Boala degenerativa discala

CE ESTE
Boala degenerativa discala ?
Este o boala care afecteaza coloana vertebrala.
Ea se datoreaza, de obicei, degenerarii determinate de
varsta a anulusului fibros, desi traumatismele datorate
ranirilor, ridicarilor sau intinderilor sunt de asemenea
adesea implicate. Rupturile sunt aproape intotdeauna
postero-laterale datorita prezentei ligamentului
posterior longitudinal in canalul spinal. Aceasta
ruptura a inelului discal poate duce la eliberarea
mediatorilor inflamatorii, ceea ce duce la aparitia unei
dureri severe, chiar si in absenta existentei compresiei
radacinilor nervoase.
Herniile de disc sunt in mod normal o dezvoltare a
unei “protruzii” discale preexistente, afectiune in
care straturile exterioare ale anulusului fibros sunt
inca intacte, dar pot proemina atunci cand discul se
afla sub presiune. Prin contrast cu o hernere, nici
unul dintre nucleele pulpoase nu scapa din straturile
exterioare. Majoritatea herniilor minore se vindeca in
cateva saptamani. Tratamentul antiinflamator pentru
durerea asociata cu Boala degenerativa discala,
protruzia, proeminarea sau ruperea discului este, in
general eficient. Herniile severe nu se pot vindeca de
la sine si pot necesita interventie chirurgicala.
Fractura de Disc Vertebral
Presiune / Compesia Radacinii Nervoase
Sciatica
Boala Discala – termen generic
Boala Degenerativa Discala
Boala degenerativa a discului intervertebral nu este o
boala propriu-zisa, ci mai degraba un termen folosit
pentru a descrie modificarile ce se petrec la nivelul
discurilor intervertebrale odata cu inaintarea in
varsta. Discurile intervertebrale sunt structuri moi,
compresibile, ce separa vertebrele ce constituie
coloana vertebrala. Discurile se comporta ca sisteme
ce absorb socurile la nivelul coloanei vertebrale,
permitandu-i acesteia sa se flecteze, sa se indoaie si sa
se rasuceasca. Boala se poate produce la orice nivel al
coloanei; totusi, cel mai adesea apare la nivelul
discurilor din regiunea inferioara a spatelui (regiunea
lombara) si portiunea inferioara a gatului (regiunea
cervicala).
Modifcarile de la nivelul discului pot duce la aparitia
durerilor in spate si la nivelul cefei, precum si la:
- osteoartrita, distrugerea tesutului (cartilajul) ce
acopera si protejeaza articulatiile
- hernie de disc, o protuzionare anormala sau chiar
distrugere a unui disc intervertebral
- stenoza de canal spinal, ingustarea canalului spinal,
spatiul de la nivelul coloanei vertebrale ce
contine maduva spinarii.
Aceste afectiuni pot comprima maduva spinarii si
nervii, ducand la aparitia durerii si posibil la
afectarea functiei nervilor.
Atentie!! Termenul popular de disc alunecat nu reflecta o
realitate! Discurile sunt de fapt bine prinse intre doua
vertebre, fiind atasate de acestea si nepuntand aluneca,
sau iesi de pe pozitia lor. Discurile cresc in realitate odata
cu vertebrele adiacente si pot fi presate, intinse sau
eventual rasucite pana la un mic numar de grade. Pot fi
deasemenea rupte, smulse sau herniate si degenerate, dar
nu pot “aluneca”.
Unii autori considera termenul “disc alunecat” este
daunator, pentru ca ne creeaza o imagine eronata cu
privire la ceea ce se intampla si care va fi evolutia
ulterioara. Totusi, in timpul cresterii, un corp vertebral
poate aluneca in raport cu celalalt corp vertebral. Aceasta
diformitate congenitala este numita spondilolistezis.
Spondilolisteza
Boala degenerativa discala este o afectiune prin
care o parte din discul intervertebral se rupe, se
fragmenteaza si ajunge sa comprime radacinile
nervoase sau maduva spinarii aflate in canalul
spinal din vecinatatea sa.
Pentru a intelege mai bine ce este Boala
degenerativa discala, trebuie sa facem apel la
informatiile referitoare la modul in care este
construita coloana vertebrala.
Coloana vertebrala este compusa din mai multe
vertebre, intre care se afla discurile intervertebrale.
Rolul discurilor intervertebrale este acela de a
conferi coloanei elasticitate si in final posibilitatea de
miscare a corpului (flexie, indreptare, aplecare in
lateral).
Discurile intervertebrale au in componenta lor un
nucleu pulpos, format din proteine cu aspect
gelatinos, care dau discului elasticitate si ii confera
rolul de amortizor. Nucleul pulpos este inconjurat
de un inel fibros, care fixeaza nucleul si da
stabilitate discului intervertebral.
Este foarte important de stiut ca discul intervertebral
beneficiaza de o irigatie sanguina directa doar pana
la varsta de 7 ani, dupa care el primeste doar o
irigatie indirecta, prin difuziune de la vasele din jur
odata cu comprimarea si revenirea discului la forma
initiala din timpul miscarilor coloanei. Aceasta
inseamna ca inca de la varsta de 7 ani discul
intervertebral incepe sa imbatraneasca.
O alta caracteristica foarte importanta a discului
intervertebral este aceea ca el, prin
intermediul proteinelor cu aspect gelatinos amintite
mai sus, are capacitatea de a fixa apa si apoi de a o
elibera.
Acest lucru ii da posibilitatea sa-si indeplineasca
functia de amortizor.
Atunci cand asupra coloanei vertebrale se exercita o
presiune, proteinele din nucleul pulpos fixeaza rapid
apa si functioneaza ca o pernita elastica; iar cand
presiunea asupra coloanei scade, proteinele
elibereaza rapid apa fixata.
Pentru realizarea acestui proces de hidratare-
deshidratare este nevoie de un anumit interval de
timp, iar in cazurile in care presiunea asupra coloanei
creste prea rapid pe unitatea de timp sau daca are o
valoare prea mare, hidratarea nu mai poate fi
realizata la timp si incep sa apara leziuni la nivelul
discului intervertebral. Asa apar in timp fisurile care
in final duc la aparitia Bolii degenerative discale.
 Exista 4 etape in aparitia si
dezvoltarea Bolii degenerative discale,
din punct de vedere pato-fiziologic:
1) Protruzia Discala - este o alunecare unilaterala a
discului spre canalul spinal si radacina nervoasa,
cauzand durere, amorteala si slabiciune musculara
pe acea radacina nervoasa pe care o afecteaza.
Durerea este prezenta in mod constant si este
localizata in stransa relatie cu discul intervertebral
herniat. Durerea este numita si sciatica, ea se
extinde din spate spre coapsa pe portiunea
posterioara, pana la nivelul gambei si piciorului,
uneori numai unilateral.
2) Discul prolabat –
Prolapsul discal reprezintă una dintre etapele din cadrul
procesului de uzura a discului intervertebral. Iniţial, din
cauza procesului degenerativ ce apare odată cu
înaintarea în vârsta, sau din cauza suprasolicitarii
coloanei sau a micilor traumatisme repetate, apar fisuri
în inelul fibros al discului. Apoi apare prolapsul discal,
adică o parte a discului intervertebral proemină în afară,
dar inelul fibros nu este rupt. Urmatoarea etapă este
reprezentată de ruperea inelului fibros, exteriorizarea
nucleului pulpos şi apariţia Bolii degenerative discale
3) Extruzia discala
4) Sechestrarea discului vertebral
Stadiile 1 si 2 sunt numite incomplete in timp ce
stadiile 3 si 4 sunt hernii complete. Durerea care
rezulta din hernia completa poate fi combinata cu o
radiculopatie, ceea ce se traduce prin deficit
neurologic. Deficitul poate include schimbari
sezoriale (furnicaturi, amorteli) si/sau schimbari
motorii (slabiciune, pierderea reflexelor). Aceste
schimbari sunt determinate de compresia nervoasa
creata de presiunea exercitata din interior, in discul
intervertebral.
 Semne si Simptome
Siptomele unui disc herniat pot varia in functie de
localizarea herniei si de tipurile de tesuturi moi
implicate. Pot varia de la lipsa durerii sau putina
durere, in cazul in care discul este singurul afectat,
pana la durere severa cu senzatia de intepenire a
gatului sa regiunii inferioare a spatelui care vor radia
in regiunile deservite de radacinile nervoase iritate
sau comprimate de materialul herniat. Adesea,
discurile herniate nu sunt diagnosticate imediat,
pentru ca pacientii sosesc acuzand durere nedefinita
in coapse, genunchi sau labele picioarelor. Alte
simptome pot include schimbari senzoriale de tipul
amortelilor, furnicaturilor, slabiciunii musculare,
paraliziei, paresteziilor si afectarii reflexelor.
In cazul in care discul herniat se afla in regiunea
lombara pacientul poate resimti durerea sciatica
datorita iritarii uneia dintre radacinile nervului
sciatic. Spre deosebire de durerea pulsatorie sau de
durerea in pusee, care apare si dispare, si care pot fi
cauzate de un spasm muscular, durerea datorata unui
disc herniat este de obicei continua sau, cel putin, este
continua intr-o pozitie specifica a corpului. Este
posibil sa avem de-a face cu un disc herniat fara
prezenta durere sau a unor simptome notabile, in
functie de localizarea discului. In cazul in care
materialul nucleus pulposus extruzat nu preseaza pe
tesuturi mor sau pe nervi, este posibil sa nu se
manifeste simptome.
Un studiu mic, care a examinat coloana cervicala a unor
voluntari fara simptome manifeste a descoperit protruzii
discale focalizate la 50% dintre participantii la studiu, ceea ce
sugereaza ca o parte considerabila a populatiei poate avea
hernie de disc in regiunea cervicala fara sa acuze simptome.
Tipic, simptomele sunt resimtite pe o singura parte a
corpului. In cazul in care prolapsul este foarte mare si apasa
pe maduva spinarii sau pe cauda equina, in regiunea
lombara, ambele parti ale corpului pot fi afectate, adesea cu
consecinte serioase. Compresia cauda equina poate determina
afectare nervoasa permanenta sau paralizie. Afectarea
nervoasa poate duce la pierderea tranzitului intestinal sau a
controlului vezicii urinare, sau chiar la disfunctia sexuala.
Aceasta afectiune este numita Sindromul Cauda Equina.
• Alte complicatii includ Durera Cronica.
Cauze determinante ale BDD
Majoritatea autorilor sunt de parere ca degenerarea
discala intervertebrala este cauza majora a Bolii
degenerative discale, mentionand trauma ca fiind o
cauza redusa ca aparitie. Degenerarea discala apare
atat in boala degenerativa discala cat si in
imbatranire. Odata cu degenerarea discala nucleus
pulposus si anulus fibrosus, sunt expuse unor
incarcaturi diferite decat in mod normal. In mod
specific, nucleus devine fibros si rigid si mult mai
putin capabil sa sustina o incarcatura, chiar si
normala. Ca urmare, incarcatura este trasferata catre
anulus care, in cazul in care cedeaza, poate duce la
aparitia fisurilor. In cazul in care fisurile ating
periferia anulusului, materialul nucleic poate trece si
apare Boala degenerativa discala.
Hernierele discale pot rezulta din uzura si ruperea
obisnuite, cum ar fi cele rezultate de joburi care necesita
pozitie asezat constanta, sau pe vine sau la volan (stil de
viata sedentar). Totusi, hernierile rezulta adesea din joburi
care implica efort de ridicare. Dureri de spate minore si
oboseala cronica a spatelul sunt de obicei indicatori ai
uzurii si cedarii care fac un individ sa fie susceptibil la
hernie in cazul aparitiei unui eveniment traumatic, cum ar
fi aplecarea si ridicare unui simplu creion de pe jos cu o
miscare brusca sau caderea. Atunci cand coloana este
dreapta ca atunci cand stam in picioare sau intinsi
presiunea interna este egala pe toate partile discului. Cand
stam asezati sau ne aplecam sa ridicam ceva de pe jos,
presiunea interna pe disc trece de la 17 psi (intins) la peste
300 psi (ridicarea cu spatele arcuit).
Hernierea continutului discului in canalul spinal apare
adesea atunci cand partea anterioara a discului este
comprimata atunci cand stam asezati sau ne aplecam
inainte, iar continutul (nucleus pulposus) este presat de
membrana bine intinsa si subtiata (anulus fibrosus) aflat de
partea posterioara a discului. Combinatia dintre membrana
subtiata si presiunea interioara crescuta duce la o ruptura a
membranelor implicate. Continutul gelatinos al discului se
deplaseaza in canalul spinal, apasand pe nervii spinali, ceea
ce poate produce o durere intensa si cu potential
dizabilitant.
O componenta genetica majora, poate de asemnea sa fie
implicata! O mutatie genetica care afecteaza codarea
proteinelor implicate in matricea extracelulara cum a fost
demonstrata ca o cauza contributoare la hernierea de disc
lombara
Boala degenerativa discala LOMBARA
(cea mai frecvent intalnita forma de
hernie de disc)
• in prima faza poate fi chiar asimptomatica, daca nu este
afectata cel putin o radacina nervoasa
• dureri care incep de la nivel lombar si se extind treptat in
unul sau ambele picioare, pana la varf
• furnicaturi si amorteli care incep de la nivelul sezutului si
se extind de-a lungul piciorului, pana in gamba si degete
• slabiciune, care in functie de gravitate bolii, poate fi in
unul sau in ambele picioare
• durere la nivelul fetei anterioare a coapsei
• Sindromul de coada de cal, care consta in:
-- slabiciune in ambele picioare
-- pierderea controlului vezicii urinare, cu incontinenta
urinara (pierdere de urina)
-- pierderea controlului colonului si a actului de defecatie
-- dereglarea functiilor sexuale (la ambele sexe)
Boala degenerativa discala
CERVICALA
Boala degenerativa discala cervicala prezinta anumite
simptome specifice:
• Dureri la nivel cervical, in functie de discul afectat
(faza de inceput)
• Durerea poate iradia in omoplat, umar, brat,
antebrat si degete
• Cu agravarea bolii, apar parestezii (amorteli) in
zonele amintite. Se poate ajunge la pareze si
tetrapareze (deficit in cele 4 membre)
• Deficit motor
• Tulburari sfincteriene
Diagnosticarea BDD
Diagnosticarea Bolii degenerative discale poate fi
facuta uneori, daca intensitatea si natura simptomelor
sunt sugestive, chiar si in functie de informatiile
aflate in urma anamnezei si examenului clinic.
Anamneza trebuie centrata pe caracterul
simptomelor, al durerii si pe evolutia lor in timp, iar
