Procesul de ștanțare este analog cu procesul de tăiere la foarfece, muchiile tăietoare ale

poansonului și plăcile tăietoare putând fi considerate ca niște muchii de cuțit.Principalele operații

de ștanțare folosite în: retezarea, decuparea, perforarea, crestarea, șlițuirea și tunderea.
Retezarea este operația de detașare a materialului din semifabricat, după un contur deschis,
cu înlăturarea părții detașate.
Decuparea este operația de obținere de semifabricate sau piese prin separarea completă a
acestora după un contur închis de restul materialului.Partea desprinsă reprezintă piesa iar partea
cu goluri, deșeul.Decuparea se folosește în special la ștanțarea tolelor pentru mașini electrice din
banda de tablă silicioasă.
Perforarea este operația de executare a găurilor prin detașarea unei păarți de material din
interiorul piesei, după un contur închis, partea desprinsă constituind deșeul.
Crestarea este operația de detașare parțială a materialului, după un contur deschis, fără
înlăturarea părții detașate.
Șlițuirea este operația intermediară între retezare și decupare; este folosită la unele din
variantele tehnologice de execuție a tolelor pentru mașini electrice la ștanțarea crestăturilor
deschise.
Tunderea este operația de înlăturare a marginii neuniforme sau a surplusului de material de
la exteriorul piesei.
Ram pam pam pam tara ra pam pam pam pam pmap ma sunat pa mine si aa spus asa piticule
scoate tu piesea asta pt mine rampam pampam pampampampampam
Tipuri de ștanțe

În funcție de operațiile pe care le execută ștanțele pot fi de următorul tip:

— ștanțe cu acțiune simplă;
— ștanțe cu acțiune succesivă;
— ștanțe cu acțiune succesivă și combinată.
Ștanțele cu acțiune simplă decupează dintr-o dată o figură cu contur închis (de exemplu
găurile pentru ax în tola rotor) sau o crestătură (ștanță cu pas).În timpul lucrului unei ștanțe
simple de decupat, tola rămâne pe poanson, iar elementul decupat cade liber, prin gaura din placa
de tăiere.În timpul cursei de întoarcere, tola este scoasă de pe poanson de către un dispozitiv
special, numit aruncător, încât la sfârșitul cursei ștanța este pregătită pentru o nouă acționare.
Ștanțele cu acțiune succesivă pot executa mai multe operații de ștanțare prin deplasarea
succesivă a semifabrcatului de la o operație la alta în sensul avansului.
Ștanțele cu acțiune succesivă și combinată pot executa la o cursă a presei mai multe
operații:decupare, ambutisare, îndoire, etc.Aceste ștanțe au o mare productivitate, însă necesită
benzi lungi, sub formă de colaci fiind utilizate de preferință în cazul producției de serie mare sau
de masă.

Planuri de tăiere a materialului la ștanțare

Debitarea materialului prin ștanțare se face pe baza unui plan care urmărește utilizarea cât
mai rațională a materialului.În cazul în care ștanțarea se face prin decupare se lasă o punte, între
două decupări succesive precum și o margine.Rolul punților și al marginilor este de a compensa
erorile de avans și de a fixa materialul în matriță, evitând rebuturile prin decuparea incompletă a
pieselor.
Ambutisarea este procedeul de deformare la rece, prin care semifabricatele plane se
transformă în piese cave, printr-una sau mai multe operații succesive.Principalul factor ce
influențează ambutisarea și construcția matrițelor folosite la ambutisare este forma piesei.Astfel,
piesele simetrice se ambutisează mai ușor decât cele nesimetrice.Ambutisarea pieselor adânci
este o operație mai greu de executat, în mod obișnuit folosindu-se ambutisarea
succesivă.Numărul de ambutisări succesive este determinat de raportul dintre dimensiunile piesei
și cele ale semifabricatului.El va fi cu atât mai mare cu cât diametrul piesei va fi mai mic față de
diametrul discului din care se ambutisează piesa.
Îndoirea este procesul de deformare a formei prin înconvoire în jurul unei muchii.În timpul
îndoirii, straturile din interiorul materialului îndoit sunt comprimate, iar cele din exterior sunt
întinse.Procesul de îndoire este influențat de o serie de factori printre care:
— direcția de laminare a semifabricatului;
— raza minimă de îndoire;
— razele plăcii de îndoire pe care alunecă semifabricatul în timpul procesului de îndoire;
— jocul dintre placa de îndoire și poanson;
— arcuirea elastică a piesei după îndoire;
— prelucrările inițiale ale piesei sau ale semifabricatului.

