See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/324605254

Comunicarea în relațiile economice internaționale

Chapter · April 2018

CITATIONS READS

0 885

8 authors, including:

Roxana Elisabeta Marinescu Mariana Nicolae

Bucharest Academy of Economic Studies Bucharest Academy of Economic Studies
23 PUBLICATIONS   22 CITATIONS    28 PUBLICATIONS   28 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Cornelia Patru Lucia M. Grosu-Rădulescu

Bucharest Academy of Economic Studies Bucharest Academy of Economic Studies
3 PUBLICATIONS   0 CITATIONS    20 PUBLICATIONS   29 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Higher Education View project

Work-Life Balance View project

All content following this page was uploaded by Roxana Elisabeta Marinescu on 19 April 2018.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Capitolul
21
Structură:
▪ Comunicarea interculturală
şi competenţa plurilingvă
▪ Comunicarea interpersonală
▪ Specificul comunicării scrise
în afaceri– o foarte scurtă
abordare interculturală
648
Comunicarea
în relațiile
economice
internaționale
Autori:
Rodica CAPOTĂ
Irina DAVID
Raluca HURDUZEU
Roxana MARINESCU
Mariana NICOLAE
Cornelia PĂTRU
Lucia RĂDULESCU GROSU
Teodora ŞERBAN OPRESCU
Obiective:
▪ Sensibilizarea față de principalele
elemente teoretice necesare
pentru a face față unor situații
de comunicare în cadrul relațiilor
internaţionale ale unei firme
în condiţiile globalizării
▪ Formarea şi dezvoltarea
de competenţe de comunicare
în mediul internațional
(necesitatea plurilingvismului,
folosirea diverselor registre
de limbă, folosirea anumitor
elemente lingvistice
și nonlingvistice, necesitatea
dezvoltării profesionale
continue etc.)
CASETA 21.1 Cuvinte, cuvinte, cuvinte
Titlul acestei casete este un citat celebru. Ştiți de unde? Dacă nu, foarte puțini știu, căutați la sfârșitul
capitolului sau pe Google. Trăim în epoca în care comunicarea a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă.
S-a ajuns chiar la formularea homo communicans care, după homo oeconimnicus și homo politicus
(Clark și Diani, 1996), subliniază importanța comunicării azi. Dar această activitate atât de importantă
este greu de definit și are tendința de a a scăpa adesea de sub controlul atât al practicienilor, adică noi
toți, cei care vorbim, scriem, pictăm, dansăm etc., toate forme de comunicare, dar și al teoreticienilor,
nu puțini, care descoperă constant că încercările de sistematizare şi clasificare științifică a diversității de
forme de comunicare reprezintă un lucru greu de realizat, în ciuda ajutorului imens dat de computer în
stocarea și analizarea unui număr incredibil de mare de situații de comunicare.
De ce sunt cuvintele atât de importante? Pentru că nu există niciun fel de mesaj scris sau oral, materia-
lizat sau doar virtual, nici măcar gânduri, fără cuvinte. Comunicarea, așa cum o înțelegem în mod
obișnuit, nu poate avea loc fără utilizarea cuvintelor. Alegerea cuvântului potrivit este o abilitate
avansată, adesea o artă. Mai ales când comunicarea are loc într-o altă limbă decât cea maternă, așa cum
se întâmplă foarte adesea în lumea globalizată de azi, în cadrul schimburilor economice internaționale.
Și mai ales când de alegerea cuvântului potrivit pot depinde afaceri, contracte, soarta unor comunități.
Să luăm un exemplu de notorietate în lumea specialiștilor de limbă engleză din România – vizita preșe-
dintelui SUA, George W. Bush, în România. În noiembrie 2002, George W. Bush venea la București,
imediat după ce România fusese invitată oficial să demareze negocierile de aderare la NATO. Discursul
ținut de G.W. Bush în Piața Revoluției a rămas celebru datorită apariției unui curcubeu chiar în timp ce
vorbea președintele SUA, întâmplare exploatată oratoric de către vorbitor în mod admirabil, dar și
datorită unor traduceri aproximative și cu nuanţe arhaice a cuvintelor rostite de Bush. Interpretul,
impus expres de echipa Bush pentru adunarea populară şi diferit de traducătoarea oficială oferită de
Ministerul Afacerilor Externe al României, era etnic român stabilit în SUA din copilărie, care pierduse
contactul cu limba română profesională actuală. Alegerea acestui interpret a fost făcută din motive de
loialitate față de președintele Bush. Dar, chiar de la început, cei prezenți au fost intrigați de traducerea
aproximativă sau chiar greșită a discursului. De exemplu, propoziția As we started speaking a rainbow
appeared. a fost redată în limba română cu forma de viitor a verbului, ceea ce schimbă profund sensul:
„O să apară și curcubeul în curând”(0.41-0.44).
Printre situațiile comice a fost folosirea formulei „șold la șold” pentru a descrie relaţiile România-SUA
la care preşedintele Bush s-a referit spunând the USA and NATO will be by your side. Această formulă
a devenit celebră în Romania din cauza traducerii făcute atunci, bazată pe expresia foarte utilizată în
limba engleză: shoulder to shoulder. Iată transcrierea cuvântării și a traducerii respective, așa cum
apare pe youtube (https://www.youtube.com/watch?v=XJiKc21AkU4): Should any danger threaten
Romania, should any nation threaten Romania, the USA and NATO will be by your side.
„Dacă cineva vreodată va ataca România, dacă cineva vreodată va amenința România, NATO și SUA vor
fi șold la șold cu dvs.” (6.40-6.59).
Astfel de situații apar relativ frecvent în practică, nu doar în situațiile de interpretariat, în care
presiunea este foarte mare asupra interpretului, ci și la traduceri când, teoretic, există timpul pentru a
verifica și alege varianta cea mai bună. De fapt, vorbim despre cunoașterea corectă a sensului cuvintelor
atât în limba maternă, cât, mai ales, în limbile pe care le folosim în diverse situații care implică inter-
naţionalizare. Un site de traducători profesioniști ne spune că face eforturi pentru „dezvoltarea echipei
de traducători cu expertiză dovedită în domeniul juridic”. Cuvântul expertiză, însă, nu are același sens
în română („cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicţie sau de
urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc., a cărei lămurire interesează soluțio-
narea cauzei”)1 pe care îl are în limba engleză (deprinderi sau cunoștințe într-un domeniu specializat)1.
Cuvintele pot spune multe despre cel/cea care le folosește. De aceea este bine să folosiți în permanență
dicționarul, mono- sau bilingv, clasic sau online. Folosirea corectă a cuvintelor, atât în limba maternă,
cât și într-o altă limbă pe care o utilizăm, reprezintă prima imagine asupra profesionalismului nostru.
Este bine să verificăm sensurile cuvintelor dacă dorim să ne punem într-o lumină favorabilă.
Notă: 1 Definiţie a expertizei conform https://dexonline.ro/definitie/expertiz%C4%83.

649
 21.1 Comunicarea interculturală şi competenţa plurilingvă

În contextul actual al globalizării, nevoia de comunicare în spaţiul profesional şi nu numai

presupune mai mult decât învăţarea uneia sau a mai multor limbi străine şi nu se limitează nici la
şi nu se termină nici cu însuşirea unor noţiuni de vocabular şi/sau gramatică, acestea reprezentând
de fapt doar mijloacele care, în corelaţie cu alte elemente, conduc la realizarea şi reuşita
comunicării. Angajatorii din epoca globalizării caută la viitorii lor angajaţi mai mult decât
cunoştinţe şi competenţe în domeniul de specialitate. Aşa cum reiese dintr-un studiu (Nicolae et
al., 2014, p. 488), principalele aspecte avute în vedere în procesul recrutării de personal sunt
competenţele transversale, un loc privilegiat între acestea ocupând limbile străine şi competenţa
interculturală, care deschid calea către o înţelegere mai ușoară a unei noi culturi şi îi ajută pe
absolvenți în drumul lor către reuşita profesională şi personală în era mondializării relaţiilor
economice şi liberei circulaţii a persoanelor şi mărfurilor (Stanciu-Capotă şi Oprescu, 2013,
pp. 61-66). Pentru că mulţi se mai întreabă încă ce înseamnă, de fapt, intercultural, plurilingv sau
multilingv, ne-am propus să lămurim pe scurt în cele ce urmează aceste concepte.

