Coordonatele arheologice ale studiului de stare

Castelul Kornis de la Mănăstirea

Anca-Maria Pop (Mureșan) prof. coordonator: Daniela Marcu Istrate
Scurtă prezentare a monumentului
Construit între 1573 și 1592 de către Kristóf Keresztúri, Castelul Kornis de la Mănăstirea este o
piesă importantă de arhitectură renascentistă din Transilvania. Anterior perioadei de construcție,
există o teorie că pe același loc ”s-ar fi aflat o mică fortificație și o bisericuță ce aparținea
călugărilor benedictini. De acolo provine numele maghiar - Szentbendek = Sf. Benedict și cel
românesc vechi - Benediug , dar și nou - Mănăstirea.”1

Singurul plan găsit al castelului datează, conform autorului, din jurul anului 1910 (fig. 1)2.
Comparând planul respectiv cu situația actuală, nu exagerăm când spunem că situația este
dramatică și pe punctul de a deveni ireversibilă. Nu există nicio dovadă fizică care să se poată
observa cu ochiul liber în ceea ce privește existența zidului nordic al castelului, cu anexele și
turnurile care-l delimitează. De asemenea, se observă și marcarea cu o altă grafică a zidului
estic. Probabil în momentul realizării releveului era deja demolat zidul estic, nemaifiind nevoie
de acesta pentru motivul de apărare.

Fortificația se află într-o poziție dominantă, pe un deal, orientată spre drumul care traversează
satul. Era constituită dintr-un zid de
apărare care închidea un patrulater definit
de 3 turnuri octogonale și unul pentagonal,
iar pe latura sudică se afla reședința
nobiliară. Turnul de poartă realizat ulterior
asigura accesul, iar la intersecția
diagonalelor incintei castelului, există încă
o fântână de formă octogonală, cu arcade
și stâlpi circulari.

”Intrarea în incinta castelului se făcea pe o

punte suspendată deasupra unui șanț cu
apă, care se ridica pe timpul nopții sau în
caz de pericol. Accesul în castel este
marcat de statuile de piatră a doi inorogi,
așezați pe piedestale înalte și orientați
paralel cu intrarea, elemente preluate din
blazonul familiei.”3

Povestea numelui primit - castelul Kornis, începe la moartea lui Kristóf Keresztúri când văduva
lui își căsătorește fiica (Katalin) cu Kornis Boldizsar de Ruszka (neam aristocrat transilvănean cu
origine română), dând naștere unei istorii de peste 300 de ani.
1
Oltean, Radu - ​Castelul cu inorogi de la Mănăstirea,​ articol publicat în 13.11.2008 pe blogul personal al autorului, art
historia - ​http://art-historia.blogspot.com/2008/11/castelul-cu-inorogi-de-la-manastirea.html​ (consultat în 27.06.2019)
2
Kovács András - ​Késő reneszánsz építészet Erdélyben 1541 – 1720​, Teleki László Alapítvány, Polis Könyvkiadó,
2003, p. 99, fig. 150
3
​Stoica, Liviu; Stoica, Gheorghe; Popa, Gabriela - ​Castele și cetăți din Transilvania: județul Cluj​, tipărit de SC Qual
Design SRL, 2008, p.32

1|9
Castelul Kornis a fost construit prin implementarea unei concepții noi ”în compunerea planurilor
castelelor: trecerea la dublu (sau chiar triplu) tract. Astfel se naște un corp de clădiri mai
compact, care nu mai poate îmbrăca în nici un caz toate laturile unei curți.”4 ”Planul castelului
este variat. La început predomină compozițiile libere, asimetrice chiar.”5

Ulterior, s-au realizat diverse modificări și extinderi, în funcție de persoana în posesia căreia s-a
aflat domeniul:
● ”Gáspár Kornis (1641-1683) a realizat, în anul 1673, extensia etajului al doilea al clădirii
principale, pe latura de sud;
● Fiul său, Zsigmond Kornis, a renovat castelul în 1680 și a adăugat, în 1720, două
bastioane octogonale, pe latura de nord. Tot atunci, încăperile castelului sunt decorate
cu fresce pe tavane. De asemenea, a fost refăcut turnul de acces în castel, orientat spre
vest, care se păstrează și astăzi, având un plan pătrat cu latura de 10 m, înălțimea de 14
m și a acoperișului de 8 m.”6 Informația că turnurile octogonale de pe latura nordică ar fi
fost adăugate ulterior a fost găsită doar în această sursă care nu are alte referințe.

