Emoții „feminine” și rațiune „masculină”

Încă din vremuri străvechi oamneii au fost contienți de diferențele de comporatamnet și modul de
gândire existetnte între bărbați și femei. Binecunoscuta diagramă chineză, Yin-Yang, circumcrie
aspectelor feminin-masculine o serie întreagă de caracteristici.
Yin: feminin, pasiv, apă, întuneric, minus, luna, rece, interior, etc.
Yang: masculin, activ, foc, lumină, plus, soarele, cald, exterior, etc.
În secolul care a trecut, am asistat la o extindere neașteptată a cercetărilor științifice privitoare la
diferențele psihologice existente între femei și bărbați. Există atât de multe diferențe și contrsate
psihologice între bărbați și femei, încât, par să spună unii că femeile și bărbații mai doresc încă să
trăiască împreună. Aceasta nu înseamnă, nici pe departe, că interacțiunle lor nu creează și nu vor
crea veșnic dependențe între aceștia. Conflictele și incompatibilitățile pot apărea uneori incredibil
de ușor, chiar dacă partenerii se iubesc. Iubirea însă, nu ne scutește de ignoranță și nici de
inadecvare emoțională. Chiar dacă femeia a avut de îndurat multe încă din anticitate, ea a răzbit și
cu ajutorul bărbaților inteligenți și sensibili și-a căpătat locul pe care îl merită, alături de jumătatea
sa masculină. Dar dincolo de egalitatealor în fața drepturilor, între bărbați și femei vor exista mereu
diferențe de constituție, de psihologie și de comportament. Cercetătorii Marjoire Shaevitz și Gloria
Steimen au aprofundat psihologia femeii contemporane, araătând că ea este confruntată, nu doar
cu emancipare democratică dar și cu supraîncărcare cu datorii profesionale, familiale, materne și
de cuplu, care o fac să fie afectată de așa numitul sindrom al superfemeii. Câtă inteligență și cat
sacrificiu de si îi trebuie femei, ca să fie în același timp și mamă și soție numai femeile care trec
prin acest lucru vor ști să spună. Elisabeth Bdanter nota că trăim într-o lume creată, organizată și
condusă de bărbați, încât pentru a avea avcelași statut, femeia trebuie să fie de două ori mai
performantă decât un bărbat. Gloria Steunam asemăna condiția femeii până la începutul secolului
al-XX-lea, cu cea a rselor „inferioare”. Așa-numita emancipare a femeii a venit însă odată cu
adevărata emancipare a bărbaților. Printr-o mai bună cunoaștereși autocunoaștere, prin
sensbilitatea dezvoltată în od conștient și perseverent, bărbații au început să înțeleagă femeia și să
o prețuiască pentru inegalabilele sale calități.
EGALITATE ÎNTRE SEXE DAR NU IDENTITATE
Bărbații și femeile au evoluat diferit pentru că nu au avut încotro. Bărbații au vânat, femeile au
cules recolta. Bărbații au protejat, femeile au hrănit. Ca urmare, corpurile și mințile lor au evoluat
diferit, structura creierului lor a continuat să se schimbe difert având percepții diferite, priorități și
comportamente diferite.
Diferențe între comportamentele femeilor și a bărbaților.
Privirea femeilor este foarte bună pe când bărbații se uită într-un punct fix, femeile au auzul extrem
de fin pe când în cazul bărbaților s-a constatat încă de la vârsta pubertății o îngustare a canalului
auditiv ceea a dus la o surzire temporară; revenirea se face greu.
Din punct de vedere afectiv femeile sunt mult mai implicate într-o activitate decât bărbații, femeile
citesc ușor gândurile celorlalți pe cand bărbații nu citesc gândurile femeii. Legat de profesie
femeile dacă vor fii nefericite în relație, va neglija profesia pe când un barbat nefericit în rofesie
va neglija relația de cuplu.