Figura 21.1 Harta limbilor vorbite în lume

Sursa: http://www.forumfr.com/sujet631626-carte-de-toutes-les-langues-du-monde.html.

Termenul „comunicare interculturală” (engl. intercultural communication) a fost folosit pentru

prima dată de etnologul american Edward T. Hall în lucrarea sa The Silent Language, apărută în
anul 1959. În concepţia sa, partenerii de dialog folosesc – pe lângă limbaj – şi elemente nonverbale
cum ar fi tonul, mimica şi gestica. Acestea însoţesc în orice cultură afirmaţia, negaţia, mirarea etc.
Interpretarea incorectă a acestor elemente are ca efect eşecul comunicării. Termenul s-a răspândit
în anii 1970-1980 ai secolului al XX-lea în cele mai diverse domenii (Földes, 2007, p. 10).
Consultarea documentelor privind politica lingvistică a Europei (Marinescu, 2015, pp. 80-89) a
evidenţiat legătura strânsă între competenţa interculturală şi cea plurilingvă. Conform Cadrului
European Comun de Referinţă pentru Limbi „... abordarea plurilingvă pune accentul pe faptul că,
pe măsură ce experienţa lingvistică a unui individ în contextul său cultural se extinde de la limba
utilizată în sânul familiei la limba de comunicare a unui grup social, iar apoi a altor grupuri sociale
(indiferent de faptul că această extindere are loc prin intermediul sistemului școlar de învăţare sau
prin experienţa directă), el/ea nu clasează aceste limbi și culturi în compartimente separate, dar își
dezvoltă mai degrabă o competenţă comunicativă, la structurarea căreia contribuie tot felul de
cunoștinţe și orice experienţă lingvistică. În competenţa comunicativă de această natură limbile se
650
află în corelaţie și interacţiune”1. Specialiştii sunt de acord că plurilingvismul este determinat de o
serie de factori, printre care: internaționalizarea, sistemul economic neoliberal, glocalizarea
(globalizare/localizare), tehnologia informației și mass-media, educația națională, reducerea
puterii naționale (Nelde, 2004, pp. 31-46).
Carta europeană a plurilingvismului confirmă, de asemenea, importanța sa. Dacă avem în vedere
doar titlurile capitolelor acesteia, ne putem contura o imagine completă și concretă a provocărilor
acestei capacități în toate domeniile (sociale, culturale, economice): Plurilingvism și Europa
politică; Plurilingvism, cunoașterea și recunoașterea alterității; Plurilingvism și libertate; Pluri-
lingvism și identități europene; Plurilingvism, cultură și cetățenie; Plurilingvism și relații inter-
naționale; Diversitatea culturală, plurilingvism și dezvoltarea științifică; Plurilingvism și
eficiență economică; Plurilingvism și dreptul muncii; Plurilingvism și educație; Plurilingvism și
mass-media2.
Deşi poate fi uşor de confundat cu plurilingvismul – datorită sensului apropiat al celor două
elemente de compunere însemnând „mai mulţi”, „mai multe” respectiv „mulţime”3 – prin
„multilingvism” Cadrul Comun European de Referinţă pentru Limbi înţelege „cunoașterea unui
anumit număr de limbi sau coexistenţa diverselor limbi într-o societate dată. Multilingvismul poate
fi realizat, pur și simplu, prin diversificarea ofertei de limbi într-o școală dată sau într-un sistem
educativ dat, prin încurajarea elevilor de a studia mai multe limbi străine sau prin reducerea
rolului dominant al limbii engleze în comunicarea internaţională” (ibid.).
Sintetizând, putem spune că multilingvismul se referă la prezența mai multor limbi în aceeași arie
geografică, mai mică sau mai mare, recunoscut formal sau nu, în timp ce plurilingvismul este
repertoriul lingvistic folosit de mai multe persoane, așadar opus mono lingvismului; include „limba
maternă” sau „limba 1”, precum și alte limbi și varietăți lingvistice. O persoană plurilingvă deține
un repertoriu de limbi străine, precum și competențe care să îi permită să le acceseze 4. Vorbim de
un spațiu multilingv (de exemplu, Europa) și de o persoană plurilingvă (care
cunoaște mai multe limbi).
Plurilingvismul este văzut astăzi ca starea unei persoane care utilizează/știe mai multe limbi,
„persoanele care au cel puțin una sau două limbi în plus față de limba maternă” (Tremblay, 2009,
pp. 8-9). În contextul globalizării și, mai recent, prin existența și funcționarea Uniunii Europene,
plurilingvismul este nu numai un deziderat cultural, dar şi un element important de care depind
integrarea socială și accesul la informaţii: „educaţia plurilingvă și interculturală este singurul
orizont posibil pentru dezvoltarea învățământului și a limbilor moderne” (Maurer, 2011, p. 1).
În paginile următoare veţi putea afla mai multe despre acest fenomen şi veţi putea reflecta la
compexitatea acestor aspecte care se îmbină şi se întrepătrund permanent şi tot mai intens pe
fondul schimbărilor economice şi sociale la nivel nu numai european, ci şi mondial.
Globalizarea este definită ca un proces în care schimburile cu bunuri și servicii, capital, oameni și
culturi sunt în creștere pe întreaga planetă și creează interacțiuni din ce în ce mai puternice între
diferite părți ale lumii. Citat în 1959, în ziarul britanic The Economist, apoi în cotidianul francez Le
Monde, termenul de globalizare este de mult timp subiectul dezbaterilor despre realitățile pe care
le acoperă. Caracterul multidimensional al procesului nu permite o viziune unică a conceptului în
funcţie de specialități: economie, sociologie, politică, filozofie etc. Este unanim acceptat astăzi că
termenul desemnează „dezvoltarea interdependenţei la nivel mondial”5. Globalizarea influenţează

1 http://www.isjcta.ro/wp-content/uploads/2013/06/Cadrul-European-Comun-de-Referinţă-pentru-
limbi.pdf.
2 http://www.observatoireplurilinguisme.eu/images/Fondamentaux/resumchartev4.10.pdf.
3 www.dexonline.ro.
4 http://www.coe.int/t/dg4/linguistic/Division_en.asp.
5 www.glossaireinternational.com.