Dintre elementele valoroase ale monumentului, amintim lucrările de lemnărie, ”în special scara
cu stâlpi deosebit de frumoși, lucrată în 1673 de morarul Albert, care a folosit diverse motive
populare în ornamentația lor” (o coloană se mai păstrează încă la Muzeul etnografic din Cluj),
dar și lucrările de pietrărie - ”portalul turnului de intrare (1720), cel al corpului principal (1593),
două ancadramente de uși lucrate în tuf vulcanic verzui ​(de Dej) având motive de vrejuri și două
ancadramente de piatră, colorate.”7 ”Folosirea lemnului întrebuințat la imitarea elementelor de
piatră este o caracteristică deosebită a Renașterii în Transilvania.”8 De asemenea, se disting și
două icoane sculptate (una încastrată deasupra intrării, alta pe corpul castelului) ale Maicii
Domnului, fiind, se pare, impresionat Zsigmond Kornis de lăcrimarea icoanei Maicii Domnului de
la Nicula.9 Multe din aceste elemente valoroase au fost relevate și pot fi consultate, sub formă
de planșe, în cartea ​Arhitectura Renașterii în Transilvania scrisă de Sebestyen, Gheorghe și
Sebesten, V.10

4
Sebestyen, Gheorghe - ​O pagină din istoria arhitecturii României: Renașterea​, Ed. Tehnică, București, 1987, p. 38
5
Sebestyen, Gheorghe și Sebestyen, V. - ​Arhitectura Renașterii în Transilvania​, Editura Academiei Republicii
Populare Române, 1963, p. 40
6
Stoica, Liviu; Stoica, Gheorghe; Popa, Gabriela - ​Castele și cetăți din Transilvania: județul Cluj,​ tipărit de SC Qual
Design SRL, 2008, p.32
7
Sebestyen, Gheorghe și Sebestyen, V. - ​Arhitectura Renașterii în Transilvania​, Editura Academiei Republicii
Populare Române, 1963, p. 102
8
​ Sebestyen, Gheorghe și Sebestyen, V. - ​Arhitectura Renașterii în Transilvania,​ Editura Academiei Republicii
Populare Române, 1963, p. 60-61
9
Oltean, Radu - ​Castelul cu inorogi de la Mănăstirea,​ articol publicat în 13.11.2008 pe blogul personal al autorului, art
historia - http://art-historia.blogspot.com/2008/11/castelul-cu-inorogi-de-la-manastirea.html (consultat în 27.06.2019)
10
​Sebestyen, Gheorghe și Sebestyen, V. - ​Arhitectura Renașterii în Transilvania,​ Editura Academiei Republicii
Populare Române, 1963, p. 208-217

2|9
Fig. 2 - Fotografie istorică cu turnul de acces Fig. 3 - Fotografie cu turnul de acces (2015)

Fig. 4 - Fotografie istorică cu ansamblul privit Fig. 5 - Fotografie cu ansamblul privit din
din satul Mănăstirea satul Mănăstirea (2015)

3|9
Justificarea cercetării arheologice
Între 1975 și 1976 au fost realizate lucrări de renovare11, ceea ce înseamnă că, probabil, s-au
făcut și cercetări arheologice. Însă singura mențiune referitoare la o astfel de cercetare este
găsită în ​Repertoriul arheologic al județului Cluj,​ referindu-se la descoperirea unor ”materiale
neolitice aparținând grupului Iclod”.12

Fig. 6 - Fotografie cu interiorul ansamblului Fig. 7 - Fotografie cu latura nordică a ansamblului

