Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GROSU LILIANA,
dr., conf.univ.inter.
Ce este comunicarea???
Comunicarea este esenţială pentru atingerea unor rezultate economice şi comerciale însemnate.
Un investitor poate avea formulate cele mai bune planuri de afaceri, să aibă cei mai bine pregătiţi şi mai
motivaţi angajaţi şi resurse şi mijloace necesare, dacă nu va reuşi să-şi comunice eficient intenţiile şi
strategiile, să-şi asigure vizibilitatea firmei şi afacerii sale, să-şi găsească cele mai potrivite căi şi mijloace
de dobândire şi păstrare a încrederii şi simpatiei în rândul publicului pentru organizaţia sa nu se va
bucura de eforturile sale depuse în afacerea sa, oricât de mari ar fi ele.
Conceptul de comunicare
Termenul de comunicare provine din limba latină de la cuvântul „communis”, care înseamnă „a fi în
legătură” , sau „ a fi în relaţie”, dar şi „ a pune de acord”, „ a pune în comun” sau „a împărtăşi ceva
celorlalţi”.
Conceptul de comunicare
Comunicarea poate fi formal definită ca orice proces prin care premisele decizionale sunt
transmise de la un membru al unei instituții la altul, contribuind la realizarea în bune condiții a
activităților economice.
Schema de comunicare
a lui Roman Jakobson
Emițătorul (locutorul) – persoana/ persoanele/ instituția care produce sau reproduce un mesaj propriu
sau formulat de altcineva.
Canalul - mijlocul prin care poate fi transmis mesajul: carte, radio, scrisoare, TV, jurnal, cod de legi etc.
Contextul
Întotdeauna comunicarea umană are loc în interiorul unui anumit context, concret şi specific. Contextul
influenţează atât ceea ce se comunică, cât şi maniera în care se comunică.
Contextul general al comunicării comportă cel puţin patru dimensiuni: fizic, cultural, socio-psihologic,
temporal.
Crearea unei imagini favorabile. Omul de afaceri recunoaşte cât de important este să creeze
interlocutorului o impresie bună despre sine, despre produsele sale şi despre organizaţia sa.
În comunicare:
7% contează ce spui
38% cum spui (paralimbajul – înălțimea vocii, intensitatea vocii, timbrul, durata, ritmul, accentul etc.)
55% componenta nonverbală (expresia feţei; - postura;-gesturile;-atingerile;- gestionarea spaţiului şi a
timpului; -înfăţişarea exterioară etc.)
Tipuri de comunicare:
După frecvența comunicării: permanentă/ periodică/ aperiodică (ori de câte ori este nevoie);
După genul de activitate căruia îi este destinată: instructivă (educațională, de formare)/ profesională
(în procesul de muncă)/ mediată (prin intermediari).
Nivelurile comunicării
- În grup – comunicarea realizată între indivizi în cadrul grupului sau organizaţiei, instituţiei din care fac
parte, cu scopul de a împărtăși cunoștințele, experiența, de a rezolva probleme și de a dezvolta idei noi.
- De masă – comunicarea realizată pentru publicul larg de către instituţii specializate şi cu mijloace
specifice (realizată prin mijloacele mass/media: Tv, radio, ziare, reviste, cinematrograf etc.).
Rezultatele comunicării pot fi:
1. cognitive: privesc achiziţia de informaţie şi cunoaştere la nivelul logosului. De exemplu, în cazul unei
vânzări a unui produs, vânzătorul va trebui, înainte de toate, să transmită cumpărătorului toate
informaţiile necesare despre produs, legate de caracteristicile şi performanţele lui, de utilitate şi nu în
ultimul rând preţul lui.
2. afective: privesc dobândirea sau modificarea de afecte, emoţii, sentimente, pasiuni etc.