Comunicarea formală și informală în mediul educaţional. Reţele de comunicare.

Liliana GROSU,

dr., conf.univ.inter.

Comunicare formală-informală

1. Cererile adresate conducerii instituției;

2. Legile emise de Parlamentul unei țări;

3. Jurnalele intime;

4. Discuțiile oficiale dintre doi directori de instituţii de învăţământ;

5. Scrisorile trimise între rude/ prieteni.

6. Dezbaterile consiliilor profesionale;

7. Discuțiile la întrunirile de familie;

8. Convorbirea dintre managerul instituţiei și profesorii angajaţi;

9. Interacțiunea dintre profesor și elev;

10. Discuțiile clienților cu chelnerii;

COMUNICAREA FORMALĂ

  se realizează într-un cadru interactiv complementar, care generează o inegalitate

instituționalizată de statut. Factorii comunicării ce se manifestă în acest mediu special sunt
solidari și ocupă o poziție "superioară", respectiv una "inferioară„.

Generalități:
- inegalitatea este temporară și locală, ea manifestându-se doar în corespondență cu rolurile pe care și
le asumă comunicatorii;
- Actele formale de limbaj presupun, sau permit participarea, sau coprezența unui număr relativ mare
de comunicatori;
- utilizarea unor clauze de deschidere, respectiv de închidere, a unor construcții de comunicare tipice.

COMUNICAREA INFORMALĂ

presupune un cadru interactiv simetric, caracterizat prin "egalitatea" de statut a interlocutorilor și

minimizarea diferențelor de rol dintre aceștia. 

Doi indivizi care devin parteneri într-un act de limbaj informal își definesc locurile ad hoc, în funcție de
experiența comunicațională trecută și de imaginea socială pe care o au cu privire la celălalt (ex.
Studentul și profesorul în același compartiment de tren).

Generalități
- Dată fiind restrângerea numărului de participanți, comunicarea informala permite recuperarea
particularităților care individualizează interlocutorii (caracterul, voința, memoria, temperamentul,
cunoștințele, emoțiile, prejudecățile ș.a. care le sunt specifice).
- Conținuturile vehiculate prin actele de limbaj informale sunt de o remarcabilă diversitate.

- Actele de comunicare informală nu sunt delimitate de formule ritualice care să le indice începutul și
sfârșitul (exceptând, firește, formulele de politețe).
- Nu există reguli care să predetermine ordinea în care interlocutorii urmează să îndeplinească rolul de
emitent, respectiv de receptor (păstrarea bunei-cuviințe).

Cele două aspecte ale comunicării organizaţionale – formală şi informală –

nu le vom găsi în formă pură pentru că ele se întrepătrund rezultând în final un model
ce împrumută în grade şi proporţii diferite caracteristici ale formalului sau informalului.

Majoritatea cercetătorilor apreciază planul formal ca fiind sistemul regulat de comunicare într-o
organizaţie. Aceasta pentru că, în primul rând, scopul comunicării formale e acela de a comanda, instrui,
aplica anumite reglementări. În al doilea rând: Comunicarea formală este
impersonală, oficială şi de cele mai multe ori scrisă.

Avanataje ale comunicării formale

Caracterul oficial și formă scrisă de comunicare determină îndeplinirea sarcinilor primite fără discuții sau
negocieri.

Având un caracter oficial, comunicarea formală indică persoanele responsabile – emiţător, receptor/
executor.

Comunicarea formală economiseşte timp şi efort din partea interlocutorilor şi nu presupune în mod
necesar contactul faţă în faţă.

Dezavantaje ale comunicării formale

Planul formal este unul rigid, pentru că orice document trebuie supervizat de un superior.

Comunicarea formală foloseşte limbajul birocratic, iar acesta poate determina uneori o proastă
înţelegere a unui document.

În unele situaţii, această formă de comunicare devine costisitoare.

Limbajul birocratic poate subestima nivelul receptorului.

Comunicarea informală este personală, neoficială, verbală de cele mai multe ori;

Planul informal este, în principal, rezultatul predispoziţiei individului de a comunica liber.

Planul informal presupune schimbul de informaţii într-o manieră onestă şi din poziţii de egalitate pentru
participanţii la actul comunicării.

Ascultarea - 45%
Vorbirea – 30%
Scrisul – 9%
Cititul – 16%

Avantaje ale comunicării informale

Caracterul personal conduce la o mai bună motivare;

Caracterul verbal permite o mai bună informare și înțelegere;

Planul informal creează spiritul de echipă sau unitatea grupului;

Părţile care comunică sunt eliberate de teama de a fi ridiculizate.

Dezavantaje ale comunicării informale

E foarte greu de aplicat strategii care să dezvolte această componentă;

. Practicile comunicaţionale informale pot duce la dezvăluirea unor informaţii secrete.

Comunicarea informală este de multe ori emoţională şi poate vicia semnificaţia unui mesaj.

Cum alegem tipul de comunicare cel mai potrivit pentru grupul nostru de clasă???

Studiem clasa din punct de vedere al mărimii (număr de membri) și al tipurilor de caracter al acestora
(teste/ chestionare);

Studiem structura organizării elevilor pe verticală și pe orizontală;

Analizăm normele și valorile grupului de elevi.

Climatul organizațional

Climatul organizaţional este un element important în studiul proceselor de comunicare, atât pentru ceea
ce înseamnă cultură organizaţională, cât şi managementul proceselor de comunicare.

Elementele importante pentru procesele de comunicare: diversitatea biografiilor sociale a elevilor, a

mediilor culturale de provenienţă, a filosofiei de viaţă a părinţilor: toate aceste elemente conturează
climatul organizațional.

Rețele de comunicare

Pentru a crea un climat favorabil, angajând diversitatea în unitate, este absolut necesar să ne formăm
un anumit tipar de comunicare între grupul de elevi.

Vorbim, aşadar, de formal şi informal, vorbim de comunicare pe verticală sau pe orizontală, deci avem
de-a face cu reţele formale şi informale de comunicare.

O tipologie a reţelelor de comunicare ar fi:

- lanţ,
- stea,
- cerc,
- cristal,
- reţeaua de tip y.

a. Reţeaua de tip lanţ – caracteristic acestei reţele este fluxul vertical de comunicare,
predominant de sus în jos. Rolul profesorului este unul de control.
Avantajul comunicării este rapididatea în adoptarea şi executarea deciziei. Dezavantajul îl reprezintă
gradul scăzut de satisfacţie al copiilor şi caracterul autoritar al conducerii.
b. Reţeaua de tip stea – profesorul este figura centrală. Lui îi sunt raportate toate informaţiile şi el
filtrează şi direcţionează fluxul informaţional. El dirijează acţiunile celorlaţi.
La nivelul grupului de elevi comunicarea se realizează pe orizontală, ca egali, manifestând spirit de
echipă.

c. Reţeaua de tip cerc – elevii tind să comunice cu cei de lângă ei. Poziţia şi rolul profesorului nu sunt
foarte bine conturate. În unele cazuri, unul dintre elevi poate să îşi impună rolul de lider/ profesor.
d. Reţeaua tip cristal – grupul de elevi comunică între ei. Utilizează toate resursele celorlalţi pentru a-şi
atinge scopurile (pas cu pas).

e. Reţeaua de tip y – împrumută caracteristici de la toate tipurile de reţele menţionate

anterior. Acest tip de reţea este considerat cel mai eficient, având o structură
democratică la vârf. Gradul de centralitate creşte pe verticală, de sus în jos.

MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!