Rolul comunicarii in relatiile

interpersonale
Procesul de comunicare
Comunicarea între persoane sau grupuri este unul din cele mai complexe
procese umane. Este atât de importantă şi utilă pentru existenţa umană,
încât se spune că fără înţelegerea acesteia nu putem avea acces la înţelegerea
individului şi a structurilor sociale. Mai mult, nu putem avea bunuri imediat
necesare vieţii, cum ar fi apă curentă şi electricitate.

Prin comunicare, individul se formează, învaţă, îşi dezvoltă personalitatea,

transferă experienţe individuale şi sociale. În lipsa ei, individul suferă
trauma izolării, devine inapt pentru a participa la acţiunile sociale, privat de
capacitatea de integrare în colectivitate. Gândirea reflexivă asupra
realităţilor personale şi ale mediului înconjurător, coordonarea reciprocă a
indivizilor, cooperarea ş
interinfluenţarea reciprocă depind în mod nemijlocit de competenţele de
comunicare ale indivizilor.
Functiile comunicarii interpersonale
Comunicarea interpersonală este importantă prin funcţiile
pe care le îndeplineşte. De fiecare dată când iniţiem o
comunicare cu o altă persoană, încercăm să obţinem
informaţii de la aceasta pentru a o cunoaşte. De asemenea,
oferim informaţii despre noi înşine, printr-o varietate de căi
de comunicare verbală şi nonverbală, pentru a face
cunoscute o serie de lucruri despre noi. Toate aceste eforturi
de a transmite informaţii cu sens şi de a interpreta
semnalele interlocutorului au ca scop acoperirea unor nevoi
interumane diverse – de la nevoia de a obţine он câştig
concret, până la nevoia de demnitate sau de afecţiune.
• Unul din motivele pentru care comunicăm este pentru că
dorim să acumulăm informaţii suplimentare despre
interlocutor şi despre o situaţie, pentru a reuşi astfel să
interacţionăm mai bine şi să ne asigurăm obţinerea
propriului succes, în conformitate cu interesele, valorile,
opiniile şi aşteptările proprii.

• Un alt motiv pentru care ne implicăm în comunicarea

interpersonală este legat de stabilirea identităţii. Jucăm
anumite roluri sociale, în care ne punem într-o anumită
lumină, pentru a ne manifesta propriul eu în conformitate cu
ceea ce considerăm relevant pentru cei din jur. În funcţie de
context şi de interlocutori, prezentăm o anumită „faţă” a
rolului nostru social, o anumită interpretare pe care o dăm
propriei noastre fiinţe, care să se potrivească mizei personale
şi unui cadru social potrivit momentului
Prin comunicare interpersonală reuşim să
exprimăm şi să obţinem acoperirea nevoilor de
relaţionare între indivizi - nevoia de incluziune, de
control şi de afecţiune.

Nevoia de incluziune se referă la nevoia de a fi

acceptaţi în grup, în societate, în structuri
instituţionale.
Nevoia de control este nevoia de a deţine
accesul la iniţierea, desfăşurarea, finalizarea şi
impactul unui proces în care sunt implicaţi
partenerii de comunicare. De multe ori, ea se
manifestă în corelaţie cu nevoia de valorizare –
dorim să ne demonstrăm abilităţile de a aranja o
situaţie într-un mod considerat satisfăcător de
către participanţi şi observatori.
Nevoia de afecţiune se manifestă prin
motivarea noastră de a comunica pentru a
dezvolta relaţii cu alţii. Avem nevoia de a dezvolta
prietenii şi de a ne simţi încurajaţi să ne
manifestăm liber, în cercuri de prieteni în care
miza este mai degrabă armonia decât concurenţa
şi câştigul unuia în defavoarea celuilalt.