Biletul 1

1. Modelare matematică. Problema optimizărilor. Formularea generală a problemei programării

matematice.
Modelarea matematică este descrierea unui sistem utilizând concepte și termeni matematici. Este
folosită atât în domeniul științelor naturale cât și în ingineriaindustrială și economică. Din procesul unei
modelări matematice trebuie să rezulte un model matematic al cazului (situației) studiat, model folosibil
în luarea de decizii tehnice sau economice.
Problema de optimizare reprezintă o aplicație matematică de selectare a unei soluții, dintr-o mulțime
posibilă, pe baza evaluării funcției obiectiv. Foarte multe probleme din domeniile matematicii, statisticii,
ingineriei, economiei și științelor aplicate se pot formula ca probleme de optimizare.
În matematică, termenul de optimizare se referă la studiul problemelor care sunt de forma
Se dă: o funcție pentru o mulțime de numere reale

Se cere: un element pentru care ("minimizare"), sau

("maximizare").
Formularea problemei generale de programare matematica consta in :sa se determine x1,x2,xn care
satisfac un sistem de conditii care se formuleaza ca niste egalitati
1. F1 (x1,x2........xn)=0 2.z=f(x1,x2....xn)-valoare optima
F2(x1,x2.............xn)=0 maxim si minim
Fn(x1,x2............xn)=0

Formularea generală a problemei programării liniare, (PPL)

 Programarea liniară studiază cazurile în care funcția obiectiv f este liniară și mulțimea A
este specificată folosind doar egalități sau inegalități liniare.
Deosebim 2 forme:
1.Forma canonica
2.Forma standard
Formularea PPL
1.A11x1+a12x2+...a1nxn=b1
A21x1+a22x2+.....a2nxn=b2
Am1x1+am2x2+...amnxn=bm
2.z=c1x1+c2x2+....cnxn=optim max-min
X1,x2,xn-se cnoteaza cantitatile de obiecte de fiecare tip de produse
B1,b2,bn-cantitatile de resurse
Aij-coieficienti tehnologici cantitatea de resurse pt coeficienti de produs detipul j
C1,c2-venitul obtinut de la realizarea unei unitati de produs.
Z-beneficiul obtinut de la realizarea obiectelor propuse.

2. Experimente aleatorii, evenimente elementare, evenimente aleatoare, operaţii cu

evenimente (de menţionat, în deosebi, legile lui De Morgan).
Experiment aleator-se numeste aleator acel experiment rezultatul caruia este imprevizibil(nu poate fii
stiut )pina la realitatea sa.ex.Aruncarea zarului.
Evenimente elementare-sunt rezultatul sau problele experimentului.nu orice spatiu de evenimente
elementare este finit .
Evenimente aleatore-presupune ca inaintea de a efectua experimentul pot fi formulate diferite ipoteze
plauzibile referitor la rezultatele acestuia astfel,incit odata ce experimentul este efectuat,fiecare ipoteza
sa fie confiramta sau infirmata.

Operati cu evenimente-Legea lui de Morgan cuprinde 2 legi:

in cazul unui enunţ compus, alcătuit din două afirmaţii (judecăţi) simple A şi B, legile pot fi
scrise astfel:

1.1 Diferite abordări (definiţii) ale noţiunii de probabilitate:

1.1.1 Definiţia clasică, aplicări.
Sa consideram o urna U care contine n bile, dintre care m albe si n – m negre. Se extrage la intamplare o
bila. Avem n evenimente elementare. Fie A evenimentul bila extrasa este alba. Acest eveniment se poate
realiza prin m probe, .
Definitie: Se numeste probabilitatea evenimentului A, raportul dintre numarul situatiilor favorabile
realizarii lui A si numarul situatiilor egal posibile. Deci: P = m / n.
1.1.2 Definiţia statistică, condiţiile ce se cer a fi îndeplinite pentru ca să ne includem în cadrul teoriei
probabilităţilor.
Statistica-o masa de rezultate ,nr, si se studiaza sansa de aparitie
Prima serie: m1/n1
A doua serie m2/n3

Ps(A)=mi/ni

3. Se da: Sistem A, Sistem B.

P(A)= 0,6, P(B)= 0,1
a) Sistemul functioneaza cind functioneaza si A si B
P(S)= P(A∩B)= P(AB)
P(AB)=P(A), P(A/B)
P(B/A)= P(B); P(AB)=P(A)*P(B)= 0,6*0,1= 0,06
b) functioneaza A SAU B
AUB
P(AUB)
P(AUB)=P(A)+ P(B)- P(AB)ind.= P(A)+P(B)-P(A)*P(B)
P(AUB)=0,6+0,1- 0,6*0,1= 0,7- 0,06=0,64
Fiabilitatea in acest caz difera deoarece PROBABILITATEA functionarii sistemului doar cu un
component este mai mare decit PROBABILITATEA functionarii sistemului cu ambele
component. Fiabilitatea variantei b este mai optima pentru system

4.
-1 ;3; 4; 5
0,4; 0,2; 0,3; 0,1

∑Pi=1
P1+p2+p3+p4=1
0.4+p2+0,3+0.1=1
P2=1-(0.4+0.3+0.1)
P2=0.2
M(X)=∑xi*Pi
M(x)=-1*0.4+3*0.2+4*0.3+5*0.1=-0,4+0,6+1,2+0,5=1,9
 D(X)=∑(xi-M(X))2*Pi
D(X)=(-1-1,9)2*0.4+(3-1,9)2*0.2+(4-1,9)2*0.3+(5-1,9)2*0.1=3,364+0,242+1,323+0,961=5,89
Σ(X)=σ= D(x) =√5,89=2.426-abaterea sigma medie patratica care indica calitatea unui aparat
5. Formula de calcul a funcţiei de repartiţie a V.A.D.
F(x)=ʃf(x)dx=P(}<x)
F(x)=ʃf(t)dt
2.3.1 Valorile tipice a V.A.D. şi V.A.C. (Media M(X), Dispersia D(X),abaterea medie pătratică
. Ce reprezintă σ la aparatele de măsurări?)
σ( ...)=σ=radical D(..) abaterea sigma medie patratica
σ-indica calitatea unui aparat