ALBINELE ŞI ALBINĂRITUL

GHIDUL ÎNCEPĂTORULUI
Dr. Ing. Ioana Tudor
Copyright © 2011 Editura GRAMEN (S.C. INFO-CONSULTING AGENCY S.R.L.). Toate drepturile
rezervate Editurii Gramen. Nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată, reprodusă,
arhivată sau transmisă sub nicio formă şi prin niciun fel de mijloace mecanice sau electronice
fără acordul scris al Editurii Gramen. Drepturile de distribuţie în străinătate aparţin în
exclusivitate Editurii Gramen.
Niciun exemplar din lucrarea de faţă nu poate fi comercializat decât însoţit de semnătura şi
ştampila editorului, aplicate pe interiorul ultimei coperte.
Editura GRAMEN
Director general: Eduard Dragomir
Redactor şef: Roxana Paliţă
Tehnoredactare & Design: S.C. Info-Consulting Agency S.R.L.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

TUDOR, IOANA
Albinele şi albinăritul : ghidul începătorului /
Ioana Tudor. - Bucureşti : Gramen, 2011
ISBN 978-606-92709-5-0

638.1

Editura Gramen: Bucureşti, Sect. 6, Bd. Timişoara, nr. 19, Bl. C6, Sc. B, Ap. 38, parter
Tel./Fax. 021/413.40.27; 0745.757.098; 0723.845.248; 0761.694.248;
Email: lucrari2004@yahoo.com;
Program: Luni/Vineri – 1000-1600

Bun de tipar: 30 Septembrie 2011

 DR. ING. IOANA TUDOR

ALBINELE ŞI ALBINĂRITUL
Ghidul începătorului
CUPRINS

CAPITOLUL 1. Creșterea albinelor................................................................ 9

1.1. Scurt istoric.................................................................................... 9
1.2. Încadrarea sistematică.............................................................15
1.3. Morfologia şi anatomia albinei..............................................23
1.3. a. Capul albinei ..............................................................................28
1.3. b. Toracele....................................................................................................32
1.3. c. Abdomenul.............................................................................................36
1.3.1. Aparatul digestiv .................................................................38
1.3.2. Aparatul respirator.............................................................42
1.3.3. Sistemul nervos.....................................................................43
1.3.4. Sistemul circulator...............................................................45
1.3.5. Aparatul reproducător.......................................................46
1.3.6. Aparatul de semnalizare...................................................48
1.3.7. Aparatul muscular...............................................................50
1.3.8. Aparatul de apărare, vulnerant şi de atac este
specific Himenopterelor.....................................................51
1.3.9. Organele de simţ...................................................................55
1.3.10. Sistemul neuroendocrin.....................................................56
1.4. Ciclul de viaţă...............................................................................58

5
 1.5. Organizarea stupului ...............................................................63
1.5.1. Matca sau regina..................................................................65
1.5.2. Trântorii..................................................................................70

CAPITOLUL 2. ABC în stupărit.......................................................................83

2.1. Primii paşi.....................................................................................83
2.2. Amplasarea stupinei sau a primilor stupi.........................86
2.3. Alegerea stupilor .......................................................................92
2.3.1. Stupul orizontal....................................................................96
2.3.2. Stupul vertical.......................................................................99
2.3.3. Stupul multietajat - sau ME............................................ 101
2.4. Alegerea familiei de albine.................................................. 106
2.5. Uneltele şi echipamentele folosite în apicultură.......... 110
2.6. Hrănirea albinelor.................................................................. 116
2.6.1. Ghemul de albine pentru iernare................................ 121
2.6.2. Izolarea termică a cuibului............................................ 123
2.6.3. Calitatea hranei................................................................. 126
2.6.4. Pregătirea rezervelor naturale de miere şi
păstură.................................................................................. 133
2.6.4.1. Hrănirea de completare........................................................135
2.6.4.2. Hrănirile de necesitate...........................................................143
2.6.4.3. Hrănirea de stimulare............................................................144
2.6.4.4. Hrănirea energo-proteică pentru creşterea
mătcilor, diferite reţete..........................................................147
2.6.4.5. Stimularea de atracţie ..........................................................149
2.6.4.6. Hrănirea medicamentoasă .................................................149
2.6.4.7. Amestecurile proteice . ..........................................................150
2.6.5. Tipuri de hrănitoare ....................................................... 154
Cuprins