O incursiune mai detaliată în istoria monumentului și în felul în care ansamblul funcționa ar

putea să scoată la iveală complexitatea lui istorică și arhitecturală, fiind important acest lucru în
orice activitate care încearcă punerea în valoare a castelului. Rezultatele pe care și le-ar dori
acest studiu sunt următoarele (rezultate așteptate cu nivelul actual de cercetare a
monumentului, dar nefiind exclusive):
- Să scoată la iveală poziționarea exactă a castelului și a elementelor sale componente,
așa cum par să fi existat atât din planul din cartea lui Kovács András, cât și din
fotografiile istorice de la începutul secolului XX, dar și dintr-o carte poștală din anul 1945:
turnurile octogonale de pe latura nordică (fig. 4, 7), zidurile de apărare de nord și de est,
clădirile anexă alipite zidurilor nordice și vestice (fig. 6, 7)
- Să determine geometria fundațiilor și compoziția geologică a terenului în zone cât mai
diverse ale sitului, pentru a ajuta atât la realizarea expertizei tehnice, cât și la
determinarea soluțiilor de punere în valoare - fundația zidurilor în diferite puncte, a
turnurilor
- Să contribuie, împreună cu studiul istoric, la determinarea etapelor de construcție
(simultaneitatea unor corpuri de clădire, turnuri, etc.), inclusiv la confirmarea sau
infirmarea ipotezei că acest castel ar fi fost construit pe mănăstiri benedictine
- Să stabilească nivelul inițial de călcare, dar și elementele de finisaj sau alte elemente
valoroase rămase sub dărâmături, inclusiv obiecte de uz casnic și monede

11
Stoica, Liviu; Stoica, Gheorghe; Popa, Gabriela - ​Castele și cetăți din Transilvania: județul Cluj,​ tipărit de SC Qual
Design SRL, 2008, p.32
12
Crișan, Ion Horațiu; Bărbulescu, Mihai; Chirilă, Eugen; Vasiliev, Valentin; Winkler, Iudita - ​Repertoriul arheologic al
județului Cluj,​ Muzeul de Istorie al Transilvaniei, 1992, cap. Mănăstirea în Grupul Iclod

4|9
Proiectul de cercetare
Pe baza informațiilor acumulate și a diferențelor observate între planul de la 1910/fotografiile
istorice și situația din teren, a fost propus un plan de săpături arheologice prezentat mai jos, cu
o legendă explicativă. Fiecare săpătură este definită de scopurile menționate anterior, însă mai
jos, sunt detaliate tipurile de săpături și rolul presupus al fiecăreia.

5|9
● Sg1 - Sg2 Cele două săpături care traversează incinta au rolul de a-i găsi limitele
inițiale, de a le determina caracteristicile geometrice și dimensiunile,
inclusiv ale fundației, de a găsi alte construcții care ar fi fost dispuse în
ansamblu (inclusiv clădirea anexă alipită zidurilor nordic și vestic) și de a
găsi traiectoria zidurilor, pentru a identifica turnul octogonal nord-estic.
De asemenea, aceste săpături pot da informații generale din istoria
edificiului - nivelul de călcare, dacă au fost incendii, demolări, cuceriri etc.
Ceea ce ar mai putea găsi această săpătură este, poate, o altă direcție a
zidului de apărare, care ar fi unit cele două turnuri (octogonal, respectiv
pentagonal) într-o linie dreaptă, fiind frântă ulterior, în urma evoluției
arhitecturii militare în direcția Vauban.

● Si1 Săpătura Si1 este, probabil, o săpătură de intersecție între zidul de

apărare vestic și turnul octogonal care nu mai este vizibil momentan,
având rolul de a identifica poziția colțului turnului octogonal cu care ar
trebui să se suprapună.

○ Ss1 - Ss3 Cele trei săpături secundare vor fi amplasate paralel cu prima (Ss4), pe
direcția unde este cel mai probabil să se găsească zidurile turnului
octogonal, în funcție în primul rând de zidurile identificate în săpătura Si1.

○ Ss4 Această săpătură (numită, în această lucrare, secundară) se află la

intersecția direcțiilor zidurilor de apărare identificate datorită săpăturilor
anterioare, având rolul de a identifica poziția colțului turnului octogonal cu
care ar trebui să se suprapună.

* St1 - St2 Cele două săpături (numite, în această lucrare, terțiare) vor fi amplasate
paralel cu prima (Ss4), pe direcția unde este cel mai probabil să se
găsească zidurile turnului octogonal, în funcție în primul rând de zidurile
identificate în săpătura Ss4.

○ Ss5 - Ss6 Săpăturile Ss5 și Ss5 secundare au rolul de a identifica zidurile clădirilor
anexe alipite zidului nordic de apărare. Ss5 se va derula paralel cu zidul
clădirii de pe latura vestică descoperit în săpătura Sg1.

