Rațiune vs.

Pasiune în luarea deciziilor

Suport Dezbatere
Echipa Rațiune

1.Introducere
RAȚIÚNE, (2, 3) rațiuni, s. f. 1. Facultate, proprie omului, de a cunoaște prin noțiuni,
judecăți, raționamente; gândire (logică); p. ext. judecată, minte.
PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă deosebit de intensă și durabilă pentru cineva
sau pentru ceva; dragoste foarte puternică; manifestare, exteriorizare a unui astfel de sentiment.
◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. ◊ Ceea ce constituie obiectul, cauza unui
astfel de sentiment. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru
profesia exercitată.
DECÍZIE, decizii, s. f. 1. Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații
etc., soluție adoptată (dintre mai multe posibile); rezoluție. ♦ Hotărâre luată de un organ al
administrației de stat sau de un organ de jurisdicție. 2. (Rar) Calitatea de a fi ferm, hotărât;
fermitate
Ce inseamna „decizie rationala”? Procesele logice din spatele acesteia curpind
acumularea cat mai multor informatii, organizarea lor, analiza lor, sortarea dupa importanta,
imbinarea lor in procese deductive, iar, la final, gruparea in categorii pro si contra scopului vizat.

2. Ratiunea
2.1 Problema rationalitatii
Problema rationalitatii are un loc central in orice discutie cu privire la capacitatile umane
de cunoastere, decizie si actiune. Orice incercare de explicare a modului in care indivizii iau
decizii si trec de la decizii la actiuni, presupune implicit spatiul rational. Aceasta determinare
implica intrebari legate de normele impuse de societate si de consecinte.
Întrebarea care se pune este dacă aceste limite sunt ale decidenţilor (limitări
psihocognitive), ale situaţiilor analizate (complexitate, comportament non-linear) sau ale
modelului de raţionalitate utilizat.
În cadrul modelelor de decizie, dezvoltate pe baza teoriei alegerii raţionale (rational
choice theory) - substanţa conceptului de acţiune raţională este maximizarea utilităţii individuale.
Subiectul are de ales între acţiuni alternative, ţinând seama de propriile preferinţe şi de stări ale
naturii (contexte care precizează şi limitează alegerea). Raţionalitatea deciziei este evaluată în
funcţie de măsura în care rezultatele alegerii vor maximiza utilitatea (vor satisface într-o măsură
cât mai mare preferinţele individuale), date fiind constrângerile contextuale. Pentru a rămâne
relevante empiric şi normativ, modelele de decizie trebuie să includă specificarea unor norme de
raţionalitate – înţelese drept reguli preliminare, modificabile şi cu aplicabilitate locală.

2.2. Modelele de decizie

Modelele de decizie dezvoltate pe baza teoriei alegerii raţionale se bazează pe un concept
de raţionalitate formală, care face afirmaţii legate de consecvenţa şi consistenţa logică a
comportamentului, nu de "substanţa" acestuia. Criteriile de adecvare raţională propuse sunt strict
formale: ele vizează structura antecedentelor deciziei (opinii, preferinţe, dorinţe) sau relaţiile
dintre acestea.
Lăsând la o parte constrângerile contextuale, preferinţele şi dorinţele noastre, spre
deosebire de opinii, pot fi divergente sau conflictuale fără ca acest lucru să implice în mod
necesar iraţionalitatea agentului. Preferinţele exprimă relaţii între dorinţele, înclinaţiile, gusturile
noastre. În cadrul deliberării, subiectul compară şi evaluează importanţa relativă a acestor
preferinţe, fără să se bazeze pe o ierarhizare predeterminată sau pe un criteriu infailibil de
ordonare. Pe de altă parte, chiar dacă se porneşte de la un set consistent de
preferinţe/dorinţe/opinii, preferinţele „secundare” (cele obţinute în urma raţionamentelor
practice) pot fi inconsistente în cadrul aceluiaşi context.
Raţionalitatea deciziilor (construită analitic, formalizată) nu poate face abstracţie de
rezonabilitatea deciziilor (informală, adesea percepută intuitiv).

2.3. Procesul de decizie

Procesul de decizie nu se reduce la găsirea de tehnici de maximizare a utilităţii, sau la
alegerea pe baza unui set de scopuri şi preferinţe; el este mai degrabă un proces de negociere şi
compromis între preferinţe şi scopuri diferite şi adesea inconsistente. Decidenţii pot face alegeri
rezonabile date fiind constrângerile contextuale, dar care pot părea absolut iraţionale într-un alt
context.
Raţionalitatea practică nu poate fi redusă la o problemă de adecvare logică. Normele de
adecvare raţională complementează criteriile formale utilizate, prin luarea în considerare a
contextului decizional (accesul limitat la informaţia relevantă şi capacitate limitată de procesare,
etc.), a istoriei decizionale şi a experienţei acumulate sau a unor noi informaţii
Perspectiva deschisă este aceea a unui concept de raţionalitate bazat pe un set minimal de
criterii formale de adecvare (spre exemplu, capacitatea de a construi raţionamente logice sau
preferinţe consistente) şi pe un set deschis de norme de adecvare raţională orientative, delimitate
contextual, aplicabile selectiv şi supuse modificărilor.

3. Studiu

Benedetto De Martino,* Dharshan Kumaran, Ben Seymour, Raymond J. Dolan au

realizat un studiu care sprijină importanța rațiunii în procesul decisional. Rezultatele studiului
arată că persoanele raționale reuşesc să identifice mai bine interferențele emoționale (precum
pasiunea) şi să îşi altereze comportamentul în diverse situații precum cele în care interferențele ar
conduce către decizii și rezultate suboptimale.

4. Concluzie

In principal, in luarea unei decizii, ratiunea este de nelipsit. Pasiunea, fiind un sentiment
foarte puternic, apare de obicei in decizii de viata, menite sa ne contureze viitorul. Chiar daca
putem vorbi despre pasiunea pentru ceva, care cantareste cel mai greu, pana la decizia propriu
zisa apar numeroase procese logice, mai ales cand luam in calcul viitorul, sub forma
consecintelor.
 Pana acum am vorbit despre importanta ratiunii si a pasiunii in luarea unei decizii, insa
acum stabilim care e mai eficienta, pe termen lung de preferat. Pasiunea este un sentiment
prezent, strict legat de nevoile din prezent, in timp ce analiza ia in calcul posibilitatile viitoare.
De asemenea, exista si decizii mai putin importante. Rareori se poate vorbi despre
pasiune in astfel de cazuri.

Bibliografie:
1. De Martino, B., Kumaran, D., Seymour, B., & Dolan, R. J. (2006). Frames, biases, and
rational decision-making in the human brain. Science, 313(5787), 684-687.
2. Popa, F. (2010). Modele de Decizie Rationala: Criterii Formale Si Norme. Cogito:
Multidisciplinary Res. J., 2, 72.
3. https://dexonline.ro