Sunteți pe pagina 1din 41

Anex

Ghid de proiectare privind lucrrile subterane cu aplicaii în hidrotehnic i transporturi.


Alctuire constructiv, calculul sprijinirii i cmuielii. Indicativ GP 125-2014

CUPRINS

1. Obiectul ghidului.
2. Domeniul de aplicare.
3. Definiii i terminologie.
4. Clasificarea masivelor de roc.
4.1. Sistemul RQD.
4.2. Sistemul RMR.
4.3. Sistemul Q.
5. Stabilizarea excavaiilor subterane.
5.1. Mecanisme de instabilitate.
5.2. Diagrama convergen – fretare.
6. Sisteme de sprijinire - clasificare i alctuire.
6.1. Clasificare.
6.2. Alegerea sistemului de sprijinire.
6.3 Adaptarea în execuie a sprijinirilor la situaiile din teren.
7. Calculul sprijinirilor.
7.1. Calculul sprijinirilor elastice prin metoda convergen – fretare.
7.2. Calculul sprijinirilor prin metoda bolii de surpare
8. Elemente specifice cavernelor subterane.
9. Elemente specifice galeriilor hidrotehnice sub presiune.

Anexa nr.1: Referine tehnice.


Anexa nr.2: Exemplu de calcul a unei sprijiniri elastice-anex informativ.
4

Lista figurilor

Nr. crt. Denumire


Figura nr.1 Diagrama convergen – fretare.
Figura nr.2 Clasificarea sprijinirilor în funcie de diagrama convergen-fretare.
Figura nr.3 Sisteme de sprijinire: (A) cu ancore i pri-beton; (B) cu cintre metalice.
Figura nr.4 Grafic de alegere a sistemului de sprijinire în funcie de indicele Q.
Figura nr.5 Urmrirea stabilizrii excavaiei prin msurtori: a – echiparea seciuni de
msur; b – reprezentarea deplasrilor msurate în funcie de timp.
Figura nr.6 Caracteristica rocii în cazul comportrii elastice.
Figura nr.7 Caracteristica rocii în cazul comportrii neliniare a rocii.
Figura nr.8 Formarea bolii de surpare.
Figura nr.9 Caracteristica sprijinirii.
Figura nr.10 Sprijinirea cu ancore: a - schema sprijinirii; b – rezultatele încercrii de
smulgere a unei ancore.
Figura nr.11 Trasarea caracteristicii sprijinirilor combinate.
Figura nr.12 Notaii pentru relaiile de calc.
Figura nr.13 Faze de execuie la excavarea i sprijinirea bolii:
a – cu galerie direcional central; b – cu galerii direcionale la cuzinei.
Figura nr.14 Necesarul de ancorare, exprimat prin raportul p anc / r , în funcie de
unghiul de frecare intern pe discontinuiti.
Figura nr.15 Recomandri privind lungimea ancorelor din zona bolii.
Figura nr.16 Prevenirea alunecrilor progresive interstrat:
a – mecanismul de instabilitate; b – notaii
Figura nr.17 Definirea reaciunii elastice a rocii.
Figura nr. A1 Diagrama de convergen-fretare pentru analiza stabilitii galeriei din
exemplul numeric.

Lista tabelelor

Nr. crt. Denumire


Tabelul nr.1 Calitatea masivului în funcie de RQD.
Tabelul nr.2 Indici corespunztori parametrilor caracteristici.
Tabelul nr.3 Clase de roc departajate prin RMR.
Tabelul nr.4 Caracterizarea orientrii tunelului în raport cu discontinuitile.
Tabelul nr.5 Coreciile indicelui RMR.
Tabelul nr.6 Factorul de reducere al eforturilor pentru roci masive.
Tabelul nr.7 Recomandri pentru sistemele de sprijinire în funcie de RQD.
Tabelul nr.8 Recomandri pentru sistemele de sprijinire în funcie de RMR.
Tabelul nr.9 Recomandri pentru sistemele de sprijinire în funcie de indicele Q.
Tabelul nr.CF1 Calculul coordonatelor caracteristici rocii.
5

1. Obiectul ghidului

(1) Ghidul de proiectare al lucrrilor subterane cu aplicaii în hidrotehnic i transporturi se refer la


tunele, galerii i caverne subterane realizate în roc. Ghidul trateaz alctuirea constructiv i
calculul sprijinirilor excavaiilor subterane. Capitole speciale se refer la specificul cavernelor
subterane i la specificul galeriilor de aduciune a apei sub presiune.

(2) În cadrul ghidului:


a) se prezint clasificarea masivelor de roc cu aplicabilitate în proiectarea lucrrilor
subterane.
b) se stabilesc metodele de stabilizare a conturului excavat.
c) se definesc sistemele de sprijinire a excavaiilor în roc i modul de alegere a acestora.
d) se detaliaz modul de calcul al sprijinirilor pentru galerii i tunele.
e) se prezint elementele specifice care caracterizeaz cavernele subterane în roc i
galeriile hidrotehnice sub presiune.

(3) Ghidul servete la asigurarea unei abordri (principii, metode i modele) unice a problemelor de
siguran a digurilor.

2. Domeniul de aplicare

(1) Ghidul se aplic la alegerea i verificarea prin calcul a sprijinirilor excavaiilor pentru tunele i
galerii realizate în roc.

(2) Ghidul se adreseaz proceselor de decizie inginereasc în domeniul sprijinirilor excavaiilor


subterane prin furnizarea unei corelri directe între caracteristicile masivului de roc i tipul de
sprijinire adecvat.

(3) Ghidul servete unei abordri unitare a conceptelor privind stabilitatea lucrrilor subterane ca
fenomen de interaciune între masa de roc i structurile de sprijinire.

(4) Ghidul se aplica i pentru proiectarea i calculul cmuielilor galeriilor sub presiune.

(5) Prezentul ghid se adreseaz tuturor factorilor implicai în procesul investiional: proiectani,
verificatori de proiecte, experi tehnici atestai, executani, responsabili tehnici cu execuia,
investitori, proprietari, administratori i utilizatori, personalul responsabil cu exploatarea obiectivelor,
operatori/ageni economici, precum i autoritilor administraiei publice i organismelor de verificare
i control (verificarea i/sau expertizarea proiectelor, verificarea, controlul i/sau expertizarea
lucrrilor), din domeniul construciilor hidrotehnice i domeniul apelor.
6

3. Definiii i terminologie

Masivul de roc eterogen i discontinuu este mediu de construcie i parte integrant a lucrrii
subterane.

Clasificarea masivelor de roc reprezint departajarea acestora în funcie de gradul de


fragmentare i de anumii parametri caracteristici.

Sistemele de clasificare caracterizeaz comportamentul la excavare al masivului de roc i au ca


principal element prezena i caracterul discontinuitilor.

Lucrrile de sprijinire, denumite în continuare sprijiniri, sunt lucrrile care intervin în procesul de
reechilibrare a rocii, prevenind surprile i asigurând securitatea lucrrii, atât în faza de execuie,
cât i în perioada de exploatare.

Stabilizarea excavaiei subterane este rezultatul unui proces de interaciune între masa de roc i
structurile de sprijinire.

Mecanismul de cedare a conturului excavat este modalitatea prezumat prin care fragmentele de
roc din conturul excavat devin instabile sub greutatea proprie, iniiind surparea.

Structura lucrrii subterane cuprinde golul excavat, lucrrile de sprijinire/cmuire care asigur
stabilitatea excavaiei i masa de roc înconjurtoare.

Deplasare de convergen sau prescurtat convergen este deplasarea conturului excavat ctre
gol în procesul excavrii.

Fretarea este împiedicarea deplasrilor de convergen dat, dup caz, de prezena frontului sau
de sprijinire.

Diagrama convergen-fretare este redarea grafic a efectul tridimensional creat de front i


împiedicarea parial a deplasrilor de convergen.

Caracteristica rocii reprezint relaia dintre deplasarea de convergen produs i efortul normal
pe contur.

Caracteristica sprijinirii reprezint relaia dintre deplasarea radial impus sprijinirii de deplasarea
de convergen a rocii i presiunea normal exercitat de sprijinire pe contur.

Sistemul de sprijinire este ansamblul lucrrilor inginereti care asigur stabilizarea conturului
excavat.

Sprijinirea de tip elastic, denumit i sprijinirea cu ancore, cu pri-beton sau cu ancore i pri-
beton, este sprijinirea care devine activ din momentul instalrii, se deformeaz odat cu roca i
contribuie la reechilibrarea masivului de roc.
7

Sprijinirea rigid, denumit i sprijinirea cu cintre metalice, este sprijinirea care devine activ
numai dup surparea conturului excavat, când roca începe s exercite presiuni asupra extradosului
cintrelor.

Bolta de surpare este extinderea spre cheie a conturului excavaiei prin prbuirea ctre gol,
datorit forelor gravitaionale, a fragmentelor de roc ce se desprind ca urmare a ruperilor locale în
masa de roc.

Politica sprijinirilor este procesul de predimensionare, adaptare i corectare a sistemelor de


sprijinire pe baza msurrii efectelor create de sprijinirile propuse.

Caverna subteran este o excavaie ale crei dimensiuni sunt cu mult mai mari decât cele ale
tunelelor sau galeriilor.

