CUPRINS

1. Prezentarea succintă a Germaniei

1.1 Caracteristici geografice
1.2 Forma de organizare administrativă
1.3 Dezvoltare economico-socială
1. Prezentarea succintă a Germaniei

Drapelul Germaniei

Germania, din punct de vedere constituțional, este o democrație republicană federală

reprezentativă. În anul 1871, sub conducerea cancelarului Otto von Bismarck s-a
format Germania.
Limba germană a aparut înaintea formării Republicii Federale Germania cu mii de ani in
urmă.

În 1914, Germania a intrat in Primul Război Mondial alături de Austro-Ungaria, însa în

1918 războiul s-a încheiat, iar împăratul a fost obligat să abdice. În 1919 în timpul
Tratatului de la Versailles, Germania a fost considerată responsabilă pentru război. În
1933 Hitler primeste funcția de cancelar din cauza problemelor economice și crizei
mondiale din 1929, iar în 1935 preia tot controlul și crează o alianța cu Italia si Japonia
numită Axa Berlin-Roma-Tokyo.

Din cauza politicii lui Hitler s-a format cel de-al doilea război mondial, care a început pe
1 septembrie 1939. În prima parte a războiului Germania a avut succes, însă în 1941
naziștii au pus în aplicație Holocaustul . Între 1942-1943 succesul a trecut de partea
URSS-ului, Marei Britanii si Statelor Unite ale Americii, însă în 1945 Hitler își recunoaște
vina și se sinucide. După război atat Germania cat și Berlin au fost împartite în patru
sectoare controlate de Franța, URSS, Regatul Unit si Statele Unite.

În 1949 s-au format două state germane: partea de apus s-a numit Republica
Federală Germania, iar partea de răsarit, s-a numit Republica Democrată Germana. În
1990, după căderea comunismului în Europa, cele două state germane s-au reunificat.
"Tratatul doi plus patru" a definit această reunificare, iar Republica
Democrată Germana a dispărut.
Germania este o republică federală parlamentară alcătuită din 16 state numite Landuri.
Capitala federală și cel mai mare oraș este Berlin. Industria germană este una din cele
mai dezvoltate din lume. Germania este unul din principalele state exportatoare, deține
o poziție-cheie în Uniunea Europeană și menține o multitudine de parteneriate strânse
la nivel global. Cercetarea științifică și tehnologică din Germania este recunoscută ca
cercetare de vârf, la nivel mondial.

Germania a fost un membru fondator al Comunităților Europene în 1957, care a devenit

Uniunea Europeană în 1993. Acesta face parte din Spațiul Schengen, și a devenit un co-
fondator al zonei euro în 1999. Germania este membru al Organizației Națiunilor Unite,
NATO , G8, G20, și OCDE. Cunoscută pentru istoria și cultura sa bogată, Germania a
produs numeroși artiști, filozofi, muzicieni, antreprenori, oameni de știință și
inventatori.

1.1 Caracteristici geografice

Teritoriul Germaniei acoperă 357,021 km², dintre care 349223 km² sunt terenuri, relieful
fiind preponderent muntos, iar 7798 km² sunt ape. Se plasează, după suprafață, pe locul
șapte în Europa și pe locul 63 la nivel global. Altitudinea variază de la altitudinile
Munților Alpi (cel mai înalt punct: Zugspitze la 2962 metri) în sud, până la țărmurile
Mării Nordului (Nordsee), în nord-vest și Marea Baltică (Ostsee), în nord-est. Între
acestea se află zonele de munte împădurite din Germania Centrală și terenurile joase
din nord (cel mai jos punct: Wilstermarsch la 3.54 metri sub nivelul mării), traversate de
câteva fluvii ale Europei, precum Rinul, Dunărea și Elba.

Vârful Zugspitze
Germania are cele mai multe granițe cu țările europene, decât oricare alt stat din
Europa. Se învecinează în nord cu Danemarca, în est cu Polonia și Republica Cehă, în sud
cu Austria și Elveția, în sud-vest cu Franța și Belgia iar în nord-vest cu Olanda. Capitala
Germaniei este Berlin.

