UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

TEMĂ DE CERCETARE
OAMENI ȘI ANIMALE DE COMPANIE

DAN GEORGIANA-BIANCA
SOCIOLOGIE, ANUL I, SERIA I, GRUPA III
MATERIE: ANTROPOLOGIE

BUCUREȘTI, DECEMBRIE 2019

De când eram mică visam la un animal de companie, însă părinții mei au încercat să evite câinii
sau pisicile pe cât de mult se putea din cauza faptului că aceștia necesitau timp, grijă, afecțiune,
atenție constantă, ceea ce un copil ca mine nu putea oferi din cauză că își ocupa timpul cu școala
sau joaca. Au înlocuit aceste două animale cu hamsteri, pești în acvariu sau papagali. Ulterior, am
avut surpriza de a primi un bichon frisé în vârstă de cinci ani. Personal, îmi doream un câine
deoarece simțeam că voi avea nevoie de un sprijin, cât și un motiv în plus pentru a mă maturiza, a
devenii mai responsabilă având grijă de el și a învăța totul despre ei pentru că la sfârșit aceștia
ajung să facă parte din viața noastră, din familia noastră.
Așadar, motivul pentru care am ales această temă de cercetare este atât obiectiv, cât și subiectiv.
Întrebarea cu care m-am adresat indivizilor a fost gândită bazându-mă pe curiozitatea mea în ceea
ce privesc câinii, anume: „Care este caracteristica ce determină alegerea unui câine?” iar prin
această întrebare mă refer și la factorul care a condus la luarea deciziei, pentru că, până la urmă,
pentru ce se vrea un câine în casă în era tehnologiei și a rapidității când abia avem timp să mâncăm?
Pentru această cercetare am ales un parc apropiat și drag mie deoarece mă duce în timp prin
vechimea lui, anume Cișmigiu. Nu am ales acest parc numai din cauza faptului că este aproape de
facultate, ci pentru că mereu am tot văzut indizivi alături de câinele lor și ceea ce m-a uimit a fost
faptul că unii oameni vin din toate părțile Bucureștiului uneori în acest parc, iar ideea de a face
efort fizic împreună cu animalul de companie sună minunat.
Pentru a realiza cercetarea, a fost nevoie de interviuri și observație. Am efectuat patru ore de
observație în parc analizând mai multe lucruri care ar putea să îmi răspundă indirect la întrebarea
mea. Primul lucru pe care l-am observat a fost un om al străzii care avea drept companie un câine
de talie mică, ceea ce m-a dus cu gândul la premisa că, cu cât este mai mic, cu atât își poate permite
să îl hrănească. Am dorit să aplic metoda de cercetare a chestionarului însă m-a refuzat. Al doilea
lucru observat a fost că cei de talie mică tind să fie mai jucăuși și mai alintați decât ceilalți. Unul
dintre răspunsurile oferite a fost faptul că sunt mai firavi, sensibili sau pur și simplu, din instinct,
deoarece am întâlnit pe cineva la câteva bănci mai în față cu un câine de talie mică, care era
îmbrăcat gros, tuns, dar probabil și spălat, adică foarte bine îngrijit, asemeni ca un copil. Acest
domn a comentat că respectivul câine este de fapt tot ceea ce are și este parte din familia acestuia.
Fiind vorba despre câinii de talie mică/medie, voi continua a spune despre celălalt lucru observat:
aceștia sunt mai tolerați atât de stăpânii lor, cât și de indivizii din jurul acestora deoarece la prima
impresie aceștia sunt inofensivi, deci oamenii îi agreează și îi abordează altfel decât pe cei de talie
mare.
De asemenea, am observat că stăpânii animalelor de talie mică/medie obișnuiesc să își lase câinii
în parc fără lesă. Răspunsul acestei observații a fost faptul că de regulă, aceștia sunt mai ascultători,
mai cuminți sau obișnuiți în așa fel încât orice s-ar întâmpla, câinele va rămâne în preajma
stăpânului. Pe cealaltă parte, câinii de talie mare nu sunt lăsați fără lesă, deoarece oamenii tind să
creadă că este mai periculos, ajungând a se distanța de ei pe drum sau de lângă banca din parc,
astfel, unii deținători de câini să nu își mai plimbe câinele decât în anumite zone sau pur și simplu
departe de oameni.
Indiferent de talie, toți sunt animale de companie iubitoare. Am luat la cunoștință că nu contează