Galeria direcional este o galerie realizat în avans în zona bolii cavernei; galeria direcional
poate fi central, de la care excavaia se lrgete spre cuzinei, concomitent cu ancorarea, fie
lateral, poziionat în zona cuzineilor, de la care excavaia bolii se face ctre zona central.

Cmuiala definitiv pentru tunele sau caverne subterane este structura de rezisten final,
care asigur stabilitatea pe termen lung a excavaiei subterane i, în acelai timp, funcionalitatea
lucrrii.

Interaciunea cmuial - masiv de roc este procesul prin care roca exercit presiuni pe
extradosul cmuielii, datorate formrii bolii de surpare sau, în cazuri speciale, umflrii sau
curgerii lente a rocii, iar roca exercit la extrados reaciuni proporionale cu deplasrile ctre masiv
ale cmuielii.

Cmuiala galeriilor sub presiune este ansamblul structural compus din inelul de beton armat i
din coroana de roc injectat din vecintatea acestuia.

Reaciunea elastic este presiunea exercitat de masivul de roc pe extradosul cmuelii


galeriilor sub presiune, fiind mobilizat de deformarea ctre masivul de roc a cmuielii supuse
presiunii interioare a apei.

4. Clasificarea masivelor de roc

(1) Comportarea masivelor de roc ca medii de construcie a lucrrilor inginereti, depinde esenial
de gradul de fragmentare a rocii de ctre discontinuiti i de gradul de alterare a rocii în zona
acestora. Sistemele de clasificare a masivelor de roc au, deci, ca principal element
discontinuitile, crora, dup caz, li se asociaz i anumii parametri caracteristici.

(2) Dat fiind faptul c determinarea parametrilor caracteristici i prezentarea acestora se face prin
procedee standardizate, clasificrile masivelor de roc prezint avantajul c pot conduce la decizii
inginereti bazate pe experiena lucrrilor de acelai tip realizate în roci similare.
8

Detalii privind procedeele standardizate prin care se determin parametrii caracteristici precum i
indicii de casificare sunt prezentai în standardul SR EN ISO 14689-1:2004: Cercetri i încercri
geotehnice. Denumire i clasificarea rocilor. Partea 1: Denumire i descriere. Referiri sunt i în
SR EN 1997-2:2007-Eurocod 7: Proiectarea geotehnic. Partea 2: Investigarea i încercarea
terenului.

4.1. Sistemul RQD

a) Indicele RQD (Rock Quality Designation) se bazeaz pe analiza carotelor recuperate din foraje
de studii.

b) Indicele RQD se definete ca fiind expresia procentual a raportului dintre suma lungimilor
fragmentelor de carot care au lungimea mai mare sau egal cu 10 cm i lungimea forajului din
care s-a extras carota :

¦ fragmente recuperate t 10 cm
˜ 100% .
RQD = (1)
lungimea carotata
c) Clasificarea rocilor în funcie de indicele RQD este prezentat în tabelul nr.1.

Tabelul nr.1. Calitatea masivului în funcie de RQD


RQD (%) 0 – 25 25 – 50 50 – 75 75 – >90
90
Calitatea Foarte Slab Acceptabil Bun Foarte
masivului slab bun
de roc

d) Procedura de determinare a indicelui RQD este foarte sensibil la calitatea echipamentului i la


gradul de calificare a personalului. Se va avea în vedere ca la extragere sau manipulare s nu se
rup carota, modificând lungimea fragmentelor.

4.2. Sistemul RMR

a) Clasificarea RMR (Rock Mass Rating) ine cont de cinci parametri caracteristici :
 rezistena la compresiune uniaxial a rocii intacte ;
 indicele RQD ;
 interspaiul dintre rosturi (discontinuiti) ;
 caracteristicile rosturilor (rugozitate, alterarea feelor, deschidere, material de umplutur) ;
 prezena apei subterane.

b) Fiecruia dintre parametri caracteristici i se ataeaz un indice numeric parial. Valorile indicilor
pariali sunt determinate conform tabelului nr.2.
9

Tabelul nr.2. Indici corespunztori parametrilor caracteristici


Parametri Descriere i valori numerice
Rezistena
punctual /
Rezistena ! 10 MPa 4  10MPa 2  4MPa 1  2MPa 
uniaxial ! 250 MPa 100  250MPa 50  100MPa 25  50MPa 1  25 MPa
5-25 1-5 <1
Indice n1 15 12 7 4 2 1 0
RQD (%) 90 – 100 75 – 90 50 – 75 25 – 50 < 25
Indice n2 20 17 13 8 3
Interspaiul
dintre discon- >2 m 0,6 – 2 m 20 – 60 cm 6 – 20 cm <6
tinuiti
Indice n3 20 15 10 8 5
Perei lii sau Umplutur
Perei uor ru– Perei uor
Rosturi umpluturi slab
Caracteristica goi deschidere rugoi deschi–
discontinue fr < 5 mm sau >5 mm
rosturilor <1mm fr dere <1 mm cu
separaie deschideri sau deschi–
alterri alterri
1-5 mm deri > 5mm
Indice n4 30 25 20 10 0
Apa subteran
(l/min,10m) 0 < 10 10-25 25-125 >125
Raport u / V 0 < 0,1 0,1-0,2 0,2-0,5 >0,5
Aspect uscat umezit umed picurri debiteaz
Indice n5 15 10 7 4 0

c) Indicele RMR se evalueaz prin sumarea indicilor numerici pariali.


d) Pe baza valorii indicelui RMR rocile se clasific în 5 clase, dup domeniile indicate în tabelul
nr.3.
Tabelul nr.3. Clase de roc departajate prin RMR
5
RMR = ¦ ni 0….25 25… 40 40 …- 60 60… 80 80… - 100
1
Clasa V IV III II I
Foarte Foarte
Caracterizare Slab Medie Bun
slab bun
Coeziune c
< 0,1 0,1…-0,12 0,12…-0,3 0,3… -0,4 > 0,4
(Mpa)
Unghi de
frecare < 15 15… -25 25… -35 35… 45 > 45
interioar M $
10

e) Pentru fiecare clas din tabelul nr.3 se atribuie i estimri globale ale coeziunii i unghiului de
frecare interioar pentru masivul de roc.

f) Indicele global RMR poate fi corectat în funcie de orientarea stratificaiei i cderea


discontinuitilor în raport cu direcia de avans a tunelului sau galeriei.

g) Caractrizarea situaiei lucrrii în funcie de direcia i orientarea discontinuitilor rezult din


tabelul nr.4.

Tabelul nr.4. Caracterizarea orientrii tunelului în raport cu discontinuitile


Direcia stratificaiei Cderea discontinuitilor Caracterizarea
fa de sensul excavrii
Perpendicular pe axa Cderea 450 ... 900 foarte favorabil
galeriei în sensul excavrii
Cderea 200 ... 450 favorabil
în sensul excavrii
Cderea 450 ... 900 acceptabil
invers fa de sensul excavrii
Cderea 200 ... 450 defavorabil
invers fa de sensul excavrii
Paralel cu axa galeriei Cderea 500 ... 900 foarte defavorabil
Cderea 200 ... 450 acceptabil
0 0
Oricare Cderea 0 ... 20 defavorabil

g) Coreciile indicelui global RMR în funcie de orientarea stratificaiei i cderea discontinuitilor


sunt cele din tabelul nr.5.

Tabelul nr.5. Coreciile indicelui RMR


Orientarea i Foarte Foarte
cderea favorabil Favorabil Acceptabil Defavorabil defavorabil
Tipul
lucrrii
Excavaii 0 -2 -5 -10 -12
subterane

4.3. Sistemul Q

a) Clasificarea Q ine cont de ase parametri caracteristici :


 indicele RQD ;
 numrul de familii de rosturi (Jn) ;
 rugozitatea pereilor discontinuitilor cu efect direct asupra stabilitii (Jr) ;
 gradul de alterare a pereilor discontinuitii i eventual prezena umpluturii (Ja) ;
 prezena apei (Jw) ;
 factorul de relaxare a eforturilor (SRF).
11

b) Indicele de calitate Q al masivului de roc se determin din expresia :

§ RQD · § Jr · § Jw ·
Q = ¨¨ ¸¸ . ¨¨ ¸¸ . ¨¨ ¸¸ . (2)
© Jn ¹ © Ja ¹ © SRF ¹
c) Factorii produsului ce definete indicele Q au fiecare o semnificaie fizic distinct. Raportul RQD
/ Jn caracterizeaz dimensiunile blocurilor, raportul Jr / Ja caracterizeaz rezistena la forfecare
interblocuri, iar raportul Jw / SRF caracterizeaz efortul efectiv pe contactul dintre blocuri.

d) Fiecruia dintre indici i se atribuie o valoare numeric, pe criterii cantitative sau calitative.

e) Pentru RQD valoarea numeric este dat de relaia (1), cu singura corecie c pentru RQD <
10 se atribuie RQD = 10 (%).

f) Pentru numrul de familii de rosturi valorile numerice ale indicelui parial Jn se atribuie pe baza
inventarului discontinuitilor din amplasament :

