Sunteți pe pagina 1din 6

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/321489266

Ce înseamnă sa fii profesor pentru copiii secolului 21

Article · December 2017

CITATIONS READS

0 4,170

1 author:

Daniela Maria Cretu


Lucian Blaga University of Sibiu
22 PUBLICATIONS   22 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Conferinta Nationala PIPP View project

All content following this page was uploaded by Daniela Maria Cretu on 04 December 2017.

The user has requested enhancement of the downloaded file.


Ce înseamnă să fii profesor pentru copiii secolului 21?

Daniela Crețu
Universitatea “Lucian Blaga”din Sibiu

În ultimii ani în spațiul educațional se face frecvent referire la „școala secolului 21”,
„profesorul în secolul 21”, „abilitățile secolului 21” etc. Ne putem întreba oare ce realități inspiră o
asemenea preocupare? Un prim răspuns ar putea veni din înțelegerea faptului că educația în secolul
21 este profund afectată de schimbările din societate: globalizarea, tehnologia, dinamica pieței
muncii, imigrația etc. Aceste aspecte generează la rândul lor modificări la nivel de finalități,
conținuturi, practici educaționale sau tendințe în formarea profesorilor. Sistemele educaționale din
întreaga lume sunt în căutarea celor mai bune practici pentru a pregăti copiii și tinerii din școlile de
astăzi pentru a face față solicitărilor de viață și de muncă tot mai complexe ale secolului 21.
Apoi, un calcul matematic foarte simplu, ne arată că toți copiii care sunt acum în sistemul de
învățământ până la nivel de clasa a IX-a sunt născuți după anul 2000, adică în secolul 21. La scara
planetară este vorba de generația „nativilor digitali” (Prensky, 2001). Nativii digitali sunt copiii și
tinerii care au crescut folosind computerele, telefoanele mobile şi alte instrumente ale erei digitale:
jocuri video, internet, rețele de socializare, mesagerie instant. Interacțiunea lor cotidiană cu aceste
mijloace le determină așteptări, preferințe și le influențează modul în care percep și procesează
informația, aspecte cu evidente implicații educaționale. Unii dintre ei sunt în ceea ce privește
abilitățile digitate net superiori dascălilor lor, care fac parte din categoria „imigranților digitali”,
adică a celor care nu au fost născuți în era digitală, dar care la un anumit moment al vieții lor au
devenit fascinați și au adoptat diferite aspecte ale noilor tehnologii (Prensky, 2001).
Fără a ne propune elaborarea unui tablou exhaustiv a caracteristicilor de care ar trebui să dea
dovadă un profesor pentru copiii secolului 21, în rândurile de mai jos vom dezvolta câteva reflecții
pe marginea acestui subiect, invitându-i și pe participanții la Conferința Națională a studenților de la
specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, ediția a II-a, 2016, Sibiu să se exprime
în legătură cu acest subiect.