Climă

Germania are o climă temperată, cu o temperatură medie anuală de 9 °C. Temperatura

medie în ianuarie variază de la -6 °C până la +1 °C (în funcție de localitate și altitudinea
ei), în timp ce temperatura medie a lunii iulie variază între 16 și 20°C. Precipitațiile sunt
mai mari în sud, unde se înregistrează 1.980 mm pe an, majoritatea sub formă de
zăpadă.

Majoritatea Germaniei are o climă temperată, în care predomină vânturile vestice

umede. Clima este moderată de Curentul Atlanticului de Nord, care este extinderea
nordică a Curentului Golfului. Această apă caldă afectează zonele riverane Mării
Nordului, inclusiv zona de-a lungul Rinului, care se varsă în Marea Nordului. În
consecință, în partea de nord și nord-vest, clima este oceanică; ploile cad pe parcursul
întregului an, cu un maxim în timpul verii.

Iernile sunt blânde, iar verile tind să se răcească, deși temperaturile pot depăși 30° C
(86° F) pentru perioade prelungite. În zonele estice, clima este mai mult continentală;
iernile pot fi foarte reci, verile pot fi foarte calde, iar adesea sunt consemnate perioade
de secetă. Germania centrală și de sud sunt regiuni de tranziție, care variază de la o
temperatură moderat oceanică la continentală, iar temperaturi pot depăși 30°C (86°F)
pe timp de vară.

Din punct de vedere fitogeografic, Germania este partajată între provinciile Atlanticului
European și Europei Centrale a Regiunii Circumboreale în cadrul Regatului Boreal.
Teritoriul Germaniei poate fi subdivizat în două ecoregiuni: pădurile montane mixte ale
Mediteranei europene și reciful marin ale Atlanticului nord-estic.Majoritatea Germaniei
este acoperită fie din teren arabil (33%), fie silvicultură și regiune păduroasă (31%).
Numai 15% este acoperit de pășuni constante.

Aproximativ o treime din teritoriul Germaniei este acoperit de păduri: Munții Pădurea
Turingiei
Plantele și animalele sunt, în general, comune celor din perioada medievală. Fagi,
stejari, și alte esențe de foioase constituie o treime din păduri; pădurile de conifere sunt
în creștere ca urmare a reîmpăduririlor. Molidul și bradul predomină în munții de sus, în
timp ce pinul și laricele se găsesc în sol nisipos. Există multe specii de ferigi, flori,
ciuperci, și mușchi. Peștii abundă în râuri și în Marea Nordului. Printre animalele
sălbatice, se găsesc cerbul, mistrețul, muflonul, vulpea, bursucul, iepurele, și un număr
mic de castori. Diverse păsări migratoare străbat Germania primăvara și toamna.

Parcurile naționale ale Germaniei includ Parcurile naționale Wattenmeer, Parcul

național Jasmund, Parcul național Vorpommersche Boddenlandschaft, Parcul național
Müritz, Parcul național Unteres Odertal, Parcul național Harz, Parcul național Sächsische
Schweiz și Bayerischer Wald.

Germania este cunoscută pentru numeroasele sale grădini zoologice, parcurile faunei
sălbatice, acvarii, și parcuri de păsări, mai mult de 400 de grădini zoologice și parcuri de
animale sunt administrate în această țară, număr care o plasează pe primul loc în lume
Gradină zoologică de la Berlin este cea mai veche grădină zoologică din Germania și
deține cea mai numeroasă colecție de specii din lume.

Mediul încojurător

Cea mai mare fermă eoliană și a capacității de energie solară din lume este instalată în
Germania. Germania este cunoscută pentru conștiința propriului mediu înconjurător.
Mulți germani consideră cauzele antropice a fi un factor semnificativ la încălzirea
globală. Germania participă, în cadrul Protocolului de la Kyoto și în alte tratate de
promovare a biodiversității, aplicând riguros standardele de emisii scăzute, programele
de reciclare și utilizare a energiei regenerabile și sprijinind dezvoltarea durabilă la nivel
global.