 Roc cu foarte puine rosturi (N1) Jn = 0,5 … 1


 O familie de rosturi (N2,a) Jn = 2
O familie de rosturi însoit de rosturi rare pe alte
direcii (N2,b) Jn = 3
 Dou familii de rosturi (N3,a) Jn = 4
 Dou familii de rosturi însoite de rosturi rare pe alte
direcii (N3,b) Jn = 6
 Trei familii de rosturi (N4) Jn = 9
 Patru sau mai multe familii de rosturi însoite de
rosturi i pe alte direcii care fragmenteaz masivul în
blocuri de dimensiuni reduse (N5) Jn = 15
 Roc foarte fracturat Jn = 20

g) Pentru rugozitatea pereilor valorile numerice ale indicelui parial Jr se atribuie în funcie de
continuitatea i aspectul feelor rostului :

 Rosturi discontinue Jr = 4
 Rosturi neregulate, ondulate Jr = 3
 Rosturi lise, ondulate Jr = 2
 Rosturi splate, ondulate Jr = 1,5
 Rosturi plane, neregulate Jr = 1,5
 Rosturi plane, lise Jr = 1,0
 Rostrui plane, splate Jr = 0,5

În cazul rosturilor cu material de umplutur alctuit din minerale argiloase, în grosime suficient ca
s împiedice contactul dintre fee, se atribuie o valoare Jr = 1. În oricare dintre situaiile anterioare,
dac interspaiul mediu dintre rosturi este mai mare de 3 m, Jr se majoreaz cu o unitate.
12

h) Pentru gradul de alterare valorile indicelui Ja se evalueaz difereniat pentru trei cazuri
distincte, definite de contactul dintre feele rosturilor :

1. Feele rostului sunt în contact :


 Rosturi cimentate, cu liant cuaritic sau similar Ja = 0,75
 Rosturi cu perei nealterai, cu pete numai în suprafa Ja = 1,0
 Rosturi cu perei uor alterai, având umpluturi cu
minerale rigide sau cu particule nisipoase fr argil Ja = 2,0
 Rosturi cu fee acoperite de argile prfoase sau nisipoase Ja = 3,0
Rosturi cu fee acoperite de minerale argiloase cu caolinit,
talc, mic, gips sau grafit în grosimi de maxim 1 … 2 mm Ja = 4,0

2. Feele rostului intr în contact la forfecri de maxim 10 cm :


 Rosturi cu umplutur din nisip sau roci dezintegrate Ja = 4,0
 Rosturi cu material de umplutur din minerale
puternic consolidate cu grosime < 5 mm Ja = 6,0
 Rosturi cu material de umplutur mediu sau slab consolidat,
din minerale argiloase cu grosime < 5 mm Ja = 8,0
 Rosturi cu umpluturi din argile cu proprieti
de umflare, de tip montmorillonit, cu grosime < 5 mm Ja= 8,0..12,0

3. Feele rostului nu sunt în contact :


 Rosturi cu zone sau benzi de roc dezintegrat Ja = 6,0
 Rosturi cu umplutur din fragmente de roc Ja = 6,0…8,0
 Rosturi cu umplutur din materiale argiloase,
în funcie de gradul de consolidare Ja=8,0…12,0
 Rosturi cu umplutur din argile nisipoase
sau prfoase, fr înmuiere Ja = 5,0
 Rosturi cu umplutur argiloas Ja=13,0…20,0

g) Pentru influena dat de prezena apei valorile indicelui Jw se determin în funcie de afluxul
de ap la deschiderea excavaiei sau/i în funcie de presiunea apei interstiiale. Astfel :

 Excavaii uscate sau cu aflux minor de ap, local


sub 5 l /min ; presiune interstiial < 0,1 MPa Jw = 1,0
 Aflux mediu de ap, cu splri ocazionale ale
rostului; presiune interstiial în gama 0,1 – 0,25 MPa Jw = 0,66
 Aflux mare de ap :
presiune interstiial mare în gama 0,25-1 MPa Jw = 0,5
 Aflux mare de ap, cu splarea materialului din rost ;
presiuni interstiiale în gama 0,5 – 1 MPa Jw = 0,33
 Aflux foarte mare de ap la deschiderea
excavaiei cu diminuare în timp ;
presiune interstiial > 1 MPa Jw= 0,1…0,2
 Aflux foarte mare de ap, constant în timp Jw= 0,05..0,1
13

h) Pentru factorul de reducere a eforturilor, valorile indicelui parial SRF se determin diferit, în
trei situaii posibile.

1. În cazul în care excavaia în roc intersecteaz o zon slab, susceptibil de a produce


surpri :

- Zone slabe extinse, coninând argile sau roci descompuse SRF = 10,0
 Zone cu multiple rupturi prin forfecare SRF = 7,5
- O singur zon slab, cu coninut argilos SRF= 2,5…5,0
 O singur zon de forfecare în roc masiv SRF = 2,5

2. În cazul rocilor masive, în funcie de starea de efort in situ (efort principal V1 ), comparat cu
rezistenele la compresiune ( V c ) i la întindere ( V t ), conform tabelului nr.6.

Tabelul nr.6. Factorul de reducere al eforturilor pentru roci masive


Caracteristica V c /V1 V t /V1 SRF
RMR redus > 200 > 13 2,5
Eforturi medii 200 … 10 13 … 0,5 1,0
Eforturi mari 10 … 5 0,5 … 0,3 0,5 … 2,0
Roci mediu 0,3 …
5 … 2,5 5 … 10
fracturate 0,15
Roci puternic 10 …
< 2,5 < 0,15
fracturate 20

3. În cazul rocilor cu dilatan major sau cu potenial de umflare :


 împingerea muntelui este moderat SFR = 5 … 10
 împingerea muntelui este ridicat SFR = 10 … 20
 umflarea rocii este moderat SFR = 5 … 10
 umflarea rocii este semnificativ SFR = 10 … 15

5. Stabilizarea excavaiilor subterane

(1) În procesul de excavare starea de efort preexistent în masiv este perturbat, iar în zona golului
creat apar concentrri de eforturi. Roca din vecintatea conturului excavat poate deveni instabil i
pot apare surpri, uneori de mare amploare. Lucrrile de sprijinire sunt cele care trebuie s intervin
în procesul de reechilibrare a rocii, prevenind surprile i asigurând securitatea lucrrii, atât în faza
de execuie, cât i în perioada de exploatare.

5.1. Mecanisme de instabilitate

a) În cazul rocilor omogene i izotrope instabilitatea conturului excavat este generat de


concentrrile de efort care apar în zona conturului ca urmare a redistribuirii eforturilor iniiale din
masiv.
14

b) Creterea eforturilor tangeniale în vecintatea conturului excavat poate conduce uneori la


expulzarea unor fragmente de roc sau chiar a unor blocuri de roc din contur. Instabilitatea are un
caracter fragil, cu cedare instantanee, favorizat de combinaii defavorabile ale discontinuitilor
preexistente.

c) În cazul rocilor stratificate apar mecanisme de cedare specifice. În cazul rocilor cu stratificaie
înclinat, afectat de fisuraia perpendicular pe stratificaie, conturul excavat devine instabil prin
desprinderea de blocuri cauzat în principal de câmpul gravitaional. Dac stratificaia este
orizontal, atunci la cheie se produce încovoierea unor lespezi de roc, care se rup succesiv prin
întinderea fibrei inferioare cu propagare spre masiv. Dac stratificaia este vertical cedarea se
produce prin flambarea unor coloane verticale la perei urmat de formarea unei boli de surpare, ca
urmare a cedrii naterilor.

d) În cazul în care masivul de roc este afectat de plane de discontinuitate major, însoite adesea
de fisuraie, în cheie are loc o surpare prin cedarea naterilor i cderea de blocuri de roc sub
propria greutate. La cheie, sau în zona pereilor laterali, apar blocuri de roc instabile, care se pot
desprinde din conturul excavat.

5.2. Diagrama convergen - fretare

(1) Structura unei lucrri subterane cuprinde golul excavat, lucrrile de sprijinire/cmuire care
asigur stabilitatea excavaiei i masa de roc înconjurtoare. Excavarea este un proces care se
desfoar în spaiu i în timp, iar redistribuirea eforturilor iniiale din masiv i interaciunea dintre
masa de roc (care sufer deformaii) i structurile de sprijinire (care tind s limiteze aceste
deformaii i se încarc odat cu propria deformare) sunt, de asemenea, fenomene ce evolueaz
pe msura progresului excavrii.

a) Deplasarea conturului excavat ctre gol în procesul excavrii poart denumirea de deplasare de
convergen sau prescurtat convergen.

b) Împiedicarea deplasrilor de convergen se numete fretare. Frontul excavaiei împiedic parial


producerea deplasrilor de convergen prin masa de roc neexcavat i, ca urmare, prezena
frontului are efect de “fretare”. Pe msur ce efectul de fretare indus de frontul excavaiei descrete
în timp ce excavaia progreseaz, în spatele frontului sprijinirea instalat intervine la rîndul ei în
împiedicarea deformaiilor mobilizînd un nou efect de fretare.
c) Efectul tridimensional creat de front i împiedicarea parial a deplasrilor de convergen pot fi
puse în eviden printr-o reprezentare grafic denumit diagrama convergen - fretare (figura nr.1).
În ordonat se reprezint efortul radial normal pe conturul excavat. Sunt dou abscise. Prima
corespunde deplasrilor de convergen ur , iar a doua poziiei frontului, respectiv poziiei sprijinirii.
15