examenul fizic neurologic poate sa evidentieze
reflexele musculare, tulburarile senzitive si forta
musculara.
Anamneza poate sugera o hernie de disc in cazul in
care medicul intreaba pacientul amanunte
referitoare la durere:
- Durere localizata in regiunea lombara inferioara si
zonele gluteale (fesiere) este asociata adesea cu
herniile discale;
- Durerea asociata radiculopatiilor iradiaza de-a
lungul membrului inferior, sub genunchi;
- Durerea aparuta la flexie, rotatie sau ortostatism
prelungit, avand caracter ascutit (mai mult decat
surd) este sugestiva pentru hernie.
Alte informatii sugestive pentru Boala degenerativa
discala sunt:
1. Debut acut dupa un traumatism;
2. Durere localizata unilateral, agravata de miscare (in
orice pozitie) si ameliorata de odihna intr-o pozitie
antalgica.
Din antecedentele medicale ale pacientului este
important de aflat daca au existat traumatisme
recente, daca acesta are o profesie cu risc si daca in
familia sa exista astfel de afectiuni.
Examenul fizic al pacientului poate descoperi:
- Curburi fiziologice diminuate ale coloanei in zona
implicata in procesul patologic;
- Posturi anormale;
- Dureri aparute in picior dupa ce pacientul se aseaza pe
masa de examinare si ridica membrul inferior cat mai sus
posibil.
Medicul poate realiza o serie de teste specifice care pot
sugera radiculopatie cervicala sau lombara. De exemplu,
pacientul este rugat sa incline capul in fata si apoi in
partile laterale in timp ce medicul aplica o usoara
presiune pe varful capului. Daca apare durere sau orice
modificare senzitiva in cadrul acestui test, pacientul este
suspicionat de radiculopatie cervicala.
Exista o serie de teste care se pot practica si pentru
descoperirea radiculopatiilor lombare. Indiferent de
rezultatele testelor clinice, medicul va investiga starea
pacientului si din punct de vedere paraclinic pentru a fi
sigur de corectitudinea diagnosticului.
Pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine sunt
indicate studii imagistice: radiografii, computer tomograf,
rezonanta magnetica nucleara, mielografie.
Radiografia de coloana este indicata mai ales pentru
excluderea altor afectiuni cu care poate fi confundata, cel
putin clinic, Boala degenerativa discala. Cele mai
frecvente afectiuni care intra in diagnosticul diferential
sunt: fracturi pelvine, sindromul cozii de cal, infectii ale
maduvei, infectii epidurale si subdurale, stenoza spinala,
spondilolistezis.
Radiografiile obsinuite sunt totusi limitate si nu ofera
informatii foarte utile in legatura cu starea tesuturior moi
inconjuratoare coloanei.
Computer tomografia (CT) poate oferi informatii utile cu
privire la diametrul canalului radicular si starea
tesuturilor moi din jurul colanei.
Rezonanta magnetica nucleara (RMN) este mult mai
indicata comparativ cu CT in diagnosticarea patologiilor de
coloana vertebrala. Imaginile obtinute sunt tridimensionale
si astfel se vizualizeaa foarte bine atat coloana, cat si
radacinile nervoase, nucleul pulpos si se poate stabili
gradul afectiunii in sine. In prezent, RMN-ul reprezinta
metoda imagistica de prima intentie pentru
diagnosticarea herniilor de disc si poate fi folosita chiar si
in cazul pacientilor care nu au simptome clinice.
Studiile au demonstrat ca peste 60% dintre pacientii
asimpotmatici care si-au facut, din alte motive, un
RMN, aveau un anumit grad de hernie discala.
Mielografia este foarte exacta si poate sa puna singura
diagnosticul de hernie de disc, insa este o tehnica
invaziva, necesita efectuarea unei punctii lombare si
injectarea de substante de contrast. Ulterior injectarii
substantelor de contrast se realizeaza o radiografie a
canalului spinal si in functie de aspect se poate stabili
daca exista procese care modifica presiunea asupra
nervilor spinali, daca exista hernii si care este gradul
lor, daca apar alte procese inlocuitoare de spatiu.
Mielografia are rezultate chiar mai bune atunci cand
este combinata cu CT.
Alte teste particulare sunt reprezentate de
electromiograma si testele care determina viteza de
conducere a impulsului nervos. Electromiograma se
realizeaza pentru a se stabili cu exactitate care este
radacina nervoasa implicata. Ea poate fi efectuata
simultan cu testele de viteza iar scopul celor doua
metode este de a determina daca exista sau nu un
proces patologic activ la nivelul nervilor, radacinilor
nervoase periferice, tesutului musuclar.
In general pacientii cu simptome tipice si sugestive
pentru Boala degenerativa discala nu au nevoie de
investigatii suplimentare.
Daca insa sunt in varsta, au simptome ce nu se
amelioreaza la un tratament corect iar durerea este
atipica, medicul poate cere si urmatoarele analize de
laborator:
- Hemograma completa;
- Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH);
- Nivelul fosfatazei alcaline;
- Nivelul calciului seric;
- Electroforeza proteinelor serice
Una dintre cele mai noi metode de diagnostic utilizate
este TERMOGRAFIA. Aceasta metoda imagistica are
mai multe avantaje, printre care amintim:
• Nu iradiaza (un mare avantaj pentru pacienti). Spre
deosebire de celelalte metode imagistice pentru
depistarea afectiunilor coloanei (Radiografia, RMN
si Tomografia computerizata) care iradiaza puternic
pacientii, termografia este un tip special de
fotografie care nu emite nici un fel de radiatie spre
pacient ci capteaza radiatia infrarosie emisa de
caldura corpului pacientului.
• Se poate aplica la orice varsta si in orice situatie
(inclusiv la gravide)
• Se poate repeta ori de cate ori e nevoie (tocmai pentru ca
nu iradiaza)
• Ajuta atat in diagnosticul cat si in tratamentul acestei boli
• Vede dinainte riscul unei persoane de a face hernie de
disc (sesizeaza degradarea coloanei si indica riscul
respectiv)
• Se pot stabili numarul de sedinte necesare pentru
tratament
• Ofera precizie in tratament (se face sub scanare
termografica)
• Cu ajutorul termografiei se poate urmari si aprecia efectul
tratamentului aplicat si cand trebuie repetat
• Este mai ieftina si mai usor de efectuat
 Tratamentul
Bolii degenerative discale
Scopul tratamentului Bolii degenerative discale
este ameliorarea durerii si oprirea evolutiei
procesului etiopatogenic. Pentru aceasta se
indica o perioada de odihna, administrarea de
antiinflamatoare nesteroide si fizioterapie.
Majoritatea pacientilor raspund foarte bine la
aceste tratamente combinate si isi pot relua
activitatile cotidiene, simptomele fiind
controlate adecvat. Exista insa si un procent
relativ mic care au nevoie de tratament pe
termen lung, corticoterapie sau chiar interventie
chirurgicala.
Tratamentul farmacologic
Tratamentul farmacologic include administrarea de
analgezice de uz larg sau opioide, de relaxante
musculare si antiinflamatoare. Scopul tratamentului
farmacologic este de a reduce durerea si inflamatia
locala, redand pacientului libertatea de miscare.