651
din ce în ce mai mult toate domeniile vieţii: social, economic, cultural, personal. Trăim deja în ceea
ce McLuhan şi Fiore numeau, încă din 1970, „satul planetar” (McLuhan şi Fiore, 1970). Pentru a
supravieţui, însă, astăzi în acest „sat”, trebuie să fim informaţi, să ne putem integra, să colaborăm,
să ştim să comunicăm în contexte internaţionale şi pe canale diverse. Tot atâtea competenţe care
sunt generate de faptul că globalizarea este un „fenomen multidimensional în care tehnologia
informatică, alături de alte tehnologii, comerţ şi capital se extind global, iar interdependenţele
cresc şi se regăsesc în toate aspectele vieţii noastre” (Davis, p. 1). În acest context al noilor
tehnologii, cele ale comunicării au un rol esenţial: internetul a înlăturat frontierele, a micşorat
distanţele, a redus disparităţile informaţionale şi a permis unor miliarde de persoane să se
exprime. Se spune că astăzi, având câte un calculator, 3,75 miliarde de oameni ţin în mâinile lor
lumea. Pentru a ne bucura de această poziţie, trebuie însă să ţinem cont de faptul că „în faţa unui
calculator este mereu cineva. În acest univers virtual suporturile sunt imateriale! Nu emiţătorii sau
receptorii mesajelor! Chiar dacă ne adresăm unui grup-ţintă, o persoană este cea care va citi prima
mesajul” (Renault, 2011, p. 67). De cunoașterea acestei persoane, a profilului său personal,
profesional, național depinde succesul interacțiunii de comunicare, atât personală cât şi
profesională, din moment ce, de exemplu, există astăzi aproape 80 000 de companii multinaționale
la nivel mondial, care realizează mai mult de 2/3 din comerțul internațional.
Tradiţională sau virtuală, scrisă sau orală, comunicarea la nivel internaţional se realizează prin
intermediul unei limbi care trebuie să fie stăpânită de toţi participanţii la actul de comunicare.
Pentru cei mai mulţi, această limbă este engleza, care a devenit o adevărată „lingua franca”, fiind
una dintre cele mai importante limbi vehiculare. Specialiştii consideră însă că „învăţarea doar a
unei lingua franca nu este suficientă. O veritabilă înţelegere mutuală şi o apreciere în profunzime a
altor culturi presupun un contact direct cu locuitorii altor ţări, prin intermediul limbii lor”
(Holdsworth, 2003, p. 107)
Răspândirea limbii engleze – consecință a utilizării sale crescute pe piețele economice, științifice,
tehnologice și culturale la nivel mondial – este legată şi de democrația în alegerile lingvistice,
engleza fiind învățată în prezent de către toate grupurile socioeconomice, nu doar de o elită, ca în
trecut. În același timp, „World English” (Brütt-Griffler, 2002, p. 110) este utilizată în paralel cu
limbile locale și se răspândește în întreaga lume; în plus, sunt create noi varietăți. După părerea lui
Brütt-Griffler, acest lucru este rezultatul direct al revendicărilor hegemonice anglo-americane și
occidentale ale lumii; răspândirea ei este rezultatul atât al imperialismului, cât și al luptei
împotriva imperialismului (Brütt-Griffler, 2002, pp. 62-86).
Cercetările specialiştilor arată, însă, că optimismul cu care se considera că engleza este o „lingua
franca” suficientă în satul global, începe să pălească, atâta timp cât, de exemplu, doar un mic
procent dintre europeni folosesc engleza pentru servicii online. Iată de ce considerăm că
plurilingvismul pare a fi răspunsul adecvat la problemele de comunicare interculturală ale Europei
şi ale lumii. Este evident în perioada actuală că „educaţia plurilingvă și interculturală este
prezentată ca singurul orizont posibil pentru dezvoltarea învățământului și al predării limbilor”
(Maurer, 2011, p. 64). Educația pentru plurilingvism presupune atât conștientizarea alegerilor
lingvistice pe care le facem la nivel individual, precum și respectul pentru limbile cunoscute de alții
și pentru cultura și identitatea culturală pe care le includ. În plus, prin educația plurilingvă se
dobândește abilitatea de a percepe și de a media relațiile existente între diversele limbi și culturi.
Competența plurilingvă se referă la repertoriul de resurse dobândite la nivel individual în timpul
învățării diverselor limbi străine în educația formală, non-formală sau informală. În plus,
competența interculturală este o parte importantă a educației plurilingve. Competenţa
interculturală permite înțelegerea alterității prin realizarea de conexiuni între diferite imagini și
experiențe. Un pas înainte este auto-cunoașterea, prin reflecţia asupra propriului grup cultural și
social și, în cele din urmă, medierea între membrii unor grupuri sociale și culturale diverse. Astfel,
competenţa interculturală poate fi văzută ca un instrument de dezvoltare personală și profesională:
652
conferă drepturi și oportunități egale pentru vorbitorii oricăror limbi (inclusiv cele minoritare sau
mai puţin folosite), echitate lingvistică în cadrul comunităţii și autonomie de învățare.
Comunicarea plurilingvă și interculturală și dobândirea acestor competențe sunt extrem de
relevante pentru drepturile culturale și politice: dau acces la diverse culturi prin cunoașterea
lingvistică și conferă un sens de apartenență la un corp comun cultural și lingvistic. „Pluringvismul
se referă la capacitatea de participare (cetățenească) la comunicarea politică relevantă în medii
multilingvistice, așa cum este Europa contemporană” (Breidback, 2003, p. 11). De exemplu,
abordarea problemelor legate de mediul înconjurător trebuie să se facă la nivel global, de aceea,
este nevoie să se creeze un corp comun – din punct de vedere lingvistic și cetățenesc – pentru
înțelegerea acestora.
Comunicarea interculturală este esenţială şi se dovedeşte a fi un proces interactiv de asimilare și
diferențiere. Pentru o comunicare interculturală eficientă, trebuie să se stăpânească regulile de
bază ale comunicării, să se cunoască şi să se depăşească provocările nu numai verbale, ci şi cele
nonverbale, să se aleagă instrumentele de comunicare adecvate și, cel mai important, în opinia
noastră, să se cunoască interlocutorul. Acest lucru este necesar în toate domeniile vieții noastre
atât personale cât şi profesionale, având în vedere nevoile de internaționalizare a relaţiilor sociale,
economice şi culturale. De la candidatura pentru un post, la participarea la un sondaj şi până la
negocieri internaţionale, totul se exprimă prin intermediul unei limbi. Cu cât ştim mai multe
despre partenerul/interlocutorul nostru, despre cultura din care vine, despre ceea ce îl
caracterizează ca om şi ca profesionist, cu atât comunicarea îşi va atinge scopul mai uşor. În
domeniul economic, comunicarea este o activitate specifică: este vorba despre comunicarea de
afaceri. Și cine spune afaceri, spune profesionalism de înalt nivel în diferite contexte culturale.
Un scurt exemplu de diferenţe culturale care – ignorate – pot duce la insuccesul comunicării poate
fi urmărit în tabelul 21.1.

Tabelul 21.1 Diferențe culturale verbale și nonverbale

Distanţa interpersonală Coduri conversaţionale Ritualuri de interacţiune
Japonezii, ca şi germanii și Germanii sunt mult mai axaţi pe Francezii și românii acceptă ca,
americanii, păstrează o distanță conținutul schimbului de într-o discuție animată, mai multe
fizică publică mai mare decât informaţii, în timp ce francezii, ca persoane să vorbească în acelaşi
francezii sau românii. și românii, sunt mai atenți la timp sau să se întrerupă reciproc.
dimensiunea relațională. Acest comportament este
considerat nepoliticos în
Germania și Marea Britanie.
Sursa: Prelucrare după Céline Attali. Disponibil la: www.creg.ac-versailles.fr.

În concluzie, evitarea eşecului comunicării într-o lume multilingvistică și multiculturală presupune

stăpânirea şi folosirea efectivă a strategiilor de învățare plurilingve și de comunicare interculturală
pentru sporirea și diversificarea șanselor pe o piață a muncii tot mai versatilă și care ridică
provocări majore. Dobândirea şi dezvoltarea acestor strategii trebuie să reprezinte o preocupare pe
tot parcursul vieţii individului, atât în medii instituţionalizate, cât şi prin expunere la şi contact
direct cu diverse culturi şi limbi.

653
 21.2 Comunicarea interpersonală

1. Comunicarea în limbi străine – între așteptări și realitate

Un sondaj efectuat în anul 2012 în rândul cetățenilor din toate statele membre ale Uniunii
Europene a evidențiat clar că majoritatea europenilor sunt conștienți de beneficiile pluriling-
vismului. Tabelul 21.2 prezintă procentele de respondenți care și-au arătat încrederea în oportu-
nitățile oferite de abilitatea de a comunica în alte limbi decât cea națională.

Tabelul 21.2 Opinia europenilor cu privire la necesitatea de a cunoaște

una sau mai multe limbi străine
Uniunea Europeană România
Necesitatea de a comunica într-o limbă
84% 73%
străină
Necesitatea de a comunica în mai multe limbi
72% 60%
străine
Sursa: European Commission (2012a). Special Eurobarometer 386. Europeans and Their Languages,
pp. 7-8; European Commission (2012b). Special Eurobarometer 386. Europeans and Their Languages,
Factsheets. Romania, p. 1.

