TEMA 1. Măsuri de securitate şi sănătate în muncăşi acordarea primului ajutor.

Lecția nr. 2: Susţinerea funcţiilor de bază ale vieţii.

1. Resuscitarea cardiopulmonară și poziția de siguranță.

2. Simptomele, metode de prim ajutor din cauza obstrucţiei căilor respiratorii

Subiectul 1. . Resuscitarea cardiopulmonară și poziția de siguranță.

 cauzele stopului cardio-respirator;

 Stopul cardio-respirator poate fi determinat de o afecțiune primara a cailor respiratorii, de

respirație sau de o afecțiune cardiovasculara. Multe boli care pun în pericol viata unui pacient
au consecinte secundare respiratorii si cardiace care pot duce la stop cardio-respirator.

 tehnici de resuscitare cordio-pulmomară (RCP), explicînd importanța și pașii necesari

pentru efectuarea resuscitării;

 aceste proceduri efectuate corect si rapid, chiar de catre persoane care nu au pregatire medicala,
pot salva viata unui pacient aflat in stop cardio-respirator;

 primul gest cînd gasiți o persoana inconștienta este sa sunați la 903 (112) si sa anunțați situația
de urgența. Solicitați ajutorul echipei medicale calificate, apoi evaluați starea pacientului,
întrebînd cum se simte, evaluați respirația și pulsul victimei;

 primul este eliberarea cailor aeriene prin hiperextensia capului si ridicarea barbiei.

 de facut atunci cînd gasim o persoana în stare de inconștiență?

 ne asezam lateral, apoi cu o mana plasata pe frunte împingem capul victimei pe spate, cît se
poate de mult, și cu doua degete de la măna cealaltă îi ridicam barbia;

 dupa ce am eliberat caile aeriene verificam dacă persoana respira sau nu;

 ne aplecam asupra victimei cu fata catre piept si ascultam la nivelul gurii zgomotele respiratorii.
In același timp, simțim dacă exista schimburi de aer: apropiem obrazul de nasul si gura victimei
si observam miscarile pieptului;

 pentru a decide dacă victima respiră sau nu trebuie sa ASCULTAM, SIMTIM SI VEDEM în
același timp, de minimum 5-10 secunde. Cum decidem, așadar, dacă pacientul se afla sau nu în
stop cardio-respirator?

-pacientul se află în stop respirator dacă nu se observă distensia cutiei toracice, nu se
aude zgomotul produs de trecerea curentului de aer prin caile respiratorii și nici nu se simte
suflul produs de respirație;

 absența respirației impune măsuri rapide de resuscitare. Cum procedam pentru a face o
respirație artificiala corectă?

 îngenuncheati langa pacient. Cu capul victimei în hiperextensie, mențineți gura usor

întredeschisa cu o mana, în timp ce cu cealalta susțineți fruntea și pensați nasul;

 inspirați profund aer, așezați strîns gura pe gura (între ele o basma) victimei și insuflați aer timp
de 2-3 secunde. În același timp se verifică dacă toracele se ridică atunci cand noi insuflam;





 fiecare respirație trebuie să fie suficient de puternică, astfel încat toracele să se ridice. Ar trebui
să facem o ventilație la fiecare 4-5 secunde;

 țineti capul victimei în hiperextensie cu bărbia ridicată, îndepartati gura de la gura pacientului și
lasați toracele sa revină. Volumul de aer pe care îl insuflam este mai important decît ritmul în
care îl administram;
 cea de-a treia componență a resuscitarii este masajul cardiac. Acesta se începe o data cu
respirația artificială, în raport de 2:15, adică 2 respirații gură la gură, urmate de 15 compresii
toracice;

 să vedem cum se face un masaj cardiac corect. Cel mai important este să gasim punctul pe care
vom efectua compresiile toracice;

 victima trebuie așezată pe spate pe un plan dur. Daca stă pe un plan moale, gen pat, nu se pot
efectua compresiuni toracice eficiente. Se localizează punctul de compresie situat în partea
inferioara a sternului;

 degetul inelar merge de-a lungul rebordului costal pană la apendicele xifoid, locul de întălnire a
coastelor;

 la acest nivel, lîngă acest deget se așeaza alte doua degete, respectiv degetul mijlociu și cel
arătător. După aceasta, așezăm podul palmei celeilalte mîini, aceasta este locul în care trebuie
făcute compresiunile toracice.


 așezăm cealaltă mînă peste cea situată pe stern, fară ca degetele sa se sprijine pe torace;


 cu coatele întinse și brațele perpendicular pe stern, se fac compresiunile, astfel încat să
înfundam sternul cu o adancime de aproximativ 4-5 cm;

 linia umerilor trebuie să fie paralela cu linia longitudinală a pacientului. Frecvența

compresiunilor externe trebuie sa fie de 100/min;

 pentru a efectua manevra corect și să economisim energiea, îngenunchiați aproape de pacient și
aplecați-vă înainte, cu mainile deasupra pacientului, țineți spatele drept și coatele întinse, astfel
încat la aplicarea forței să folosiți și greutatea corpului, nu numai a brațelor.