Pregătirea pentru viitor


Un profesor pentru secolul 21 este conștient de faptul că trebuie să pregătească elevii pentru
viitor și nu pentru prezent. Acest lucru presupune viziune, iar în plan acțional o preocupare
sistematică pentru a dezvolta elevilor „abilitățile secolului 21”: comunicare, cooperare, gândire
critică, creativitate (Partnership for 21st Century Learning). Se apreciază că aceste aceste abilități
vor face diferența între cei care sunt și cei care nu sunt pregătiți pentru a face față provocărilor
secolului 21. Provocările pentru profesori constau în a crea situații de învățare pentru ca elevii să
exerseze aceste abilități în contextul disciplinelor din curriculum.
Abordând acest aspect din perspectiva învățământului prescolar și primar trebuie spus că toate
domeniile experiențiale și ariile curriculare din curriculum pentru învățământul preșcolar și primar,
dar în mod deosebit domeniul/aria curriculară Limbă și Comunicare permit cadrelor didactice ca
prin activități și contexte variate să încurajeze, să dezvolte abilitățile de comunicare în toate
formele ei (scrisă, orală, vizuală, orizontală, verticală, verbală, nonverbală, paraverbală, electronică)
și pentru diferite scopuri. Este vital pentru copii să învețe să scrie și să se exprime corect în limba
română, dar și în limbi străine, să recepteze și să producă mesaje orale și scrise în diferite contexte
de comunicare, să practice ascultarea activă și comunicarea asertivă. Prezența în curriculum pentru
învățământ primar a disciplinei Dezvoltare personală, pentru clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a
oferă un alt context care poate fi valorificat din perspectiva dezvoltării abilităților de comunicare.
Gândirea critică, această abilitate de a analiza și evalua informațiile, punctele de vedere,
opiniile sau argumentele, de a sintetiza și de a face conexiuni între informații și argumente, de a
interpreta și a extrage concluzii argumentate se învață exersând-o de la cele mai fragede vârste.
România a avut șansa de a fi conectată de aproape 20 de ani la un proiect educațional „Lectura
și Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice”, care a inspirat practicile educaționale a zeci de mii
de cadre didactice din România. Studenții de la specialitatea Pedagogia Învățământului Primar și
Preșcolar iau contact cu metodele de dezvoltare a gândirii critice în contextul cursului Teoria și
metodologia instruirii, dar și la celelalte cursuri cu accente metodologice, putând mai apoi exersa
implementarea acestora în curriculum preșcolar și primar în cadrul activităților de practică
pedagogică. Același context este foarte ofertant pentru a învăța despre colaborare și mai a practica-
o, având în vedere că abilitatea de a lucra eficient în echipe pentru a atinge un obiectiv comun este
tot mai solicitată în lumea in care trăim. Antrenarea copiilor în proiecte de grup, în activități care
presupun cooperare este calea optimă pentru a dezvolta această abilitate atât de prețuită și necesară
în tot mai multe medii ocupaționale.
Un profesor pentru copiii secolului 21 ar trebui să aibă grijă ca în grupele sau clasele în care
lucrează să asigure un cadru în care creativitatea copiilor să se poată exprima, să poată înflori și
nu doar la orele sau activitățile din zona artelor. Activitățile creative le permit copiilor să exprime
ceea ce au învățat în moduri noi. Într-un discurs vizionar, intitulat Do schools kill creativity?
(https://www.ted.com/talks/ken_robinson_says_schools_kill_creativity?language=ro) și susținut la
conferintele TED în 2006, expertul educațional Ken Robinson, atrage atentia asupra pericolului ca
școlile să ucidă potențialul creativ al copiilor și pledează pentru un sistem educațional care să
încurajeze creativitatea. Tirania raspunsului unic, teama de a greși, ierarhizarea disciplinelor,
excesul de autoritate al profesorului, mediul rigid, presiunea timpului, evaluarea imediată sunt
câțiva dintre dușmanii creativității. Prin metode specifice și prin atmosfera pe care o creează,
profesorii pot și trebuie să susțină dezvoltarea creativității copiilor. Exercițiul creativ de astăzi
pregătește progresul și inovația de mâine.

Integrarea tehnologiei
Educația în secolul 21 nu se mai poate face doar cu tabla și cu creta. Tehnologia a avansat și
pune la dispoziția spațiului educațional instrumentele sale. Tinerii și copiii sunt atrași de cultura
digitală și de suporturile tehnice care o promovează. Pentru a intra in conexiune cu acești tineri și
copii, profesorii trebuie să vorbească limba lor, să valorifice abilitățile lor pentru oferirea de noi
experiențe de învățare (Cucoș, 2008). Noile tehnologii de informare și comunicare pot ușura
intruirea, pot să îi confere acesteia noi dimensiuni în spațiul virtual (jocuri virtuale, grupuri de
discutii, clase mobile, resurse on line, proiecte de grup on line, portofolii digitate etc.). Integrarea
tehnologiei în practicile de instruire aduce experiențele de învățare la un alt nivel și mult mai
apropiat de limbajul generației nativilor digitali.
Un profesor eficient știe care sunt cele mai bune instrumente care pot susține activitățile de
predare-învățare sau evaluare, știe cum și când să le folosească, având în vedere că raportul de
complementaritate între uman și tehnic este necesar și benefic. Poveștile, jocurile copilariei,
contactul direct, conversația față în față își păstrează rostul lor în dezvoltarea copiilor. Respingerea
noilor tehnologii de către cadrele didactice sau neutilizarea lor înțeleaptă în activitatea de instruire
sporește riscul creșterii distanței între generații. Sigur că nu trebuie să uitam că nu toti copiii au
acces la tehnologie, nu toate școlile au dotările necesare pentru valorificarea acesteia. Cultura
digitală este încă un vis pentru multi copii. Îi avem în vedere pe copiii din zonele sărace și foarte
sărace ale Romaniei, pentru care poate laptele si cornul reprezintă unica motivație de a merge la
școală. Cu mai putină sau mai multă tehnologie, orice dascăl știe însă că baza succesului în educație
ramâne relația pe care o are cu elevii.

