JOC DE ROL

Consilier: Bună ziua!

Soacra: Pace, frate! Poftiți pe-aici!

Consilier: Bine v-am găsit!

Cristian: Poftiți. Luați loc aici.

Consilier: Mulțumesc!

Daria: O ciocolată caldă?

Soacra: Hai nu mai îndulci lucrurile. Fratele a venit să discutăm lucruri serioase. Țara arde și ei
îi arde de politețuri!

Cristian: Mamă, te rog!

Socrul: Hai, mămicuță, liniștește-te!

Consilierul (stânjenit): Atunci propun să intrăm direct în subiect. Care e motivul pentru care m-
ați chemat?

Daria: Nu e clar de ce?

Soacra: Auzi dragă, Biblia zice„să te scoli înaintea perilor albi și să cinstești pe cel bătrân”.

Daria: N-am auzit de proverbul ăsta al lui Solomon.

Soacra: E din Levitic, fetițo! N-ai auzit pentru că nu cunoști Cuvântul lui Dumnezeu....si nici n-ai
cum sa-l împlinești.

Daria: Cristi, iar se ia de mine...

Cristian: Mamă, te rog!

Socrul: Tocmai acu v-ați găsit să vă certați, în fața fratelui. O să ne știe toată adunarea...

Consilier: Ar fi bine sa stiti ca, in calitate de pastor si de consilier respect confidențialitatea.

Soacra: Da’ las să afle, că prea o crede fratele păstor o sfântă imaculată. Să știe ce noră am...

Daria: Frate, uite numai de vorbe din astea am parte în ultima vreme!

Soacra: Ascultă, eu l-am chemat pe fratele, eu o să-i spun care mi-e crucea!

Consilierul: O să ascult pe toată lumea, dar ca să pot intelege, vă rog să vorbiți pe rând.

Soacra: Încep eu! Băiatul ăsta al nostru mai mic s-a însurat acum șase luni și de-atunci nu mai
avem liniște.

Cristian: Ei nici chiar așa mamă, la început a fost mai bine...

Soacra: Dar cum se spune, după luna de miere, vine luna de fiere.

Daria: Poftim ce vorbe! (aproape neauzit) De fiere o faci dumneata....

Soacra: Nora mea, la numai 19 ani, are deja nervii tociți. Îi sare țandăra din te miri ce. Când țipă
la noi și trântește ușa, când se pune și bocește ca o mironosiță, iar nătăflețul ăsta de fii-miu îi cântă
în strună.

Cristian: Mamă, hai că deja mă superi și pe mine. Ești tot timpul îmbufnată și nemulțumită și
uneori chiar nesuferi....

Soacra: Frumos îți șade, băiete, n-am ce zice. Când erai neînsurat nu deschideai gura înaintea mea.
Acu’ți-a dezlegat ea limba.

Socrul: Nuțica, lasă băiatul în pace că e cuminte. Dintre toți patru numai el îmi seamănă....(pare
dezamagit)

Soacra: Și tu ce te bagi?

Consilierul: Sora Nuți, hai să ne liniștim. Spuneți-mi ce vă supără mai exact la Daria?

Soacra: O-ho! Eu când mi-am luat noră am zis că-mi iau ajutor în casă...nu soacra! ... Să bage
aspiratorul, să facă o mâncare...

Socrul: E, lasă că a mai făcut așa din când în când.

Soacra: Și ce, ai putut să mănânci ierburile alea?

Daria: Destul! Mamă soacră, mă jignești într-una. Biblia ce zice despre asta?

Soacra: Stai, nu mă lua cu Biblia, că nu am terminat. Vineri.... ba nu sâmbătă zic: „Daria, șterge
și tu praful și mergi de fă piața”. Ea nu, că are de învățat.

Cristian: E și ea în sesiune...

Soacra: Măcar de și-ar lua examenele....

Daria: L-am picat pe cel de luni că n-am niciun pic de liniște să învăț în casa asta. Toată ziua intră
în dormitorul nostru ba să mă întrebe ceva, ba să mă pună la treabă. Și i-am spus de-atâtea ori
măcar să bată la ușă...