6
2.7. Reproducţia albinelor............................................................ 156
2.7.1. Roirea naturală.................................................................. 156
2.7.2. Roirea artificială............................................................... 166
2.8. Calendar apicol........................................................................ 169
2.9. Boli, malformaţii, intoxicaţii şi tratamente.................... 181
2.9.1. Cauzele greşelilor făcute de apicultor pot
avea consecinţe negative şi asupra puietului
provocând:........................................................................... 183
2.9.2. Bolile necontagioase ....................................................... 185
2.9.2.1. Boala de mai...............................................................................185
2.9.2.2. Diareea albinelor......................................................................186
2.9.2.3. Anomaliile mătcilor.................................................................186
2.9.3. Bolile contagioase................................................................ 187
2.9.3.1. Boli virotice sunt.......................................................................187
2.9.3.2. Boli bacteriene sau bacterioze...........................................196
2.9.3.3. Boli micotice...............................................................................203
2.9.4. Bolile parazite.................................................................... 210
2.9.4.1. Nosemoza sau boala mizeriei.............................................211
2.9.4.2. Amibioza......................................................................................218
2.9.4.3. Acarioza........................................................................................220
2.9.4.4. Brauloza.......................................................................................223
2.9.4.5. Varroza.........................................................................................225
2.9.4.6. Senatainioza . ............................................................................231
2.9.4.7. Triangulinoza.............................................................................233
2.9.4.8. Intoxicaţiile albinelor ............................................................235
2.10. Dăunătorii şi duşmanii albinelor . .................................... 247
2.10.1. Moliile cerii ......................................................................... 247
2.10.2. Fluturele cap de mort (Acherontia atropos)............ 250

7
 2.10.3. Viespile, Vespa germanica, Vespa gallica, Vespa
silvestris: Vespa crabro , Vespa media etc................. 251
2.19.4. Lupul albinelor – Philanthus triangulum
sinonim Philanthus apivorus........................................ 253
2.10.5. Furnicile................................................................................ 254
2.10.6. Urechelniţa comună ........................................................ 256
2.10.7. Păsările................................................................................. 257
2.10.8. Şoareci sau muridae şi chiţcanii.................................. 262
2.10.9. Batracieni şi reptile.......................................................... 264
2.10.10. Alţi dăunători..................................................................... 265

CAPITOLUL 3. Înţepături de albine şi măsuri de prim ajutor......... 268

CAPITOLUL 4. Curiozităţi despre albine................................................ 273

BIBLIOGRAFIE................................................................................................. 295
Cuprins

8
CAPITOLUL 1
Creșterea albinelor

1.1. Scurt istoric

„Albina face miere,
Mierea se face ceară
Ceara se face fadie
Fadia se aprinde
Raiul se deschide
Maica Domnului în braţe pe toţi ne cuprinde”
(Text popular românesc - Fadie – făclie, lumină)

ALBÍNĂ | Insectă care trăieşte în roiuri şi produce miere şi ceară, având

picioarele din urmă adaptate pentru strângerea polenului şi un ac
veninos în partea posterioară a abdomenului, după DEX.
Se presupune că aceste insecte folositoare omului au evoluat, în timpul a
milioane de ani, din viespi sălbatice şi există pe Terra din Cretacic, o dată
cu apariţia primelor flori, acum circa 100 de milioane de ani! Cea mai
veche albină fosilizată care s-a descoperit a fost o specie numită Trigona
prisca, găsită în SUA, şi care datează de 74-96 milioane ani. Dar fosile
adevăratului gen Apis au fost descoperite pentru prima dată în Germania

9
 de Vest. Aceasta se estimează că ar fi trăit acum 22-25 milioane de ani.
Exemplarul descoperit seamănă cu genul Apis dorsata, dar este mult mai
mic, cam de dimensiunile actualei Apis mellifera.
Ca în aproape toate domeniile şi albinele au crescut la început în
sălbăticie şi o mai fac şi astăzi dar în mai mică măsură. Chiar şi în prezent
populaţii din America de Nord şi Africa Centrală recoltează miere de la
albine ce cresc în stare sălbatică.
Albinele au produs prima sursă de hrană dulce pentru om şi unele
animale. Ele trăiau în adăposturi naturale în scorburi de copaci, caverne
în stânci, cuiburi abandonate de diferite păsări sau animale etc.
Scrieri şi reprezentări ale albinelor, une-
le stilizate s-au găsit în limba chineză, pe
monumente egiptene, persane sau asiro-
babiloniene. În vechiul Babilon mierea
era oferită ca ofrandă sau în sacrificii
aduse zeilor. Şi Biblia face câteva referiri
la miere şi albine.
Scrierile vechi fac referire la mierea de
la albinele sălbatice. Astfel, în Turcia, s-a
descoperit o pictură ce reprezenta ciclul
de viaţă al albinei, cu fagure de miere, de
la anul 6500 î.Hr.; în Spania o altă pictură
rupestră de la anul 5000 î.Hr. prezintă
Fig. 1. Pictură rupestră cu
Creșterea albinelor

culegerea mierii de la albinele sălbatice.