● Sg3 Săpătura Sg3 traversează turnul de acces despre care se știe că a fost
realizat ulterior, în 1720 (din inscripția existentă pe fațadă) și se oprește în
fântâna din incintă. Pe lângă geometria fundației, condițiile geologice și
diferența de nivel care ar putea fi găsită având în vedere faptul că acest
castel era înconjurat de un șanț, există posibilitatea de a găsi vreun fost
turn sau o fostă poartă de acces sau doar direcția unui zid de apărare
existent anterior.

● Sg4 Săpătura Sg4 este o altă săpătură de traversare, de data aceasta între
reședința renascentistă, dezvelindu-i geometria fundației pe latura
nordică, și săpătura Sg1, la o distanță aproximativ egală între săpătura
Sg2 și zidul estic, pentru a acoperi cât se poate de bine suprafața curții, în
cazul intersecției cu o altă construcție (poate o capelă benedictină).

6|9
● Si2 - Si3 Săpăturile Si2 și Si3 sunt săpături de intersecție între turnul de acces și
clădirile anexă adiacente zidului de apărare vestic care ar putea scoate la
iveală amprenta acestora, dar și geometria fundațiilor respective și a
condițiilor geologice.

● Si4 Săpătura Si4 este o săpătură de intersecție, între turnul pentagonal și

zidul de apărare vestic, cu posibilitatea să se intersecteze și cu zidul de
închidere a anexei alipite, după cum a fost identificată în planul și
fotografiile istorice. Va determina geometria fundației zidului, posibil un
zid anterior de apărare și se încheie spre est atunci când a fost identificat
colțul anexei respective și direcția zidului lui estic.

● Si5 Săpătura Si5 este o săpătură de intersecție, între turnul pentagonal și

zidul de apărare vestic, cu posibilitatea să se intersecteze și cu zidul de
închidere a anexei alipite, după cum a fost identificată în planul și
fotografiile istorice. Va determina geometria fundației zidului, posibil un
zid anterior de apărare și se încheie spre est atunci când a fost identificat
colțul anexei respective și direcția zidului lui estic.

● Sf1 Săpătura Sf1 are rolul de a stabili, în primul rând, geometria fundației
turnului pentagonal și apoi identificarea problemelor apărute din cauza
diferenței de nivel dintre incintă și șanțul înconjurător de apărare.

● Sf2 - Sf3 Săpăturile Sf2 și Sf3 au rolul principal de a stabili geometria fundației
reședinței renascentiste în două colțuri opuse, condițiile geologice și
amenajarea zonei adiacente construcției.

● Sf4 Săpătura Sf1 are rolul de a stabili, în primul rând, geometria fundației
reședinței renascentiste pe latura sudică a acesteia și apoi identificarea
problemelor apărute din cauza diferenței de nivel dintre incintă și șanțul
înconjurător de apărare.

● Si6 - Si8 Săpăturile Si6 - Si8 sunt săpături de intersecție între clădirea anexă a
laturii estice și zidul de apărare sudic, turnul octogonal și clădirea anexă,
respectiv clădirea anexă și zidul estic care nu mai este vizibil. Acestea au
rolul de a releva fundațiile zidurilor respective, de a identifica problemele
apărute din cauza diferenței de nivel și de a verifica punctul în care se
intersectează zidul estic de apărare cu clădire anexă.

7|9
Punerea în valoare a rezultatelor cercetărilor
În cazul în care cercetarea confirmă toate ipotezele și identifică amprenta ansamblului și a
fiecărei componente, atunci o eventuală reabilitare ar trebui să pună în valoare fiecare aspect
descoperit și să aducă în atenția vizitatorilor bogăția istorică și arhitecturală a amplasamentului.

Având în vedere stadiul foarte avansat de degradare și activitatea foarte scăzută din sat și din
zonă (acest lucru presupunând și o populație scăzută), o funcțiune interesantă pentru spațiu ar fi
un parc, folosit în special pentru școala de alături (a cărei reabilitare ar trebui finalizată înaintea
acestui parc). Astfel, ar trebui aduse zidurile aflate în ruină într-o stare de conservare astfel
încât să nu prezinte un pericol pentru copii și vizitatori și să se restaureze corect atât turnul de
acces, cât și pavilionul din sud-estul ansamblului și fântâna, care par să mai aibă șanse de
supraviețuire. Reconstruirea ansamblului nu este recomandată, însă o reconstrucție simulată
este chiar de dorit să se găsească undeva în incintă.