Din păcate, deși marea majoritate a participanților la sondaj au recunoscut importanța cunoașterii
uneia sau a mai multor limbi străine pentru a comunica eficient, în anul 2012 numărul de europeni
care dețineau această abilitate era scăzut. Astfel, conform datelor din tabelul 21.3., la nivel
european 46% dintre respondenți nu cunoșteau nicio limbă străină. În ceea ce îi privește pe
cetățenii români, acest procentaj se ridica la 52%.

Tabelul 21.3 Multilingvismul la nivel european

Uniunea Europeană România
Abilitatea de a comunica într-o limbă străină 54% 48%
Abilitatea de a comunica în două limbi străine 25% 22%
Abilitatea de a comunica în minim trei limbi
10% 8%
străine
Sursa: European Commission (2012a). Special Eurobarometer 386. Europeans and Their Languages, p.
16; European Commission (2012b). Special Eurobarometer 386. Europeans and Their Languages,
Factsheets. Romania, p. 1.

Aspectele de mai sus evidențiază beneficiile abilității de a comunica în limbi străine, recunoscute
atât la nivel instituțional cât și individual, precum și faptul că există în continuare un număr mare
de europeni care nu se pot bucura de avantajele oferite de plurilingvism. Este clar că persoanele
care cunosc una sau mai multe limbi străine dețin un avantaj competitiv semnificativ nu numai în
țara în care aceștia locuiesc, ci și la nivel internațional. Din păcate, această cunoaștere nu are
întotdeauna ca rezultat capacitatea de a comunica eficient. După cum observau Moran et al.,
„comunicarea este și erou, și personaj negativ: ajută la transferul de informații, îndeplinește
nevoile oamenilor și se asigură că lucrurile sunt făcute, dar mult prea des ea duce la distorsionarea
mesajelor, produce frustrare și îi face pe oameni și organizații să devină ineficienți” (Moran et al.,
2007, p. 45).

654
Prin urmare, este important ca participanții la actul de comunicare să înțeleagă că există o serie de
reguli care pot crește gradul de eficiență al interacțiunii dintre ei. După cum se arată mai jos, deși
există o serie de aspecte care vizează orice tip de comunicare în general, de multe ori este necesară
adaptarea vorbitorilor la mai mulți factori, precum tipul de comunicare, contextul în care se
desfășoară comunicarea sau relația stabilită între vorbitori.

2. Tipuri de comunicare
În literatura de specialitate există numeroase clasificări ale comunicării în funcție de diferiți factori.
Astfel, s-au definit diverse tipuri de comunicare având în vedere distanța dintre participanți,
direcția în care se desfășoară comunicarea, numărul de participanți la actul de comunicare sau în
funcție de forma pe care o ia comunicarea. În funcție de numărul de participanți, comunicarea este
intrapersonală (comunicarea interioară a fiecărui individ) și interpersonală (comunicarea dintre
indivizi) (Petcu, 2002; Ştefănescu, 2009; Rada şi Peltea, 2014). Acest ultim tip de comunicare face
obiectul discuției următoare.
Comunicarea interpersonală este un proces de transmitere a informațiilor de la un individ la
celălalt sau de la un grup de indivizi la altul și se conturează ca unul dintre cele mai importante
fenomene psihosociale, un mecanism esențial pentru socializarea umană prin interacțiune.
La bazele realizării unei comunicări eficiente stă, în primul rând, stabilirea obiectivelor care
determină demararea actului comunicațional. Fără planificarea și înțelegerea obiectivelor în
comunicare, eficiența transmiterii mesajelor poate suferi, așa cum vom arăta în descrierea
barierelor ce pot apărea în comunicare.

3. Obiectivele comunicării interpersonale

Literatura de specialitate a identificat mai multe obiective ale comunicării interpersonale. Pentru a
înlesni actul comunicațional, participanții trebuie să își formuleze mesajele luând în considerare
scopurile comunicării și rezultatele scontate. Astfel, studiile arată că la baza comunicării
interpersonale stau șase obiective fundamentale (Dinu, 2004; Ştefănescu, 2009; Rada şi Peltea,
2014):
- cunoașterea lumii exterioare (prin schimbul de informații cu semenii);
- autocunoașterea sau cunoașterea interioară (prin dezvăluirea unor amănunte personale
interlocutorului sau invitându-l pe acesta să procedeze la fel);
- stabilirea și menținerea de relații semnificative cu alte ființe umane (prin crearea de relații
de prietenie, solidaritate, dragoste);
- convingerea interlocutorului (prin crearea de mesaje cu scopul de a convinge și influența
interlocutorul, ca, de exemplu, în educație, politică, religie);
- ajutorarea semenilor (prin comunicarea în plan afectiv – consolare, susținere morală, și în
plan cognitiv – informare, consiliere);
- jocul și distracția.

4. Comunicarea interpersonală eficientă

Conform experților în domeniu, eficiența comunicării decurge din îndeplinirea unor condiții
specifice în actul de comunicare. Eficiența comunicării se definește prin înțelegerea mesajelor
verbale, non-verbale (ex.: limbajul trupului, mimica, gestica, postura, contactul vizual) și
paraverbale (ex.: intonaţia, ritmul, volumul şi claritatea vorbirii, accentuarea anumitor cuvinte) de
către participanții la actul de comunicare.

655
În cazul comunicării interpersonale, de tipul față-în-față, trebuie să se țină cont de următoarele
condiții pentru a se asigura succesul interacțiunii (Rada şi Peltea, 2014):
- franchețe (interlocutorii sunt sinceri și deschiși);
- solicitudine (oferirea de sfaturi la momentul oportun);
- empatie (înțelegerea profundă a celuilalt și transpunerea în rolul celuilalt);
- atitudine pozitivă (manifestarea respectului față de interlocutor și a încrederii în acesta);
- egalitatea rolurilor (respectarea, în actul de comunicare, a rolurilor alternative de emițător
și receptor al mesajelor, fără monopolizarea unuia dintre ele).
Atât în cadrul academic, cât și în cel profesional s-a remarcat faptul că doar respectarea acestor
factori nu contribuie neapărat la realizarea comunicării interpersonale în mod competent. De
multe ori, interlocutorii nu reușesc să comunice eficient (ceea ce specialiștii numesc
communication breakdowns) din cauza unor piedici (bariere) de comunicare.
Conform lui Torrington și Hall (1987), unele din aceste bariere iau naștere la nivelul înțelegerii
(cele privind abilitățile de comunicare ale interlocutorilor care pot fi și de natură semantică), dar și
la nivelul acceptării (diferențele de opinie, prejudecățile pot duce la ciocniri emoționale).
Inadecvarea conținutului mesajului în funcție de rolurile sociale diferite ale interlocutorilor
(student-profesor, părinte-copil etc.) sau în funcție de situațiile în care aceștia se află (formală sau
informală) duc, din nou, la o comunicare defectuoasă.
Trăim într-o lume în care, cel puțin la nivel teoretic, suntem încurajați să devenim mai puțin
formali, în care se promovează din ce în ce mai mult ideea că atâta timp cât mesajul a fost transmis,
forma pe care a luat-o transferul de informații este mai puțin importantă decât conținutul propriu-
-zis. Este totuși bine să reținem că unul din scopurile principale ale comunicării este să ne ajute să
stabilim relații cu persoanele din jurul nostru. O interacțiune care are ca scop dezvoltarea unui
raport pe termen lung ar trebui să țină cont și de felul în care le transmitem celorlalți participanți la
actul de comunicare care sunt nevoile și așteptările noastre. Acest aspect este relevant, indiferent
de tipul de comunicare, dar mai cu seamă în comunicarea scrisă, în care limbajul nonverbal nu ne
poate ajuta să îmbunătățim relația cu un interlocutor în cazul în care limbajul verbal folosit nu este
adaptat contextului în care are loc comunicarea.