recoltare de miere de la albine
sălbatice

10
Din cultura mesopotaniană (anul 2700 î.Hr.) au rămas tăbliţe de argilă pe
care erau înfăţişate albine şi se menţionează despre utilizarea mierii ca
medicament şi despre polenizare şi polen.
Nu au rămas însă înscrisuri despre primii îmblânzitori ai albinelor. De pe
mormintele faraonilor din dinastiile a V-a şi a XVIII-a au rămas gravuri
din care reiese că vechii egipteni ademeneau roiurile în coşuri de nuiele
etanşeizate cu pământ şi bălegar sau în scorburi de copaci, pentru a le
recolta mierea. Dar de multe ori aceste acţiuni se soldau cu uciderea
albinelor de teama înţepăturilor. Cu 4.000 ani în urmă, egiptenii încărcau
stupine întregi pe vase, transportând stupii primitivi de-a lungul
malurilor Nilului.
La noi, apicultura pastorală este atestată încă din 1645, păstrându-se şi
azi unele denumiri ce ne duc cu gândul la practicarea stupăritului.
Aristotel (384-322 î.Hr.) a lăsat scrieri ce au ajuns până în zilele noastre
despre studiul empiric al albinelor, „Istoria animalelor”, „Tratat despre
generare şi Părţi ale animalelor”. Marele poet Vergilius ne-a lăsat versuri
celebre despre albine în opera sa „Georgicele” unde erau numite „oştence
harnice şi viteze”.
Grecii sau latinii nu au putut avansa în acest domeniu şi datorită lipsei
aparaturii performante şi a simplului azi, microscop. Şi atunci, până în
secolul al XVI-lea, ei au făcut diferite compilaţii. Din sec. al X-lea au rămas
manuscrise medicale bizantine despre albine. În 1768 Voltaire numeşte
albinele în „Ciudăţeniile ştiinţei”.
Odată cu descoperirea microscopului, în secolul al XVIII-lea, studiile
danezului J. Swamerden au demonstrat că viaţa albinelor în stup este
condusă de către matcă, infirmând activitatea trântorilor. În 1761,

11
 K. Linee numeşte albina Apis mellifica sau albina meliferă. Alţi cercetători
ce au lăsat studii despre albine sunt: F. Hubert 1792, M. Maeterlinck, Karl
von Frisch, R. Chauvin ş.a.
În ţara noastră s-au găsit faguri pietrificaţi iar în operele lor, Herodot,
Xenofon şi Vergilius au lăsat scrieri din care reiese că stupăritul era o
ocupaţie cunoscută de către străbunii noştri.
Legea Apiculturii, adică Legea nr. 89/19981, începe astfel: „În România,
creşterea albinelor este o îndeletnicire tradiţională a populaţiei şi constituie,
prin rolul său economic, ecologic şi social, o parte a avuţiei naţionale”.
Într-un zăcământ de chihlimbar din Munţii Carpaţi, geologii au
descoperit două gâze încremenite, strămoşi ai albinelor, tocmai din era
terţiară. Într-o străveche aşezare din judeţul Hunedoara s-au descoperit
doi faguri de miere pietrificaţi, alături de oase de mamut, ceea ce
demonstrează că oamenii de atunci se hrăneau şi cu miere. O probă a
domesticirii albinei carpatine de către om, încă din negura vremurilor, o
constituie spusele lui Herodot, în „Istorii”: „Dincolo de Istru (Dunăre - n.a.),
nu se ştie ce fel de oameni trăiesc, deoarece locurile acestea sunt ocupate
de albine, şi oamenii nu pot merge mai departe”. Despre amploarea
albinăritului în Moldova mărturiseşte Pravila Ţării din veacul al XVIII-lea:
„locuitorii să nu ţină mai mulţi stupi decât îngăduie locul lor, pentru ca nu
cumva mulţimea albinelor să supere pe vecini”.
Pe Columna lui Traian de la Roma sunt reprezentate scene cu albine. Ele
sunt prezente în folclorul românesc, în acte ce consfinţeau diferite tranzac-
Creșterea albinelor

ţii, moşteniri, donaţii etc.

1
Legea nr. 89 din 28 aprilie 1998, Legea apiculturii, republicată în Monitorul Oficial,
partea I, nr. 549 din 5 august 2010.

12