Marcarea zidurilor care nu mai sunt momentan vizibile ar trebui să se facă în pardoseală, astfel
încât să-și poată imagina vizitatorul cum erau folosite construcțiile, iar marcarea să fie diferită în
funcție de etapele cronologice diferite (o etapă pentru turnuri, probabil alta pentru clădirile
anexă, alta în cazul confirmării ipotezei existenței unei mănăstiri benedictine, alta în cazul
confirmării existenței unui alt zid de apărare pe latura vestică etc.). Incinta castelului ar putea fi
marcată și volumetric, pe urmele zidurilor de apărare, până la înălțimea acestora, însă
contemporan, sugerată poate cu un portic sau cu o acoperire elegantă, astfel încât să poată fi
simțită fizic închiderea și să-și poată imagina oricine senzația de a locui acolo și de a apăra un
astfel de castel.

Pentru obiectele valoroase găsite în cadrul cercetărilor (elemente arhitecturale rămase sub
dărâmături, monede, alte vestigii istorice), s-ar putea organiza un mic muzeu sau spațiu de
expoziție unde să fie puse în valoare și unde să fie spusă, poate sub o formă interactivă, atât
povestea lor, cât și povestea castelului și a oamenilor care l-au locuit.

Geometria fundațiilor și condițiile geologice determinate în urma săpăturilor arheologice vor

putea fi folosite în expertiza tehnică și în proiectul de structură pentru a verifica rezistența și
stabilitatea elementelor încă păstrate și pentru a identifica soluțiile potrivite de conservare. De
asemenea, vor ajuta la identificarea problemelor de tasare diferită în cazul zonelor cu diferență
de nivel și la cele de greșeală de execuție.

Supravegherea arheologică va fi necesară pentru poziționarea canalelor de instalații (apă, gaz,

curent), pe traseele pe care proiectul le consideră optime. În cazul în care soluția funcțională
este evidentă de la început, aceste conducte și cabluri pot fi duse prin traseele arheologice
alese prin planul de săpături.

8|9
Bibliografie
Crișan, Ion Horațiu; Bărbulescu, Mihai; Chirilă, Eugen; Vasiliev, Valentin; Winkler, Iudita -
Repertoriul arheologic al județului Cluj,​ Muzeul de Istorie al Transilvaniei, 1992
Kovács András - ​Késő reneszánsz építészet Erdélyben 1541 – 1720,​ Teleki László Alapítvány,
Polis Könyvkiadó, 2003
Oltean, Radu - ​Castelul cu inorogi de la Mănăstirea,​ articol publicat în 13.11.2008 pe blogul
personal al autorului, art historia, consultat în 27.06.2019:
http://art-historia.blogspot.com/2008/11/castelul-cu-inorogi-de-la-manastirea.html
Sebestyen, Gheorghe - ​O pagină din istoria arhitecturii României: Renașterea,​ Ed. Tehnică,
București, 1987
Sebestyen, Gheorghe și Sebestyen, V. - ​Arhitectura Renașterii în Transilvania​, Editura
Academiei Republicii Populare Române, 1963
Stoica, Liviu; Stoica, Gheorghe; Popa, Gabriela - ​Castele și cetăți din Transilvania: județul Cluj,​
tipărit de SC Qual Design SRL, 2008

Sursa imaginilor
1. Planul castelului, găsit în cartea ​Késő reneszánsz építészet Erdélyben 1541 – 1720 de
Kovács András, p. 99
2. Fotografie istorică scanată din cartea ​Arhitectura Renașterii în Transilvania d ​ e
Sebestyen, Gheorghe și Sebestyen, V., p. 217
3. Arhiva personală, 2015
4. Fotografie istorică scanată din cartea ​Arhitectura Renașterii în Transilvania d ​ e
Sebestyen, Gheorghe și Sebestyen, V., fig. 54
5. Arhiva personală, 2015
6. Fotografie istorică de pe contul de flickr ​Nobilitas Transylvaniensis,​ publicată în februarie
2014 - ​https://www.flickr.com/photos/nobilitastransylvaniensis/12341076184
7. Fotografie istorică din filmarea de youtube a contului ErdelyiFigyelo, publicată în martie
2018 - ​https://www.youtube.com/watch?v=eFDwN_NvC38

9|9