Legend:

r - efortul normal pe conturul excavat 0 - efortul iniial din masivul de roc


r,f - cota parte din efortul iniial existent ps - presiunea exercitat de sprijinire
la momentul activrii susinerii ur - deplasarea de convergen
ur,f - deplasarea de convergena produs ur,s - deplasarea spre gol a sprijinirii
pîn la activarea susinerii ur,max - deplasarea de convergen
d - distana fa de front a sprijinirii maxim la reechilibrare fr sprijinire
D - distana fa de front unde nu se mai resimte influena frontului

Figura nr.1. Diagrama convergen - fretare

d) Curba nr.1 din diagrama convergen - fretare, denumit curba caracteristic a rocii, reprezint
relaia dintre deplasarea radial produs i efortul radial pe contur. Când frontul este situat chiar în
dreptul seciunii, deplasarea radial este ur , f , iar efortul radial V r, f este o cot parte din efortul
iniial V 0 . Pe msur ce frontul avanseaz, efectul de fretare dat de roca neexcavat descrete.
Dac masivul de roc are capacitatea de a se reechilibra singur, se atinge o situaie de echilibru
dat de u r u r , max i V r 0 . Dac îns, datorit deplasrilor de convergen excesive excavaia
devine instabil (ramura 3 a curbei nr.1), atunci contribuia sprijinirii este absolut necesar.

e) Curba nr.2 din diagrama convergen - fretare, denumit curba caracteristic a sprijinirii, reprezint
relaia dintre deplasarea radial impus sprijinirii de deplasarea de convergen a rocii i presiunea
radial exercitat de sprijinire pe contur, p s , care se opune deplasrii radiale.

f) Intersecia celor dou curbe din diagrama convergen - fretare corespunde situaiei de echilibru, în
care sprijinirea preia efectul de fretare indus pân acum de front, deplasarea de convergen se
stabilizeaz la u r , s , iar pe conturul excavat interaciunea roc-sprijinire este caracterizat de
presiunea de fretare p s .
16

6. Sisteme de sprijinire - clasificare i alctuire

6.1. Clasificare

a) În funcie de efectele structurale ale sprijinirilor sunt dou sisteme:


 sprijinirea de tip elastic, cu ancore, cu pri-beton sau cu ancore i pri-beton, care devine
activ din momentul instalrii, se deformeaz odat cu roca i contribuie la reechilibrarea
masivului de roc;
 sprijinirea rigid, cu cintre metalice, care devine activ numai dup surparea conturului
excavat; roca rmas stabil este un element pasiv în raport cu sprijinirea i exercit încrcri
asupra cintrelor la deformarea ctre conturul excavat.

b) Suportul grafic al clasificrii este dat de diagrama convergen-fretare din figura nr.2, iar
alctuirea constructiv este schiat în figura nr.3.

Figura nr.2. Clasificarea sprijinirilor în funcie de diagrama convergen-fretare


17

A
B
Cintru metalic
Torcret
Plas de
armare

Rigol Ancore

Rigol
Figura nr.3. Sisteme de sprijinire: (A) cu ancore i pri-beton; (B) cu cintre metalice

6.2. Alegerea sistemului de sprijinire

a) Dimensionarea lucrrilor de sprijinire este posibil numai în cazul rocilor omogene, neafectate de
discontinuiti. Complexitatea de comportare a maselor de roc a impus formularea unor reguli
empirice de alegere i predimensionare a sistemelor de sprijinire, având la baz clasificrile uzual
folosite pentru masivele de roc: RQD, RMR, i Q.

6.2.1. Alegerea sistemului de sprijinire în funcie de RQD

Tabelul nr.7. Recomandri pentru sistemele de sprijinire în funcie de RQD

Calitatea Metoda de Sistemul de sprijinire


rocii excavaie Ancorare pri-beton Cintre metalice

Foarte bun Forare Ocazional Ocazional, local Ocazional


0...0,2 B
RQD > 90 Explozivi Ocazional Local, 6...8 cm Ocazional
0...0,3 B

Bun Forare Ocazional sau Local, 6...8 cm La 1,5...2 m


la 1,5...2 m 0...0,4 B
75<RQD<90 Explozivi În ah, la 1,5..2 m La cheie i lateral La 1,5...2 m
8...10 cm 0,3...0,4 B

Acceptabil Forare În ah, la 1,2..2 m La cheie, 6..8 cm La 1,5... 2 m


0,4...1 B
50<RQD<75 Explozivi În ah, la 1..1,5 m La cheie i lateral La 1,2...1,5 m
10 cm 0,6...1,3 B

Slab Forare În ah, la 1..1,5 m Contur, 8..10 cm La 1,0...1,2 m


combinat cu 1,0...1,6 B
ancore
18

25<RQD<50 Explozivi În ah, la 0,6..1,2 m Contur, 10 cm La 0,6...1,2 m


combinat cu 1,3...2 B
ancore
Contur, 10 cm
Foarte slab Forare În ah, la 0,6..1,2 m combinat cu cintre La 0,5 m
Contur, 10..12 cm 1,6...2,2 B
RQD<25 La 0,5 m
combinat cu cintre
Explozivi În ah, la 1 m 2,0...2,4 B

b) Recomandrile sintetizate în tabelul nr.7 sunt valabile pentru galerii i tunele circulare cu R =
1,5... 6 m. Sunt tratate separat cerinele de susinere i încrcrile în funcie de modalitatea de
excavare, cu main de forat la seciune plin sau cu explozivi.

c) În cazul sprijinirii cu cintre înalimea bolii de surpare se exprim ca o cot x din limea B a
excavaiei, iar împingerea vertical a muntelui este pm J r ˜ x ˜ B , unde J r este greutatea specific
a rocii.

6.2.2. Alegerea sistemului de sprijinire în funcie de RMR

d) Recomandrile se refer numai la tunelele i galeriile excavate cu explozivi, cu deschideri între 6


i 12 m. Sinteza recomandrilor este redat în tabelul nr.8.

Tabelul nr.8. Recomandri pentru sistemele de sprijinire în funcie de RMR


Clasa de Excavarea Sistemul de sprijinire
roc Ancorare pri-beton Cintre metalice
I
Foarte bun La seciune plin Nu este necesar sprijinirea, cu
RMR: 81-100 avans: 3 m excepia unor ancore locale
II La seciune plin Local, la cheie Ocazional, nu
Bun avans: 1-1,5 m l anc 3 m 5 ... 6 cm
sprijinire la 10..15m la 2...2,50 m
RMR: 61-80 de front
III În dou trepte În ah, la La cheie nu
Medie avans: 1,50-3 m 1,50 ... 2 m 6 ... 10 cm
sprijinire la avans l anc 3...3,5 m La perei 3 cm
RMR: 41-60 la 6 m de front plas la cheie
IV În dou trepte În ah, la La cheie Cintre uoare
Slab avans: 1-1,5 m 1 ... 1,5 m 10...15 cm sau medii, la
sprijinire imediat l anc 3...4,5 m La perei 1,5 m
RMR: 21-40 dup avans plas pe contur 10 cm
V În mai multe trepte În ah, la La cheie Cintre medii
Foarte slab avans: 0,5-1,5 m 1 ... 1,5 m 15...18 cm sau grele, la
sprijinire imediat l anc 4,5...6 m plas pe La perei 12 cm 0,75 m, cu
RMR < 20 dup avans pri- beton contur În front 5 cm palplane
dup pucare ancore în vatr
19

6.2.3. Alegerea sistemului de sprijinire în funcie de clasificarea Q

e) În funcie de indicele Q i de dimensiunile excavaiei subterane sunt definite 38 de categorii de


sprijinire. În lucrarea de fa s-au reinut numai sistemele de sprijinire (cu numerotarea original)
specifice galeriilor i tunelurilor (deschideri sub 6 ... 10 m).

f) Sinteza recomandrilor este prezentat în tabelul nr.9 i în figura nr.4.