PERCEPȚII SENZORIALE
Neuropsihologul și profesorul Ruben Gur de la universitatea Pennsylvania a făcut teste cu scanerul
la nivelil creierului pentru a demonstra că atunci când creierul bărbatului se odihnește, cel puțin
70% din activitatea sa electrică este blocată. În cazul femeilor, scanerul a aratat că creierul lor este
activ în proporție de 90% în timpul unei stări similare, confirmând faptul că femeile primesc și
analizează permanent informații din mdeiul înconjurător. Dotarea senzoriălă superioară a femeii
alege și analizează informațiile, iar capacitatea creierului său de a le transfera rapid de la o emisferă
la alta, o face mai expert în sintetizarea și descifrarea semnelor verbale. De aceea, majoritatea
bărbaților au probleme când intenționează să mintă o femeie.
Intuiția feminină este demult recunoscută ca o însușire firească a acestora. Copilăria are și ea un
rol imprtant în dezvoltarea adulților (ex. Copii mangâiați și cei care nu au fost mângâiați)
Sensibilitatea bărbaților este mai csăzută decât cea a femeilor și se referă chiar la sensibilitatea
pielii. (ex. Răceala)
S-a consatat că sistemul imunitar are un rol important în alegerea partenerului. Dacă un bărbat are
un sistem imunitar complementar sau mai puternic decât cel al femeilor va fi considerat un bărbat
irezistibil. Dacă sistemul ei imunitar este mai uternic decât cel al bărbatului, atunci ea îl va consiera
mai puțin atrăgător.
Testele arată că femeile sunt cu 3% mai deștepte decât bărbații. Un specialist în studiile pe
creier a arătat că femeile folosesc mai multa materie cenușie decât bărbații. Materia cenușie este
locul unde se fac calculele, de aceea femeie comunica mai bine decât bărbații. Doreen kimura,
prof. de sociologie, Bennett și Sally Shaywitz de la universitatea Yale au arătat că bărbații folosesc
mai ales jumătate din partea stângă a creierului pentru vorbire, în timp ce femeile folosesc partea
stângă cat și cea dreaptă. Femeia este mai bine dotată din punct de vedere senzorial, prin această
conectare multiplă putându-se face un transfer mai rapid de informaţii între emisfere şi de aceea,
nu este de mirare că o femeie poate face judecăţi rapide şi precise în legătură cu diverse persoane
şi situaţii la nivel intuitiv. Creierul bărbatului este astfel configurat încât să facă un singur lucru
odată pentru că există mai puține conexiuni între emisfera stângă și cea dreaptă iar creierul este
mai compartimentat.
LIMBAJUL
De mii de ani se ştie că bărbaţii nu se prea pricep la conversaţii, comparativ cu femeile. Nu numai
că fetele încep să vorbească mai de timpuriu decât băieţii, dar la trei ani o fetiţă are un vocabular
de două ori mai bogat decât al unui băieţel de aceeaşi vârstă. În ceea ce priveşte vorbitul, bărbaţii
vorbesc în gând în timp ce femeile au tendinţa de a gândi cu glas tare. Dar, dacă bărbaţii vor să
se înţeleagă mai bine cu femeile, trebuie să vorbească mai mult. O femeie îşi va exprima
întotdeauna ideile cu voce tare, într-o ordine întâmplătoare, făcând o listă cu toate opţiunile şi
posibilităţile. Cel mai bine este ca femeia să-şi ţină ideile pentru ea şi să tragă doar concluziile.