CASETA 21.2 Comunicarea scrisă în mediul academic – formularea

unui e-mail
Exemplul 1:
Rog semnarea cât mai urgentă a documentului atașat.
Mulțumesc anticipat!
Exemplul 2:
Bună ziua!
Numele meu este X și sunt studentă în anul II. În acest semestru (semestrul de iarnă 2016-2017)
beneficiez de o mobilitate de studiu Erasmus în Polonia.
În primele două săptămâni este acceptată schimbarea materiilor în contractul de studii. În urma
discuțiilor avute cu reprezentanții universității din Polonia, mi-am dat seama că va fi necesar să fac o
modificare față de acordul inițial. Dacă sunteți de acord, aș dori să înlocuiesc disciplina XXX cu un curs
în domeniul YYY.
Aștept cu mare nerăbdare răspunsul dumneavoastră pentru a putea face înlocuirile.
Cu respect,
X
Scopul urmărit de persoanele care au scris cele două mesaje este același. În ceea ce privește raportul pe
care ele îl stabilesc cu persoana care citește mesajul scris, există totuși diferențe majore. Citiți cele două
mesaje. Care dintre ele credeți că va duce la crearea unui raport mai bun între persoana care a scris și
cea care va citi mesajul? Care sunt elementele care pot reduce eficiența comunicării în mesajul pe care
nu l-aţi selectat?

656
Cu alte cuvinte, este foarte important registrul lingvistic în care alegem să ne exprimăm într-o
anumită situație. Registrul lingvistic se referă la o variantă a unei limbi pe care utilizatorul o
folosește în funcție de propriile sale caracteristici (educație, vârstă, stare de spirit) și în funcție de
situația de comunicare (formală, ierarhică etc).

CASETA 21.3 Ce îşi doreşte un angajator?

În cadrul unui proiect dezvoltat şi implementat în cadrul ASE, a avut loc un atelier de lucru cu mediul
de afaceri, al cărui obiectiv principal a fost găsirea unei mai bune coordonări între conţinutul predat în
universitate şi practica locului de muncă, precum şi o mai bună calibrare a modului în care studentul va
fi pregătit pentru o viitoare carieră profesională. Pe scurt, sunt redate punctele de vedere ale unor
angajatori semnificativi pe piaţa locurilor de muncă din România:
Banca Comercială Română: nu caută experienţă practică neaparat, ci conştientizarea mediului de
afaceri şi economic – calibrarea aşteptărilor vis-à-vis de primul job; activităţile extracurriculare;
studenţi receptivi la feedback, care sunt conştienţi de abilităţile lor şi doresc să se dezvolte. Firmele nu
angajează direct manageri – aceştia sunt căutaţi peste nivelul de junior.
În general, se începe cu o poziţie de manager assistant. Calităţile personale sunt foarte importante:
personalitatea, trăsăturile de caracter – persoană cu imaginea propriei valori, incoruptibilă, bun
comunicator, care poate stăpâni o discuţie într-o echipă, cu abilităţi de gestionare a timpului, bun
strateg. Ar trebui pus accent şi pe inovare.
Tot în cadrul BCR, mai ales pentru cei care aspiră la poziţia de manager de proiect, absolventul trebuie
să dea dovadă de abilităţi cum ar fi: bun comunicator; foarte diplomat; bun negociator; cu capacitatea
de a atrage şi a gestiona resursele, inclusiv resursele umane; expunerea la diverse etape de
implementare a unui proiect; cunoaşterea în detaliu a domeniului; cunoaşterea de studii de caz sau
poveşti reale de succes/eşec; bună capacitate de autoevaluare; capacitate de formulare/reformulare
obiective; capacitate de luare a deciziilor, de formare a echipei, de delegare de competenţe, de a face
faţă situaţiilor de stres etc.
Société Générale: caută persoane autonome, implicate, cu idei, cu posibile certificări, contează foarte
mult modul de relaţionare cu clienţii sau managerii, modul de acordare a feedbackului şi gestionarea
situaţiilor delicate.
Romsys: în ceea ce priveşte partea teoretică a pregătirii absolventului: ce ştie despre metodologia de
implementare a unui proiect în domeniul IT; cunoştinţe financiare; motivaţie personală – ce înseamnă
pentru student domeniul în care vrea să activeze şi cum îşi vede cariera în următorii ani. Un viitor
angajat sau, în cazul lor, un project manager trebuie să se poată face respectat; să aibă aptitudini foarte
bune de comunicare şi deschidere spre integrare la locul de muncă; disponibilitate de a porni de jos, de
a învăţa şi de a acumula cunoştinţe.
Există un dezacord între aşteptările studenţilor sau proaspeților absolvenți şi joburile oferite: toţi au
pretenţia de a avansa foarte rapid şi de a opri procesul de învăţare.
Spiritul de lucru în echipă este, în continuare, important, dar şi autoorganizarea şi structura personală.
E foarte important pentru absolvenţi să ştie „să se vândă”.
Sursa: Atelier tematic cu angajatorii din România, 15 mai 2014 (POSDRU/156/1.2/G/141729).

Profesia, sau viaţa profesională în general, presupune mult mai mult decât cunoaşterea perfectă a
domeniului. Profesia înseamnă inter-relaţionare, comportament adecvat de grup, abilităţi de
muncă în echipă, responsabilitate, capacitatea de a vorbi în public, de a manifesta calităţi de lider,
de a avea experienţă. Experienţa devine un concept-cheie, deoarece nu poate fi dobândită decât
prin intermediul experienţelor cumulate de învăţare. De aceea, conceptele de „învățare pe tot
parcursul vieții”, de „dezvoltare personală” și „dezvoltare profesională” sunt și vor continua să
rămână vitale în mediul economic global.

657
 21.3 Specificul comunicării scrise în afaceri – o foarte scurtă
abordare interculturală

1. Aspecte generale ale comunicării scrise

Comunicarea scrisă a câștigat o vizibilitate mare în ultima perioadă datorită extinderii scrisului ca
poștă electronică sau ca SMS6-uri, postări pe Facebook sau alte medii sociale. Dacă au existat
perioade când scrisul era o activitate foarte personală și rareori vizibilă public, în prezent
majoritatea oamenilor care au o carieră scriu constant în diverse medii. Este firesc ca, în aceste
condiții, grija pentru formulări corecte, concise, eficiente și politicoase să fie o preocupare pentru
toată lumea. În diverse culturi, există o diversitate de abordări ale comunicării scrise.
Culturile anglo-saxone au un mod mai concis de formare a frazei, o anumită manieră de construire
a argumentelor şi de structurare a exemplelor în comparaţie cu culturile romanice, de exemplu,
care sunt mai digresive7 și preferă, în general, un stil mai complex, mai detaliat. De exemplu, limba
portugheză în care sunt scrise unele articole academice ale științelor sociale este considerată mai
complexă, mai detaliată/amănunțită și mai poetică decât limba engleză echivalentă, care este
considerată clară, precisă, obiectivă, concretă și gramatical directă conform observațiilor făcute de
Bennett (2014).
Vă prezentăm în continuare câteva sfaturi utile pentru a vă exersa abilitățile de comunicare scrisă
în afaceri subliniind, încă o dată, că fiecare gen de text are propriile sale caracteristici și că este bine
să studiem aceste caracteristici înainte de a produce un text. Garner (2013) subliniază că este
nevoie de exerciții continue de scriere pentru a reuși să vă exprimați ideile clar și convingător și
pentru a vă atrage colegii, partenerii și alți purtători de interese în proiectele pe care le aveți. A
scrie eficient și cu impact nu este un talent înnăscut, ci o deprindere care se educă și se exersează
continuu. Pentru a obține rezultatele dorite, indiferent de cultura în care ne-am născut și format și
de cea în care dorim să scriem, sunt recomandabili următorii pași:
- Gândiți-vă bine la ce doriți să scrieți. Garner (2013) consideră că este o greşeală importantă
când oamenii se apucă de scris prea devreme, fără să-și fi clarificat scopul. Ideile le vin pe
măsură ce scriu și textul rezultat este lipsit de o structură clară.
- Fiți direct/ă, fără să pierdeți vremea cu elemente de compoziție învățate în școală. Oamenii
de afaceri sunt direcți și n-au timp de pierdut. Evident, acest lucru nu exclude politețea și
formulele consacrate.
- Fiți concis/ă. Evitați cuvintele în plus, care nu aduc nicio clarificare de sens. Folosiți cât mai
multe verbe, substantive și cât mai puține adjective, adverbe și prepoziţii;
- Folosiți un limbaj comun, cu termeni uzuali, fără cuvinte pretențioase. Chiar dacă ni se pare
că prescurtările, anglicismele sau alt tip de jargon profesional ne economisesc timpul,
experții în comunicare consideră că ele ne fac să sunăm ca roboții și este mai bine să nu le
folosim, mai ales când ne adresăm unor persoane din afara echipei.
- Cereți feedback de la cât mai mulți prieteni/colegi. Acest lucru vă va permite să vă puneți în
locul cititorului și să vedeți dacă se înțelege clar ceea ce doriți să scrieți.
În mod ideal, comunicarea scrisă ar trebui făcută cu claritate, concizie, coerență, curtoazie și
creativitate. Acest lucru simplu și cunoscut de toată lumea ridică însă probleme și celor mai
experimentați comunicatori, mai ales din cauză că nu se acordă suficient timp solicitării de