 După 15 de compresiuni, efectuați 2 ventilații artificiale,apoi reluați compresiunile.

Resuscitarea cardio-pulmunoră continuă pînă la apariția respirației sau pînă la venirea
echipajului medical;

 cum se pune persoana în poziția de siguranță și în ce cazuri.

 dacă victima este inconștientă și respiră normal, întoarceți-o în poziția de siguranță;

 capul trebuie sa fie aplecat pe spate, iar gura orientată spre sol. Astfel, căile respiratorii vor
rămîne libere, iar, dacă vomită, voma nu va pătrunde spre plămîni;

 dacă este cazul, scoateți ochelarii victimei;

 îngenuncheați lîngă victimă;

 asigurați-vă că are ambele picioare întinse;

 poziționați brațul victimei (de pe partea pe care v-ați așezat), perpendicular pe trunchiul său.
Indoiți brațul din cot, în sus, cu palma tot în sus;

 așezați-i cealaltă mîna peste piept. Puneti mîna victimei pe obrazul aflat pe partea pe care v-
ați asezat, cu palma spre exterior. Mențineți-i mîna în aceasta pozitie;

 cu mîna care v-a ramas liberă, apucați-i genunchiul de pe partea opusa. Ridicați-i piciorul, dar
fără să-i desprindeți laba piciorului de pe sol;

 trageți piciorul ridicat către dvs. Intre timp, nu dați drumul la mana de pe obraz. Rotiți victima
către dvs., așezand-o pe o parte;

 așezați-i coapsa în așa fel încat șoldul și genunchiul să formeze un unghi drept;

 împingeti capul spre spate, pentru a menține căile respiratorii deschise;

 asigurați-vă că gura victimei este orientată spre sol. Astfel, se evită pericolul sufocării cu
sange sau vomă;
 dacă este nevoie, potriviți-i și mai bine mîna de sub obraz, pentru a menține capul pe spate;

 verificați continuu respirația;

Aceeași tehnică se poate folosi și pentru a aseza un copil sau un bebeluș în poziția de
siguranță. Dacă este necesar, puteți puneți o pernuță sau o pătură făcută sul în spatele
bebelușului. Aceasta îi va menține corpul mai stabil;

In cazul unei femei gravide, atunci cînd o asezați în poziția de siguranță, este de preferat s-o
întoarceți pe partea stangă.

Subiectul 2. Simptomele, metode de prim ajutor din cauza obstrucţiei căilor respiratorii.

 simptomele obstrucționării;

 Corpii străini sunt o cauză frecventă de obstrucție acută a cailor respiratorii, în special la
copii, care pot aspira accidental diferite obiecte mici, boabe de fasole, semințe, bomboane etc.
La adulți obstrucția acută a cailor aeriene prin corpi străini este cauzată de obicei de un bol
alimentar sau os și mai rar de obiecte. Dacă nu se intervine prompt obstrucția acută de cai
respiratorii poate duce la deces. Obstrucția poate fi parțială, caz în care victima poate să
tușească și să vorbească. În obstrucția completă, victima nu mai vorbește, nu mai poate respira
(se sufocă), tegumentele devin cianotice (albastre), iar daca obstrucția persista se va produce
pierderea conștienței.

 metodele de prim ajutor în caz de obstrucționare la matur și bebeluș;

 Primul ajutor la adult constient;

 În caz de obstrucție parțială victima va fi îndrumată să adopte o poziție aplecată în față și să

tușească, pînă ce corpul străin va fi eliminat. Aceeași atitudine trebuie adoptată și în cazul în
care victima este singură și nu există altă persoană care s-o ajute; în acest caz victima își poate
aplica singură o compresiune la nivelul abdomenului, aplecandu-se peste spătarul unui scaun
și apasand puternic pana ce corpul strain este eliminat.
În caz de obstrucție completă, cînd victima nu poate tuși și se sufocă, dar este conștientă, se
aplică 5 lovituri interscapulare (în spate, între omoplați). Dacă acestea sunt îneficiente se va
efectua manevra Heimlich.

 Manevra Heimlich la adult.

 salvatorul se asează în spatele victimei și-i cuprinde talia cu brațele;

 poziționează un pumn la jumatatea distanței dintre ombilic si apendicele xifoid si-l apuca cu
celalalt pumn;

 comprima abdomenul, trăgînd brusc și cu putere în sus, manevra ce poate determina corpul
strain sa sară afară;

 Manevra Heimlich se repetă pînă cînd corpul strain se elimină sau pînă cand victima devine
inconștientă.
 Primul ajutor la sugar.