Centrarea pe elevi și instruirea diferențiată


Centrarea pe elevi presupune ca activitatea de predare să fie adaptată la nevoile şi experienţa de
cunoaştere a elevilor, să genereze învăţare activă şi să valorifice stilurile diferite de învăţare ale
acestora. Pentru ca învățarea activă să se producă, profesorii trebuie să angajeze elevii într-un efort
intelectual, să trezească resorturile afective şi volitive ale acestuia, apelând la metode și mijloace de
învățământ adecvate. Copiii sunt diferiți și au așteptări diferite. În lucrarea “Părinţi straluciti,
profesori fascinanti” (2005), psihiatrul Augusto Cury ne reamintește că “există o lume care așteaptă
să fie descoperită în fiecare copil și în fiecare tânăr. Numai cel care nu se află închis în propria sa
lume reușește s-o descopere”. Este o invitație foarte frumoasă pentru ceea ce însemnă descoperirea
copilului. A le permite elevilor să aleagă activități bazate pe interesele lor, încurajarea
perspectivelor multiple, oferirea de sprijin sau de activități suplimentare, în funcție de caz,
reprezintă câteva modalități de a realiza diferențierea instruirii și de a-i motiva pe copii. Spre
exemplu, prezența unui copil cu cerințe educative speciale în grup/clasă reclamă din partea
profesorului informare despre condiția elevului și măsuri specifice de adaptare curriculară în funcție
de problemele pe care le prezintă copilul. Profesorul secolului 21 este capabil să își analizeze
practicile de instruire și să se adapteze la nevoile elevilor, fie că e vorba de integrarea de tehnologii,
de reconsiderarea metodelor de predare sau de evaluare sau de gestionarea relației cu elevii.

Colaborarea și învățarea continuă


Un profesor eficient trebuie să fie capabil să colaboreze cu colegii de la locul de muncă sau din
alte părți ale țării/lumii, cu managerii sau inspectorii, cu părinții copiilor, cu reprezentanți ai
comunității. Împărtășirea de idei și experiențe, comunicarea și învățarea de la ceilalți, derularea de
proiecte educaționale reclamă abilități de cooperare din partea profesorilor. Profesorii pentru copiii
secolului 21 trebuie să își asume învățarea continuă. Nu pot cere elevilor acest lucru, dacă ei înșiși
nu demonstrează abilități de învățare continuă. Ei trebuie să fie la curent cu ceea ce este nou în
materie de educație sau la nivelul disciplinelor pe care le predau. Un profesor care se respectă și
care își respectă elevii nu încetează să se formeze pe tot parcursul exercitării profesiei. Ameliorarea
continuă a practicilor profesionale, exersarea reflexivității în raport cu acestea, învățarea
permanentă, sunt modurile prin care un profesor își poate menține prospețimea în profesie și poate
munci în spiritul vremurilor în care trăiește și mai ales a celor care vin.