Bărbaţii trebuie să înţeleagă că, atunci când o femeie vorbeşte, ea nu aşteaptă să i se rezolve
problemele ci doar simte nevoia să fie ascultată. …“Odată nu i-am vorbit nevestei şase luni,
spunea un comic. N-am vrut s-o întrerup”…
Deducem cu uşurinţă că, femeile vorbesc iar bărbaţii se simt cicăliţi. Media zilnică a cuvintelor
rostite de un bărbat variază între minimum 1000 şi maximum 7000 de cuvinte, în timp ce pentru
femei media este peste 20.000 de cuvinte. De aceea, la sfârşitul zilei, o femeie care nu a vorbit
prea mult în timpul zilei va dori să comunice cu partenerul ei mai mult, în timp ce acesta va dori
exact contrariul, adică să fie lăsat în pace, comportament asociat întoarcerii de la vânătoare, când
bărbatul stă retras şi tăcut, odihnindu-se după efortul depus peste zi,
Bărbaţii vorbesc pe rând, aşa că, atunci când vine rândul unui bărbat, lăsaţi-l să vorbească. “Nu
mă întrerupe”, ţipă bărbaţii la femeile de pretutindeni şi în toate limbile posibile. Frazele bărbatului
au ca finalitate o soluţie şi ca urmare, el trebuie să le ducă la capăt. Altfel, pentru el conversaţia nu
are sens. Bărbaţii preferă vorbele mari pentru că pentru ei are importanţă sensul cuvintelor.
Vorbitul pe ocolite, folosind sugestii şi aluzii este specific femeii şi stă la baza relaţiilor între
femei. Acest tip de exprimare nu funcţionează în cazul bărbaţilor. Propo-ziţiile bărbaţilor sunt
scurte, directe, axate pe o soluţie, deci la obiect, folosind un vocabular mai restrâns şi împănând
totul cu fapte; ei folosesc calificative precum “nici unul”, “niciodată” şi “categoric”. Acest tip de
limbaj este util în afaceri.
Femeile pun sentiment în ceea ce spun, în timp ce bărbaţii doar se exprimă. Expresia facială a
bărbaţilor, în timp ce ascultă este nemişcată. Pentru a arăta că ascultă cu atenţie, ei vor folosi ceea
ce numim “mormăieli”, însoţite uneori de datul din cap.
ORIENTAREA ÎN SPAȚIU
Majoritatea femeilor dovedesc o capacitate de orientare în spaţiu limitată. Pentru a nu avea
discuţii într-un cuplu, niciodată bărbatul n-i va da femeii harta pentru orientare atunci când pleacă
în vacanţă cu maşina. Pentru o femeie, descifrarea unei hărţi nu exprimă mare lucru. În timp ce ele
se descurcă foarte bine în a vedea cu ochii minţii în două dimensiuni, bărbaţii au capacitatea de
a vedea în trei dimensiuni, adică de a percepe adâncime.
Bărbații rotesc în minte fără nicio dificultate harta și se pot orienta extrem de rapid.
Aceasta este o funcţie a creierului precisă, localizată în cel puţin patru locuri din emisfera frontală,
dreaptă şi în câteva zone mai mici din emisfera stângă. În cazul femeilor, nu există o localizare
precisă a capacităţii de orientare şi ca urmare, ele nu se descurcă la fel de bine în acest sens şi
înţelegem astfel de ce, lor nu le plac activităţile ce se desfăşoară în spaţiu şi nu urmează profesii
care presupun orientarea în spaţiu.
AFECTIVITATEA
Atunci când o femeie greşeşte, nu-i va fi greu să recunoască greşeala, pentru că, din perspectiva
ei, aceasta este o formă de a stabili o legătură profundă şi de a pune bazele unei încrederi trainice.
Bărbatul este preocupat de obţinerea unor rezultate sau de atingerea unui scop, a unui anumit statut
şi deţinerea unor noi forme de putere, de depăşirea concurrentei şi de eficienţă “până la capăt”.
EMOȚIA LA NIVELUL CREIERULUI
Printr-o scanare specială a creierului s-a ajuns la concluzia că emoţia la bărbat este localizată mai
ales în două zone din emisfera dreaptă, iar la femei în ambele emisfere. Pentru bărbaţi, emoţia
este în general poziţionată în lobul drept, ceea ce înseamnă că poate acţiona separat de celelalte
funcţii ale creierului. Aceasta va însemna, de exemplu, că într-o ceartă, bărbatul poate să-şi
prezinte argumentele în mod logic (lobul stâng) şi apoi să treacă la o soluţie în spaţiu (partea din
faţă a lobului drept), fără să se implice emoţional în chestiunea respectivă. Ca şi cum, emoţia s-ar
afla într-o încăpere de sine stătătoare, şi cum, corpus callosum e mai mic la bărbat, e mai probabil
că emoţia nu acţionează simultan cu celelalte funcţii.