6 SMS = short message service.

7 Se abat mai mult de la subiect.
658
feedback. În caseta 21.4 aveți un exemplu de text în limba română cules dintr-un manual apărut în
anul 2000 la Editura unei universități de prestigiu. Identificați greșelile de comunicare și rescrieți
textul într-o versiune corectă. Apoi verificați-vă rezultatul, comparându-l cu cel din caseta 21.5.

CASETA 21.4 Analiza unui act de comunicare scrisă

Primul si cel mai important principiu al marketingului este ”Să dai clientului ceea ce el vrea”, adica firma
sa aiba orientarea clientului... Toate firmele satisfac intr-un fel sau altul nevoile clientului, dar nu toate
sunt orientate de client și pun clientul pe primul loc.
Intr-o formulare mai sugestivă, vânzarea încearcă să-l determine pe client să facă ceea ce vrea firma;
marketingul încearcă să determine firma să facă ceea ce clientul vrea. (...)

2. Cum se scriu scrisorile de reclamație

În economiile sofisticate, există interes pentru a încuraja sesizările și reclamațiile clienților ca
modalitate de a-i asculta și de a le veni în întâmpinare, oferindu-le produse și servicii îmbunătățite.
La rândul lor, clienții devin tot mai conștienți de opțiunile pe care le au în alegerea firmei de la care
își procură diverse bunuri și servicii și așteaptă ca acestea să fie la un nivel calitativ superior. Dacă
acest lucru nu se întâmplă, se poate scrie o scrisoare de reclamație care de cele mai multe ori are azi
forma unui mesaj electronic.
În limba română, scrisoarea de reclamaţie poate avea următoarea structură:
- formula de salut;
- prezentarea situaţiei care cauzează reclamaţia;
- rugămintea de a soluţiona situația sau propunerea de rezolvare;
- prezentarea consecinţelor situaţiei;
- exprimarea încrederii în rezolvarea promptă şi civilizată a situației;
- formula de politeţe de încheiere.
Această structură este aproape universală, diferențele care există între diversele limbi în care se
redactează scrisoarea de reclamație ținând de contextul cultural al limbii de redactare. Astfel,
formula de salut depinde de relația cu destinatara/destinatarul: dacă numele vă este cunoscut
sau nu. Dacă trimiteți o scrisoare directorului de vânzări/de service dintr-o companie și nu îi
cunoașteti numele, sfatul nostru este să îl căutați pe internet. Orice scrisoare personalizată are un
aspect mai profesionist și are mai mari șanse de a fi tratată corespunzător. Dacă nu reușiți să găsiți
numele persoanei respective, este un semn că firma în cauză nu știe cum să întrețină sau evită un
dialog transparent cu clienții săi.
În tabelul 21.4 prezentăm situaţiile cele mai frecvente care apar în scrisori cu formulele de
adresare, respectiv de salut corespunzătoare și cele de încheiere. Subliniem că formula Dear Sir /
Dear Madam își găsește echivalentul în română în Stimată Doamnă / Stimate Domn și nu în
Dragă Doamnă / Dragă Domnule, care au o notă informală, glumeață, dar potențial
neprofesionistă. De asemenea, formularea Dear All, perfect acceptabilă și folosită în limba engleză
în situația unei adresări colective ca, de exemplu, într-o scrisoare circulară sau una electronică cu
multiplii destinatari, poate fi redată în limba română, în funcție de situație, prin Stimată Doamnă
/ Stimate Domn sau Stimate colaboratoare / Stimați colaboratori sau, dacă situația o permite,
Dragi prietene / Dragi prieteni.

659
Atenție însă la utilizarea abrevierilor. În limba engleză ele sunt obligatorii în formulele de adresare,
dar în limbile română, franceză sau germană ele nu sunt recomandabile. În plus, în comunicarea
scrisă în limba germană din Germania şi Austria (dar nu şi în Elveţia) este obligatorie folosirea
virgulei după formula de adresare (primul cuvânt după aceasta fiind scris apoi cu literă mică dacă
nu este substantiv sau pronume de politeţe) și absenţa acesteia după formula de salut. O altă
caracteristică a comunicării în limba engleză și germană este semnătura autografă care apare
deasupra numelui şi funcţiei expeditorului, spre deosebire de limba română. Foarte importantă în
limba germană este menţionarea, în formula de adresare, a funcţiei sau a titlului persoanei căreia i
se adreseaza respectiva scrisoare. Trebuie menţionat faptul că, în cazul adresării către o persoană
cu gradul didactic academic de profesor, nu se mai menţionează şi titlul de doctor (Sehr geehrter
Herr Professor Wolf,). Abaterile de la aceste convenţii pot fi interpretate aruncând, cel mai adesea,
o lumină nefavorabilă asupra profesionalismului firmei sau persoanei care scrie sau pot părea pur
și simplu comice. Pentru limbile engleză, germană, franceză și română, tabelul 21.4 oferă doar un
minim de situații de comunicare (formulele de salut şi încheiere). Cunoașterea corectă și la zi a
regulilor de corespondență comercială, indiferent de mediul în care aceasta se scrie și se transmite,
cu alte cuvinte, cunoașterea aprofundată a culturii de afaceri a spațiului în a cărui limbă scriem este
vitală pentru a crea o relație bună. Astfel, în franceză putem folosi adresarea:
Monsieur/Madame le Président,
Monsieur/Madame le Directeur,
Monsieur/Madame le Professeur,
Atenție, fără să folosim numele, chiar dacă el este cunoscut! Cu totul diferit față de engleză.
La formulele de încheiere avem situații similare în ceea ce priveşte gradul de formalitate şi tradițiile
culturale cu cele de la salut. Astfel, româna și franceza sunt mai formale și mai digresive. De
exemplu, în română se folosesc unele construcții relativ standardizate, înaintea formulei de
încheiere pe care o găsiți în tabelul 21.4:
Cu mulțumiri anticipate pentru un răspuns prompt.
În așteptarea răspunsului dumneavoastră, vă rugăm, nu ezitați să ne contactați
pentru orice informații suplimentare.
În speranța continuării colaborării dintre firmele/companiile noastre.
La fel și în franceză:
Dans l'attente de votre réponse, je vous prie d'agréer, Madame, Monsieur, l'expression de
mes sentiments distingués.
Dans l'attente de votre accord, je vous prie de recevoir, Madame, Monsieur, l'expression
de mes sentiments respectueux.
En espérant une réponse rapide de votre part, je vous prie d'agréer, Madame, Monsieur,
l'expression de mes sentiments distingués.
Cu sensuri similare sunt folosite şi exemplele în limba germană:
Vielen Dank im Voraus für Ihre Rückmeldung./Über eine schnelle Rückmeldung wären
wir Ihnen sehr dankbar.
In Erwartung Ihrer Rückmeldung stehen wir Ihnen gerne zur Verfügung.
Wir hoffen auf eine langfristige Zusammenarbeit.