mărimea câinelui, ci doar să fie prietenul tău de nădejde și ascultător, exemplu fiind doamna din
parc pe care am abordat-o fiindcă avea un câine din rasa Golden Retriever, în vârstă de șase ani și
șaizeci de centrimetri, alături de doi copii mici, printre care unul în cărucior. În cazul acesta,
abordarea a stârnit curiozitatea subiectului taliei, cât și a siguranței în ceea ce priveau copiii.
Doamna a răspuns că acest Golden Retriever făcea parte din familie încă dinainte de nașterea
copiilor, iar părerea dânsei a fost că astfel copiii vor învăța cum să iubească, ce înseamnă viața și
moartea, și cum cei doi sunt mai sociabili și mai generoși, dar prezintă și un nivel mai crescut de
imunitate.
În privința stăpânilor, aceștia nu sunt mai diferiți decât animalele lor. Am observat că unii indivizi
m-au respins, adică nu au dorit să vorbească despre animalul lor, pe când alți indivizi au avut cea
mai mare plăcere în a povesti despre prietenii lor, câinii. Am abordat o tânără studentă care plimba
doi câini prin parc pentru că doream a implica în cercetare și o comparație între aceste animale.
Erau amândoi de aproximativ aceeași talie, însă aveau comportamente total diferite: unul era
pacifist, deschis, pe când celălalt era energic, gălăgios. După cum mă așteptam, cel energic m-a
abordat primul, semn că celălalt nu este atât de deschis sau obișnuit cu lumea. Totodată, consider
că stăpânii au o influență asupra lor, exemplu, atunci când ei doresc să abordeze un individ, însă
este oprit de stăpân. De altfel, am cunoscut în parc un tânăr care mi-a răspuns că el și-a achiziționat
un câine deoarece există beneficiul de a fii mai activ și mai vesel, privindu-l ca pe un motiv. Acesta
are un câine din rasa Border Collie, de talie medie, alegându-l deoarece este o rasă inteligentă și
dornică de joacă, accesibilă și copiilor.
În concluzie, consider că, a mea curiozitate a fost motivantă astfel încât să îmi pot duce la capăt
cercetarea. De asemenea, m-am documentat în privința stării de sănătate având un câine, găsind
un articol publicat de către o asociație americană în revista ‘Circulation, Journal of the American
Heart Association’ în care s-a dovedit științific că deținerea unui animal de companie, în special
un câine, determină un nivel scăzut de boli cardiace. Câinii sunt aleși într-o familie nu numai
pentru protecție, ci și pentru a fi pur și simplu un alt membru al familiei. Cercetările sunt destul de
puţine în privinţa câinilor, dar există studii concludente asupra lor. Cercetătorul William Roberts
este unul dintre cei care au realizat asemenea studii şi care a ajuns la concluzii remarcabile despre
cum percep animalele timpul şi despre cum funcţionează memoria acestora.
El spune că animalele sunt „captive în timp” şi prin asta se referă la faptul că ele trăiesc numai în
prezent. Nu pot „călători” în timp înainte sau înapoi în mod voit. Așadar, nu vor avea întipărit în
minte o imagine cu stăpânul acestuia de acum zece ani, însă va fi același chiar și după atâta timp.
Consider că am primit răspunsul la întrebarea mea de cercetare, anume, diferite păreri care m-au
făcut să ajung la o singură concluzie: oricum ar fi, oamenii aleg un câine pentru a-și schimba stilul
de viață. Aceste aspecte ale cercetării sunt observate, analizate și constatate de mine însumi, însă
nu este moral a discuta, a pune în comparație nici un animal sau individ din pricina faptului că
exisă un infinit de stereotipuri, prejudecăți, păreri ori a privi astfel animalele deoarece acestea ori
că au sau nu inteligență, dispun totuși de sentimente, precum și stăpânii lor, menționând că toate
interviurile au primit acordul fiecăruia de a le menționa în această cercetare.

Bibliografie:
• https://ahajournals.org/doi/full/10.1161/CIR.0b013e31829201e1
• Processes of Animal Memory (PLE: Memory) (Psychology Library Editions: Memory)
Paperback – 21 Jan 2016 by Douglas Medin (Editor), William Roberts (Series Editor), Roger
Davis (Series Editor)

Imagini: