Șamanismul este o formă străveche de vindecare practicată de
popoarele indigene din întreaga lume, incluzând locuri precum
Mongolia, Peru, Tibet, Siberia, America Nativă și Alaska și se remarcă printr-o credință într-o lume nevăzută de zei, demoni și spirite ancestrale. Perspectiva de baza șamanica este că universul este un organism viu, toate componentele sale fiind entități spirituale. Bazele bunăstării și a sănătății trăiesc în armonie cu pământul. Șamanul, care deține deseori rolul de preot, magician sau vindecător, deține o conștientizare și cunoaștere a altor tărâmuri ale ființei și conștiinței. Prin contactul cu lumea supranaturală si cu ajutorul spiritelor, șamanul servește ca o punte de legătură între stările lumești, cele superioare și inferioare ale ființei. Uneori, șamanul folosește toba, flautele și zgomotul în timpul ceremoniilor de vindecare ".