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt

indicate in special pentru ameliorarea durerilor
moderate. Dintre AINS cel mai indicat este
ibuprofenul, in cazul in care pacientul nu are
contraindicatii. Se adminstreaza 200- 400 mg, fara a se
depasi insa 3, 2 grame/ zi. Nu este indicat pacientilor
cu boala ulceroasa activa, cu insuficienta renala si cu
tulburari de coagulare.
Pe langa ibuprofen mai pot fi folosite si alte
analgezice, cum ar fi ketoprofen, naproxen sau
acetaminofen. Acetaminofenul nu este un AINS, are
un alt mecanism de actiune si nu are efecte secundare
atat de importante ca AINS (in special de natura
gastrica) insa nici activitate antiinflamatorie.
Analgezicele opioide pot fi administrate pacientilor
cu dureri intense ce nu pot fi controlate prin
analgezicele obisnuite. Ele se elibereaza exclusiv pe
baza unei retete medicale, iar utilizarea lor se face sub
supraveghere medicala deoarece exsita riscul de
aparitie a dependentei.
Spre deosebire de tratamentul cu AINS care poate fi
facut pe termen lung, opioidele se administreaza
exclusiv in cure scurte. Indicatiile lor sunt limitate la
herniile de disc secundare unor traumatisme grave .

Relaxantele musculare sunt indicate doar daca

pacientul are si spasm muscular. Unii pacienti pot
primi chiar si corticosteroizi (oral sau intravenos) in
cazul in care inflamatia peridiscala este importanta si
nu se reduce in urma tratamentului cu AINS.
Injectii epidurale cu cortizon