660
 Tabelul 21.4 Cele mai frecvente formule de salut și încheiere
folosite în engleză, franceză, germană și română
Formula
Formula de salut Formula
de salut
(salutations) de salut Formula
Relația (appellation)
și încheiere (Anrede) de salut
cu destinatara/ și încheiere
(complimentary și încheiere și încheiere
destinatarul (formule
close/valediction) (Grußformel) în română
de politesse)
în engleză în germană
în franceză
Nu se cunoaşte Dear Sir / Dear Sirs Monsieur, Sehr geehrte Stimate Domn,
numele/funcţia Gentlemen Madame, Damen und Stimată
destinatarului Dear Madam Mesdames, Herren, Doamnă,
Ladies Messieurs
Dear Sir or Madam
Ladies and Gentlemen
To whom it may
concern
Je vous prie Mit freundlichen Cu stimă,
Yours faithfully /
d'agréer, Grüßen Cu deosebită
Faithfully yours
Madame / considerație,
Monsieur, Cu cele mai bune
l'expression de gânduri,
mes salutations
distinguées.
O doamnă Dear Ms W Chère Madame, Sehrgeehrte Stimate
al cărei nume Dear Miss X Chère Frau X, Domnule X,
îl cunoaștem Dear Mrs Y Mademoiselle, Stimată
Dear Dr Z (rar, în general Doamnă Y,
pentru membri
de familie)

Yours sincerely / Je vous prie Mit freundlichen Cu stimă,

Sincerely d'agréer, Grüßen Cu deosebită
Madame, mes considerație,
sincères Cu cele mai bune
salutations gânduri,
Un domn Dear Mr X Cher Monsieur, Sehrgeehrter Stimate
al cărui nume Dear Dr Y Herr Y, Domnule X,
îl cunoaștem Stimată
Doamnă Y,
Yours sincerely / Je vous prie de Mit freundlichen
Cu stimă,
Sincerely croire, Monsieur, Grüßen
Salutări
en ma
cordiale,
considération
distinguée Cele bune,
Persoană Dear X, Cher X, Liebe Frau X, / Dragă X,
cunoscută Chère Y, Lieber Herr Y, Dragă Y,
deja de ceva timp
Best wishes / Bien à vous Viele Grüße / Salutări,
Best regards Cordialement Herzliche Grüße Salutări
Meilleures cordiale,
salutations Numai bine,
Salutations
distinguées
Persoană Dear X, Cher M, Liebe M, / Dragă X,
apropiată Chère Z, Lieber D, Dragă Y,
Best wishes / Amicalement LiebeGrüße / Salutări,
Best regards / Regards Amitiés Herzlichst Numai bine,
À bientôt Cu drag,

661
CASETA 21.5 Răspunsuri
1. Răspuns pentru caseta 21.1 – Cuvinte, cuvinte, cuvinte:
Shakespeare, Hamlet, Act 2, Scena 2.
2. Răspuns pentru caseta 21.2 – Comunicarea scrisă în mediul academic – formularea
unui e-mail:
E-mailul din Exemplul 2 este cel care va duce la crearea unui raport bun între persoana care a trimis
mesajul și cititorul său.
E-mailul din Exemplul 1 este un exemplu de comunicare interpersonală ineficientă, deoarece nu ajută la
stabilirea unei relații între participanți. În primul rând, lipsa unei formule de adresare (Stimată
doamnă/Stimate domnule etc.) este nepoliticoasă atunci când comunicăm în cadru profesional/formal.
De altfel, și în comunicarea informală – scrisă sau orală – începem conversația prin folosirea unei forme
de salut. La fel de nepotrivită este trecerea abruptă la subiectul mesajului, fără o scurtă introducere cu
privire la scopul mesajului. Lipsa informațiilor cu privire la identitatea persoanei care a scris mesajul
(neincluderea numelui în text, lipsa unei semnături la sfârșitul mesajului) poate, de asemenea, să creeze
neînțelegeri și confuzie. Dacă în comunicarea față în față ne putem da seama dacă partenerul de discuție
ştie cine suntem, atunci când trimitem un mesaj scris este recomandat să oferim indicii cu privire la cine
suntem.
3. Răspuns pentru caseta 21.4 – Analiza unui act de comunicare scrisă:
Sugestie de îmbunătățire a textului:
Primul și cel mai important principiu al marketingului este: „Să dai clienților ceea ce vor ei”, adică firma
să fie orientată către clienți. (...) Toate firmele satisfac într-un fel sau altul nevoile clienților, dar nu toate
sunt orientate către clienți și nu toate își pun clienții pe primul loc.
Într-o formulare mai sugestivă, vânzarea încearcă să-i determine pe clienți să facă ceea ce vrea firma;
marketingul încearcă să determine firma să facă ceea ce vor clienții. (...)
Greșeli de comunicare: lipsa diacriticelor, neglijarea componentei de gen a comunicării etc. „Orientarea
clientului” este o exprimare (cel puțin) comică. Aceste greșeli se datorează lipsei de experienţă în
traduceri și, probabil, necunoașterii la nivel avansat a limbilor engleză și română.

• Comunicarea eficientă este o condiție de bază pentru succesul oricărei interacțiuni umane,
atât la nivel personal, cât și instituțional. Într-o lume în care granițele dintre țări și culturi
devin tot mai fluide, cunoașterea uneia sau a mai multor limbi străine oferă posibilitatea de
a trece dincolo de barierele lingvistice pentru a intra în contact cu reprezentanții unor
culturi diferite și pentru a avea acces la oportunități oferite de alte țări.
• La nivelul Uniunii Europene, abilitatea de a comunica în limbi străine reprezintă o condiție
esențială pentru fiecare persoană care dorește să fie recunoscută ca membru cu drepturi
depline ale Uniunii și să se bucure de diversele beneficii oferite de acest statut. Cetățenii
plurilingvi au mai multe șanse să profite de oportunitățile economice, educaționale și
profesionale oferite de o Europă integrată.
• Angajatorii prezentului caută competenţe transversale, în special utilizarea limbilor şi
competenţa interculturală, care deschid calea către o înţelegere mai ușoară a unei culturi
noi şi ajută oamenii în reuşita profesională şi personală.
• „Comunicarea interculturală” cuprinde, pe lângă limbaj, şi elemente nonverbale cum ar fi
tonul, mimica, gestica și proximitatea. Limbile străine, dar și limba maternă, sunt elemente
la fel de importante ca cele nonverbale. „Multilingvismul” se referă la prezența mai multor
limbi în aceeași arie geografică, în timp ce „plurilingvismul” este repertoriul lingvistic
folosit de persoane. Plurilingvismul este opus monolingvismului, incluzând, pe lângă „limba
maternă” sau „limba 1”, și alte limbi și varietăți lingvistice. Este vorba despre un spațiu

662
 multilingv (de exemplu, Europa) și de o persoană plurilingvă (care cunoaște mai multe
limbi).
• Competența interculturală poate fi considerată un instrument de dezvoltare personală și
profesională: conferă drepturi și oportunități egale pentru vorbitorii oricăror limbi (inclusiv
cele minoritare sau puțin folosite), echitate lingvistică în cadrul comunității și autonomie de
învățare.
• Comunicarea interpersonală este un proces de transmitere a informațiilor de la un individ
la celălalt sau de la un grup de indivizi la altul, pentru eficiența căruia este nevoie de
stabilirea obiectivelor care determină demararea actului comunicațional. Pentru a avea o
comunicare interpersonală eficientă, sunt necesare următoarele caracteristici ale actului de
comunicare: franchețe, solicitudine, empatie, atitudine pozitivă și egalitatea rolurilor.
• Mai mult chiar decât comunicarea orală, comunicarea scrisă în afaceri are un specific
aparte. A scrie eficient și cu impact este o deprindere care se educă și se exersează continuu.
Pentru a obține rezultatele dorite sunt recomandabili următorii pași: 1) gândiți-vă bine la ce
doriți să scrieți; 2) fiți direct/ă, fără a pierde din vedere politețea și formulele consacrate;
3) fiți concis/ă; 4) folosiți limbajul comun, termeni uzuali, fără cuvinte pretențioase;
5) cereți feedback de la cât mai mulți prieteni/colegi.
• Scrisorile de reclamație au o structură aproape universală. Comunicarea ideală, prin urmare
și cea din scrisorile de reclamație, ar trebui să fie caracterizată prin claritate, concizie,
coerență, curtoazie și creativitate.

