecvate
şi specializate de dezmembrare. Spaţiile destinate pentru recoltarea DEEE trebuie amenajate
corespunzător: suprafeţe betonate, containare speciale, fiind apoi transferate la centrele de reciclare
unde sunt dezasamblate în condiţii de siguranţă. Depozitarea DEEE în gropile de gunoi duce la
poluarea chimica a solului contituând o puternică sursă de răspândire a unor produşi chimici toxici
care pot fi concentraţi de diferite organisme pe toată lungimea lanţurilor tofice. Impactul depozitării
în gropile de gunoi se poate descrie astfel.
Consecinţele poluării constă în special, în degradarea avansată a solului fapt ce crează mari
dificultăţi privind reintegrarea acestuia în circuitul agricol.
Pericolul migrării substanţelor poluante din sol în apele subterare sau în cele de suprafaţă şi
ulterior în culturi este extrem de mare datorită acumulării acestor substanţe în organismele vegetale
şi animale şi în final în organismul uman, ca ultimă verigă a lanţurilor trofice. Calitatea solului a fost
degradată prin utilizarea în mod iraţional a unor metode care ar fi trebuit să trateze si să
îmbunatăţească calitatea acestuia. Utilizarea îngrăşămintelor, a pesticidelor, depozitarea
necorespunzătoare a DEE-urilor, la care se adaugă irigarea necorespunzătoare şi eroziunea au făcut
ca solul să fie supus unei intense poluări.
Solul este poluat ca şi celelalte elemente ale mediului, dar se reface tot mai greu în comparaţie
cu apa şi aerul, deoarece procesele de autoepurare sunt mult mai lente.
Mediul inconjurator reprezinta un element esentialal existentei umane si reprezinta rezultatul
interferentelor unor elemente naturale–sol, aer,apa, clima, biosfera- cu elemente create prin
activitatea umana. Toate acestea interactioneaza si influenteaza conditiile existentiale si posibilitatile
de dezvoltare viitoare a societatii. Orice activitate umana si implicit existenta individului este
deneconceput in afara mediului. De aceea, calitatea in ansamblu a acestuia, precum si a fiecarei
componente a sa in parte, isi pun amprenta asupra nivelului existentei si evolutiei indivizilor.
În Republica Moldova, problema stocării și reciclării deșeurilor este una foarte mare, iar pașii ce
se fac spre rezolvarea acesteia sunt foarte mici și îndelungați, problema luând, cu fiecare an o
amploare tot mai mare.
În acest sens, Uniunea Europeană a impus un Plan Național de Acțiuni Republicii Moldova.
Acest plan constă în 18 acțiuni în domeniul gestiunii deșeurilor și a substanțelor chimice,pe care țara
noastră trebuie să le realizeze. Obiectivul acestui Plan constă în crearea sistemelor integrate de
gestionare a deşeurilor şi substanţelor chimice, care ar contribui la reducerea cu 30% a cantităţii de
deşeuri depozitate şi creşterea cu 20% a ratei de reciclare pînă în anul 2023. Printre acțiuni se
numără extinderea serviciilor de salubrizare, extinderea sistemelor de colectare selectivă la sursă,
inventarierea articolelor şi produselor cu conţinut de mercur şi compuşii acestuia, evacuarea şi
distrugerea deşeurilor de pesticide, și altele. Câte a realizat Moldova? Dintr-un motiv sau altul, au
fost implementate doar șapte dintre aceste acțiuni, la un nivel care nu este suficient de reglementat,
monitorizat, și respectiv, care nu va duce la rezultatele puse drept scop.
Din cauza că nu au implementat în termenii stabiliți strategia de gestionare și din cauza
neprofesionalismului și lipsei de responsabilitate, acoperirea cu servicii de salubrizare este de 60 %
la orașe și de doar 6 % în localitățile rurale. Deși trebuia să fie creat un sistem integrat de gestiune a
deșeurilor conform „ierarhiei deșeurilor” bazat pe un mecanism complex, autoritățile noastre nu au
ținut cont nici de această cerință. În ultimii ani au fost cheltuite peste 170 de milioane de lei pentru
programul de colectare și distrugere a deșeurilor. Pare o sumă mare, însă reprezintă doar 27% din
mijloacele planificate în acest scop.
Într-un singur an, pe teritoriul Moldovei au fost generate 4 milioane de tone de deșeuri, dintre
care doar 600.000 au fost utilizate, un milion – nimicite sau scoase la gunoiști și peste 1,5 milioane
de tone de deșeuri au rămas în stoc pe teritoriul unităților producătoare de deșeuri. Cantitățile
4
enorme de deșeuri eliminate la gunoiști denotă o situație ecologică alarmantă. 99,7% sau 1.147 de
gunoiști situate în mediul urban și cel rural nu corespund cerințelor legislației de mediu, adică: nu
sunt autorizate, funcționează în lipsa avizului expertizei ecologice de stat și avizului sanitaro-
epidemiologic, nefiind creată o infrastructură de depozite de deșeuri clasificate conform categoriilor
prevăzute în Directiva comunitară privind depozitele de deșeuri.