O optiune terapeutica folosita pentru controlul

durerii si inflamatiei este reprezentata
de injectarea de corticosteroizi in zona afectata.
Efectele benefice sunt resimtite chiar si cateva
luni. Procedura este grevata de cateva riscuri
deoarece este invaziva. Pentru a fi localizata
zona cat mai bine, injectiile se realizeaza sub
control radiologic.
Indicatiile tratamentului opioid in
Boala degenerativa discala
Analgezicele opioide sunt administrate cu precautie
pacientilor, deoarece, chiar daca beneficiul lor
antialgic este foarte important si nu poate fi egalat
de nici un alt tip de preparat de acest tip, reactiile
adverse si riscul de aparitie a dependentei este
ridicat.
Narcoticele sunt analgezice cu actiune centrala.
Ele modifica in principal perceptia durerii de
catre pacient si cresc tolerabilitatea acesteia. Ele
interactioneaza cu componenta afectiva a
durerii (pacientul nu mai este deranjat de
durere, in ciuda faptului ca inca o resimte).
Opioidele sunt in acest moment cele mai
puternice analgezice de care dispune medicina
moderna.
Indicatii
• Indicatiile opioidelor sunt in tratamentul durerilor pe care
analgezicele obisnuite nu le pot controla. Este vorba de
dureri intense, acute. Datorita riscurilor administrarii lor,
opioidele sunt administrate in cure scurte, de 1- 2
saptamani, pentru a se evita atat aparitia tolerantei, cat si a
dependentei de medicamente. Durerea cronica din Boala
degenerativa discala nu este trata cu astfel de preparate.
Opioizii sunt indicati atat in Boala degenerativa discala cat
si in alte dureri din: infarctul miocardic, colici renale
(asociate cu un antispastic), pancreatite acute.
Eficienta tratamentului
• Opioidele, prin actiuna lor analgezica puternica,
sunt utilizate cu foarte mare eficienta in
ameliorarea durerilor din Boala degenerativa
discala. Specialistii, mai ales cei care trateaza si
au experienta cu pacientii suferinzi de afectiuni
artrodegenerative considera ca opioidele sunt o
optiune foarte buna daca durerea este refractara
la alt tip de tratament, iar calitatea vietii
individului este mult redusa de catre boala.
Reactii adverse

Cele mai frecvente reactii adverse ale tratamentului cu

opioide analgezice sunt:
- Confusie, judecata incetosata;
- Ameteli;
- Deprimare respiratorie centrala;
- Greata, varsaturi;
- Constipatie;
Atentionari speciale
• Pacientii aflati in tratament opiod nu trebuie sa
utilizeze aceste medicamente mai mult de 2
saptamani deoarece riscul reactiilor adverse
depaseste beneficiul administrarii. Opiodele sunt
destinate tratarii durerii acute din Boala
degenerativa discala si nu consumului cronic. In
cazul in care recomandarile de administrare nu
sunt respectate, pacientul poate dezvolta
dependenta fizica de medicament. Aceasta trebuie
diferentiata de dependenta psihica. Dependenta
fizica se caracterizeaza prin modificarea felului in
care organismul raspunde la opioizi si poate
include toleranta la medicament.
Oprirea brusca a opioidului dupa o perioada de
administrare mai lunga decat cea recomandata pote
sa determine aparitia unor reactii neplacute:
- Greata, varsaturi, diaree;
- Frisoane, transpiratii profuze (diaforeza);
- Agitatie, anxietate;
- Tahipnee;

Dependenta fizica nu este amenintatoare de viata si

poate fi tratata, dar este mai bine sa fie evitata prin
respectarea recomandarilor de administare ale
opioidului, precum si prin intreruperea judicioasa a
tratamentului, conform sfaturilor medicului curant.
Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical este destul de rar folosit

in cazul Bolii degenerative discale
necomplicate. El trebuie avut in vedere doar
daca simptomele persista si afecteaza foarte
mult calitatea vietii pacientului, limitandu-i
activitatile zilnice si miscarile.
Cele mai utilizate si indicate proceduri chirurgicale
sunt:
- Discectomia si microdiscectomia constau in
indepartarea unui disc ce protruzioneaza. Procedura se
realizeaza sub anestezie generala iar pacientul ramane
internat in spital 3 - 4 zile sau pana cand starea de
sanatate permite externarea. Pentru a se evita riscul de
aparitie a cheagurilor sangvine, pacientii sunt stimulati
sa se mobilizeze chiar din prima zi postoperator.
Recuperarea completa dureaza cateva sapatamani. In
cazul in care hernia nu a fost unica sau daca au aparut
si alte probleme ce au trebuit tratate, recuperarea va fi
mai anevoiasa. Microdiscectomia consta in indepartarea
unor fragmente foarte reduse din discul implicat in
hernie printr-o incizie de mici dimensiuni;
- Laminectomia sau hemilaminectomia- se face
pentru a ameliora stenoza spinala sau
compresia nervoasa;

- Chemonucleoliza – este o procedura ce

presupune injectarea unei enzime
(chimopapaina) in interiorul discului herniat cu
scopul de a dizolva substanta gelatinoasa care
este raspunzatoare de aparitia simptomelor. In
anumite situatii chemonucleoliza poate
reprezenta o alternativa la discectomie.
• De retinut!
Toate operatiile chirurgicale implica si
asumarea unor riscuri. Daca se opteaza pentru
tratament chirurgical trebuie luate in
considerare urmatoarele:
- exista proceduri care utilizeaza incizii de dimensiuni
mici sau injectarea de substante ce distrug discul
lezat. Exemple de astfel de procedee sunt discectomia
endoscopica si decompresia discala electrotermica.
Acestea sunt insa doar experimentale si neaprobate in
prezent. In cazul in care specialistul recomanda una
din aceste proceduri, trebuie ca cel in cauza sa incerce
sa afle cat mai multe informatii despre aceste
proceduri. Se poate cauta si o a doua opinie medicala
in acest caz;
- persoanele la care simptomele se prelungesc in timp
si sunt destul de severe incat sa interfere cu
activitatile zilnice si necesita medicamente puternice
pentru calmarea durerii, vor avea cel mai mult de
castigat de pe urma tratamentului chirurgical. Unele
studii recente demonstreaza ca cele mai bune
rezultate se obtin dupa tratamentul chirurgical al
sciaticii de la nivel lombar jos. Intr-unul din aceste
studii, care s-a desfasurat pe o perioada de 5 ani, cu
402 pacienti cu sciatica, 70% din cei care au fost
operati au inregistrat ameliorarea simptomelor, fata
de 56% din cei ce au fost tratati doar medicamentos.
Pacientii cu simptome usoare, pot fi tratati doar cu
medicamente
- persoanele cu simptome de intensitate medie, se
refac fara operatie
- unii pacienti au nevoie de o a doua operatie.