 În cazul în care sugarul poate respira și tuși, acesta va fi lăsat să tușească fară a se începe
manevrele de dezobstrucție. Dacă obstrucția persistă și tusea devine insuficientă se va adopta
aceeasi atitudine ca și în cazul obstrucției complete:

 se asează sugarul pe antebraț, culcat cu fața în jos, astfel încat cu mîna să se susțină mandibula
(cu atenție pentru a nu-l sufoca: nu se acoperă gura și nasul și nu se strange de gît);

 se înclină ușor, astfel încat capul să fie poziționat mai jos decît toracele și se aplică
4 lovituri cu palma opusă la nivelul spatelui, între omoplați;

 dacă sunt ineficiente, se va întoarce sugarul cu fața în sus și se va așeza pe genunchi sau pe
antebratul opus, cu capul poziționat mai jos decît trunchiul și cu 2 degete se vor aplica
5 compresii la 2 degete sub linia care unește mameloanele, apăsînd de jos în sus (dinspre
abdomen spre torace);

 se va căuta corpul strain în cavitatea bucală. Dacă aceste manevre sunt ineficiente și sugarul
nu respiră, se vor î ncepe manevrele de resuscitare cardiorespiratorie.


 metodele de prim ajutor în caz de obstrucționare a persoanei inconștiente.

 Primul ajutor la adult inconstient.

 Daca victima este inconstientă:

 se aseaza în decubit dorsal și se apelează 112

 se aseaza podul palmei la jumatatea distantei dintre ombilic si apendicele xifoid, si asezand
mana opusa peste aceasta se efectueaza compresii abdominale, bruste si orientate inspre
extermitatea cefalica (cap),

 dupa aproximativ 5 compresii, se întoarce capul victimei pe o parte, verificand prezența

în cavitatea bucala a unor corpi straini care pot fi eliminate,

 se evaluează respirația și se tentează respirația artificială,

 daca ventilația artificială e ineficientă se repeta compresia abdominală pană la sosirea echipei
medicale.

 cauzelei pierderii cunoștinței;

 Pierderea stării de conştienţă poate fi completă sau parţială, bruscă sau treptată, avand o
durată variabilă (de la câteva secunde la o jumătate de oră).

 Pierdere completă a conştienţei dacă survine brusc şi durează puţin timp este denumită
sincopă dacă aceasta se pelungește avem comă.
 Dereglarea cardiovasculară sau neurologică conduc la disfunctii cerebrale care provoaca
pierderea stării de conştienţă. Cauza cardiovasculara frecventă este sincopa vasovagală, exces
de activitate a sistemului nervos parasimpatic asupra inimii şi asupra vaselor. Aceasta apare în
poziţia în picioare sau şezând, în situaţie de stres si demareaza ca o indispoziţie, ea este
benignă şi nu necesită tratament.

 O alta cauza cardiovasculra frecventa este scăderea presiunii arteriale în cursul trecerii la
poziţia în picioare (ortostatism) sau după o staţionare prelungită în picioare (hipotensiunea
ortostatică) ce poate fi cauzata de un medicament (antihipertensor, antidepresiv) sau o
deshidratare ce a generat o micşorare a volumului sangvin .

 Alte cauze cardiovasculare ale pierderii conştienţei sunt mai rare: tulburarea ritmului sau a
conducţiei cardiace (bloc auriculoventricular), cardiopatia (stenoza aortică factor ce duce la o
sincopă ce survine la efort), hemoragia meningeană, accidentul vascular cerebral, sincopa
sinucarotidiană (prin presiune asupra carotidelor generata de un guler prea strâmt).

 Cauzele neurologice sunt reprezentate mai ales prin crize de epilepsie.

 Alte cauze sunt intoxicaţiile, în principal cu medicamente, meningitele, ictusul laringean

(pierderea conştienţei după o chintă de tuse intensă), tulburările metabolice (hipoglicemia).

 măsurile de prim ajutor.

1. apelul la 903 (112) este primul pas care trebuie facut in caz de urgenta!
2. luati masuri de autoprotectie
3. cunoasteti tehnica hemostazei
4. invatati tehnica de resuscitare cardio-respiratorie
5. deprindeti pozitia de siguranta
6. interventia in caz de fracturi
7. cum se gestioneaza luxatiile si entorsele
8. ce trebuie sa stiti despre arsuri
9. interventia in intoxicatii
10. blocarea cailor respiratorii cu corpi straini
11. cum se procedeaza in caz de insolatie
12. interventia in caz de inec.