Soacra: Auzi, în casa mea nu trebuie să bat la nicio ușă când intru. E clar?

Daria: Uite-așa, îmi vine să-mi iau câmpii.

Cristian: Hai, lasă, nu te supăra, știi cum e mama.

Daria: Dar eu aș vrea ca tu să fii de partea mea si să mă aperi!!

Soacra: Vedeți, frate, cum îl întoarce împotriva mea?

Cristian: Lasă, Daria, când o să fii și tu pe salariu, o să ne luăm și noi un apartament cu chirie și
atunci o să avem si noi si ei pace și liniște.

Soacra: Ce pace și liniște! În cer la Domnul! Nu mai departe de ieri, după ce a venit de la examen,
i-am zis să-și strângă măcar farfuria de pe masă. Nu mai am pretenții ... doar să-și strângă farfuria,
că nu sunt servitoarea ei! Ei.., atâta mi-a trebuit. Madam Daria a ieșit trântind ușa, s-a baricadat
în cameră și nu a mai ieșit de-acolo toată seara. Nu mi-a mai spus nicio vorbă...Ăsta mi-e
mulțamul! Halal casă de creștini!
Consilierul: Sora Nuți, ar fi bine să ne liniștim puțin. Vreau să mă asigur că am înțeles suficient
de bine situația până acum. Din câte am observat și mi-ați spus și la telefon, aveți niște nemulțumiri
referitoare la anumite comportamente ale fiului și norei dumneavoastră, dar observ că există niște
nemulțumiri și din partea tinerilor.

Cristian: Tocmai de aceea am vrea si noi sa avem o discutie separata cu dumneavoastra.

Daria: Da, ar fi bine...

Consilierul: este bine ca am si acordul vostru, de fapt aceasta este modalitatea in care as dori sa
procedam. Incepand cu urmatoarea intalnire ne vom vedea in cabinetul de consiliere de la biserica.

*******************************

În ședința a treia – cu Cristian și Daria și ședința a patra – cu părinții lui Cristian, pornind de
la tema primită în ședința precedentă, temă bazată pe principiul „bârna și paiul” din Matei 7:1-5 și
Luca 6:37-42 – să întocmească fiecare o „listă a bârnei ” personale – consilierul dorește să îi
îndrume spre conștientizarea propriei responsabilități într-un conflict, „ce faci tu greșit și dăunează
relației tale cu cei din casa ta”.

SCENA 2

Cu Cristian si Daria

Consilier: Cum a fost săptămâna care a trecut pentru voi?

Cristian: A fost o săptămână mai bună, am fost plecați câteva zile la niște prieteni la țară și chiar
ne-am simțit așa de rupți de toată încordarea din ultimul timp.

Consilier: Interesant! Cum v-ati simtit luind aceasta „distanta”? V-a ajutat?

(către Daria) Tu cum te-ai simțit, Daria?

Daria: M-am simțit Woow ! În primul rând că eu nu am pe nimeni la țară și îmi place viața liniștită
de acolo...a fost exact de ceea ce aveam nevoie!

Consilier: V-ați putut ocupa și de temă? Cum v-ați simțit în legătură cu ceea ce ați avut de făcut?
V-a fost greu sau ușor ?

Daria: (Zâmbește) A fost greu de recunoscut, nu e ușor să îți recunoști vina...dar a fost avantajos
să faci acest pas în afara conflictului, în afara „arenei”, acolo îmi este mai la îndemâna să pun
mâna pe arme....

Consilier: Ce ai constatat în legătură cu tine, care este „bârna” ta?

Daria: Îmi sare țandăra repede....mai ales când sunt acuzată pe nedrept, sau, oricum, pentru lucruri
care pentru mine nu au nicio valoare....când sunt lovită, lovesc și eu...simplu...

Cristian: Aș putea să spun că am și eu partea mea de „contribuție”, ea nu are foarte bine conturate
principiile Domnului Isus....să întorci și celălat obraz, de pildă... ar trebui să o ajut mai mult să
înțeleagă Cuvântul lui Dumnezeu.