Până acum țara noastră nu are un centru național de gestiune a deșeurilor electrice și
electronice. Aceeași situație o atestăm și în ceea ce privește deșeurile toxice. Potrivit unui studiu,
anual, pe teritoriul țării s-ar putea colecta o cantitate de circa 445 de tone de deșeuri cu conținut de
mercur, care sunt foarte toxice.
În Moldova există doar două puncte de colectare a deşeurilor electronice, și au fost instalate 5
urne pentru colectarea bateriilor și acumulatoarelor mici, care aparţin unei agenţii private.
Trebuie să conștientizăm că unele deșeuri pe care le utilizează inevitabil orice persoană pot
avea o influență dezastruoasă asupra mediului. De exemplu, becurile luminiscente sunt unele dintre
cele mai periculoase deșeuri, deoarece conțin mercur. Pe lângă becuri, pot fi menționate aparatele de
uz casnic, laptopuri și alte produce tehnice care cu siguranță au o utilizare foarte largă.
În aceste sens, pe lângă necesitatea creării mai multor centre de colectare, reglementării exacte
și dure a gestionării DEEE, un alt pas care se presupune că va fi făcut este faptul că agenții
economici care plasează pe piață echipamentele electrice și electronice vor fi obligați să creeze
puncte de colectare pentru a prelua gratuit aparatele electrice uzate, iar la achiziționarea sau
furnizarea unui echipament nou, cumpărătorul poate solicita aceasta după principiul ”unul la unul”,
adică să transmită aparatul vechi în schimbul unui nou. Astfel, acesta va fi și un mijloc de informare
a populației, o bună parte dintre care nici nu cunoaște că echipamentele electrice și electronice uzate
nu pot fi păstrate acasă. Multe din componentele de bază din majoritatea DEEE-urilor conţin
materiale periculoase precum plumb, mercur, arseniu şi cadmiu. Aceste substanţe toxice nu
reprezintă o problemă pentru cei care utilizează aparatele conform scopului pentru care au fost
create, însă odată ce aparatul este uzat sau eliberat în aer, apă sau sol, are efecte dăunătoare, pe
termen lung, asupra hranei noastre, a apei pe care o bem sau a aerului pe care îl respirăm.
În ultimii ani, în Republica Moldova se atestă totuși o schimbare pozitivă în sensul acestei
probleme, fiind plasate publicități, organizate diverse evenimente, ce au scopul de a influența
conștientizarea populației despre pericolul sporit pe care îl provoacă aceste deșeuri. La fel, datorită
apariței în anul 2015, în Republica Moldova, a unui program, numit E-Recilare a fost făcut un pas
foarte important în începutul minimalizării deșeurilor electronice abandonate necorespunzător.
Datorită acestui program, sunt organizate evenimente în decursul anului, unde persoanele pot aduce
deșeurile electronice pentru a fi colectate. La fel, colectarea poate fi programată printr-un apel
telefonic, iar persoanele juridice trebuie să îndeplinească o cerere online. Astfel, trebuie să admitem
faptul că acest program ar avea un potențial foarte mare, doar că eficiența acestuia depinde atât de
faptul cât de informată va fi societatea, și de conștientizarea pe care o va căpăta-o aceasta în urma
informării.
DEEE-urile nu sunt doar inestetice când sunt aruncate în mediul înconjurător, dar sunt și
îndeosebi de toxice, dăunând solului şi atmosferei. Noi, oamenii, putem fiecare dintre noi să
protejăm solul şi mediul de actiunea nocivă a deşeurilor provenite din echipamente electrice şi
electronice respectând următoarele cerinţe:
• Să alegi aparate mai puţin poluante, cu o durată mai lungă de viaţă;
• Să predai aceste deşeuri la platformele şi centrele de colectare;
• Să duci, la schimb, la comerciaţi, echipamentele vechi atunci când cumperi altele noi;
• Să nu cumperi obiecte electrice de unică folosintă;
• Să încerci să repari obiectele în loc să le înlocuieşti cu cele noi;
• Să cumperi obiecte care consumă mai puţină energie;

5
• Să nu arunci aragazul vechi pe câmp sau la groapa de gunoi. Magazinele care comercializeaza
astfel de produse sunt obligate să le primească pe cele vechi, la cumpărarea unora noi;
• Să nu arunci telefonul mobil la gunoi. Acest lucru înseamna că poţi duce telefonul vechi la orice
centru de telefonie mobilă;
• Amenzile pentru persoanele fizice care nu separă deşeurile de echipamente electrice şi electronice
de celelalte.
Aceasta înseamnă că interacțiunile locale reprezintă contribuții importante pentru o societate mai
sustenabilă prin reciclarea deşeurilor, economisirea apei şi a energiei etc.
În egală măsură, interacțiunile noastre locale contribuie pentru binele generaţiilor viitoare, fiind
mult mai conştienţi în grija faţă de mediul în care trăieşte generaţia noastră. Aşadar, se poate cita
celebra sintagmă: ― Planeta noastră nu este moştenită de la străbunii noştrii, ci este împrumutată
de la copiii noştri.

Realizat de Pretcu Alina,

anul IV, gr.1607.