Factorii ce influienteaza asupra

organizaţiei

In cadrul unei analize si evaluari globale a factorilor care influenteaza

activitatea si performantele unei intreprinderi o atentie deosebita trebuie
acordata factorilor exogeni si factorilor contextuali.

Fiecare din acesti factori endogeni poate exercita o influenta

pozitiva sau negativa asupra activitatii firmei.

Proprietarul firmei, poate fi, dupa caz, o persoana sau un grup de

persoane (asociati sau actionari), joaca un rol important in stabilirea
optiunilor strategice, adoptarea si punerea in aplicare a unei s 545g62f
trategii adecvate. Detinand puterea economica in cadrul firmei prin
capitalul acesteia, proprietarul, de regula urmareste adoptarea unor
obiective performante si urmareste realizarea acestora punand in folosul
intreprinderii pregatirea sa manageriala si intregul sau potential de
intreprinzator.

Managementul firmei reprezinta un alt factor endogen determinant

in obtinerea unor performante superioare si asigurarea perenitatii
intreprinderii. Realizarea unui management la nivel superior presupune
existenta unei echipe de conducere si a unui corp de manageri pe toate
verigile organizatorice si nivelurile ierarhice, cu o inalta pregatire tehnica si
economica, care, prin calitatile, cunostintele, aptitudinile si deprinderile lor,
sa asigure realizarea unui proces de management strategic eficient si
adoptarea pe aceasta baza a unor strategii adecvate performante sau care
sa permita asigurarea viabilitatii economice.

Consiliul de administratie si biroul executiv, organele de conducere

directa ale intreprinderii, pot exercita un impact major prin deciziile
adoptate asupra realizarii unei activitati la nivel superior si obtinerea
performantelor economice dorite.

Dimensiunea intreprinderii, ca factor endogen, influenteaza asupra

obiectivelor fixate, a felului strategiei si amploarea acesteia. O firma de
mari dimensiuni comparativ cu una de mici dimensiuni, are o anvergura
mai mare a activitatilor, avand la dispozitie un volum de resurse mai ridicat
si posibilitati de a contracta credite mult mai mari, ca urmare a garantiilor
pe care le ofera, ea avand insa o inertie mai mare fata de schimbare.

Complexitatea organizatiei, de asemenea factor endogen,

concretizata in numarul de subunitati existente, numarul produselor sau al
serviciilor executate este si un factor de stabilitate sub raport concurential
si ofera posibilitatea realizarii unui volum important de beneficii, ca rezultat
al efectelor economice favorabile de scara, de experienta, de anvergura. La
o organizatie complexa strategia adoptata cuprinde optiuni ample, capabile
sa genereze efecte economice si tehnice superioare. Pe de alta parte, in
cazul unei complexitati prea mari se poate ivi pericolul aparitiei cheltuielilor
suplimentare de complexitate, cu efecte negative, greutati in coordonarea
activitatilor, existand pericolul amplificarii manifestarilor de birocratism.

Inzestrarea tehnica si tehnologiile folosite influenteaza prin starea si

nivelul lor asupra performantelor intreprinderii. Cu cat intreprinderea
dispune de o mai buna inzestrare tehnica si de tehnologii mai performante,
cu atat gradul ei de competitivitate pe diferitele piete este mai mare si
rezultatele obtinute mai bune.

Dispersia teritoriala a subdiviziunilor organizatorice exercita o

puternica influenta asupra strategiei, in mod deosebit la intreprinderile mari
care dispun de subunitati de productie, filiale sau sucursale cu
amplasamente teritoriale diferite, in tara sau in strainatate. In aceste
conditii se impun adoptarea unor strategii speciale, cum sunt strategiile de
anvergura geografica sau de mondializare, care, bine puse la punct si
corect operationalizate, pot asigura avantaje economice.

Gradul de dispersare teritoriala pune problema unei judicioase

repartizari a resurselor, luarea in consideratie a particularitatilor pietelor de
catre unitatile dispersate si o buna conducere si organizare de la centru a
acestor subdiviziuni organizatorice.

Un factor endogen de o deosebita importanta sub raport strategic il

constituie potentialul uman de care dispune intreprinderea, cuprinzand atat
personalul care lucreaza in cadrul acesteia cat si colaboratorii sai, care
participa la activitatea intreprinderii. Numarul si calitatea personalului sub
aspectul profesiunii, al calitatii cunostintelor, al capacitatii de munca si al
gradului de motivare influenteaza asupra bunei realizari a procesului de
conducere strategica.

In conditiile unui mediu puternic concurential, potentialul

informational al intreprinderii si cresterea acestuia capata o importanta
strategica tot mai mare. Un bun potential informational trebuie sa asigure
conducerii intreprinderii felul si volumul informatiilor necesare de natura
tehnica, economica, juridica etc pentru o buna fixare a obiectivelor si a
strategiei si pentru buna cunoastere a mediului concurential si valorificarea
oportunitatilor care se prezinta.

Starea economica a firmei si cunoasterea in orice moment a

acesteia sub raportul modului de folosire a resurselor si a rezultatelor
obtinute, reprezinta punctul de plecare in evaluarea alternativelor
strategice pentru viitor si adoptarea si punerea in aplicare a celei mai bune
alternative strategice. In functie de starea economica se adopta, dupa caz,
strategii de crestere, de stabilizare sau de redresare, optiunile si obiectivele
strategice care se impun. Trebuie mentionat ca o stare economica buna a
intreprinderii creeaza o imagine buna a intreprinderii, atat pentru institutele
si persoanele din afara, interesate in activitatea intreprinderii (investitori,
furnizori, clienti, institutii de credit, autoritati locale), cat si pentru
persoanele din interiorul intreprinderii interesate direct de prosperitatea
firmei.

Schematic, factorii endogeni care influenteaza activitatea si

performantele unei intreprinderi sunt:
 Astfel, un factor determinant asupra strategiilor economice il
reprezinta cultura organizationala. Adoptarea obiectivelor strategiilor, a
politicilor de realizare a acestora si a modului operativ de punere in aplicare
a optiunilor strategice trebuie sa se tina seama si sa valorifice la maximum
componentele culturii organizationale. Succesul unei strategii depinde in
mare masura de valorile comune ale culturii organizationale, privind de
pilda atitudinea fata de reducerea costurilor, privind disciplina in munca,
grija manifestata fata de clienti, etc. cat si normele de comportament ale
grupurilor de persoane din intreprindere, cum ar fi, de exemplu, raspunsul
prompt al salariatilor la cererile clientilor, atragerea executantilor in
discutarea si adoptarea deciziilor, promptitudinea conducerii de a
recompensa personalul cu rezultate deosebite si de a sanctiona pe cei ce
nu se incadreaza in spiritul culturii organizationale.