Guvernul german a inițiat numeroase activități pentru reducerea emisiilor iar totalul
emisiilor țării sunt în descreștere. Cu toate acestea, emisiile de dioxid de carbon pe cap
de locuitor din Germania sunt printre cele mai ridicate din UE, deși ele sunt semnificativ
mai mici decât cele din Australia, Canada, Arabia Saudită și Statele Unite. Emisiile
provenite din industrie și utilitățile de ardere a cărbunelui contribuie la poluarea aerului.
Ploile acide care rezultă din emisiile de dioxid de sulf devastează pădurile. Poluarea din
Marea Baltică a apelor reziduale și a reziduurilor industriale de la râuri din fosta
Germanie de Est au fost reduse. Guvernul cancelarului Schröder a anunțat intenția de a
pune capăt utilizării energiei nucleare pentru producerea energiei electrice. Germania
lucrează pentru respectarea angajamentelor UE pentru a identifica zonele de conservare
a naturii, în conformitate cu Directiva de Habitat a Uniunii Europene privind flora și
fauna. Ca urmare a încălzirii globale, ultimii ghețari din regiunea alpină a Germania se
topesc. Pericole naturale sunt inundațiile de primăvară și vijeliile furtunoase care au loc
în toate regiunile.

1.2 Forma de organizare administrative

Prin landurile Germaniei se înțeleg cele 16 landuri (sau state) ale federației, care luate
împreună constituie statul federație Germania, uneori desemnat pe scurt drept Bund.
Land este termenul oficial, folosit și în constituție, însă Land mai înseamnă și țară sau
stat, în general. Pentru claritate, atunci când e vorba de statele componente ale
federației Germania, în loc de Land se folosește adeseori cuvântul Bundesland.

Fiecare land german își are propria constituție în plus față de Constituția Germaniei,
propriul guvern și proprii miniștri la nivel de land, propriul prim-ministru, propria
reprezentanță la Bund în Berlin, propria legislație în domeniile care țin de competența
landurilor.

Cele 16 landuri germane sunt:

Baden-Württemberg, cu capitala la Stuttgart

Statul Liber, capitală: München

Berlin, oraș-stat; capitala federației

Brandenburg, capital la Potsdam

Orașul Liber și Hanseatic Brema, land federal constituit din orașele Brema și
Bremerhaven

Orașul Liber și Hanseatic Hamburg, oraș-stat

Hessa, capitală: Wiesbaden

Mecklenburg - Pomerania Inferioară, capitală: Schwerin

Saxonia Inferioară, capitală: Hanovra

Renania de Nord - Westfalia, capitală: Düsseldorf

Renania-Palatinat, capitală: Mainz

Saarland, capitală: Saarbrücken

Statul Liber Saxonia, capitală: Dresda

Saxonia-Anhalt, capitală: Magdeburg

Schleswig-Holstein, capitală: Kiel

Statul Liber Turingia, capitală: Erfurt

Din punct de vedere constituțional, Germania este o democrație republicană federală

reprezentativă.

Guvernul federal al Germaniei constă din cancelar (prim-ministru) și miniștri. Actualul

cabinet, numit cabinetul Merkel III, a fost format în urma alegerilor federale din 2013 și
este format din politicieni ai partidelor marii coaliții

Forma de guvernământ este parlamentară, în care șeful guvernului este ales de către
parlament, numit bundestag, și confirmat de către președintele statului. Deși cancelarul
deține cele mai puternice competențe politice din stat, în ierarhia protocolară el se află
abia pe locul 3, după președintele statului și președintele Bundestagului.

Președintele este șeful statului împuternicit, în primul rând, cu responsabilitățile și

competențele reprezentative. El este ales de către Bundesversammlung (Adunarea
Federală), o instituție formată din membri ai Bundestag-ului și un număr egal de
delegați de stat. A doua funcție importantă în ordinea de prioritate germană este
Bundestagspräsident (Președintele Bundestag-ului), care este ales de Bundestag și
responsabil pentru supravegherea sesiuni de zi cu zi a corpului. Cea de a treia funcție
importantă și șef al guvernului este cea de cancelar, care este numit de către
Bundespräsident, după ce a fost ales de către Bundestag. Cancelarul poate fi îndepărtat
printr-o mișcare constructivă de neîncredere de către Bundestag, în cazul în care implică
constructiv faptul că Bundestag-ul alege, simultan, un succesor.