Competențe de comunicare, comunicare interculturală, multilingvism, plurilingvism, lingua franca,

comunicare interpersonală, registru lingvistic, bariere în comunicare, comunicare scrisă în afaceri,
scrisori de reclamație

1. Care este rolul comunicării în relațiile economice internaționale?

2. De ce apar constant incidente de comunicare chiar dacă există un volum tot mai mare de
teorie și resurse care să ușureze comunicarea?
3. Care este relația între multilingvism și plurilingvism în Uniunea Europeană?
4. Ce componentă a procesului de comunicare vi se pare mai importantă – cea lingvistică sau
cea interculturală? Explicați și dați exemple.
5. Într-o lume în care engleza este lingua franca a comunicării în relații economice
internaționale, de ce se recomandă plurilingvismul?
6. Ce este registrul lingvistic și ce importanță are în comunicare?
7. Folosind resursele online, dați două exemple de comunicare scrisă eficientă în mediul de
afaceri românesc.

Bârlea, R.-M. şi Marinescu, R. (2015). ‘Compétences plurilingues et interculturelles — compétences

professionnelles: quels enjeux pour l’enseignement supérieur économique et politique? Etude de cas:
l’Academie d’Etudes Economiques de Bucarest’, Burova, N.V., & Pokrovskaia, N.N. (eds.) Besoins en cadres
nouveaux pour l’administration publique et la societe civile: politique et économie, Sankt Petersburg:
Ed.Nestor-Istoria.

Bennett, K., (ed.) (2014). The Semiperiphery of Academic Writing: Discourses, Communities and Practices,
Palgrave Macmillan, p. 14.

Breidback, S. (2003). „Plurilingualism, Democratic Citizenship in Europe and the Role of English”, The
Language Policy Division of the Council of Europe. Strasburg, [Online]. Disponibil la www.coe.int/lang
[28 sept 2016].

663
Brutt-Griffler, J. ( 2002). World English. A study of its development, UK, Clevedon: Multilingual Matters.

Davis, L.E.. Globalization, Security Implications, Issue Paper, Monica, California, SUA: Rand Corporation,
Santa, p. 1. (citat în Procesul de globalizare şi evoluţia sa actuală. Prezent şi perspectivă în mediul de
securitate al României, Alexandru Nedelcu). Disponibil la http://www.lumeamilitara.ro/index.php?mod
=articol&idart=66&numar=1/2011&sectiune=Azimut%2021 [30 sept. 2016].

Dinu, M. (2004). Fundamentele comunicării interpersonale, Bucureşti: Editura BIC ALL.

Földes, C. (Hrsg.) (2007). ‘Interkulturelle Kommunikation:Positionen zu Forschungsfragen, Methoden und

Perspektiven’ în Studia Germanica Universitatis Vesprimiensis Supplement 7, Universitätsverlag Veszprém,
Praesens Verlag, Wien: Universitätsverlag Veszprém Praesens Verlag. Disponibil la http://publika
tionen.ub.uni-frankfurt.de/frontdoor/index/index/year/2008/docId/9976 [28 sept. 2016].

Garner, B.A., (2013). HBR Guide to Better Business Writing, HBR Guides.

Hall, E.T. (1959). The Silent Language, New York: Anchor Books.

Hering, A. şi Matussek, M. (2014). Geschäftskommunikation. Besser schreiben. Ismaning: Hueber, p. 99.

Holdsworth P. (2003). «Promouvoir l’apprentissage des langues et la diversité scolaire en Europe», Sèvres:
CIEP – Revue internationale d’éducation, p.107.

Marinescu, R. (2015). ‘Les nouveaux médias dans l’enseignement des langues vivantes pour la
communication plurilingue et interculturelle et la citoyenneté démocratique, La formation linguistique
et l’enseignement disciplinaire dans les filières universitaires francophones. Quelles approches didactiques et
méthodologiques pour les cours de langue et communication en Français sur Objectifs Spécifiques?’,
Dialogos, Vol. XVI, 32/2015, București, Editura ASE, pp. 80-89.

Maurer, B. (2011). Enseignement des langues et construction européenne. Le plurilinguisme, nouvelle

idéologie dominante, Paris: Editions des archives contemporaines. Disponibil la https://lidil.
revues.org/3161.

Mc Luhan, M., şi Fiore, Q.( 1970). Guerre et paix dans le village planétaire, Paris: Robert Laffont.

Mihalciuc, M., Constantinescu, L. şi Mureşan, L. (2009). Comunicare în afaceri. Scrisori în limbile română
şi germană. Geschäftskommunikation. Briefe Deutsch-Rumänisch. Bucureşti: Oscar Print.

Moran, R., Harris, P. şi Moran, S. (2007). Managing Cultural Differences. Global Leadership Strategies for
the 21st Century, Burlington: Butterworth-Heinemann.

Nelde, P.H. (2004). «Le nouveau plurilinguisme de l'Union Européenne et la linguistique de contact», Revue
française de linguistique appliquée, Vol. IX. Disponibil la www.cairn.info/revue-francaise-de-linguistique-
appliquee-2004-2-page-31.htm [29 sept. 2016].

Nicolae, M., Marinescu, R. şi Zografi, M. (2014). ‘Intercultural Communication in the 21st Century.
Multilingualism, New Media and Technology: Divide or Bridge for Building a Socially Intelligent EU’, în Ivan,
L., Daba-Buzoianu, C. şi Gray, B. (Eds.). Mapping Heterogenity: Qualitative Research in Communication,
București: Ed. Tritonic, pp. 469-491.

Petcu, M. (2002). Sociologia mass-media, Cluj-Napoca: Editura Dacia.

Rada, C. și Peltea B. B. (2014). Psihologie socială. Dinamica grupurilor. Teorii, cercetări, aplicații,
București: Editura Universitară.

Renault, Agnès (2011). Bien écrire au travail, Paris: Groupe Eyrolles, p. 67.

Shakespeare, W. Hamlet, Act 2, Scene 2, p. 47. Disponibil la https://www.w3.org/People/maxf/

XSLideMaker/hamlet.pdf.

Stanciu-Capotă, R. şi Oprescu, M. A. (2013). ‘Enseignement et apprentissage du français langue étrangère.

Interférences culturelles’, în Diversité et identité culturelle en Europe, Nr. 10/2, 2013, Bucureşti: Editura
Muzeul Literaturii Române, pp. 61-66.

Ştefănescu, S. (2009). Sociologia comunicării, Târgovişte: Editura Cetatea de Scaun.

664
 Torrington, D. şi Hall, L. (1987). Personnel Management. A New Approach, New York: Prentice-Hall.

Tremblay, C. (2009). L’Observatoire Europeen du Plurilinguisme: Codification et Creativite, 18 décembre

2009, [Online]. Disponibil la http://beta.ier.ro/documente/Glosare/ctremblay_integ.pdf.

*** Cadrul Comun European de Referinţă pentru Limbi: învăţare, predare, evaluare, [Online]. Disponibil
la http://www.isjcta.ro/wp-content/uploads/2013/06/Cadrul-European-Comun-de-Referinta-pentru-limbi.
pdf [29 sept. 2016].

*** European Commission (2003). Promoting Language Learning and Linguistic Diversity: An Action Plan
2004-2006, [Online]. Disponibil la http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX
:52003DC0449&from=EN, [09.10.2016].

*** European Commission (2012a). Special Eurobarometer 386. Europeans and Their Languages, [Online].
Disponibil la http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_386_en.pdf, [09.10.2016].

*** European Commission (2012b). Special Eurobarometer 386. Europeans and Their Languages.
Factsheets. Romania, [Online]. Disponibil la http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ ebs_
386_fact_ro_en.pdf, [09.10.2016].

*** George W. Bush la București (2002). Disponibil la https://www.youtube.com/watch?v=XJiKc21AkU4.

https://dexonline.ro/definitie/expertiz%C4%83.

665

View publication stats