Dimensiunea emoțională și morală a relației profesor-elev/educatoare- copil


Făra ingredientul emoțional educatia este seacă, rece. Profesorii care nu provoacă emoția
copiilor doar informează. Un profesor eficient se preocupă să susțină o dezvoltare personală
armonioasă a elevilor săi. Predarea materiei într-un mod care stimulează emoția îmbunătățește
concentrarea și produce înregistrarea privilegiată. Emoția determină calitatea înregistrării (Cury,
2003). Bucuria, lauda, reușita, încurajarea, surpriza sunt doar câteva elemente din paletarul
emoțional care pot fi conectate cu activitatea de învățare. Încrederea în sine și respectul față de
propria persoană și față de cei din jur se dezvoltă ca urmare a experiențelor trăite de elevi în
gradiniță și în școală. Insultele, respingerile, jignirile, corectarea în public, critica excesivă,
pedepsirea la furie, țipetele, impunerea autorității cu agresivitate dăunează stării emoționale a
copiilor și au efecte nedorite pe termen lung. O relație bună între cadrul didactic și elev implică:
comunicare, empatie, afecțiune, deschidere, respect, corectitudine, ascultare activă, răbdare. De o
atenție deosebită din partea profesorilor au nevoie copiii vulnerabili: cei cu probleme sociale, cu
parinți plecați în străinătate, cu probleme de sănătate, cu dizabilitati, copiii timizi, excluși și care
pot deveni ținta atacurilor colegilor.
Ca profesori trebuie să fim preocupaţi să-i învăţăm pe elevi nu doar să înveţe, ci și să formăm
caractere, să-i ajutăm să-şi consolideze anumite valori și atitudini precum: solidaritatea, dragostea,
cinstea, respectul, spiritul de într-ajutorare, compasiunea faţă de ceilalţi etc. Într-o lume ale cărei
repere morale sunt tot mai diluate, nu ne putem permite să uităm de valori. Dar pentru asta trebuie
să ne reamintim că un profesor educă nu numai prin ceea ce știe, dar mai ales prin ceea ce este.
Pentru credibilitate este esențial să promoveze o imagine pozitivă a profesiei didactice în fața
elevilor, în societate. Toți profesorii trebuie să acorde atenție comportamentului elevilor, în
condițiile în care de multe ori strada, mass media, viața publică sabotează în mare măsură acțiunea
școlii, oferind un spectacol antieducațional. Este de preferat ca profesorii să-și alieze părinții în
demersul educativ și împreună - școala și familia să asigure contextul necesar pentru ca elevii să se
dezvolte armonios intelectual, emoțional și comportamental.

După cum anunțam la începutul acestui articol, ne-a interesat să surprindem modul în care
studenții de la specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, participanți la Conferința
Națională din 22-23 aprilie 2016, înțeleg să fie profesori pentru copiii secolului 21. În acest sens,
studenții au fost invitați să participe la un concurs de scriere reflexivă cu tema: Cum înțeleg eu să
fiu profesor pentru copiii secolului 21? În cele ce urmează vom prezenta câteva extrase din cele
mai reușite eseuri elaborate de studenții care au participat la acest concurs.

„Profesorul este un real mentor, un sprijin, sursă și resursă pentru copii. Este important să
dezvoltăm copiilor latura critică, inteligența emoțională, creativitatea folosind toate resursele de
care dispunem. Profesorul secolul XXI va trebui să să reinventeze continuu, să găsească soluții
pentru probleme care în trecut nu au existat, va trebui să se documenteze, să caute, să combine
posibilități...să își dezvolte tehnici și strategii de instruire și evaluare astfel încât să inspire copiilor
un sentiment de siguranță și dragoste pentru cunoaștere...să caute în orice lucru mic situații mari
de învățare. Eu – profesorul îmi voi asuma responsabilitatea de educare a viitorului adult cu
dragoste și înșelegere. Voi pune un accent deosebit nu pe „a ști”, ci pe „a ști să”, nu neapărat pe
produs, dar mai ales pe proces. Îmi doresc să creez o conexiune specială cu viitorii mei copii, să îi
înțeleg în cele mai fine aspecte, să îi simt și să intervin pentru a-i sprijini, pentru a ameliora sau
pentru a integra.” (studentă PIPP – G.O., Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, premiul I)