Pentru femei, emoţia acţionează pe o zonă mai întinsă în ambele emisfere şi poate fi simultană cu
alte funcţii ale creierului. Femeia se poate implica emoţional în timp ce discută o chestiune
emoţională, în vreme ce bărbatul e mai puţin probabil s-o facă sau pur şi simplu, va refuza să
discute problema.
Simţul responsabilităţii este mult mai accentuat în cazul bărbatului şi de aceea, atunci când
greşeşte, se consideră un ratat, pentru că nu a fost capabil să-şi facă treaba aşa cum s-ar fi cuvenit.
Din fire, bărbatul este bănuitor, competitiv, controlat, defensiv şi singuratic. El îşi ascunde starea
emoţională, pentru a rămâne stăpân pe situaţie. Bărbaţii consideră că exteriorizarea emoţiilor ar
însemna o pierdere a controlului. Societatea întăreşte acest tip de comportament la bărbaţi,
învăţându-i să se poarte “bărbăteşte”, să-şi afişeze curajul sau spunându-li-se că “băieţii nu plâng
niciodată”.
Femeia are un creier structurat pentru a fi deschis, încrezător, cooperant, pentru a-şi manifesta
vulnerabilitatea şi a-şi destăinui emoţiile, pentru că ea ştie că nu trebuie să fie permanent stăpână
pe situaţie. De aceea, când o femeie sau un bărbat sunt confruntaţi simultan cu diverse probleme,
fiecare este uşor dezorientat de reacţia celuilalt.
STRESUL

Când este stresată, o femeie vorbeşte fără oprire oricui este dispus să o asculte. Când aveţi de-a
face cu o femeie supărată, dovediţi o bună inteligenţă emoţională şi nu-i oferiţi soluţii şi nici nu-i
negaţi sentimentele – arătaţi-i doar că o ascultaţi cu atenţie. Femeia vorbeşte cu glas tare, adică
poate fi auzită, în vreme ce bărbatul vorbeşte în gând. La el nu există în creier, o zonă precisă
pentru vorbire.
Bărbaţii stresaţi beau zdravăn şi încearcă să exploreze noi teritorii. Femeile stresate mănâncă multă
ciocolată şi invadează magazinele. În momentele tensio-nate, femeile vorbesc fără să gândească
iar bărbaţii acţionează fără să gândească.
SEXUALITATE MASCULINĂ Ș FEMININĂ
Problemele legate de această discuţie au fost întotdeauna complicate. Femeile par să nu înţeleagă
pornirile masculine, în timp ce bărbaţii par să caute ceva ce nu găsesc niciodată.
Testosteronul – hormonul masculin, este cel care stimulează dorinţa de sex. Având în vedere că
bărbaţii au de la 10 la 20 de ori mai mult testosteron decât femeile şi un hipotalamus mai mare,
este limpede de ce impulsul sexual la bărbaţi este mai puternic. Acesta este motivul pentru care,
practic, bărbaţii pot face sex oricând şi aproape oriunde.
Hormonii. Există teorii recente care au ajuns la concluzia că se poate vorbi de o formulă chimică
a îndrăgostirii, în care activitatea hormonilor are un rol foarte important. Toate aceste reacţii
chimice pozitive explică de ce îndrăgostiţii sunt mai sănătoşi şi mai puţin predispuşi să se
îmbolnăvească decât cei care nu sunt îndrăgostiţi.