Materiale magnetice moi

Materialele magnetice moi sunt caracterizate prin ciclul histerezis îngust; ele au
permeabilitate magnetică mare, câmp coercitiv mic, se magnetizează puternic în câmpuri
magnetice de intensitate mică şi îşi pierd magnetismul la încetarea acţiunii câmpului exterior.
Dacă materialul magnetic moale este supus unui câmp magnetic exterior H care variază de la –H
la +H inducţia magnetică variază după ciclul de histerezis din. Materialul iniţial nemagnetizat
parcurge curba de magnetizare iniţială de la 0 la H max, Bmax după care scăzând câmpul H până la 0
inducţia scade până la valoarea Br (inducţie remanentă). Scăzând în continuare inducţia dispare la
valoarea –Hc (câmp magnetic coercitiv) după care parcurge în continuare ciclul de histerezis până
la valoarea Hmax, Bmax. Ciclul de histerezis este o curbă neunivocă şi neliniară a cărei arie este
proporţională cu pierderile de putere activă. Locul geometric al vârfurilor ciclurilor de histerezis
se numeşte curbă de magnetizare şi se aproximează în practică cu curba de primă magnetizare.
Materialele magnetice moi sunt folosite atât în domeniul curenţilor slabi, în curent continuu
cât şi în curentul alternativ; de frecvenţe industriale, până la frecvenţe înalte şi foarte înalte.
Acestor materiale li se cere, după scop, inducţie de saturaţie mare, permeabilitate iniţială sau
maximă, permeabilitate constantă sau variabilă cu temperatura.
În câmpuri alternative, materialele magnetice moi trebuie să asigure pierderi minime de
energie. Aceste pierderi se compun din:
— pierderi prin histerezis;
— pierderi prin curenți turbionari;
— pierderi reziduale.
Pierderile prin histerezis se datorează deformărilor reţelei cristaline cauzate de incluziunile
nemagnetice (corpuri străine).
Pierderile prin curenţi turbionari pot fi deduse din legea inducţiei. Reducerea lor se obţine
prin micşorarea grosimii materialului sau prin mărirea rezistivităţii lui prin aliere cu elemente
corespunzătoare scopului.
Pierderile reziduale apar la variaţia temporară a inducţiei şi sunt proporţionale cu frecvenţa
şi intensitatea curentului. Aceste pierderi se datorează, ca şi pierderile histerezis, deformărilor
reţelei cristaline prin incluziuni nemagnetice; migrările atomilor de carbon în soluţie şi prezenţa
azotului sunt factori importanți pentru apariţia pierderilor reziduale. Cu descreşterea impurităţilor
scad pierderile reziduale şi la un material pur ele sunt practic inexistente.
Materialele magnetice moi se clasifică în mod raţional după compoziţie, luându-se ca bază
elementul principal de aliere, care impune caracteristicile specifice ale materialului, de exemplu
tablă silicioasă slab sau bogat aliată.
Materialele magnetice moi sunt clasificate astfel: diferite sorturi de fier, fonta şi oțel, aliaje
fier-siliciu, aliaje fier-siliciu texturate, aliaje fier-siliciu sinterizate, aliaje fier-siliciu-aluminiu
(Alsifer), aliaje fier-aluminiu(Alfenol), aliaje nichel-fier (Permalloy), aliaje cu permeabilitate
mare, aliaje cu permeabilitate constantă, aliaje cu ciclu histerezis dreptunghiular, aliaje cu
inducţie de saturaţie mare, aliaje termocompensatoare, aliaje magnetostrictive, pelicule metalice
magnetice, materiale nemagnetice.

