Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dumnezeu. Dacă lucrezi tot timpul este posibil să devii ca un robot şi să Îl pierzi în timpul
preocupărilor, muncilor şi datoriilor pe care le îndeplineşti; dacă Îl cauţi cu ajutorul gândirii
discriminatorii Îl poţi pierde în labirinturile infinite ale raţiunii; iar dacă îţi cultivi doar devoţiunea
pentru Dumnezeu, transformarea se poate limita doar la nivelul emoţional. Însă meditaţia le
combină şi echilibrează pe toate acestea.
Lucrează, mănâncă, plimbă-te, meditează – numai pentru El. Aceasta este cea mai bună cale de a
trăi. Astfel, vei fi cu adevărat fericit că Îl serveşti, să Îl iubeşti şi să comunici cu El. Atâta vreme cât
le permiţi dorinţelor şi slăbiciunilor din corpul fizic să îţi controleze gândurile şi acţiunile, nu Îl vei
descoperi. Fii întotdeauna stăpânul propriului tău trup. Când te afli în biserică sau în templu,
probabil simţi puţină devoţiune sau percepţie discriminatorie, dar nu este îndeajuns. Activitatea
esoterică a meditaţiei este extrem de necesară, dacă vrei cu adevărat să fii conştient de prezenţa Sa.
Poţi gândi că după două ore de meditaţie vei fi plictisit de moarte. Nu este aşa; eu nu am găsit în
lume nimic mai îmbătător ca Dumnezeu. Când beau vinul învechit al sufletului, în inimă îmi
pătrunde un fior extraordinar de fericire. Bucuria Divină se află în fiecare dintre noi. Soarele îşi
trimite razele în mod egal şi asupra cărbunelui şi asupra diamantului – însă numai diamantul îi
reflectă lumina. La fel se petrece şi în cazul puţinelor minţi transparente care cunosc şi reflectă
Spiritul.
Astfel, în activitatea esoterică de meditaţie ai posibilitatea de cunoaştere a lui Dumnezeu. Eu nu
învinuiesc pe nimeni de ceea ce face, ci de ceea ce nu face. Mulţi cred că nu au timp pentru
Dumnezeu. Îţi imaginezi ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar fi prea ocupat pentru a se mai îngriji şi
de tine? Atunci ce ai de făcut? Îndepărtează-ţi mintea de la mirajul oferit de simţuri şi obiceiuri. De
ce să te amăgeşti în acest fel? Eu îţi vorbesc despre o fericire care va dura zi şi noapte – prin ea nu
mai ai nevoie de nici o tentaţie sau senzaţie trupească. Disciplinează-ţi corpul şi mintea.
Controlează-ţi simţurile. Descoperă-l pe Dumnezeu!
Adesea spun că acest trup nu este altceva decât o centrală, iar cele cinci simţuri nu sunt decât
instrumentele sale telefonice. Prin ele, eu mă aflu în contact cu lumea; dar când nu mai vreau să
comunic, îmi „închid” simţurile şi trăiesc în fericirea inexprimabilă a lui Dumnezeu. Tatăl Ceresc
nu vrea ca oamenii, copiii Săi, să mai sufere. Iluzia senzorială în care trăieşte fiecare poate fi
spulberată. Fiecare trebuie să şi-L imagineze pe Dumnezeu ca pe o necesitate supremă a vieţii.
Cătuşele limitării sunt foarte uşor de deschis; obiceiurile şi rutina mecanică de zi cu zi sunt extrem
de uşor de eliminat. Eu nu condamn nici un om – doar necredinţa şi uitarea oamenilor. Dumnezeu
poate fi cunoscut prin folosirea tehnicii de meditaţie. Atunci El va pulsa ca înţelepciune în mintea
fiecăruia şi ca fericire în inimă, ajungând astfel ca omul să fie mai activ şi să aibă mai mult succes
în tot ceea ce face.
Dragii mei, cândva am fost şi eu ca voi. Trăiam pe pământ căutând adevărul şi fericirea, dar tot ce
îmi promitea bucurie îmi oferea doar durere şi atunci m-am întors spre Dumnezeu. Cu toţii trebuie
să descoperiţi propria divinitate şi să ajungeţi singuri în împărăţia Divinului.
Pentru a recapitula, vreau să spun că există două atitudini fundamentale prin care ne putem apropia
de Dumnezeu: cea exterioară şi cea interioară, ori transcedentală. Calea exterioară este realizată prin
activitatea corectă, iubirea şi servirea umanităţii, având conştiinţa centrată în Dumnezeu; calea
transcedentală este realizată prin meditaţia esoterică. Prin această cale realizezi tot ceea ce nu eşti şi
descoperi Ceea ce eşti cu adevărat: „Eu nu sunt respiraţia; eu nu sunt corpul, nici carnea şi nici
oasele. Eu nu sunt mintea şi nici sentimentele. Eu sunt Acela care este dincolo de respiraţie, trup,
minte şi sentimente.”