Sindromul premenstrual la femeie favorizează stări emoţionale cu mult mai puternice decât în
restul lunii. De aceea, majoritatea delictelor comise de femei, cum ar fi atacul sau furtul din
magazine, se petrec între ziua 21 şi 28 din perioada premenstruală. Explicaţia este scăderea masivă
a hormonilor feminini, ceea ce face ca ele să devină triste, deprimate şi chiar pot apare tendinţe de
sinucidere.
Hormonul feminin, estrogenul, a fost multă vreme folosit ca modalitate de liniştire a persoanelor
agresive. Testosteronul – hormonul masculin – este hormonul care determină agresivitatea
bărbatului atunci când merge la vânătoare şi trebuie să-şi omoare prada.
Testosteronul este hormonul succesului, al reuşitei şi al spiritului de competiţie dar excesul poate
deveni periculos, la om ca şi la animale. O altă constatare a oamenilor de ştiinţă este aceea că,
bărbaţii sunt stimulaţi vizual, femeile auditiv.

INTELIGENȚA EMȚIONALĂ FAȚĂ DE HOMOSEXUALI

Homosexualii reprezintă una dintre aceste categorii, faţă de care avem prejudecăţi învechite, ce
ne-a făcut să avem o atitudine de discreditare. Cu toate acestea, dacă vrem să dăm dovadă de mai
multă inteligenţă emoţională, ar trebui să fim mai sensibili la dramele existenţiale ale acestor
persoane, care nu sunt astfel pentru că au dorit-o în mod expres, ci pentru că, un dat genetic, un
pattern comportamental le-a influenţat viaţa într-un mod hotărâtor.
Concluziile cercetărilor actuale, însă, indică faptul că homosexualitatea este genetică şi nu este o
opţiune a persoanei în cauză. S-a constatat că, în cazul unui adolescent sau adult, eforturile
părinţilor de a înăbuşi tendinţele lor homosexuale practic nu au nici un efect. Trist este că
statisticile arată că peste 30% dintre sinuciderile adolescenţilor apar în rândul homosexualilor şi
lesbienelor, iar unul din 3 trans-sexuali se sinucide. Ideea de a-şi petrece toată viaţa într-un grup
care le este inadecvat devine pentru aceşti tineri insurmontabilă. Aici, lipsa noastră de inteligenţă
emoţională plăteşte un tribut mult prea scump.
Homosexualii şi lesbienele nu-şi aleg orientarea sexuală, aşa cum de altfel, nu şi-o aleg nici
heterosexualii. Un homosexual îşi poate schimba orientarea sexuală “la fel de uşor” cum
persoanele heterosexuale pot deveni homo-sexuali. Cercetătorii consideră că orientarea
homosexuală se dezvoltă chiar din pântecul matern iar tiparul homosexual se fixează cam pe la 5
ani şi scapă de sub controlul persoanei respective.
 INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ȘI IUBIREA

Marile sentimente, dragostea, ura, angoasa repre-zintă elemente structurante în raport cu întreaga
conduită individuală, cu motivaţiile personale în acţiune. „Dragostea”, aşa cum o percepem noi
azi, pare să fie o invenţie recentă, ce a înflorit în Evul Mediu, odată cu iubirea curtenească şi lecţiile
de deprindere a iubirii.
Până în secolul al XVII-lea dragostea nu era considerată un element esenţial în cadrul căsătoriei.
Uniunile maritale mai sunt şi acum, destul de frecvent, rezultatul unor aranjamente socio-familiale,
în care nu există nici o preocupare pentru sentimentele viitorilor soţi. Sternberg1 ne propune un
model triunghiular al iubirii care cuprinde trei elemente fundamentale:
1.intimitatea, caracterizată de trăirile asemănătoare ale partenerilor şi de forţa ataşamentului
reciproc
2.pasiunea, caracterizată de implicarea sentimentală, atracţia fizică şi interacţiunile sexuale.
3.angajamentul raţional bazat pe factori raţionali: pe termen scurt, hotărârea de a iubi pe cineva,
pe termen lung, hotărârea de a menţine această relaţie amoroasă.