Tabelul nr.9. Recomandri pentru sistemele de sprijinire în funcie de indicele Q


Categoria Deschi- Presiune Sistemul de
sprijinirii Q RQD/Jn Jr/Jn derea de sprijinire
(m) fretare
(MPa)
17 10-4 >30 - 3,5...9 0,1 - ancorare ocazional, ancore libere
sau betonate

10-30 - “ “ - ancorare sistematic, ancore


libere sau betonate, la 1..1,5 m
<10 - >6 “ - ancorare sistematic, ancore li–
bere sau betonate, la 1..1,5 m i
pri-beton 2..3 cm
<10 - <6 “ pri-beton 3...5 cm
21 4-1 >12,5 <0,75 2...6 0,15 - ancorare sistematic, ancore
libere sau betonate, la 1 m i
pri-beton 2...3 cm
- pri-beton 3...5 cm
<12,5 <0,75 “ “ ancorare sistema–tic, ancore
- >0,75 “ “ libere sau betonate, la 1 m
22 4-1 10-30 >1 4-10 0,15 - ancorare sistematic, la 1 m i
plas
<10 >1 “ “ - pri-beton 3...8 cm
<30 <1 “ “ - ancorare siste–matic, la 1 m i
pri-beton cu plas de armare
3...5 cm
>30 - “ “ - ancorare siste–matic, la 1 m
25 1-0,4 >10 >0,5 1,5...4 0,225 - ancorare sistematic la 1 m i
pri-beton pe plas armare 5 cm

<10 >0,5 “ “ - idem, ancore cu plas


26 1-0,4 - - 3...7 0,225 - ancorare sistematic la 1 m i
pri-beton pe plas de armare,
ochiuri de 5...7,5 cm
30 0,4- >5 - 2...6 0,3 - ancorare sistematic la 1m i
pri-beton 5 cm
20

0,1 <5 “ “ - ancorare sistematic la 1 m i


pri-beton pe plas de armare,
ochiuri de 5...7,5 cm
g) Recomandrile referitoare la ancorare trebuie adaptate corespunztor în cazul rocilor la care,
datorit eforturilor mari pe contur, exist tendina desprinderii de fragmente. De obicei, distana
dintre ancore scade la 0,8 m i se utilizeaz ancore uor pretensionate prin strîngerea piuliei.
h) O modalitate echivalent de alegere preliminar a sprijinirii se bazeaz pe graficul din figura 4.
Se utilizeaz un parametru adiional, intitulat “dimensiunea echivalent”, D e . Acesta se obine prin
împrirea dimensiunii semnificative a lucrrii subterane – deschidere, diametru sau înlime – la un
coeficient denumit ESR (Equivalent Support Ratio).

i) Valorile coeficientului ESR sunt alese în funcie de scopul excavaiei subterane i de gradul de
siguran cerut lucrrilor de sprijinire:
 Galerii de studii, excavaii temporare. ESR = 3-5
 Galerii hidrotehnice, tunele pilot, galerii direcionale
ale unor caverne. ESR = 1,6
 Depozite subterane, tunele rutiere sau de cale ferat
de mici dimensiuni, castele de echilibru, tunele de acces. ESR = 1,3
 Centrale hidroelectrice subterane, tunele de mari
proporii, intersecii de galerii, caverne ale aprrii civile. ESR = 1,0
21

Figura nr.4. Grafic de alegere a sistemului de sprijinire în funcie de indicele Q.

j) Tipurile de sprijinire, a cror numerotare apare în figura nr.4 sunt:


(1) - nesprijinit;
(2) - ancorare ocazional;
(3) - ancorare sistematic;
(4) - ancorare sistematic i pri-beton nearmat sau, dup caz, armat cu plasa, în
grosime de 4-10 cm;
(5) - ancore i pri-beton armat cu fibre de 5-9 cm;
(6) - ancore i pri-beton armat cu fibre de 9-12 cm;
(7) - ancore i pri-beton armat cu fibre de 12-15 cm;
(8) - ancore, pri-beton armat cu fibre 15 cm i cintre uoare;
(9) - cmuial de beton armat.

k) Sprijinirea prin ancorare utilizeaz de obicei ancore libere pe gaura de foraj, blocate în
adâncimea forajului, fie prin despicare, fie prin sistemul conexpan. Acestea prezint avantajul unei
instalri rapide i nu necesit o tehnologie dificil.

l) Ancorele sunt confecionate din fier beton cu diametrul de 25 sau 30 mm. Lungimea este uzual
cuprins între 2 i 4 m, dar cel mai adesea, dac nu sunt condiii geologice speciale, se utilizeaz
22

ancore de 2,50 m lungime. În mod normal, lungimea trebuie s fie proporional cu deschiderea
excavaiei, pentru a mri grosimea inelului de roc autoportant pe msur ce deschiderea crete.
O recomandare empiric, frecvent utilizat, specific lungimea ancorei la 1 / 4  1 / 3 din deschidere.

6.3 Adaptarea în execuie a sprijinirilor la situaiile din teren


a) La execuia lucrrii subterane se impune adaptarea continu a sprijinirii la condiiile din front.
Adaptarea se face pe baza experienei dar, în egal msur, i pe baza msurrii efectelor create
de sprijinirile propuse. Procesul de predimensionare, adaptare i corectare a sistemelor de sprijinire
poart denumirea de “politica sprijinirilor”.
b) Pe msur ce frontul avanseaz se stabilesc seciuni de msur care se echipeaz cu sisteme
de monitorizare a deplasrilor rocii i ale eforturilor de contact între roc i sprijinire. Seciunile de
msur corespund unor zone caracteristice cu condiii geologice similare i cu parametri
geomecanici asemntori.

c) Echiparea minim a unei seciuni de msur cuprinde reperi pentru msurarea convergenei i
extensometre de foraj. Direciile de msur sunt radiale, cel puin una la cheie i câte una la nateri.

d) Deplasrile de convergen sunt principalul indicator al stabilizrii sistemului roc-sprijinire.


Msurarea lor se face cu distometru cu fir de invar tensionat sau, mai simplu, cu banda de oel.

e) Deplasrile de convergen, ca i cele de la extensometre, se msoar la anumite intervale de


timp i se reprezint pe grafice care au în abscis timpul (figura nr.5). Frecvena msurtorilor se
reduce în timp, de la o msurtoare la câteva ore, la o msurtoare la câteva zile i apoi la una la
câteva sptmâni.

f) Dac deplasrile se stabilizeaz în timp (cazul-din figura nr.5) înseamn c ansamblul roc-
sprijinire a atins o nou stare de echilibru i deci c sprijinirea propus este potrivit. Dac exist
tendina de amplificare în timp a deplasrilor (cazul nr.2-din figura nr.5) atunci, pe de o parte trebuie
intervenit cu armoferme sau cintre în zona deja sprijinit, iar pe de alt parte, în zonele urmtoare
ce urmeaz a fi sprijinite se va reconsidera sprijinirea propus, îndesind ancorele, mrind lungimea
acestora, îngroând pri-betonul etc.

Figura nr.5. Urmrirea stabillizrii excavaiei prin msurtori: a – echiparea seciuni de msur;
b – reprezentarea deplasrilor msurate în funcie de timp.
23

g) Pe baza datelor obinute în seciunea de msur se face validarea sprijinirii propuse sau se
procedeaz la corectarea acesteia. Decizia este extrapolat pentru întreaga zon caracteristic.

h) În cazul tunelelor sau galeriilor de mari dimensiuni, realizate în roci mai slabe, aplicarea
simultan a sprijinirii odat cu deschiderea golului impune excavarea în trepte sau cu galerii
direcionale. Dup excavarea unei trepte sau odat cu progresul galeriilor direcionale, se
procedeaz la ancorarea conturilor care sunt comune cu cele ale excavaiei finale i la aplicarea de
pri-beton.

i) In cazul unor deplasri de convergen mari, datorit croroa nu se mai poate asigura gabaritul
interior al galeriei, se recurge la reprofilarea conturului.

j) Adaptarea tehnologiei de excavare la condiiile rocii, la dimensiunile excavaiei i la posibilitatea


de reechilibrare a acesteia dup excavare este parte integrant a politicii sprijinirilor.

7. Calculul sprijinirilor

(1) Stabilirea soluiei de sprijinire a excavaiilor subterane este bazat în principal pe înelegerea
fenomenelor de interaciune, pe intuiie i pe experien. În cadrul fazelor de proiectare se impune
îns dimensionarea lucrrilor de sprijinire. Dimensionarea servete organizrii tehnologice a
execuiei i, în special, estimrii costurilor proiectelor. Datorit dificultilor de modelare prin calcul a
fenomenelor i de determinare prin încercri a multitudinii de parametri care intervin în calcule,
dimensionarea sprijinirilor are numai un caracter preliminar i orientativ.

7.1. Calculul sprijinirilor elastice prin metoda convergen - fretare

(1) Calculul sprijinirilor elastice se refer la verificarea unei soluii de sprijinire propuse având la
baz caracteristicile rocii, presiunea de fretare necesar echilibrrii masivului i capacitatea
portant a sprijinirii.

a) Etapele de calcul sunt:


- trasarea curbei caracteristice a rocii pe baza proprietilor mecanice ale acesteia;
- stabilirea unei anumite alctuiri a sprijinirii, pentru care se traseaz curba ei caracteristic.
- definirea noii stri de echilibru la intersecia dintre cele dou curbe caracteristice i
determinarea presiunii de fretare necesare.
- compararea presiunii de fretare necesare cu presiunea maxim care poate fi exercitat de
sprijinire i validarea sau invalidarea sprijinirii propuse:
i. dac presiunea de fretare necesar este egal sau apropiat de presiunea capabil a sprijinirii
atunci sprijinirea propus este satisfctoare;
ii. dac presiunea de fretare necesar este mai mare decât presiunea capabil a sprijinirii atunci
sprijinirea se suplimenteaz.
24

7.1.1. Curba caracteristic a rocii

a) Caracteristica rocii în cazul comportrii liniar elastice este o dreapt (figura nr.6). În dreptul
frontului efortul radial are valoarea aproximativ V r , f 0,7 V 0 . Deplasarea maxim are valoarea:
dat de relaia nr.(2).

1 P 0
u r , max V R ( 2)
E
unde: 0 este efortul iniial din masiv;
E este modulul de elasticitate al rocii;

este coeficientul Poisson al rocii.