Daria: M-am gândit, de pildă în legătură cu ultimul scandal, că vina mea a fost că nu i-am spus că
sunt supărată din cauza examenului și i-am întors spatele... și pe mine m-ar fi supărat dacă cineva
îmi făcea așa...

SCENA 3
Cu parintii lui Cristian

Consilier: Cum a fost săptămâna asta?

Mama soacra: A fost o săptămână mai liniștită”(zâmbește, parcă nici ei nu îi vine să creadă)

Consilier: Asta este o veste foarte bună! Ce anume a făcut să fie liniște?

Mama soacra: Copiii au fost plecați vreo două zile la niște prieteni în provincie, am avut timp să
ne gândim....să mă gândesc în liniște, fără „provocări”.

Consilier: Cum v-ați simțit în legătură cu tema pe care ați avut-o?

Mama soacra: Am citit mai mult din Biblie, nu doar ceea ce ne-ați dat că tema dar și soțul meu a
avut un rol important, m-a ajutat să mă văd mai bine...”mi-a ținut oglinda”...(zâmbește, și văd
pentru prima oară o privire chiar blândă)

Consilier: (indreptand capul spre tata socru) – Ce parere aveti despre ce zice sotia dvs?

Tata socru: Da, mi-am dat seama că este și vina mea pentru neimplicare și am lăsat soția să ia
decizii mai mult singură....cred că o bună parte din bârnele sale mi se datorează mie...

Consilier: Exprimarea dumneavoastră metaforică este foarte grăitoare și, pe lângă asumarea
propriei responsabilități, arătă și iubirea pe care o aveți pentru soția dumneavoastră! Ați putea să
îmi dați un exemplu de astfel de decizii?

Tata socru: Cu privire la copiii noștri, în casă, în orice. După ce la începutul relației noastre a
suferit atât de mult din cauza mamei mele, odată ce ne-am separat, am vrut cumva să mă
„revanșez”, să îi dau libertatea să facă oricum dorește ea, orice. Și pentru că am avut dintotdeauna
încredere în ea, în capacitățile sale și, de ce nu (zâmbește mândru), am văzut că se descurcă foarte
bine în toate....și am fost mulțumit și mulțumitor pentru asta.

Consilier: Considerati că această atitudine a dvs are vreo influență și în privința relației cu copiii?

Tata socru: Da, sigur că da! Pentru că, pe de o parte, pe mine nu m-au mai perceput ca autoritate,
iar pe de altă parte, poate că ei nu o înțeleg așa cum o înțeleg eu și nu pot primi amestecul ei așa
cum îl primesc eu.

Consilier: (către mamă soacră): Ce părere aveți despre ce spune soțul dvs?

Mama soacra: Da, are dreptate...dar eu chiar le fac pe toate bine...(zâmbește)... am înțeles...soțul
meu m-a ajutat chiar să văd lucrurile așa cum le spune el...sunt recunoscătoare Domnului pentru
soțul meu (îi simt glasul tremurat în spatele cuvintelor)...am înțeles că mă port cam dur, chiar și
pornind de la proverbul „vorba dulce mult aduce”...poate că, dacă nu aș mai arunca în stânga și în
dreapta cu cuvintele, și reacțiile celorlalți ar putea fi altele

Consilier: Ați mai ajuns și la o altă concluzie?

Mama soacra: Da...un gând la care refuzam să mă gândesc...dar tot soțul meu m-a ajutat să îl
recunosc...că s-ar putea ca și Cristian să plece de lângă noi... iar asta chiar nu știu cum o să o
accept...!

Consilier: Acesta este un gând, aș vrea să îmi spuneți și ce simțiți în legătură cu asta.

Mama soacra: Simt tristețe, deznădejde, credeam că el ne rămâne sprijin și bucurie la bătrânețe...
Consilier: Numai un suflet de mamă poate simți asta! (o ating pe umăr, și începe să plângă și îi
las un timp de tăcere, un timp de răgaz să se liniștească).

Copiii au propria lor viață, ni s-au dat de către Domnul doar „împrumut” pentru un timp, apoi
vine vremea ca ei să „zboare” din cuib.

CONTINUA POVESTITORUL