Marilor sentimente pozitive trăite prin dragostea sexualizată, iubirii tandre şi prieteniei afectuoase,
li se opun marile sentimente negative: ura şi agresivitatea, violenţa. Violenţa constituie una dintre
problemele majore ale sfârşitului de secol XX, din cauza formelor multiple de manifestare şi poate,
din cauza extinderii excesive a conceptului în sine. Se vorbeşte de „violenţa domestică”, „violenţa
interetnică”, de „violenţa politică”, de „violenţa stadioanelor” etc. În cele din urmă, pentru
teoreticienii învăţării sociale (Bandura, 1973), comportamentele agresive se învaţă pornind de la
„modele sociale”. Agresivitate inconştientă, în care, sub auspiciile celor mai bune intenţii se
ajunge la fapte cu consecinţe negative pentru ceilalţi sau se ajunge la agresarea celor cărora li s-a
acordat sprijinul, punându-i în situaţia de a fi recunoscători şi dependenţi de „binefăcătorul” lor,
în mod forţat. Agresivitatea competitivă, atât de des întâlnită într-o economie concurenţială se
poate transforma uneori, într-o agresivitate arhaică. La fel, în relaţiile de cuplu, gelozia este şi ea
reflexul spiritului competitive.
Gelozia poate fi definită ca o stare emoţională aversivă, provocată de relaţia pe care o întreţine un
actual sau fost partener cu o terţă persoană. În general, se admite că dragostea erotică intensă, are
mari şanse să fie doar temporară.
există şase tipuri de relaţii amoroase, pe care le vom enumera şi noi în continuare:

1. Dragostea-pasiune - iubitul meu şi cu mine ne-am simţit atraşi unul de celălalt de la prima
întâlnire; iubitul meu/iubita mea am fost imediat interesaţi unul de celălalt.
2. Dragostea ludică - pot ieşi dintr-o legătură amoroasă (game playing) uşor şi repede; uneori am
de ales între doi parteneri.
3. Dragostea-prietenie - cea mai bună relaţie amoroasă se bazează pe o lungă prietenie.
4. Dragostea-raţiune - este bine să-mi aleg un partener care poate fi un bun părinte; este bine să-
mi aleg un partener cu o educaţie asemănătoare cu a mea.
5. Dragostea posesivă - dacă iubitul meu/iubita mea nu îmi acordă atenţie, asta mă deranjează; nu
pot suporta ideea ca iubitul meu/iubita mea să fie cu altcineva.
6. Dragostea-jertfă - aş prefera să sufăr eu însumi/însămi, decât să-l/s-o văd pe ea suferind; oricare
ar fi părerea mea, sunt de acord cu alegerea lui/ei.
În general, s-a constatat că bărbaţii preferă dra-gostea-pasiune şi dragostea-ludică. În timp
ce femeile preferă dragostea-prietenie, dragostea-raţiune şi dragostea posesivă. Pasiunea însă,
poate avea traiectorii neaşteptate. Ea ar putea avea următoarele variante:
a)Focul de paie – prima şi cea mai frecventă eventualitate. Starea de exaltare cauzată de puternica
atracţie fizică şi psihologică nu rezistă frustrării, atunci când nu este consumată şi împlinită, din
cauza reticenţelor partenerului.
b)Dragoste şi ură - corespunde cazurilor în care starea pasională a dus la o relaţie de o oarecare
durată, dar al cărei interes iniţial a scăzut progresiv din cauza diminuării pasiunii
c)Transformarea în prietenie - relaţia intensă ce a existat la început, suferă aceeaşi transformare
ca şi în cazul precedent, dar scăderea intensităţii lasă loc unei relaţii de prietenie afectuoasă şi
privilegiată. Baza relaţiei se dovedeşte a fi mai solidă decât la început iar relaţia nu suferă din
cauza confruntării dintre felul real de a fi al partenerilor şi imaginea lor idealizată.