Majoritatea celor operati se refac repede, reluandu-si

activitatile zilnice. Exista unele cazuri in care medicul
recomanda un program de reabilitare dupa
tratamentul chirurgical, program ce
include fizioterapie si alte exercitii.
 Alte tratamente
• Scopurile reabilitarii, exercitiilor fizice si altor
tipuri de tratament sunt urmatoarele:

- scaderea durerii si a slabiciunii musculare la nivelul

piciorului si a regiunii lombare
- prevenirea accidentarilor ulterioare prin invatarea
modului de ingrijire al spatelui si prin realizarea de
exercitii de intarire a musculaturii spatelui inferior
- furnizarea confortului fizic si psihic in timpul
recuperarii
Alte tipuri de tratament alternativ:

- exercitii fizice, pot fi recomandate de catre medic,

pentru intarirea musculaturii spatelui
- programe de reabilitare, in care se invata modul de
ingrijire al spatelui
- programe de management a durerii cronice, in care
se invata o combinatie de metode de cupare cu
durerea, din care fac parte tratamentul
medicamentos, terapia fizica si consilierea psihica.
Metode de medicina alternativa

- masajul – scade durerea

- manipularea – terapie chiropractica sau
osteopatica.
Aceste metode alternative trebuie discutate in
prealabil cu medicul specialist, pentru a
determina daca exista riscuri.
Metode experimentale
- neurotomia prin radiofrecventa foloseste un
instrument special (fluoroscop) pentru a plasa un
electrod sub forma de ac in apropierea nervului afectat.
Un curent cu frecventa inalta va distruge nervul si astfel
va inceta transmiterea de semnale prin acel nerv
- terapia electrotermica intradiscala, foloseste de asemenea
fluoroscopul pentru plasarea unui ac la nivelul discului
herniat. Un tub subtire, flexibil (cateter) este inserat prin
interiorul acului pentru ca in final prin cateter sa fie
introdus un element termic care se plaseaza in apropierea
discului. Caldura este aplicata pentru o perioada scurta de
timp (de obicei cateva minute), dupa care instrumentele
sunt extrase. Aplicarea de caldura va inchide leziunile
minore si va scadea sensibilitatea terminatiilor nervoase la
durere. Exista studii care raporteaza ameliorarea durerii
prin aceasta metoda
- discectomia cu laser, foloseste o raza de lumina pentru
dizolvarea discului herniat. Cu toate ca aceasta tehnica a
fost folosita de multi chirurgi pe parcursul anilor, nu exista
studii concludente care sa arate beneficiile sau riscurile
procedurii.
De retinut!
Se asteapta o perioada de trei saptamani inaintea
inceperii tratamentului Bolii degenerative discale.
Majoritatea persoanelor care prezinta boala, sufera
ameliorari in aceasta perioada.
Trebuie consultat medicul pentru stabilirea planului
de tratament.
Modificarea stilului de viata
Pentru ameliorarea simptomelor datorate Bolii
degenerative discale specialistii recomanda
pacientilor urmatoarele;
1. Sa adopte un regim de viata cat mai activ, bazat pe
exercitii fizice si o dieta adecvata. Greutatea in plus
poate sa agraveze simptomele, deci este foarte
important ca pacientii supraponderali sa revina
la greutatea indicata si recomandata pentru inaltimea
si varsta lor;
2. Folosirea unor proteze speciale pentru coloana.
Acestea nu trebuie folosite prea mult insa, deoarece
musculatura paravertebrala se poate hipotrofia intru-
cat nu mai joaca un rol activ in mentinerea coloanei in
rectitudine;
3. Sa participe la programe de fizioterapie complexa.
Astfel pacientii sunt invatati cum sa se imbrace, cum sa
mearga si cum sa ridice greutati corect, astfel incat sa nu
apara durere. Terapeutii vor realiza si programe de
exercitii menite sa intareasca musculatura pacientilor,
atat cea abdominala cat si cea paravertebrala. Cu timpul
se va redobandi flexibiliatea coloanei vertebrale si
pacientul se va mobiliza mult mai usor;