Din 1949, sistemul de partide a fost dominat de Uniunea Creștin-Democrată și Partidul

Social Democrat din Germania, toți cancelarii, până în prezent, fiind membri ai unuia
dintre cele două partide. Cu toate acestea, Partidul Liberal Democrat (care are membri
 în Bundestag încă din 1949) și Bündnis 90/Die Grünen (care erau cei mai numeroși în
Parlament după 1983) au jucat, de asemenea, un rol important, deoarece acestea sunt,
de regulă, parteneri mai mici ai unui guvern de coaliție.

Ierarhia administrativă

Schema structurii unităților administrative din Germania:

Pe treapta administrativă cea mai înaltă se află Bund (Federația germană, Germania)

Pe a doua treaptă de sus se află landurile Germaniei, grupate în 2 categorii:

Flächenländer (13 landuri „cu suprafață”)

Stadtstaaten (3 orașe-stat: Berlin, Brema și Hamburg)

Sub landurile cu suprafață stă Regierungsbezirke, ceea ce semnifică faptul că unele din
aceste landuri dispun de o treaptă intermediară de regiuni administrative de tip
Regierungsbezirk.

Landurile cu suprafață, indiferent dacă dispun sau nu de Regierungsbezirke, sunt

subîmpărțite în districte rurale și districte urbane.

1.3 Dezvoltare economico-socială

Germania are cea mai mare economie națională din Europa, a patra din lume ca PIB
nominal, și a cincea din lume în funcție de paritatea puterii de cumpărare, conform
datelor din 2008. De la începuturile erei industriale, Germania a fost un lider, inovator și
beneficiar al unei economii din ce în ce mai globalizate. Germania este lider mondial în
exporturi, exportând bunuri în valoare de 1,133 trilioane de dolari în 2006 (incluzând
țările din zona Euro), și generează un surplus comercial de 165 de miliard. Succesul
economiei germane este cu atât mai meritoriu, dacă ținem cont de faptul că aceste
rezultate pozitive se obțin în condițiile în care doar în Europa există șase economii mai
performante decât cea germană, în timp ce muncitorii germani - care nu excelează în
termeni de productivitatea muncii când îi compari cu alți muncitori ai lumii dezvoltate
(OCDE) - muncesc cel mai puțin când îi compari cu muncitorii celorlalte economii ale
OCDE-ului (mai puțin Olanda), în timp ce copiii germani petrec mai puțin timp la școală
decât copiii celor mai mulți dintre vecini. În opinia unor analiști, succesul recent al
Germaniei stă în moneda comună, euro, care a făcut produsele germane mai ieftine
decât erau înainte de adoptarea monedei comune europene. Sectorul servicii contribuie
cu aproximativ 70 % la PIBul total, sectorul industrie cu 29,1 % și sectorul agricultură cu
0,9 %. Majoritatea produselor sunt din domeniul ingineriei, în special: automobile,
instalații mecanice, metalurgice și produse ale industriei chimice. Germania este cel mai
mare producător de turbine eoliene și de tehnologi de exploatare a energiei solare din
lume. Cele mai mari târguri și congrese internaționale de comerț din fiecare an au loc în
orașe germane, cum ar fi Hanovra, Frankfurt și Berlin.

Frankfurt este un centru financiar major, sediul Băncii Centrale Europene, și un centru
de transport aerian la nivel mondial.

În topul celor mai mari 500 de companii din lume listate la bursă, top organizat în
funcție de veniturile companiilor, există 37 de companii cu sediul în Germania. În 2007
cele mai mari dintre acestea erau Daimler, Volkswagen, Allianz (compania cea mai
profitabilă), Siemens, Deutsche Bank (a doua companie ca rentabilitate), E.ON, Deutsche
Post, Deutsche Telekom, Metro Cash & Carry, și BASF. Printre companiile cu cei mai
mulți angajați se numără Deutsche Post, Robert Bosch GmbH și Edeka. Companii și, în
același timp, mărci de produse germane renumite pe tot globul sunt Adidas, Audi, BMW,
Mercedes Benz, Nivea, Porsche, SAP, Volkswagen și multe altele.