Figura nr.6. Caracteristica rocii în cazul comportrii elastice

b) Caracteristica rocii în cazul comportrii neliniare (elastoplastice sau elasto fragil plastice) are trei
zone, departajate de intrarea în stadiu plastic (punctual B în figura nr.7, caracterizat de parametrul
e) i de declanarea surprii (punctual C în figura nr.7, caracterizat de parametrul lim).
25

Figura nr.7. Caracteristica rocii în cazul comportrii neliniare a rocii

c) În cazul comportrii neliniare criteriul de plasticizare este criteriul Mohr - Culomb:


V1 k p V 3  c p , (3)
unde:
1  sin M 2 c cos M
kp ; cp (4)
1  sin M 1  sin M
cu - unghiul de frecare intern al rocii i c - coeziunea.
iar V1 i V 3 reprezint eforturile principale maxime i minime.

d) Parametrul e care definete intrarea în zona plastic este dat de expresia:

1 § cp ·
Oe ¨k p  1  ¸
k p 1 ¨© V0 ¸¹
(5)

iar ramura BC a curbei caracteristice (figura nr.7) se construiete dând valori în domeniul 0,60 ...
0,95 i calculând ordonata (1- ) 0 i abscis

D 1
O e u re, max ª § R p · º
ur « 2¨ ¸  D  1»
D  1 « ¨© R ¸¹
(6)
»
¬ ¼
n
§ p · 2  cp /V 0 1
unde: Rp R ¨¨ ¸¸ p si n (7)
©1  O ¹ k p 1 kp 1

iar este dilatana rocii.


26

e) Curba caracteristic se modific atunci cînd zona plastic se extinde i apare bolta de surpare.
Înalimea bolii de surpare este (figura nr.8):

b
hbs
2f

Figura nr.8. Formarea bolii de surpare

unde b = 2R este deschiderea excavaiei, iar f este coeficientul de trie a rocii.

f) Delimitarea zonei de valabilitate a curbei caracteristice este dat de lim, care rezult din
egalitatea:
n
§ p ·
Rp R ¨¨ ¸¸ R  hbs (8)
© 1  Olim ¹

g) Dup apariia bolii de surpare, materialul desprins acioneaz asupra sprijinirii cu o presiune
maxim pm J r ˜ hbs , unde J r este greutatea specific a rocii.

7.1.2. Curba caracteristic a sprijinirii

a) Caracteristica sprijinirii (denumit i curba efectului de fretare) este relaia dintre creterea
deformaiei radiale, ' u r i sporul de efort radial exercitat de sprijinire asupra conturului excavat,
' p s . Conform figurii nr.9, relaia are abscis iniial ur, a , care ine seama de momentul instalrii i
de interspaiul dintre conturul excavat i sprijinire (ca la armoferme) i are forma general:

k s ' ur
' ps , (9)
R
în care k s este rigiditatea sprijinirii, iar R raza echivalent a golului excavat.
27

Figura nr.9. Caracteristica sprijinirii


b) Rigiditatea sprijinirii cu torcret are expresia:
Et e
ks (10)
(1  P t ) 2 R

unde: e este grosima torcretului, Et este modulul de elasticitate al torcretului, iar t este coeficientul
Poisson al acestuia.

c) Relaia (10) este valabil numai dac inelul de pri-beton se închide în vatr. Dac inelul rmâne
deschis, rigiditatea acestuia se reduce corespunztor.

d) Valoarea maxim a presiunii de fretare exercitat de sprijinirea cu torcret se limiteaz la:


e
p t , max V c ,t , (11)
R
unde c,t este rezistena la compresiune a torcretului. În evalurile numerice îns, se alege uneori
c,t  6Mpa, limitare care reduce riscul de voalare a inelului de torcret. Dei torcretul se muleaz pe
o plas de armare, efectul acesteia se neglijeaz, dat fiind faptul c inelul lucreaz în compresiune.

e) Ancorarea conturului excavat se face cu ancore nebetonate, blocate la capul dinspre masiv i
fixate pe faa excavaiei cu plcue. La fixare, prin rotirea pe filet a plcuei, se obine, pe lâng
blocare i o pretensionare a ancorei.

e) Rigiditatea sprijinirii cu ancore are expresia:


28

R 1
ks ˜
er e L 4l (12)
Q
S d 2 Ea
unde, conform figurii nr.10, semnificaia termenilor este:

R - raza excavaiei;
er - distana dintre ancore pe contur;
eL - distana dintre ancore în lungul tunelului;
d - diametrul ancorei;
l - lungimea efectiv a ancorei;
Ea - modulul de elasticitate al ancorei;
Q este factorul de proporionalitate aferent încercrii de zmulgere a ancorei (conform
diagramei i notaiilor din figura nr.10,b):

(u2  u2, e )  (u1  ue,1 )


Q (13)
Ta 2  Ta1

Figura nr.10. Sprijinirea cu ancore: a - schema sprijinirii;


b – rezultatele încercrii de smulgere a unei ancore.

f) Valoarea maxim a presiunii de fretare exercitat de sprijinirea cu ancore se limiteaz la:

Ta , r
p s, max , (14)
er e L
29

unde Ta , r este fora maxim din ancor la smulgere, determinat prin încercri proprii sau asimilat
pe baza datelor din literatura de specialitate referitoare la încercri de smulgere pentru acelai tip
de roc i aceleai dimensiuni ale ancorei.

g) Trasarea curbei sprijinirii în cazul sistemelor de sprijinire combinate (torcret i ancore) ine seama
de faptul c instalarea elementelor sprijinirii se face secvenial. Dac se noteaz cu u r , a1
deplasarea radial suportat de roc pân când devine activ componenta nr.1 a sistemului de
sprijinire i cu ur , a 2 deplasarea radial la contur pân când devine activ componenta nr.2 (figura
nr.11), atunci se pot scrie relaiile:

Figura nr.11. Trasarea caracteristicii sprijinirilor combinate.

R
ur u r , a1  ps pentru u r , a1  u r  u r , a 2 (15,a)
k s1

R
ur ur,a 2  ps pentru u r ! u r ,a 2 (15,b)
k s1  k s 2

Deplasarea radial maxim pe care o poate prelua sistemul de sprijinire este egal cu deplasarea
maxim admisibil pentru prima component a sistemului.

h) Valorile maxime ale presiunilor de fretare bazate pe date experimentale i msurtori în execuie
sunt:
 pentru sprijinirea cu torcret, cu grosimi cuprinse între 5 i 20 cm, presiunea de fretare poate
ajunge la 0,5 MPa în tunele/galerii circulare cu diametrul sub 4 m, respectiv pân la 0,2 MPa
în cazul tunelelor/galeriilor circulare cu diametrul de 10 m.
30

 pentru sprijinirea cu ancore, în funcie de distana dintre ancore, lungimea acestora i


rezistena rocii în zona de ancorare, presiunile de fretare variaz între 0,05 MPa i 0,2 MPa;

7.2. Calculul sprijinirilor prin metoda bolii de surpare

(1) Metoda bolii de surpare se aplic la calculul sprijinirilor rigide, cu cintre grele. Cintrele i plasa
sau elementele longitudinale pozate pe extradosul cintrelor (între acestea i conturul excavat)
trebuie s preia încrcrile date de roca desprins din contur – surpri sau blocuri.

(2) În prezentul ghid relaiile de calcul se bazeaz pe teoria bolii de surpare a lui Protodiaconov,
care asimileaz roca – considerat puternic fisurat i fragmentat de excavarea cu exploziv - cu
un mediu pulverulent. Deasupra excavaiei se formeaz o bolt de surpare, iar materialul de peste
bolt îi transmite încrcrile ctre pereii laterali, printr-o zon comprimat, denumit bolt de
descrcare (figura nr.12). Încrcarea vertical este egal cu greutatea materialului surpat, iar
Încrcarea orizontal este dat de împingerea activ exercitat pe pereii laterali.

Figura nr.12. Notaii pentru relaiile de calcul


a) Înlimea bolii de surpare se evalueaz în funcie de deschiderea b a excavaiei:

b
h (16)
2f
unde f reprezint coeficientul de frecare intern, denumit coeficient de trie sau coeficient
Protodiaconov.

b) Mrimea lui f se evalueaz pe baza datelor culese în teren pentru galerii excavate, prin
asimilare, în funcie de condiiile geologice reale. Încadrarea în baza de date i selecia
coeficientului de trie, se recomand s se realizeze de inginerul geolog. Cu titlul informativ, sunt
prezentate valorile lui f pentru câteva tipuri de roci.
31

Roca Granite Calcare Conglomerate Calcare Marne


fisurate argiloase
f t 10 8 4 2 1

În multe situaii se utilizeaz i o evaluare estimativ a coeficientului de trie f = Rc / 10, în funcie


de rezistena la compresiune a rocii Rc , unde Rc este exprimat în MPa.
c) Ordonata maxim a împingerii verticale asupra sprijinirii i respectiv împingerea medie sunt date
de expresiile:

b J rb
p v , max Jr p v , med (17)
2 f 3f

d) Împingerea lateral total are valoarea:

1
( H ( 2 q  J r H ) tg 2 ( 45  M / 2) , (18)
2
care se poate distribui liniar (cu distribuie trapezoidal sau constant pe înlimea excavaiei).
Valoarea unghiului de frecare interioar rezult din M arctg f . Presiunea lateral este mult mai
mic decât presiunea vertical. Ea nu apare decât în roci moi (cu f  2) , în care este posibil
formarea planurilor de alunecare.

e) În cazul rocilor stratificate sau cu planuri de i stuozitate bine definite teoriile bazate pe bolta de
surpare sunt practic neaplicabile. Încrcarea transmis sprijinirilor rigide depinde de direcia i
cderea planurilor de discontinuitate, de frecvena i distana dintre acestea i de efectele induse de
excavarea cu explozivi. Încrcarea vertical este exprimat sub forma greutii înlimii coloanei de
roc ( pv J r ˜ h ). Valoarea coloanei h nu poate depi h 0,5 b în cazul stratificaiei/ i stuozitii
orizontale, respectiv h 0,25 b în cazul stratificaiei/ i stuozitii verticale.