4. Sa isi faca masaj local pentru a stimula musculatura.

Herniile de disc sunt afectiuni neurologice (sau
neurochirurgicale) aparute ca rezultat al compresiunii
exercitate prin alunecarea discului intervertebral catre
elementele canalului spinal. Cel mai frecvent
asemenea afectiuni apar in regiunea lombara, insa
localizarile cervicale sunt la fel de rasunatoare din
punct de vedere simptomatologic.
Boala degenerativa discala cervicala este una din cele
mai frecvente cauze de durere resimtita in regiunea
cervicala si nucala (ceafa) si de obicei se datoreaza
unor procese degenerative (>95%) sau, in mai mica
proportie, unor traumatisme. Simptomatologia
herniei este in functie de localizare, insa in
majoritatea cazurilor este vorba de nevralgii cervico-
brahiale cu dureri difuze in zona gatului datorate
inflamatiei sau spasmului muscular. Iradierea
frecventa a durerilor este in regiunea cefalica (fata si
cap).
Tratamentul adecvat, desi nu este unul specific sau
complicat, inlatura o parte din acuzele pacientului si
presupune administrarea de antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS) sau a altor analgetice
eficiente, fiziokinetoterapie (pentru o perioada de 2-3
saptamani) iar in ultima instanta tratamentul este
chirurgical (daca dupa 3 luni de tratament corect
durerea nu cedeaza, iar semnele neurologice se
agraveaza). Exista de asemenea si anumite masuri
terapeutice pe care pacientul le poate lua acasa in
vederea ameliorarii durerilor si favorizarea
procesului de vindecare. In continuare sunt
prezentate cateva dintre acestea.
 Reducerea activitatilor fizice
Pacientii care sufera de hernie cervicala de disc si au o
simptomatologie zgomotoasa (manifestata prin dureri
musculare, dureri in zona cervicala, parestezii ale membrului
superior) ar trebui sa isi reduca temporar din activitati si sa
stea cat mai mult timp in repaus la pat. Specialistii recomanda
pacientilor sa isi gaseasca o pozitie antalgica (pozitie in care
durerea este minima), in acest sens putand plasa un prosop
sau o perna sub gat pentru a sustine ceafa intr-o pozitie
neutra. Repausul la pat indicat in astfel de conditii nu
inseamna neaparat imobilizare prelungita a pacientului cu
evitarea oricarui tip de miscare, o astfel de atitudine putand
cauza aparitia unui intreg sir de complicatii, de la agravarea
simptomatologiei determinate de hernie, insotita de hipotrofia
musculaturii gatului (datorita lipsei de mobilizare), la cele de
natura circulatorie cu formarea de trombi venosi.
Pentru a evita astfel de neplaceri este indicat ca
pacientul sa nu stea imobilizat mai mult de 2 zile
consecutive, iar in acestea sa incerce sa isi miste
picioarele in planul patului si antigravitational cat
mai mult posibil si sa execute miscari minime din cap
(atat cat sa intretine tonusul muscular).
Pe masura ce suferinta se amelioreaza, nivelul de
activitate zilnica se poate modifica si el, depinzand de
functionalitatea regiunii cefalice. In final, pacientul
devine apt sa isi reia activitatea normala desfasurata
anterior.
 Comprese calde sau reci
Aplicarea locala a compreselor cu gheata in primele 24-48 de
ore dupa aparitia traumatismului este utila pentru a
diminua reactia inflamatorie ce apare imediat ca raspuns al
organismului la injurie si care va determina la randul ei o
serie de complicatii precum edematierea zonei, impotenta
functionala, durere la repaus si la mobilizare. Pacientul
poate resimti o crestere a temperaturii locale in zona
traumatizata (aceasta fiind tot o consecinta a procesului
inflamator). In ceea ce priveste Boala degenerativa discala
cervicala insa, aplicarea de comprese reci sau calde nu are
rezultate terapeutice spectaculoase datorita profunzimii
leziunilor precum si caracteristicilor structurilor implicate,
astfel ca pacientul poate sa isi aplice pe zona dureroasa orice
tip de compresa doreste, acestea neagravand in nici un fel
simptomatologia de fond.
Indiferent de tipul compreselor, este important ca
pacientul sa fie instruit corect in legatura cu modul de
aplicare al acestora: nu este indicat sa fie puse in
contact direct cu tegumentul, deoarece pot sa apara
leziuni locale datorate hiper sau hipotermiei, prin
modificarea spasticitatii vasculare. In unele cazuri se
poate ajunge chiar si la arsuri termice pe zonele
respective. De aceea se recomanda infasurarea
pungilor cu gheata intr-un prosop sau orice alt
material de bumbac. Aplicarea compreselor nu ar
trebui sa dureze mai mult de 20 de minute per
sedinta, iar intervalul liber dintre aplicatii este indicat
sa fie de minim 10 minute.
 Exercitii fizice
Efectuarea exercitiilor fizice specifice pentru zona
cervicala (intinderi, rotatii sau mobilizari in diverse
directii) este recomandata in Boala degenerativa
discala de indata ce pacientul se simte apt sa le
execute si doar daca primeste si acordul medicului
curant. Prin astfel de exercitii se imbunatateste
mobilitatea si flexibilitatea zonei, precum si tonusul
muscular. Exercitiile ar trebui efectuate dupa o
prealabila incalzire a regiunii, fie prin aplicarea unui
prosop imbibat cu apa calda, fie prin dus cu apa
calduta.
In continuare sunt prezentate cateva exercitii utile pentru
ameliorarea durerii din hernia cervicala de disc:
- capul se intoarce incet spre stanga; cu mana stanga se
aplica o presiune minima pe barbie astfel incat capul se
mai mobilizeaza cativa centimetri spre stanga; se mentine
pozitia 20 de secunde si apoi se intoarce capul spre
centrul axului corpului; miscarea se repeta identic si
pentru partea dreapta
- capul se indoaie spre stanga si se incearca, prin miscari
usoare si atente, ca urechea stanga sa atinga umarul; cu
mana stanga se aplica presiune pe tample, in scopul de a
forta putin miscarea; se mentine capul in aceasta pozitie
timp de 20 de secunde si apoi miscarea se repeta si pe
dreapta
- capul se apleaca inainte, iar cu barbia se incearca sa
se atinga pieptul; umerii trebuie sa fie relaxati in acest
timp; se tine capul astfel timp de 20 de secunde iar
apoi se repeta miscarea
- pacientul sta intins pe spate cu genunchii intinsi si o
perna sub cap si gat pentru a asigura suportul; se
flecteaza capul (se indoaie capul); se mentine pozitia
10 secunde iar apoi se relaxeaza; se repeta miscarea
de 10 ori.
Daca apare disconfort sau durerea se accentueaza,
este semn ca exercitiile ar trebui oprite.
 Mobilizarea
Numeroase studii bazate pe evidente clinice au
demonstrat ca o metoda eficienta de a ameliora durerea
din Boala degenerativa discala cervicala este miscarea prin
exercitii adecvate. Specialisti au concluzionat ca femeile
cu dureri cervicale cronice au resimtit o imbunatatire a
starii de sanatate si confort, prin efectuare de exercitii de
toleranta la efort folosind greutati sau benzi elastice de
intindere.
Miscarea este importanta in economia intregului
oraganism, nu doar din punct de vedere al atenuarii
durerilor cervicale. 30 de minute de sport (mers cu
bicicleta, inot, jogging sau chiar mers pe jos) sau exercitii
aerobice efectuate zilnic au capacitatea de a imbunatati
circulatia sangvina, ceea ce se va repercuta benefic asupra
maduvei, care va fi mult mai bine irigata si implicit va
capata o functionalitate mai buna.
 Indreptarea posturii
Pozitiile vicioase si inadecvate mentinute in ortostatism
de majoritatea pacientilor cu probleme de spate
reprezinta factori favorizanti ai aparitiei si intretinerii
durerii. Pacientii ar trebui sa constientizeze atitudinea si
postura si sa incerce sa mentina o pozitie corecta in
permanenta. Capul si gatul trebuie mentinute in
rectitudine tot timpul iar coloana vertebrala nu trebuie sa
devina cifotica sau scoliotica. In cazul pacientilor care
petrec mult timp la birou, in fata computerului, este
indicata pozitionarea acestuia la nivelul privirii, iar
scaunul ar trebui sa fie cu spatar inalt si ergonomic,
pentru ca spatele sa fie rezemat in permanenta de el. De
asemenea, daca timpul de stat la birou este prelungit, se
recomanda sprijinirea talpilor pe un scaunel.
Daca activitatile zilnice impun ridicarea sau caratul
obiectelor grele sau voluminoase, specialistii
recomanda ca o greutate sa nu depaseasca 5
kilograme, iar ridicarea sa se faca doar prin flectarea
coapselor si genunchilor, in timp ce spatele ramane
drept. Flexia corpului, adica aplecarea inainte,
mentinand genunchii intinsi si ridicarea din aceasta
pozitie ar trebui evitate. Pacientul nu trebuie sa
realizeze miscari bruste de aplecare sau de rasucire.
Prognostic
Pentru majoritatea pacientilor cu hernie de disc
tratamentul conservator este cel mai indicat iar
starea lor de sanatate se amelioreaza
spectaculos. Doar un procent relativ redus
continua sa aiba dureri de spate in urma
tratamentului, situatie in care sunt indicate alte
metode terapeutice. In cazul in care pacientii au
meserii ce constituie factori de risc pentru
recurenta afectiunii, specialistii le pot
recomanda schimbarea locului de munca.
Complicatii
Cele mai frecvnte complicatii ale Bolii degenerative
discale netratate sunt:
1. Durere cronica de spate;
2. Afectarea motilitatii sau a functiei senzitive de la
nivelul membrelor inferioare;
3. Incontinente sfincteriene;
4. Leziuni permanente ale maduvei spinale (apar
destul de rar).