1. Comentarea standardului SR EN 10106:2001

Standardul SR EN 10106 definește calitățile de table și benzi magnetice din oțel cu grăunți
neorientați, laminate la rece, cu grosimi de 0.35 mm, 0.50 mm, 0.65 mm și 1.00 mm. Pentru
mărcile de oțel prezentate în standard, simbolizarea alfanumerică cuprinde:
— litera M pentru oțel magnetic;
— de o sută de ori valoare maximă specifică a pierderilor specifice totale la 1,5T la 50 Hz
în watti pe kilogram și corespunătoare grosimii nominale a produsului;
— de o sută de ori grosimea nominală a materialului, în milimetri;
— litera A pentru tablă sau bandă magnetică cu grăunți neorientați livrate în stare finită.
Materialul poate fi livrat fie fără izolație sau cu izolație pe o parte sau pe ambele părți.
Dacă materialul e izolat, natura izolației, proprietățile acesteia și factorul de spațiu și verificările
lor trebuie să facă obiectul unui acord la momentul cererii și al comenzii.
Suprafața materialului trebuie să fie curată, lipsită de grăsime și rugină.Defectele izolate,
precum adânciturile, sunt permise dacă sunt în limita toleranțelor impuse.
Materialul trebuie să fie apt pentru a fi tăiat sau ștanțat fără a cauza o uzură permanentă a
sculelor.În cazul unor condiții speciale pentru decupare sau ștanțare, acestea trebuie stabilite de
comun acord între producator și cumpărător.
Valorile minime garantate ale pierderilor magnetice pentru câmpurile magnetice cu
intensități de 2500 A/m, 5000 A/m și 10000 A/m, trebuie determinate în câmp magnetic alternativ
la 50 Hz.
Grosimile minime ale produselor sunt 0.35 mm, 0.50 mm, 0.65 mm, 1.00 mm. Pentru
toleranțele la grosime se distinge:
— toleranța admisă la grosimile nominale din cadrul aceleiași unități de recepție;
— diferența de grosime a unei table sau unei benzi pe o direcție paralelă cu direcșia de
laminare;
— diferența de grosime în direcție perpendiculară față de direcția de laminare.
Ecartul admis la grosimea nominală în cadrul aceleiași unități de recepție trebuie să fie de
-8% sau +8% din valoarea nominală pentru grosimi de 0.35 mm și 0.50 mm și de -6% sau +6%
din valoarea nominală pentru grosimi de 0.65 mm și 1.00 mm. Supraînălțarea suduri în raport cu
grosimea măsurată nu trebuie să depășească 0.050 mm.
Diferența grosimii la o tablă sau pe lungimea unei benzi într-o direcție paralelă cu direcția
de laminare nu trebuie să depașească 8% din valoarea nominală pentru grosimi de 0.35 mm și
0.50 mm și 6% din grosimea nominală de 0.65 mm și 1.00 mm.
 Lățimile uzuale sunt egale sau mai mici de 1250 mm. Pentru toleranțele la lățime trebuie să
se faca o distincție între produsele livrate cu margini naturale și produsele livrate cu margini
tăiate. Pentru produsele livrate cu margini taiate se aplică toleranțele:

Latimea nominala, l (mm) Toleranta (mm)

l =< 150 +0.2
0
150 < l =< 300 +0.3
0
300 < l =< 600 +0.5
0
600 < l =< 900 +1.0
0
1000 < l =< 1250 +1.5
0

Toleranțele la lungimea tablei în funcție de lungimea comandată trebuie să fie de +0.5%