 Imobilizarea unui brat fracturat se face cuprinzand osul fracturat si cele doua articulatii,
superioara si inferioara.
 In cazul persoanelor accidentate care prezinta fracturi de coloana, este recomandat se se
foloseasca mijloace de transport cu platforma (furgonete, camioane) chiar daca au viteze de
deplasare mai mici.
 Persoanele ranite se scot din autovechicul prin ridicare.
 In cazul ranilor cu hemoragie se va avea in veder, in faza initiala oprirea hemoragiei.
 Oprirea hemoragiei se face prin legarea stransa a bratului deasupra ranii.
 Prima interventie la fata locului pentru salvarea victimei, trebuie sa aiba in vedere eliberarea
si degajarea cailor respiratorii.
 O persoana care prezinta leziuni ale coloanei vertebrale nu trebuie miscata pana la sosirea
salvarii.
 Inaintea transportarii victimei trebuei sa se aiba in vedere ca functiile respiratorii si de
circulatie sa fie asigurate.
 Subtantele antiseptice se folosesc pentru dezinfectarea ranilor.
 Conducatorul auto care a accidentat un pieton care a traversat neregulamentar strada, are
obligatia de ai acorda primul ajutor si de a transporta victima la cea mai apropiata unitate
sanitara daca nu este posibila transportarea cu alte mijloace si se reintoarce imediat la locul
accidentului.
 Intr-un pansament pe plaga se aplica o compresa cu tifon steril.
 Pentru tratamentul de urgenta al unor plagi se impune, curatirea, dezinfectia, si pansamentul.
 Pentru evitarea complicatiilor in cazul unei fracturi, se impune imobilizarea zonei fracturate.
 Gravitatea unei hemoragii se apreciaza in functie de cantitatea sangelui pierdut.
 Transportul persoanelor accidentate avand hemoragii externe se va face imediat dupa oprirea
hemoragiei.
 Hemoragiile la trunchi si cap trebuie oprite prin aplicarea compreselor sterile si a
pansamentului compresiv.
 Dezinfectia plagilor ce necesita a fi pansate se face cu apa oxigenata sau iod.
 In caul plagilor insotite de hemoragii arteriale, persoanelor ranite trebuie sa li se aplice un
garou de cauciuc deasupra plagii.
 La scoaterea persoanelor accidentate din autovechicul se are in vedere ca sa nu se agraveze
leziunile.
 Biletul care se prinde langa garou se va scrie ora si minutul aplicarii garoului.
 Pana la transportarea victimei la spital pozitia de asteptare trebuie sa fi o pozitie care sa
permita o buna respiratie.
 Cand gura unui ranit ramane inclestata, respiratia artificiala se poate face prin narile victimei.
 Atelele pentru imobilizarea unei fracturi trebuie sa fie suficient de lungi pentru a acolperii in
intregime atat zona de deasupra cat si cea de sub fractura, sa fie rigide si sa nu fie grele.
 Un bandaj cu tifon aplicat pe o rana deschisa poate avea urmatoarele efecte: protejeaza
infectarea ranii, opreste hemoragia si amelioreaza durerea.
 In plagile cauzate de accident dezinfectia se face cu iod sau alcool medicinal.
 Simptomele stopului cardiac al unei persoane care a fost victima unui accident de circulatie
este lipsa pulsului.
 Stopul respirator in cazul persoanelor accidentate poate fi determinat de astuparea cailor
respiratorii.
 Persoanele accodentate cu arsuri multiple pe corp si membre trebuie sa fie transportate urgent
la o unitate medicala.
 Atunci cand victima unui accident de circulatie i s-au oprit bataile inimii(stop cardiac),
masajul cardiac se executa prin apasarea ritmica cu podul palmelor suprapuse a toracelui
victimei in dreptul inimei.
 Imobilizarea membrului inferior facturat al unei victime intr-un accident de circulatie se face
prin folosirea atelelor.
 Un garou garou aplicat unei persoane ranite intr-un accident de circulatie poate fi mentinut
pentru a nu afecta tesuturile maxim 2 ore.
 O persoana grav ranita, victima a unui accident de circulatie, va fi ridicata cu atentie
mentinandu-se in acelasi plan capul, gatul si toracele.
 O hemoragie produsa la unul dintre membrele unei persoane ranite se va opri prin actiunea
compresiva asupra vasului lezat sau aplicarea garoului.
 Caile respiratorii pot fi astupate prin intrarea unor corpuri straine pe caile respiratorii.

 Bibliografia:
 http://www.copilul.ro/sugar/sanatate/Manevra-Heimlich-la-bebelusi-a14746.html;
 http://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/lectia-de-prim-ajutor-cum-facem-corect-resuscitarea-cardio-
pulmonara.html;
 www.romedic.ro/resuscitarea-cardio-pulmonara-la-copil-0C531;
 www.csid.ro/video/...de.../invata-pozitia-laterala-de-siguranta-6925709/;
 www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/lesin-pierderea-cunostintei.
 https://www.prostemcell.ro/primul-ajutor/acordarea-primului-ajutor.html