In cazul in care tratamentul este instituit, insa

pacientul nu este supravegheat si i se recomanda
analgezice opioide, se poate ajunge la dependenta de
tranchilizante.
Consultarea unui specialist

Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze unui medic

in cazul in care observa aparitia durerilor cronice
persistente, recurente la nivelul coloanei
inferioare, daca au tulburari de motilitate, daca
prezinta parestezii sau apar incontinente
sfincteriene (mai ales anale).
 Preventie

Unii pacienti pot preveni aparitia acestei

afectiuni sau agravarea simptomelor daca sunt
atenti si responsabili si isi tin greutatea sub
control, daca adopta o postura corecta, daca
evita activitatile fizice foarte intense, daca opresc
fumatul si daca evita factorii agravanti si factorii
de risc.
 Mituri si Realitati
despre
Durerea de Spate
Adevarul despre Durerea de
Spate
Durerea de spate este extrem de
comuna. De fapt, 80% dintre
oamenii planetei vor
experimenta o durere
semnificativa de spate intr-un
punct oarecare al vietii.
Simptomele durerii de spate
variaza de la individ la individ.
Ele pot fi ascutite sau surde.
Miturile legate de durerea de
spate sunt foarte comune. Puteti
recunoaste miturile si faptele in
cele ce urmeaza?
Mit: intotdeauna
trebuie sa stati asezati
cu spatele drept
Stim cu totii ca stand tolaniti
pe scaune sau cocosati nu este
o pozitie buna pentru spatele
nostru. Totusi, sa stai cu
spatele prea drept poate fi
deasemenea iritativ pentru
coloana.
Pentru a ameliora durerea de
spate datorata pozitiei sezande
prelungite, incercati sa va
sprijiniti de spatarul scaunului
tinand talpile pe podea si
permitand spatelui sa se
curbeze usor in zona lombara.
Totodata ridicati-va in picioare
o parte din zi, ori de cate ori
acest lucru este posibil (de
exemplu, atunci cand vorbiti la
telefon sau cand cititi).
Mit: Nu ridicati obiecte
grele
Atunci cand ridicati, cel mai
important este modul in care o
faceti si nu greutatea in sine.
Atunci cand ridicati, incercati
sa va pozitionati cat mai
aproape de obiect, lasati-va pe
vine si folositi-va picioarele
pentru a executa ridicarea
propriu-zisa. Nu va rasuciti
trunchiul si nici nu va aplecati
de la mijloc in jos pentru a
ridica.
Mit: Odihna la pat este
cel mai bun
medicament
Odihna la pat poate fi utila
intr-o durerea acuta de spate
provocata de o intindere
musculara sau alt tip de
trauma. Dar nu este adevaratca
ar trebui sa stati in pat. Uneori,
ramanand imobilizati in pat
poate agrava durerea de spate.
Mit: durerea este
cauzata de accidentari
Durerea de spate poate fi
cauzata de accidentari,
degenerari discale, infectii si
afectiuni care sunt mostenite,
cum ar putea fi spondilita
anchilozanta.
Fapt: mai multe kg mai
multa durere
Daca mentinem un nivel
moderat de greutate prevenim
agravarea durerii de spate.
Durerea de spate este o acuza
comuna a celor care nu au o
conditie fizica corespunzatoare
sau sunt supra-ponderali.
Acele persoane care fac
exercitii fizice
intermitente(combatantii de
week-end)prezinta un risc
crescut de ranire la nivelul
spatelui.
Mit: Slab inseamna
Fara Dureri de Spare
Persoanele care sunt prea slabe
sunt deasemenea supuse
riscului durerii de spate, in
special in cazul in care avem
de-a face cu o tulburare
alimentara sau cu osteoporoza.
Mit: exercitiul fizic este
daunator durerii de
spate
Exercitiile fizice regulate sunt
foarte bune pentru prevenirea
durerii de spate. De fapt,
pentru acele persoane cu
accidentari la nivelul spatelui,
uneori programele de exercitii
supravegheate, de intensitate
moderata sunt cel mai bun
tratament recomandabil. Astfel
de persoane pot adesea incepe
exercitiile usoare crescand
intensitatea in mod gradual.
Fapt: Ingrijirea
chiropractica poate fi
utila
Manipularea spinala si masajul
pot fi foarte utile pentru
diferite forme de durere de
spate de tip lombar sau lombo-
sacral.
Fapt: Acupunctura
poate ameliora durerea
Acupunctura poate fi benefica
pentru ameliorarea a diferite
tipuri de durere de spate care
nu raspund la alte tratamente.
Yoga, relaxarea progresiva si
terapia comportamentala
cognitiva pot deasemenea sa
fie benefice.
Mit: o saltea de pat
ferma poate fi benefica
Raspunsul oamenilor difera la
fermitatea saltelei! Un studiu
realizat in Spania a aratat ca
persoanelecare au dormit pe o
saltea de fermitate medie
(notata 5.6 pe o scala de 10
puncte de la tare-la-moale) au
avut mai putine dureri de
spate si dizabilitati aferente
decat cei care au dormit pe o
saltea ferma, notata 2.3 pe
aceeasi scala.