Drepturile de proprietate intelectuală sunt drepturi de proprietate ca toate celelalte - ele permit

creatorului sau proprietarului unui brevet de invenţie, al unei mărci sau al unei opere protejate
prin drept de autor să beneficieze de pe urma muncii sau a investiţiei sale. Aceste drepturi
recompensează creativitatea şi efortul uman care reprezintă motorul progresului umanităţii [1].
În România, asigurarea protecției proprietații intelectuale se realizează în principal prin două
instituții de specialitate: Oficiul de Stat pentru Invenții si Mărci - în domeniul proprietații
industriale(conform Hotarârii Guvernului nr.573/1998 [2]) si Oficiul Român pentru Drepturile de
Autor - în domeniul dreptului de autor si al drepturilor conexe(potrivit Hotarârii Guvernului
nr.758/2003 [3]).
Realizarea unei invenții conferă persoanei sau persoanelor fizice care au creat-o ori altor
persoane fizice sau juridice, în temeiul Legii nr. 64/1991 [4], dreptul la eliberarea brevetului de
invenţie şi posibilitatea de a beneficia de un drept moral de a decide divulgarea invenţiei , precum
şi de un drept patrimonial exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga durată de valabilitate a
brevetului . De asemenea, realizatorul invenţiei, indiferent că este sau nu titularul brevetului de
invenţie, are dreptul moral de a i se menţiona numele, prenumele şi calitatea în cuprinsul
brevetului [10].