8. Elemente specifice cavernelor subterane

a) Excavarea cavernelor nu se face la seciune plin ci etapizat, în faze succesive, care asigur
condiii de stabilitate mult mai bune. Datorit deschiderilor i înlimilor mari, se excaveaz iniial
bolta cavernei, într-o succesiune care s permit permanent controlul stabilitii.

b) Pentru sprijinirea din zona bolii se utilizeaz curent dou variante privind secvenele de excavare
i sprijinire (figura nr.13):
- În prima variant (figura nr.13,a) se realizeaz iniial o galerie direcional central, sprijinit
cu pri-beton, dup care excavaia se lrgete spre cuzinei, concomitent cu ancorarea;
- În a doua variant (figura nr.13,b), excavarea se începe cu dou galerii direcionale în zona
cuzineilor, sprijinite prin ancorare. Deschiderea excavaiei bolii se face ctre zona central,
utilizând roca neexcavat de sub bolt pentru suportul cofrajului bolii.
32

Figura nr.13. Faze de execuie la excavarea i sprijinirea bolii:


a – cu galerie direcional central; b – cu galerii direcionale la cuzinei.

c) Deschiderea excavaiei bolii, în lungul cavernei se face în sistemul cu lamele campioane


alternante, pstrând între ele roca neexcavat cu rol de suport. Excavarea lamelelor rmase se
face numai dup execuia bolii de beton armat aferent lamelelor excavate, care are astfel i rol de
sprijinire pentru excavarea din a doua faz.

d) Instalarea ancorrii se face imediat dup fiecare etap de deschidere a excavaiei din zona bolii,
cât de repede permite tehnologia de excavare. În cazul rocilor cu RQD t 50% , aa cum sunt cele
din amplasamentele marilor caverne subterane, predimensionarea ancorrii se face admiând c
presiunea de fretare pe care trebuie s o asigure la limit ancorarea este de panc (0,1...0,2) J r B ,
unde J r este greutatea specific a rocii, iar B este deschiderea cavernei.

e) În cazul în care roca este fragmentat cu rosturi lise, cu frecare redus, dimensionarea ancorrii
se face în funcie de unghiul de frecare pe discontinuiti, conform graficului din figura nr.14.
33

Figura nr.14. Necesarul de ancorare, exprimat prin raportul p anc / r ,


în funcie de unghiul de frecare intern pe discontinuiti.

f) Lungimea ancorelor din zona bolii se stabilete în funcie de deschiderea cavernei. În figura
nr.15, domeniul haurat servete pentru dimensionarea preliminar. În grafic se prezint i
tendina actual, bazat pe experiena lucrrilor executate în ultima perioad.

dimensionare preliminar

Figura nr.15. Recomandri privind lungimea ancorelor din zona bolii.


34

g) Excavarea zonei inferioare a cavernei propriu-zise se atac dup ce se betoneaz integral bolta,
cu rol de cmuial definitiv.

h) Dac prin excavarea pereilor cavernei se formeaz blocuri instabile, decupate de stratificaie,
ancorele sau ancorajele pretensionate trebuie astfel plasate încât s majoreze rezistena la
forfecare mobilizat pe suprafaa de alunecare (figura nr.16). Majoritatea ancorelor trebuie s
traverseze planul de alunecare, urmând s se reduc la minim ancorele ce traverseaz planurile de
separare. Orientarea primei categorii de ancore trebuie s formeze cu planul de alunecare un unghi
T 15...300 , pentru a asigura rezistena la forfecare maxim.

Figura nr.16. Prevenirea alunecrilor progresive interstrat:


a – mecanismul de instabilitate; b – notaii

i) Ancorarea trebuie s asigure o presiune normal, p s , care s menin rezistena la forfecare


interstrate. Mrimea acestei presiuni echivalente, date de ancorare, este:

V t tg M
ps t , (19)
tg ( D  M)

unde Vt este efortul tangenial la perete, M este unghiul de frecare între strate, iar D este
înclinarea stratelor fa de vertical.

9. Elemente specifice galeriilor hidrotehnice sub presiune

(1) Cmuiala galeriilor sau tunelelor (bolt, bolt-perei sau contur integral betonat) este tratat ca
fiind o structur hiperstatic. Reaciunile mobilizate pe conturul de rezemare a cmuielii se
evalueaz admiând c roca este un mediu continuu i elastic. La evaluarea încrcrii active
exercitate de roc, denumit împingerea muntelui, se face abstracie de efectul stabilizator al
sprijinirilor, care sunt considerate lucrri provizorii. Împingeriea muntelui se calculeaz conform
subcapitolul 7.2, referitor la evaluarea încrcrilor asupra sprijinirilor rigide.
35

(2) În cazul galeriilor sub presiune, fenomenele de interaciune au un caracter special, impus de
concepia diferit a cmuielilor acestor structuri. De aceast dat principala încrcare este dat
de presiunea interioar a apei. Principalul rol al cmuielii îl constituie asigurarea condiiilor de
curgere, cu rugozitate controlat, în timp ce presiunea interioar este transferat, în cea mai mare
msur, masivului de roc în care este realizat galeria.

a) Cmuiala galeriei sub presiune se realizeaz sub forma unui inel relativ subire din beton
armat, cu grosimi de 15...30 cm, care supus presiunii interioare, este solicitat la întindere i
fisureaz i o coroan de roc injectat cu lapte de ciment sub presiune în jurul cmuielii care
asigur etaneitatea.

b) Se admite ipoteza simplificatoare conform creia roca este un material continuu, elastic i
izotrop, caracterizat prin modulul de elasticitate (deformaie) E r i prin coeficientul Poisson P r .

c) Reaciunea elastic a rocii, q , este mobilizat de deformarea ctre masivul de roc a cmuielii
supuse presiunii interioare a apei, pi . (figura nr.17). Ea acioneaz în egal msur atât la
extradosul cmuielii, cât i pe conturul (suprafaa) excavat al rocii.

Figura nr.17. Definirea reaciunii elastice a rocii


Valoarea reaciunii elastice este:

2 (1  P b ) pi
q (20)
R ( a 2  1)  2a 2 (1  P b )

unde notaiile sunt cele din figura nr.21, E i


semnific modulul de deformare i respectiv
coeficientul Poisson, cu indicii b - beton, r - roc, iar abrevierile sunt:
Re
a , denumit grosimea relativ a cmuelii,
Ri
1  P r Eb
R ˜ , denumit rigiditat relativ cmuial-masiv.
1  Pb Er
36

d) În cazul rocilor mai puin deformabile ( R  5 ) cmuiala este puin solicitat, o bun parte din
presiunea interioar fiind preluat de masiv. Când roca este mai deformabil ( R ! 10) este raional
s se prevad cmuieli mai subiri pentru a majora transferul presiunii ctre masiv.
e) Grosimea inelului de beton al cmuelii se alege pe criterii constructive, la un minim tehnologic
raional, iar armarea are rol de control al fisuraiei inelului –întins centric – care trebuie s-i menin
o continuitate la limit, fr îns ca deschiderea fisurilor s fie o stare limit de dimensionare.

f) Injeciile de impermeabilizare/consolidare realizate la presiuni mari foreaz masa de roc s se


deplaseze ctre cmuiala de beton armat producând comprimarea acesteia; efectul, fiind
premergtor punerii galeriei sub presiune de ap, este denumit de precomprimare.

g) Efectul de precomprimare se include în calcule fiind asimilat cu exercitarea pe extrados a unei


presiuni suplimentare E pinj , cu E  1 , unde pinj. este presiunea de injectare. Mrimea lui  depinde
de raportul E r / E dintre modulul de deformare al masei de roc i modulul de deformare a rocii
propriu-zise.  variaz între 0,1 pentru E r / E = 1 i 0,4 pentru E r / E = 0,1.
37

Anexa nr.1

Referine tehnice

A. Standarde:

Nr. Indicativ Denumire standard


crt.
1. SR EN ISO 14689-1:2004 Cercetri i încercri geotehnice. Denumire i clasificarea
rocilor. Partea 1: Denumire i descriere.
2. SR EN 1997-2:2007-Eurocod 7 Proiectarea geotehnic. Partea 2: Investigarea i încercarea
terenului.
3. SR EN 1997-2:2007/NB:2009 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic. Partea 2: Investigarea i
încercarea terenului. Anexa naional
4. SR EN 1997-2:2007/AC:2010 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic. Partea 2: Investigarea i
încercarea terenului

Not:

1. Referinele datate au fost luate în considerare la data elaborrii prezentei reglementri tehnice.
2. La data utilizrii reglementrii tehnice se va consulta ultima form în vigoare a referinelor
legislative i tehnice.
38

Anexa nr.2 - anex informativ


Exemplu de calcul a unei sprijiniri elastice

1. Datele problemei

Pentru a se pune în eviden modul în care se dimensioneaz, respectiv se verific un sistem de


sprijinire prin metoda convergen – fretare (CF), în cele ce urmeaz se trateaz cazul unui tunel
ovoidal excavat în isturi cristaline uor alterate, la o adâncime H a 40 m.
În anexa informativ se fac referiri la relaiile matematice din prezentul ghid, cu respectarea
numerotrii acestora.