dar nu mai mult de +6 mm.
Verificarea rectiliniarității se aplică numai produselor livrate cu margini tăiate și cu lățimi
superioare de 30 mm.
Pe o lungime de 1 m, rectiliniaritatea nu trebuie să depasească:
— 0.5 mm pentru o lățime nominală l> 150 mm;
— 1.0 mm pentru o lățime nominală l, cuprinsă între 30 mm < l ≤ 150 mm.
Prelevarea probelor se face pe fiecare unitate de livrare.În cazul tablelor, este preferabil ca
prelevarea să se facă din partea superioară a pachetului.
Pentru verificarea pierderilor magnetice și a pierderilor specifice totale, epruveta pentru
încercarea Epstein cu cadru 25 cm constă în minimum 16 benzi Epstein care au următoarele
dimensiuni:
— lungime de 280 mm până la 310 mm cu o toleranță de ± 0.5 mm;
— lățime de 30 mm ± 0.2 mm.
Jumătate din benzile de încercare trebuie prelevate pe direcția paralelă cu direcția de
laminare iar cealaltă jumătate perpendicular pe direcția de laminare, asigurând o repartiție pe
lățimea produsului. Benzile de încercare trebuie tăiate cu grijă, fără deformări. Deformarea și
ștanțarea trebuie ascuțite cu scule foarte bine ascuțite.
Pentru măsurarea grosimii, lățimii, planității și rectilinității, epruveta constă dintr-o tablă
sau o bandă de 2 m lungime.
O epruvetă trebuie să conțină minimum 16 benzi de aceeași mărime, iar în caz de litigiu
epruveta constă din 100 benzi.Ele trebuie să aibă o lățime de minimum 20 mm și o suprafață de
minimum 5000 mm2.
Două epruvete cu lațime de minimum 20 mm se prelevează perpendicular pe direcția de
laminare la o distanță de minimum 40 mm de margine și de mijloc și în afara zonelor de sudură.
Dacă lățimea materialului este insuficient pentru prelevarea de epruvete transversale la lungimile
prescrise, epruvetele trebuie prelevate în direcția laminării.
Dacă o încercare nu dă rezultate corespunzătoare, încercarea respectivă trebuie repetată pe
un număr dublu de epruvete prelevate din alte tabele din unitatea de recepție sau din alte lungimi
de bandă.Livrarea trebuie considerată conform comenzii dacă toate rezultatele încercărilor care s-
au repetat corespund condițiilor acestui standard.
După etratare, producătorul are dreptul să prezinte din nou pentru încercare unitatea de
livrare care nu a corespuns conform comenzii.

3. Procesul tehnologic de fabricație a miezului magnetic al unei mașini asincrone (stator/rotor)

Nr.crt Operația Faza Mașina SDV Timp

unealtă
1. Debitare tablă Reglare role pe Foarfeca cu Role 30'
silicioasă în benzi axul foarfecii la role
105 mm;
Debitare tolă în
fâșii

2. Tăiere în pătrate Reglare opritor; Ghilotină 1'

Tăiere pătrate
105x105 mm

3. Ștanțare alezaj arbore Reglare matriță; Presă Matriță 1'

Ștanțare alezaj ϕ33
mm și canal de
pană

4. Tăiere contur exterior Reglare matriță; Presă Matriță 1'

Ștanțare exterior
ϕ100 mm și semn
de împachetare

5. Ștanțare crestături Reglare matriță; Presă Matriță 3'

Ștanțare 39 de
crestături

6. Control CTC Șubler 500x0.1 10'

STAS 1373/2-73;
Șubler 150x0.1
STAS 1373/2-73

7. Debavurarea Transport pachete Mașina pentru Piatra abrazivă 1'

de tole ștanțate la debavurat
mașina de
debavurat;
Așezare tole pe
transportorul
 mașinii

8. Lăcuire tole rotor Așezarea tolelor pe Mașina de Role de cauciuc 1'

transportorul lăcuit
mașinii de lăcuit

9. Sortare tole Așezare tole pe Mașina pentru Suport pentru 10'

arborele mașinii; sortat tole transportat tole
Scoaterea tolelor după semnul
de pe mașină și de
așezarea lor pe împachetare
suport

10. Împachetarea tolelor Pregătire dorn; Cântar Pachet statoric 5’

Așezare inel de etalon;
presare 1; Dorn pentru
Așezare tolă de împachetare a
capăt 1; tolelor
Așezare tole;
Așezare tolă de
capăt 2;
Așezare inel de
presare 2

11. Presare pachet tole Așezare pachet cu Presa 15'

dorn pe laca presei hidraulică
hidraulice;
Introducere scoabe
de strângere

12. Sudare scoabe Sudare scoabe de Aparat sudură 30’

pachet și de inele
de strângere;
Depresare dorn din
pachetul de tole;
Ajustare tole de
capăt

13. CTC final Șubler 500x 0.1

STAS 1373/2-73;
Șubler 150x 0.1
STAS 1373/2-73