“Profesorul are în fața lui nu doar niște minți agere, dornice de cunoaștere, ci și niște suflete
curate, gingașe și pline de voioșie. Pentru a fi profesor este nevoie de o doză mare de iubire,
dăruire și empatie, flexibilitate, creativitate și atitudine pozitivă. Profesorul pentru copiii secolului
XXI trebuie să îi pregătească pe aceștia pentru un drum lung numit viață și să le pună în bagaje
curajul, bucuria și încrederea.
Grădinarul
A fi profesor tu trebuie să știi
Că micuțe flori în mână ții,
Frumos colorate și parfumate
Ce strălucesc ca niște diamante.
Îngrijește-le cu multă atenție și iubire,
Oferindu-le ce ai mai bun din tine.
Stropește-le cu apă rece și curată,
Pentru a nu se ofili niciodată.
Vorbește-le cu înțelepciune și duios
Dăruiește-le lumina soarelui voios
Ajută-le să se-nalțe cu mândrie
Și să moștenească veșnica împărăție.
Să lucrezi cu răbdare și cu spor,
Zi de zi îndrumând ușor,
Iar florile frumos să le crești,
Pentru că un grădinar tu ești. ”
(studentă PIPP - P. E.D., Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, premiul II)

“Tind să cred că unele nevoi ale copiilor s-au schimbat de-a lungul anilor, în timp ce altele au
rămas la fel. Elevilor din ziua de astazi nu trebuie să le impunem să memoreze informația dată de
noi, ei pot să și-o însușească de oriunde. Copilul din ziua de astăzi are nevoie de o îndrumare,
pentru a înțelege ce beneficii și ce riscuri implică utilizarea tehnologiei. Rolul unui dascăl priceput
este de a încerca să integreze tehnologia cu spiritul ludic.” (studentă PIPP - S.A., Universitatea
„Lucian Blaga” Sibiu, premiul III)
“Pentru a reuși să fii un profesor bun este necesar să te adaptezi nevoilor elevilor actuali.
Profesorul trebuie să fie un model pentru elevi, să fie corect, să fie capabil să dăruiască și să aibă
răbdare, să motiveze, să știe să asculte și să dea dovadă de înțelepciune, să scoată în evidență
calitățile și nu defectele, să evidențieze progresul și să nu eticheteze. Ar fi de dorit ca învățarea să
fie centrată pe elevi, iar profesorii să devină îndrumători ai elevilor.”(studentă PIPP – S.A.F.,
Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, premiul III)

“Cadrul didactic reprezintă sculptorul principal al elevului său. Un cadru didactic eficient se
pliază pe nevoile elevului, adâncește calitățile, talentele și pasiunile acestuia, elimină
imperfecțiunile caracterului și modelează când este nevoie orice aspect corijabil. Profesorul
eficient este acela care indiferent de numărul generației pe care o are sub aripa sa, reușește să
transmită dorința și setea de cunoaștere în fiecare zi și în fiecare oră petrecută cu elevii săi.
Profesorul copiilor secolului XXI trebuie să țină cont nu doar de evoluția educației formale, dar și
de modul în care se desfășoară educația nonformală și informală și să intervină cu măiestrie acolo
unde educația și rezultatele acesteia se abat de la bunul lor mers.” (studentă PIPP - G.A.,
Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad, mențiune)

Rândurile de mai sus demonstrează că reflecțiile studenților de la specializarea Pedagogia


Învățământului Primar și Preșcolar le completează într-un mod fericit pe cele ale formatorilor lor,
oglindind o viziune sănătoasă și echilibrată de care trebuie să dea dovadă un profesor în secolul 21.
Nutrim speranța ca studenții de astăzi, care vor fi profesorii de mâine să poată înfăptui ceea ce acum
gândesc.

Referințe bibliografie:
 Cury, A. (2005). Părinţi străluciți, profesori fascinanti. București: For You.
 Cucoș, C. (2008). Educația: iubire, edificare, desăvârșire, Iași: Polirom
 Prensky, M. (2001). Digital Natives, Digital Immigrants. On the Horizon MCB University
Press. vol. 9, no. 5.
 Robinson, K., Do schools kill creativity?, conferintele TED
https://www.ted.com/talks/ken_robinson_says_schools_kill_creativity?language=ro (accesat în
data de 14.04.2016)
 PP21, Partnership for 21st Century Learning, http://www.p21.org/our-work/resources/for-
educators (accesat în data de 15.04.2016)

View publication stats