Forma excavaiei se asimileaz cu una circular cu raza echivalent


R 4 m. Masa de roc este caracterizat de:
 greutatea specific J r 27 kN/m3
 unghiul de frecare interioar M 29 0
 coeziunea aparent c 0,12 MPa
 modulul de deformaie la descrcare E 1200 MPa
 dilatana D 1,4
 efortul iniial din masiv, izostatic V 0 1,08 MPa
 coeficientul de trie (Protodiaconov) f 0,65

2. Definirea caracteristicii rocii.

În prim instan se determina deplasarea elastic maxim teoretic, cu relaia nr.(2):


1 P 1  0,2
uemax V0 R ˜ 1,08 ˜ 4 0,432 ˜ 10  2 m 0,432 cm
E 1200
Parametrii caracteristici ai criteriului de plasticizare Mohr-Coulomb, conform relaiilor nr.(3) i (4) au
valorile:
1  sin M
kp 2,882
1  sin M
2 c cos M
cp 0,40
1  sin M

Cota O e din deplasarea elastic maxim teoretic care se realizeaz efectiv în stadiul elastic se
determin cu relaia (5):
1 § cp · 1 § 0,4 ·
Oe ¨¨ k p 1  ¸¸ ¨¨1,882  ¸ 0,58
k p 1 © V0 ¹ 3,882 © 1,08 ¸¹

i de aici:
39

ure O e uemax 0,58 ˜ 0,432 0,250 cm.

Pe baza acestor prime valori se determin coordonatele punctelor A i B ale caracteristicii rocii
(vezi figura nr.7 i figura nr.A1):

Figura nr.A1.
Diagrama de convergen-fretare pentru analiza stabilitii galeriei din exemplul numeric.
­ V r, A 0,7 V 0 0,756 MPa
°

°̄ur , A 0,3 ˜ 0,432 0,129 cm

­ V r , B (1  O e ) V 0 0,453 MPa
°
B ®
°̄u r , B u re 0,250 cm

Pentru trasarea poriunii BC a caracteristicii, care corespunde comportrii elasto-fragil plastice, se


determin o serie de perechi de valori V r , u r , dând valori parametrului O în domeniul (0,60 ... 0,95).
Relaiile de calcul nr.(7) pentru determinarea razei zonei plastice, respectiv nr.(6) pentru evaluarea
deplasrii radiale, se rescriu sub forma:
40

n
§ p ·
Rp R ¨¨ ¸¸
©1 O ¹
i:

ª § Rp D 1 º ª 2, 4 º
· § Rp ·
ur A «2 ¨¨ ¸¸  D  1» A «2 ¨¨ ¸¸  0,4» ,
« © R ¹ » « © R ¹ »
¬ ¼ ¬ ¼

unde:
2  c p / V0
p 0,419
k p 1

1
n 0,531
k p 1

O e ure, max
A 0,104
D 1

În tabelul nr.A1 sunt prezentate rezultatele calculelor pentru cele patru valori caracteristice ale
parametrului O care au servit la trasarea zonei BC a curbei caracteristice.

Tabelul nr.CF.1. Calculul coordonatelor caracteristici rocii


0,531 ª § Rp 2,4 º
§ 0,419 · ·
Vr (1  O ) V 0 Rp R ¨¨ ¸¸ ur 0,104 «2 ¨¨ ¸¸  0,4»
© 1 O ¹ « © R ¹ »
O ¬ ¼
(MPa) (m) (cm)
0,7 0,324 4,776 0,360
0,8 0,216 5,923 0,575
0,9 0,108 8,559 1,33
0,95 0,054 12,300 3,12

Limita de la care comportarea plastic genereaz formarea bolii de surpare (punctul C al


caracteristicii) se determin din condiia (8), care se rescrie sub forma:

n
§ p ·
R ¨¨ ¸¸ R  hbs
©1  O ¹
unde înlimea bolii de surpare are valoarea calculat conform relaiei (16):
b 8
hbs 6,25 m .
2f 2 ˜ 0,65

Din relaia de condiie rezult:


41

p 0,419
1 O 0,07
1/ n 1,883
§ R  hbs · § 10,25 ·
¨¨ ¸¸ ¨¨ ¸¸
© R ¹ © 4 ¹
Coordonatele punctului C vor fi:
Vr 0,07 V0 0,0756 MPa

ª 2, 4 º
§ 10,25 ·
ur 0,104 « 2 ¨¨ ¸¸  0,4» 2,53 cm
«¬ © 4 ¹ »¼

Ramura DE a caracteristicii rocii este o paralel la axa u r i are ordonata:

kN
p s J r ˜ hbs 27 ˜ 6,25 168 0,168 MPa
m2
Caracteristica complet a rocii ABCDE se poate urmri în figura nr. A1.

3. Determinarea caracteristicii sprijinirii

În conformitate cu ipoteza comportrii liniar elastice a sprijinirii, caracteristica acesteia este o


dreapt a crei ecuaie este:
ur  ur,a
ps k s .
R
Pentru fiecare tip de sprijinire trebuie deci determinat rigiditatea k s i deplasarea liber a rocii ur , a
pân vine în contact cu sprijinirea. În continuare sunt analizate, pe rând, dou tipuri de sprijinire.

4. Verificarea sprijinirilor propuse

4.1. Sprijinirea cu pri beton.

Se admite realizarea unui inel de torcret cu grosimea e 10 cm . La momentul întririi, caracteristicile


elastice ale materialului sunt Et 20000 MPa i P sb 0,16 . Din relaia (10) rezult:

Esb e 20000 ˜ 0,1


ks 595 MPa ,
(1  P sb ) R 0,84 ˜ 4

iar de aici dreapta caracteristic:


ps 1,48 ˜ ur (MPa)

cu ur exprimat în centimetri.
42

În diagrama convergen-fretare din figura nr.A1 aplicarea torcretului se face la 2 m în spatele


frontului ( x d 2 m) , iar contactul cu roca este imediat ( u r, a 0) .

Echilibrarea excavaiei se obine în punctul de intersecie a caracteristicii sprijinirii cu caracteristica


rocii, E1 . Din diagram rezult p s 0,28 MPa.

inând seama c presiunea maxim ce poate fi exercitat de pri beton nu poate depi valoarea
determinat conform relaiei (11):
e 0,1
p ssb,lim V c, sb 6 MPa 0,15 MPa,
R 4
rezult c torcretul nu este o sprijinire fezabil decât dac este asociat i cu ancorare.

4.2. Sprijinirea cu ancore

Ancorarea se realizeaz cu ancore nebetonate, cu lungimea l 2 m, din bare de oel cu diametrul


d 25 mm, dispuse într-o reea de eR ˜ eL 1 ˜ 1 m2. Din încercrile de smulgere au rezultat fora
maxim din ancor, Ta , smulgere 220 kN, i coeficientul de proporionalitate din relaia (13),
'u
Q 0,12 mm/kN.
Ta

Rigiditatea sprijinirii se calculeaz conform relaiei (12):


R 1 4 1
ks ˜ ˜ 32 MPa.
er e L 4l 1 4 ,2
Q  0,12
S d 2 Ea 3,14 ˜ (0,025) 2 ˜ 210 000

Pe baza acesteia se exprim apoi ecuaia dreptei caracteristice:


ks
ps ur 0,08 ur (MPa),
R
cu u r exprimat în centimetri,

i în acest caz, instalarea ancorelor se face la 2 m în spatele frontului, iar efectul de interaciune se
manifest imediat ( u r , a 0 ). Origina caracteristicii sprijinirii în diagrama convergen-fretare din
figura nr.A.1 este aceeai ca în cazul sprijinirii cu pri-beton.

Echilibrarea excavaiei se obine în punctul E 2 , de intersecie între caracteristica sprijinirii cu ancore


i caracteristica rocii. Din grafic rezult p s 0,09 MPa.
43

inând seama c presiunea maxim ce poate fi exercitat de ancore poate atinge valoarea limit
determinat conform relaiei (14):
Ta , smulgere
p sanc
, lim 0,22 MPa
lr l L

rezult c ancorarea asigur o sprijinire adecvat a golului excavat.

În mod similar se poate face analiza sprijinirii combinate ancore i torcret. O asemenea variant se
impune în cazul în care excavaia va rmâne descoperit o perioad lung de timp, pân la
instalarea cmuielii definitive, deci existând riscuri legate de alterarea rocii i coroziunea
ancorelor.