Germania este o susținătoare a integrării economice și politice europene, iar politicile ei

comerciale sunt, din ce în ce mai mult, determinate de acordurile dintre membrii Uniunii
Europene și de legislația europeană privind piața comună. Germania a adoptat moneda
europeană unică euro, iar politica ei monetară este stabilită de Banca Centrală
Europeană, cu sediul la Frankfurt pe Main. După reunificarea Germaniei din 1990,
nivelul de trai și veniturile anuale au rămas sensibil mai mari în fosta Germanie de Vest.
Modernizarea și integrarea economiei din estul Germaniei de azi continuă să fie un
proces de lungă durată și se prevede că acesta va dura până în 2019, transferurile
anuale de la vest la est fiind până acum de aproximativ 80 de miliarde de dolari, în total.
Rata șomajului a scăzut începând cu 2005, ajungând la una foarte scăzută: 3,8 % în iulie
2011. Acest procentaj diferă, însă, între fosta Germanie de Vest și fosta Germanie de
Est. Guvernul cancelarului Gerhard Schröder a inițiat, la începutul anilor 2000, o serie de
reforme privind piața forței de muncă și instituțiile legate de bunăstarea publică, în timp
ce guvernele următoare (negru-roșu și negru-galben) au adoptat o politică fiscală
restrictivă și au redus numărul de locuri de muncă din sectorul public.

În intervalul 1990 – 2009 Germania a primit Investiții străine directe (ISD) de 700 de
miliarde de dolari. În anul 2009 investițiile străine directe în Germania au fost de 36
miliarde dolari. Totodată, Germania a generat ISD pentru alte state în valoare de 62,7
miliarde de dolari în 2009.

Infrastructură

Germania este un punct central de transport important, datorită poziției sale centrale.
Acest lucru poate fi observat în rețelele numeroase și moderne de transport. Rețeaua
extinsă de autostrăzi (Autostradă) care se plasează pe locul trei la nivel mondial după
lungimea totală și este caracterizată prin lipsa de limită a vitezei pe majoritatea
drumurilor.

Portul de la Hamburg este al doilea mai mare port din Europa.

Germania a construit o rețea policentrică a trenurilor de mare viteză. InterCityExpress

sau ICE este categoria cea mai avansată de servicii Deutsche Bahn și operează în orașele
germane majore, precum și în destinații spre țările vecine. Viteza maximă a trenului
variază între 160 km/h și 300 km/h. Conexiunile sunt oferite la fiecare 30 de minute sau
la intervale de două ore.

Germania este al cincilea mare consumator de energie, iar două treimi din energia
primară a fost importată în 2002. În același an, Germania a fost cel mai mare
consumator de electricitate din Europa, în valoare totală de 512.9 terawatt-ore. Politica
guvernului promovează conservarea energiei și dezvoltarea surselor de energie
regenerabilă, precum energia solară, eoliană, biomasă, hidroelectrică, precum și
geotermică. Ca urmare a măsurilor de economisire a energiei, eficiența energetică a fost
îmbunătățită de la începutul anilor 1970. Guvernul a stabilit obiectivul de a obține din
surse regenerabile, până în 2050, jumătate din cererile de energie ale țării.

În anul 2000, guvernul și industria nucleară germană au fost de acord să elimine, până în
2021, progresiv, toate centralele nucleare. Energia regenerabilă încă joacă un rol tot mai
modest în consumul de energie. În 2006, consumul de energie a fost îndeplinit de către
următoarele surse: petrol (35,7%); cărbune, inclusiv lignit (23,9%); gaze naturale
(22,8%); nucleare (12,6%); hidroelectrică și eoliană (1,3%); și altele (3,7%). Cu toate
acestea, ponderea energiei regenerabile în furnizarea de energie electrică a crescut
rapid, atingând 14% în 2007. Guvernul german a stabilit un nou obiectiv de a crește,
până în 2020, acest procent la 27% .